Tropar Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron – Mucenicul Tău, Doamne Teodor, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că, având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputinciose îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Pătimirea Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron
(17 februarie)

Împărăţind Maximian şi Maximin, împăraţi păgîni, mare primejdie era asupra neamurilor care credeau în Hristos. Căci au trimis porunci înfricoşătoare, iar împreună cu poruncile lor cele păgîneşti şi fără de Dumnezeu, au trimis ighemoni, oameni tirani, cruzi şi fără de omenie prin toată stăpînirea lor, poruncind ca oricare dintre creştini ar voi să se lepede de Hristos, mare cinste şi dregătorii să aibă de la împăraţi. Iar dacă vor fi tari în credinţa lor şi nu vor voi să jertfească zeilor elineşti, au să pătimească munci, pedepse grozave şi cumplite şi cu amară moarte să se omoare.

Era mare frică şi nevoie asupra creştinilor. Unii dintre dînşii, care erau mai mari la suflet şi tari în credinţă, se duceau şi mărturiseau la arătare şi cu îndrăzneală înaintea tiranilor acelora, că Hristos este Dumnezeul cel adevărat. Apoi mureau cu multe şi cumplite munci. Alţii, de frică, vai! se duceau şi se lepădau de Hristos şi jertfeau idolilor. Iar cîţi nu puteau să mărturisească pe Hristos înaintea tiranilor, nici să se închine idolilor, fugeau şi se ascundeau prin munţi şi peşteri. Iar alţii, temîndu-se a se descoperi că sînt creştini, se făţărniceau că sînt elini, dar într-ascuns erau creştini.

Unul dintre aceştia era şi Sfîntul mare mărturisitor Teodor, creştin într-ascuns, din moşi-strămoşi, din cetatea Amasiei, care se numea Mialon. Nu că doară se temea a mărturisi că este creştin şi că-i era frică de munci, dar avea în mintea sa că nu va fi încă pe voia lui Dumnezeu să mărturisească pe faţă. De aceea voia să ispitească de este voia lui Dumnezeu şi ispitirea lui a fost astfel: vrînd să meargă cu ceata în care era numărat şi sfîntul care se numea Tiron, pentru cunoştinţa şi vitejia lui, în părţile Răsăritului pentru păzire, l-a pus pe el mai mare peste ceata ce se numea Legheon. Legheon era oastea cea mai aleasă din toate cetele, în care erau 893 de ostaşi, căci oamenii Legheonului atîta număr cuprindea.

Această ceată, pentru că era mai aleasă din toate cetele avea şi numele deosebit şi se numea Margariţi, adică tari şi puternici. Deci s-au ridicat din Amasia şi au mers cu generalul lor Vringa în părţile Răsăritului, la locul ce se numea Evhlita. Aproape de locul acesta, ca de 40 de mile, era o pădure şi în pădurea aceea era un balaur înfricoşător, încît nimeni nu mai îndrăznea să treacă pe acea cale. Prin tîrîrea acelei fiare, toate lemnele de prin jurul locului erau dezrădăcinate. Încă şi mulţi oameni de frica fiarei şi-au lăsat ţarinile şi viile lor, pe care le aveau pe acolo pe aproape. Cînd şuiera acel balaur, toată latura din jur tremura de frica fiarei şi multă frică aveau locuitorii de la el.

Sfîntul Teodor, vrînd să ispitească, precum am zis mai sus, şi să cunoască de este voia lui Dumnezeu să mărturisească numele lui, s-a dus acolo în pădurea aceea şi a căutat să afle balaurul. Umblînd cu calul său multă vreme, căutîndu-l, s-a dat în lături puţin şi, descălecînd, se odihnea după osteneală şi a adormit. Iar o femeie, anume Evsevia, s-a întîmplat să treacă în acel ceas prin locul acela şi a văzut pe sfînt dormind. Ea, ca o iubitoare de oameni, s-a dus şi l-a deşteptat, zicîndu-i cu lacrimi: „O! prea frumosule tînăr, dacă voieşti să-ţi dobîndeşti viaţa şi să fii viu, fugi din locul acesta, căci aici s-a încuibat un balaur mare şi înfricoşător, de a cărui frică nu îndrăzneşte nimeni să treacă pe aici. Cum ai îndrăznit de ai venit în locul acesta?” Atunci, sfîntul i-a zis: „Cine eşti tu?” Femeia i-a răspuns: „Eu sînt creştină şi am avut aici moşie de la părinţii mei, dar acum, de frica acestei fiare, voiesc s-o părăsesc, căci am văzut cu ochii mei că pe mulţi oameni i-a omorît, înaintea mea, balaurul acesta. Pentru aceasta, te jur pe tinereţile tale să nu întîrzii aici, să nu cumva să vie fiara aceea asupra ta şi să te mănînce”.

Sfîntul a zis: „O! femeie, nu te teme şi nici nu plînge, căci astăzi te voi libera de această fiară, de vreme ce Domnul meu, Iisus Hristos, va surpa puterea lui şi vă va izbăvi de ispită. Iar pentru binele ce mi-ai făcut, că m-ai deşteptat, Dumnezeu să-ţi dea iarăşi moşia pe care ai avut-o moştenire”. Acestea a zis sfîntul, apoi îndată şi-a făcut cruce, a încălecat pe cal şi a pornit iarăşi spre pădure. Şi, numaidecît cum a auzit zgomotul fiarei, a alergat şi a văzut că balaurul venea asupra lui cu totul înfricoşător, căci din ochii lui ieşea foc şi şuiera foarte tare. Dar sfîntul, îndată şi-a făcut cruce şi a alergat asupra balaurului. Apoi, aruncînd tare cu suliţa, l-a lovit în cap şi l-a străpuns. Balaurul, de durere a şuierat foarte tare şi cu coada se încolăcea şi se zvîrcolea. Apoi, făcînd cîteva învîrtituri înfricoşătoare, a murit acolo. Atunci sfîntul a ieşit din pădurea aceea, bucurîndu-se, căci a cunoscut că este voia lui Dumnezeu ca să mărturisească pentru El. Căci pusese în mintea sa, că de vreme ce a biruit acea fiară înfricoşată, va birui şi puterea diavolului, care este fiara cea gîndită. Şi aşa, locul acela s-a slobozit de ispita acelei fiare, iar sfîntul s-a dus iarăşi la locul unde era adunată cealaltă oaste.

Dar a venit vremea în care oastea şi Vringa, generalul ei, voiau să jertfească idolilor. Ceilalţi ostaşi s-au dus şi au jertfit, iar Sfîntul Teodor stătea în cortul său. Atunci s-a făcut cunoscut că este creştin. Vringa, mai marele oastei, înştiinţîndu-se că sfîntul este creştin, a adunat toată oastea şi a zis către el: „Teodore, pentru ce nu jertfeşti zeilor ca noi toţi? Oare numai tu singur eşti creştin?” Adevăratul ostaş al lui Hristos, Sfîntul Teodor, umplîndu-se de Duh Sfînt, cu multă îndrăzneală a răspuns: „Eu sînt creştin din început şi cred în Hristosul meu şi Lui voiesc să-I jertfesc, avînd pe Iisus Hristos Dumnezeu adevărat şi împărat al tuturor, iar celor desfrînaţi zei, nicidecum nu le voi jertfi”.

Atunci, Vringa prepozitul a zis: „Ascultă-mă, Teodore, ia toate armele tale şi, ostăşindu-te, vino şi jertfeşte zeilor „. Sfîntul Teodor a răspuns: „Eu sînt ostaş Împăratului meu, Hristos, iar mai mult nu pot să slujesc altuia”. Zis-a Vringa: „Şi aceştia toţi, care sînt acolo, sînt creştini şi este ostaş împăraţilor Romei”. Răspuns-a sfîntul: „Fiecare ştie cui ostăşeşte, iar eu ostăşesc Stăpînului meu şi Împăratului ceresc, Dumnezeu, şi Unuia Născut Fiul său”. Posidon sutaşul, stînd de faţă, a zis: „Are şi Fiu Dumnezeul tău, o! Teodore?” Sfîntul Teodor a zis: „Are cu adevărat fiu, pe Cuvîntul adevărului, prin care a făcut toate”.

Prepozitul a zis lui: „Putem să-L cunoaştem şi noi pe El?” Grăit-a sfîntul: „Aş fi voit de v-ar fi dat vouă Dumnezeu o înţelegere ca aceasta, ca să-L fi cunoscut pe El”. Zis-a Posidon lui: „Chiar de L-am cunoaşte pe El, apoi am putea oare să lăsăm pe împăraţii noştri şi să ne apropiem de El?” Grăit-a Sfîntul Teodor: „Nimeni nu vă opreşte pe voi ca să lăsaţi întunericul şi pe vremelnicii împăraţi pămînteşti şi să vă apropiaţi de Dumnezeul cel viu, Împăratul şi Stăpînul cel veşnic şi să-I oştiţi Lui ca şi mine”. Vringa a zis către sutaş: „Să-l lăsăm pe el cîteva zile ca să-şi aleagă cele de folos”. Apoi, luînd Sfîntul Teodor vremea cea dată lui, se ruga neîncetat şi lăuda pe Dumnezeu. Iar păgînii cîrteau cu mînie asupra unora din cetăţeni, pe care îi prinseseră şi-i duseseră în temniţă pentru Hristos. Sfîntul Teodor, mergînd în urma lor, striga, învăţîndu-i pe ei calea cea mîntuitoare şi răbdarea şi să nu se lepede de Hristos Împăratul. Aceia fiind închişi în temniţă, Sfîntul Teodor a aflat vreme lesnicioasă şi a ars noaptea capiştea maicii zeilor. Dar un oarecare slujitor al capiştei, cu numele Cronid, văzuse pe sfînt cînd a dat foc capiştei şi, temîndu-se să nu cadă vina pe dînsul, a prins pe Teodor şi l-a dus la ighemonul Puplie, zicînd: „Domnul meu, acest om pierzător, din nou ales tiron, cu răutate venind în cetatea noastră, a ars capiştea maicii zeilor noştri şi a necinstit pe zei. Deci, prinzîndu-l, l-am adus la măria ta, ca după poruncile împăraţilor şi stăpînilor lumii, să ia vrednică pedeapsă pentru lucrul făcut cu îndrăzneală”. Ighemonul, chemînd pe Vringa, prepozitul, i-a zis lui: „Tu ai dat putere acestuia ca să ardă capiştea maicii zeilor noştri?” El a răspuns: „Eu adeseori l-am sfătuit pe el, dîndu-i vreme ca să jertfească zeilor, iar de a făcut el acestea, apoi a defăimat cu totul pe zei şi a trecut cu vederea împărăteştile porunci, dar tu, fiind judecător, fă ceea ce împăraţii au poruncit”.

Atunci ighemonul, şezînd la judecată, a pus de faţă pe fericitul Teodor şi i-a zis lui: „Pentru ce, cînd se cădea să aduci jertfă zeilor şi tămîie zeiţei, tu i-ai adus foc?” Grăit-a Sfîntul Teodor: „De ceea ce am făcut nu mă lepăd. Am aprins lemnele ca să ardă piatra, pentru că astfel este zeiţa voastră şi puterea ei, căci focul se atinge de ea şi o arde”. Mîniindu-se, judecătorul a poruncit să-l bată, zicîndu-i: „Vorba mea cea blîndă te-a făcut îndrăzneţ; nu-mi răspunde cuvinte multe, căci te aşteaptă muncile cele mai cumplite, dacă nu te supui poruncilor împărăteşti”. Grăit-a Sfîntul Teodor: „Nici de tine, nici de muncile tale nu mă tem, deşi sînt foarte cumplite. De acum, fă ceea ce voieşti – căci aşteptarea bunătăţilor celor viitoare, care sînt pregătite de Dumnezeul meu, mă îndeamnă să îndrăznesc pentru nădejdea cea păstrată mie şi pentru cununa cea împletită mie de la Dumnezeu”.

Zis-a judecătorul: „Jertfeşte zeilor, Teodore, şi te vei libera de chinurile ce te aşteaptă; pentru că rău şi cu amar ai să mori”. Grăit-a Sfîntul Teodor: „Muncile cele aduse de tine asupra mea nu sînt chinuri; pentru că Domnul şi Împăratul meu, Iisus Hristos, este înaintea feţei mele, izbăvindu-mă de muncile tale şi pe Care tu nu-L vezi, de vreme ce nu vezi cu ochii minţii”.

Apoi, judecătorul, umplîndu-se de mînie şi răcnind ca un leu, a poruncit să-l arunce în temniţă, să pecetluiască uşile şi să-l lase acolo să moară de foame. Dar fericitul Teodor, fiind aruncat în temniţă, era hrănit de Sfîntul Duh. Căci, în noaptea aceea, i s-a arătat Domnul, care i-a zis: „Îndrăzneşte, Teodore, iată Eu sînt cu tine. Să nu primeşti hrană sau băutură pămîntească, că vei avea altă viaţă nepieritoare şi veşnică în ceruri”. Acestea zicînd, Domnul S-a dus de la dînsul. Iar Sfîntul Teodor a început a cînta şi a se veseli şi-i slujeau o mare mulţime de îngeri. Străjerii, auzind acea dulce cîntare de laudă, au alergat la uşile temniţei şi, văzînd uşile încuiate şi pecetea întreagă, au privit prin ferăstruie şi au văzut mult popor cu haine albe, cîntînd împreună cu Sfîntul Teodor

Temîndu-se străjerii, au spus ighemonului Puplie. Iar el, sculîndu-se, a mers cu sîrguinţă la uşile temniţei şi, văzîndu-le încuiate, iar lanţul cel de fier cu pecetea întreagă, apoi auzind înăuntru glasul celor ce cîntau împreună cu Sfîntul Teodor, a poruncit ostaşilor înarmaţi să înconjoare temniţa, părîndu-i că şi alţi creştini sînt cu Teodor. Dar, intrînd înăuntru, n-a aflat pe nimeni, decît numai pe Teodor, sluga lui Hristos, legat în obezi. Atunci a căzut asupra ighemonului frică şi cutremur, precum şi asupra tuturor celor ce erau cu dînsul. Apoi, ieşind din temniţă, a încuiat uşile iarăşi şi s-a dus. După aceea, judecătorul a poruncit, ca să-i dea în toate zilele o bucată mică de pîine şi apă. Iar marele şi credinciosul mucenic al lui Hristos, precum este scris – dreptul din credinţă va fi viu – nicidecum n-a voit să ia de la dînşii pîine şi apă, zicîndu-le lor: „Pe mine mă hrăneşte Domnul şi Împăratul meu, Iisus Hristos”.

A doua zi, a poruncit judecătorului să-l scoată la divan. Deci, stînd înaintea lui, i-a zis: „Ascultă-mă şi jertfeşte marilor zei, ca să scriu degrab pentru tine la stăpînii lumii, căci vei fi slujitor mare al zeilor şi vei lua nu puţină cinste şi pe acelaşi scaun pe care şedem noi, vei şedea şi tu”. Sfîntul Teodor, căutînd spre cer şi cu semnul Crucii însemnîndu-se, a grăit către tiran: „Chiar şi cu foc de ai arde trupul meu şi cu felurite munci de l-ai rupe, cu săbiile de-l vei tăia, fiarelor spre mîncare de-l vei da, totuşi, pînă ce duhul meu este în mine, nu mă voi lepăda de numele Hristosului meu”.

Tiranul, sfătuindu-se cu prepozitul, a poruncit să-l spînzure pe lemn pe sfînt şi cu unghii de fier să-i strujească trupul lui. Atît de mult a strujit pe mucenicul, pînă au rămas oasele goale. Însă fericitul Teodor nu răspundea nimic ighemonului, ci cînta: „Bine voi cuvînta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea”. Tiranul mirîndu-se de atîta răbdare şi bărbăţie, i-a zis: „Oare nu te ruşinezi, o! ticălosule, mai mult decît oamenii a nădăjdui spre Omul ce se cheamă Hristos, Care a fost omorît cu moarte silnică şi pentru Dînsul te dai la chinuri şi la pedeapsă, cu atîta nesoco-tinţă?” Sfîntul Teodor, mucenicul lui Hristos, i-a răspuns: „Necinstea aceasta să-mi fie mie şi tuturor celor ce cheamă numele Domnului nostru, Iisus Hristos”.

Atunci, poporul a strigat: „Să se ridice din mijloc, Teodor!” Ighemonul l-a întrebat pe Teodor, zicîndu-i: „Voieşti să aduci jertfă zeilor sau te chinuiesc şi mai mult?” Dar sfîntul mucenic i-a răspuns cu îndrăzneală: „Necuratule şi plin de toată înşelăciunea, fiu al diavolului, nu te temi oare de Dumnezeu, Care ţi-a dat atîta stăpînire şi putere? Căci printr-Însul împăraţii împărăţesc, iar puternicii stăpînesc pămîntul. Tu mă sileşti şi pe mine să părăsesc pe Dumnezeul cel viu şi să mă închin pietrei celei neînsufleţite?”

Judecătorul, gîndindu-se mult, a zis Sfîntului Teodor: „Spune, voieşti să fii cu noi sau cu Hristos al tău?” Sfîntul i-a răspuns cu mare bucurie: „Cu Hristos al meu am fost, sînt şi voi fi, iar tu, de acum, fă ceea ce voieşti”. Văzînd ighemonul că nimic nu-l poate ucide, nici chinurile împotriva răbdării lui Teodor nu fac nimic, a hotărît asupra lui condamnare la moarte, zicînd: „Pe Teodor, care nu s-a supus stăpînirii slăviţilor împăraţi şi marilor zei şi a crezut în Iisus Hristos, Care a fost răstignit pe vremea lui Pilat din Pont precum povestesc iudeii, poruncesc să-l dea focului”. Hotărîrea fiind luată, se împlini grabnic. Îndată, slujitorii adunînd mulţime de lemne de pe la casele ce erau aproape, au adus pe fericitul Teodor la locul cel de moarte.

Ostaşii au voit să-l pironească pe pămînt, dar sfîntul n-a voit şi a zis: „Lăsaţi-mă nepironit, căci Hristos, Care mi-a dat putere să rabd celelalte torturi, mă va întări să rabd şi focul”. Deci nu l-au pironit. Atunci, sfîntul a ridicat mîinile spre cer către Dumnezeu şi se ruga cu lacrimi, zicînd: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule, Unule Născut al Tatălui Celui fără de moarte, Care pentru a noastră mîntuire Te-ai pogorît din cer şi ai venit pe pămînt, Îţi mulţumesc că m-ai învrednicit să rabd cazne şi chinuri pentru sfîntul Tău nume. Te slăvesc că m-ai învrednicit să urmez patima Ta; mă mărturisesc Ţie, că m-ai întărit să mărturisesc pentru dragostea Ta. Învredniceşte-mă, Hristoase al meu şi împărăţiei Tale şi, precum am răbdat chinurile pentru dragostea Ta, aşa şi Tu, Dumnezeul meu, slăveşte-mă în împărăţia Ta. Apoi şi pe ostaşii care au fost cu mine, iar acum sînt în temniţă pentru numele Tău, învredniceşte-i şi pe ei, să mărturisească şi să ia moarte, pentru dragostea Ta, ca şi mine”.

Astfel a zis şi era ascuns acolo un creştin, cu numele Cleonic, care vedea pe sfînt şi lăcrima. Iar sfîntul i-a zis: „Frate Cleonic, te aştept, vino!” Acestea a zis sfîntul şi iarăşi a început a se ruga lui Dumnezeu, zicînd: „Hristoase al meu, Dumnezeule adevărat, Care ai arătat întîi această mucenicie Care ai răbdat cruce şi moarte pentru mîntuirea noastră, ca să ne arăţi drumul mîntuirii şi cum să venim la împărăţia Ta, primeşte această mică mucenicie a mea şi ia sufletul meu în veşnica împărăţie a Ta şi-l rînduieşte cu sufletele sfinţilor Tăi mucenici, căci, îndrăznind în Tine, am răbdat muncile şi caznele şi, nădăjduind spre slava Ta, voiesc să iau moarte”. Acestea a zis sfîntul şi îndată a sărit în mijlocul focului aceluia, lăudînd şi slăvind pe Dumnezeu.

Dumnezeu, ca să arate minune şi să slăvească pe sfîntul Său, a iconomisit un lucru ca acesta: văpaia aceea s-a făcut ca o lumînare, încît numai a înconjurat trupul sfîntului, dar nu l-a vătămat deloc. Sfîntul, mulţumind lui Dumnezeu, şi-a dat sfîntul său suflet în mîinile lui Dumnezeu. „Şi am văzut, zice scriitorul care a fost martor, cinstitul şi sfîntul său suflet ridicîndu-se spre cer, ca un fulger!” Femeia aceea, Evsevia, de care am mai spus mai înainte că a deşteptat pe sfînt în pădure, a cumpărat moaştele lui cu multă bogăţie şi le-a dus în patria ei, Evhaita, şi-l avea ajutător la toată nevoia. Nu numai ea, dar şi toţi bolnavii locului aceluia şi lumea toată îl avea doctor sufletesc şi trupesc şi nu numai cîţi erau aproape, dar şi cei ce erau îndepărtaţi luau deasemenea, darurile lui. Întîiul semn este minunea pe care o voi povesti, cu puterea lui Dumnezeu.

Constantinopolul mai de mult se numea Bizanţ şi, pentru că marele Constantin a făcut zidurile cetăţii, s-a numit Constantinopol, adică cetatea lui Constantin. În această cetate a împărăţit împăratul Constantin şi în vremea aceea era întărită dreapta credinţă. Vrăjmaşul adevărului, diavolul, văzînd că creştinătatea creşte, căuta de-a pururea să afle un ceas rău şi un om viclean, să facă voia lui. Apoi, căutînd necuratul, a aflat un ceas blestemat şi pe Iulian împăratul. După moartea marelui Constantin, au împărăţit cei trei fii ai lui Constantin: Constantie şi Consta, iar după ei a împărăţit necuratul Iulian. Cîte rele a făcut păgînul acesta, ce cuvînt de om le va povesti? Acela era elin, de trei ori blestematul, deşi mai înainte de a lua împărăţia era creştin, însă în ascuns era elin, căci se temea de moşul său, marele Constantin. După ce a murit marele Constantin şi Iulian Apostatul a luat împărăţia, a căutat să prigonească pe creştini. Aducîndu-şi aminte, că în săptămîna întîi a marelui post, mai ales creştinii au post, a vrut să spurce bucatele întregii cetăţi cu sîngele de la jertfe. Atunci, a chemat pe eparhul cetăţii şi i-a zis: „Ascultă, eparhule, zeii cei mari mi-au adus aminte că creştinii nazarineni şi galileeni nu ne ascultă bine, ci ne fac rău. Să facem şi noi ceva ca să ne asculte de silă. Porunceşte să nu se vîndă în cetate altă mîncare decît numai cele împărăteşti, dar acestea să fie îmbibate cu sîngele jertfelor, căci aşa făcînd, se vor împărtăşi creştinii cu sila şi ni se vor supune. Dar acestea să se facă pe ascuns, ca să nu ştie creştinii şi să se păzească”. Aceasta a zis necuratul împărat şi eparhul a răspuns: „Pe puterea marilor zei, acesta este sfat dumnezeiesc, iar nu omenesc”. Şi îndată a poruncit de s-a îndeplinit porunca împăratului. Însă, creştinii nu cunoşteau nicidecum gîndul cel rău al păgînului împărat.

Dar ochiul cel atotvăzător al lui Dumnezeu, care poticneşte pe cei răi şi meşteşugurile lor şi poartă grijă robilor Săi, Domnul a stricat meşteşugul cel tăinuit şi înşelător al călcătorului de lege, pentru că a trimis la Evdoxie, care era pe atunci patriarh al Constantinopolului, pe răbdătorul Său de chinuri, Sfîntul marele mucenic Teodor, care era din rînduiala tironilor în oaste şi se chema Tiron. Acesta, venind la arhiereu, i-a zis astfel: „Degrab sculîndu-te, să aduni turma lui Hristos şi să porunceşti cu tărie ca nimeni să nu mănînce bucatele şi băuturile cele ce se vînd în tîrg, căci toate sînt întinate cu sînge din jertfele idoleşti, după porunca păgînului împărat”. Arhiereul întrebă: „Cum s-ar putea ca cei săraci să nu cumpere bucate din tîrg?” Atunci i-a grăit sfîntul: „Să li se dea colivă şi se va mîngîia neajungerea lor”.

Apoi, nepricepîndu-se ce este coliva, i-a zis marele Teodor: „Coliva este făcută din grîu fiert şi aşa ne-am obişnuit noi a numi grîul fiert în Evhaita”.

Arhiereul a întrebat iarăşi pe cel ce i s-a arătat: „Cine eşti tu, sfinte al lui Dumnezeu, care ai venit la mine? Spune-mi numele tău ca să-l ştiu”. Sfîntul i-a răspuns: „Eu sînt mucenicul lui Hristos, Teodor, care am mărturisit în Evhaita şi m-a trimis Dumnezeu să-ţi descopăr sfatul păgînului împărat Iulian. Pentru aceasta fă cum îţi zic! Şi s-a făcut nevăzut.

Patriarhul, sculîndu-se îndată, a adunat toată lumea creştinilor şi le-a spus ceea ce a văzut şi a auzit. Deci, făcînd colivă, a ferit turma lui Hristos nevătămată de meşteşugul vrăjmaşului. Nimeni n-a cumpărat din bucatele împărăteşti, încît toate s-au stricat în săptămîna aceea şi le-au aruncat în mare. Nelegiuitul împărat, văzînd că tăinuita lui cursă s-a vădit şi nimic n-a sporit, foarte tare s-a ruşinat. El a poruncit ca iarăşi să se vîndă în tîrg obişnuitele bucate. Iar poporul lui Hristos, sfîrşindu-se săptămîna întîia a marelui post, în Sîmbăta aceea a făcut pomenirea Sfîntului Mucenic Teodor, cu colivă, mulţumind lui Dumnezeu şi cinstindu-l pe sfîntul Său rob, Teodor. De atunci pînă acum, cei dreptcredincioşi din toată lumea, în sîmbăta întîia a marelui post, săvîrşesc pomenirea minunii ce s-a făcut în zilele cu coliva şi cinstesc pe răbdătorul de chinuri al lui Hristos, ca să nu se uite milostivirea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru creştini şi ajutorul Sfîntului Marelui Mucenic Teodor.

Dar şi alte minuni preaslăvite, a făcut sfîntul şi acesta: pe cei robiţi i-a eliberat, bolnavii i-a vindecat şi pe fiul unei văduve l-a eliberat din robia perşilor. În Constantinopol era o biserică a lui, care se numea Fanerotis (adică arătătoare). Oricine ar fi pierdut pe robul său, numai dacă ar fi venit într-acea biserică îl afla, orişiunde ar fi fost. Unii au furat din mijlocul bisericii nişte bani şi cu toate acestea sfîntul i-a arătat pe dînşii. Pe nişte ostaşi i-a certat să se ferească de răpire. Apoi, pe un prunc l-a dăruit celor ce-l căutau; şi pe nişte oameni, care se primejduiau în mare, i-a scăpat de la moarte. Şi multe alte minuni mari şi preaslăvite a făcut spre slava Tatălui şi a Fiului şi a Sfîntului Duh, a unei dumnezeiri şi Împărăţii. Prin a căreia iubire de oameni să dobîndim veşnicele bunătăţi, întru nemărginiţii veci fără de sfîrşit. (Istoria despre uciderea balaurului în cărţile ruseşti se află pusă la Sfîntul marele mucenic Teodor Stratilat, în ziua a şapte a acestei luni, iar în cele greceşti este la celălalt mucenic, Teodor Tiron, care pătimise cu puţin mai înainte. Deci, sau că este vreo greşeală, sau că s-a făcut minunea aceasta a uciderii balaurilor de amîndoi Teodorii, pentru că la Stratilat se arată că l-a ucis într-un cîmp pustiu, iar la Tiron într-o pădure, tot lîngă Evhaita. Tot despre aceeaşi dreptcredincioasă femeie, Evsevia, se vorbeşte la amîndoi, care şi moaştele lor le-a îngropat).

Acatistul Sfântului Mucenic Teodor Tiron

Condacul 1

Alesului luptător şi Marelui Mucenic Teodor Tiron, al Sfintei Treimi mărturisitor, apărătorul credinţei şi surpătorul păgînătăţii, cu mulţumire să-i cîntăm noi credincioşii întru veselia inimii, strigîndu-i din tot sulletul: Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.

Icosul 1

Îngeri din ceruri veniţi cu noi pe tînărul Teodor Tiron cu bucurie să-l lăudăm, căci el cu căldură a iubit şi a mărturisit pe Hristos Dumnezeu şi Om, pentru aceasta să-i strigăm:

Bucură-te, că prin tine Dumnezeu s-a proslăvit.
Bucură-te, că prin tine satana s-a ruşinat.
Bucură-te, al Sfintei Treimi înflăcărat vestitorule.
Bucură-te, al idolilor neînsufleţiţi mare biruitorule.
Bucură-te, al celor două firi ale lui Hristos propovăduitorule.
Bucură-te, al dumnezeirii şi omenirii Lui mărturisitorule.
Bucură-te, cel ce pe Măria Fecioara o vesteşti.
Bucură-te, cel ce pe ea Născătoare de Dumnezeu o numeşti.
Bucură-te, al credinţei adevărate îndreptătorule.
Bucură-te, de Hristos încununat biruitorule.
Bucură-te, că prin mijlocirea ta la Hristos mulţi au venit.
Bucură-te, al dreptcredincioşilor întîi stătător neadormit.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.

Condacul 2

Văzînd bărbăţia sufletului tău, Domnul ti-a arătat tie, de Dumnezeu înţelepţite, semnul de a primi mucenicia. Iar tu, lepădînd toate cele pămînteşti, ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 2

In locul acela, unde vietuia balaurul, te-ai născut tu. Teodore Tirone, şi cu vitejia ta l-ai învins pe el; iar Evsevia văzînd moartea lui s-a bucurat, şi cîntînd a strigat:

Bucură-te, viitorul mucenic al Hristosului meu.
Bucură-te, al patriei mele laudă către Dumnezeu.
Bucură-te, cel ce balaurul pierzător ai zdrobit.
Bucură-te, cel ce întru bărbăţie eşti nebiruit.
Bucură-te, al lui Hristos din lume alesule.
Bucură-te, întru slava Lui rîvnitorule.
Bucură-te, al credinţei ortodoxe întărire.
Bucură-te, al tinerilor evlavioşi povăţuire.
Bucură-te, mare îngrădire în dreapta credinţă.
Bucură-te, asupra celor necredincioşi biruinţă.
Bucură-te, al harului dumnezeiesc vas ales şi neîntinat.
Bucură-te, al faptelor celor bune chivot binecuvîntat.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.

Condacul 3

„Vino, dar, Teodore, – a strigat vrăjmaşul lui Hristos Vringa,- şi adă jertfa idolilor precum noi, iar dacă nu vei asculta te voi da chinurilor”, – tu însă, preaslăvite, laudă ai înălţat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 3

Foc dumnezeiesc ai pus tu, mare mucenice, pe altarul idolesc şi ai ars idolii, fiind mînat către vitejie de focul dragostei dumnezeieşti, pentru aceasta strigăm ţie aşa:

Bucură-te, ostaş tînăr al împăratului împăraţilor.
Bucură-te, podoaba preaslăvită a mucenicilor.
Bucură-te, cel ce pe Vringa cu cuvîntul l-ai cucerit.
Bucură-te, cel ce prin vitejia ta pe Hristos l-ai proslăvit.
Bucură-te, cel ce cu foc pe idolii păgîneşti ai mistuit.
Bucură-te, cel ce puterea focului ai biruit.
Bucură-te, mare mucenice bucuria îngerilor.
Bucură-te, apărătorul cel prea dulce al bisericilor.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.

Condacul 4

Prietenia diavolească a lui Publie şi Vringa ai batjocorit-o prin bărbăţia ta, mare mucenice, şi mărturisind pe Hristos drept Fiul Lui Dumnezeu ai osîndit păgînătatea, strigînd lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 4

Îngerii au lăudat pe Hristos Mîntuitorul, cel ce te-a cercetat pe tine în temniţă, umplîndu-te de veselie cerească. Domnul ţi-a poruncit ţie: „Bucură-te, şi nu te înfricoşa, mare mucenice, căci cu Mine vei birui şi de cunună te voi învrednici”, – pentru aceasta şi de la noi auzi:

Bucură-te, prietene a lui Hristos Mîntuitorul.
Bucură-te, pîine dulce a lui Hristos Izbăvitorul.
Bucură-te, viteazule mărturisitor.
Bucură-te, înţelepţirea tinerilor.
Bucură-te, a păcătoşilor grabnică îndreptare.
Bucură-te, că în legături fiind de la Hristos ai primit cercetare.
Bucură-te, că ai văzut în temniţă cereasca luminare.
Bucură-te, a nebuniei păgîneşti prea înţeleaptă mustrare.
Bucură-te, că la icoana ta privind lumea în credinţă se întăreşte.
Bucură-te, că prin apărarea ta Ortodoxia se îngrădeşte.
Bucură-te, Teodore – darul cel trimis nouă de la Dumnezeu.
Bucură-te, dulce mîngîere şi alinare a sufletului meu.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.

Condacul 5

Te-ai asemănat unui crin frumos în grădina celui Preaînalt, fiind răsădit de credinţa cea fierbinte întru Hristos, de aceea acum cînţi lui Dumnezeu în raiul cel ceresc: Aliluia.

Icosul 5

Văzîndu-te pe tine dat chinurilor, Teodore Tirone, necuviosul Publie s-a umplut de mînie, deşi s-a mirat de îndelunga răbdarea ta, iar noi slăvind pe Dumnezeu, cu veselie strigăm ţie aşa:

Bucură-te, mucenice a lui Hristos Dumnezeu.
Bucură-te, că spre patimile Lui ai avut rîvnă mereu.
Bucură-te, că temniţa pentru el ai primit.
Bucură-te, că pentru Domnul ai fost înlănţuit.
Bucură-te, că pîine dulce a Treimii te-ai jertfit.
Bucură-te, că prin credinţa ta idolii ai risipit.
Bucură-te, cel ce cu bărbăţie hrana păgînească nu ai primit.
Bucură-te, că pentru Domnul de păgînul Publie ai fost biciuit.
Bucură-te, celor flămînzi cu pîinea vieţii hrănitorule.
Bucură-te, al celor ce te cheamă pe tine ajutătorule.
Bucură-te, rază strălucitoare al celor ce rătăcesc în noaptea păcatelor.
Bucură-te, laudă preaslăvită a dreptcredincioşilor.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.

Condacul 6

„Ardeţi în foc pe batjocoritorul idolilor”,- a strigat tiranul ostaşilor săi, iar ei te-au aruncat pe tine în cuptorul cel cu foc, ca să primeşti sfîrşitul cel fericit cîntînd: Aliluia.

Icosul 6

Duhul Sfint a luminat inima ta, mare mucenice, şi ţi-a dat înţelegerea vitejiei lui Cleonic, care întărindu-se în mărturisirea ta, strigă ţie aşa:

Bucură-te, cel ce ai stins văpaia focului prin credinţă.
Bucură-te, cu marii mucenici, purtător de biruinţă.
Bucură-te, că prin vitejiile tale Hristos s-a proslăvit.
Bucură-te, cel ce puterea focului în rouă ai prefăcut.
Bucură-te, cel ce împărăţiei lui Hristos ai urmat.
Bucură-te, cel ce în feciorie trupul ţi l-ai păstrat.
Bucură-te, cel ce prin nevoinţă sufletul ţi-ai luminat.
Bucură-te, cel ce asupra morţii de obşte te-ai înălţat.
Bucură-te, cu sfinţii îngeri împreună vieţuitorule.
Bucură-te, al Ortodoxei înfocat rîvnitorule.
Bucură-te, apărătorul ei de cursele ereticilor.
Bucură-te, sfinte, – bucuria dreptcredincioşilor.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.

Condacul 7

Primit-ai mucenicia şi la Hristos te-ai arătat înţelepte al Domnului, şi cu solirea şi ruga ta la scaunul celui Preaînalt aprinzi focul dragostei către Dumnezeu a celor, ce cu credinţă căntă: Aliluia.

Icosul 7

Rîvnind vitejia mironosiţelor, smerita Evsevia mironosiţă s-a făcut. Şi pe cînd ele se gîndeau la cele lumeşti şi au cumpărat mir, ea cumpărînd cinstitele tale moaşte, înflăcărat striga:

Bucură-te, că pentru Hristos ai voit a primi mucenicia.
Bucură-te, că prin aceasta ai adus părinţilor tăi bucuria.
Bucură-te, al euhaiţilor purtător de slavă.
Bucură-te, al Bisericii Ortodoxe podoabă.
Bucură-te, cel ce locueşti în cîmpiile cereşti.
Bucură-te, cel ce în împărăţia Cerului sălăşluieşti.
Bucură-te, că întru înţelepciune îţi voi zidi biserică.
Bucură-te, că cinstite moaştele tale vor fi puse în ea.
Bucură-te, al casei mele sfinţire.
Bucură-te, al sufletului meu bucurie.
Bucură-te, între mucenicii lui Hristos, stea luminoasă.
Bucură-te, lauda şi dragostea noastră.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.

Condacut 8

Cel ce întăreşte toate, Iisus Atotţiitorul, a iubit podoaba sufletului tău, pe care tu, preaslăvite, ai păstrat-o neprihănită, sfinţind-o cu sîngele tău şi strigînd lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 8

Adusa-i în jertfa Domnului inima toată şi mintea, şi trupul. El, însă, proslăvindu-tc pe tine în ceruri şi pe pămînt Teodore, ţi-a dăruit puterea minunilor, pentru aceea auzi de la noi:

Bucură-te, cel ce cu prietenia lui Dumnezeu te-ai îmbogăţit.
Bucură-te, cel ce pămîntul de minuni l-ai umplut.
Bucură-te, al evlaviei înaltă dobîndire.
Bucură-te, al celor ce te slăvesc mare apărare.
Bucură-te, cel ce ai săvîrşit calea vieţii cea slăvită.
Bucură-te, al dreptăţii cunună neveştezită.
Bucură-te, cel ce cu Hristos pe viclean l-ai biruit.
Bucură-te, cel ce cu bărbăţie credinţa ai păzit.
Bucură-te, cel plin de slavă negrăită.
Bucură-te, către Dumnezeu rugăciune neadormită.
Bucură-te, cel ce lauzi pe Dumnezeu cu mulţimea îngerilor.
Bucură-te, împreună vorbitorule cu ceata mucenicilor.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.

Condacul 9

Cuprins de răutate diavolească, hulitorul şi prigonitorul adevăratei credinţe – păgînul împărat Iulian Apostatul, – a vrut ca prin gustarea mîncărilor spurcate spre păcat să aducă ceata lui Hristos, care cînta lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 9

Cunoscînd viclenia Apostatului, Mare Mucenice Teodore Tirone, prin mijlocirea ta pe fiii lui Hristos de sminteală ai izbăvit, cel ce ai urît înşelăciunea diavolească, de aceea auzi de la noi:

Bucură-te, al ortodocşilor izbăvire de închinarea păgînească.
Bucură-te, al Bisericii stîlp şi creştinilor întărire duhovnicească.
Bucură-te, al vrăjmaşului apostat biruitor.
Bucură-te, al celui ce de Dumnezeu s-a lepădat grabnic mustrător.
Bucură-te, al dorinţelor celor păcătoase înfrînare.
Bucură-te, al împăratului nelegiuit ruşinare.
Bucură-te, al prea sfintei minuni facătorule.
Bucură-te, al vicleniei împăratului biruitorule.
Bucură-te, al darului dumnezeiesc plinătate.
Bucură-te, al Duhului Sfînt vas luminate.
Bucură-te, cel ce pe Hristos în lume l-ai proslăvit.
Bucură-te, cel ce la Domnul în ceruri te-ai sălăşluit.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.

Condacul 10

Voind după mare mila sa a păzi curaţi de spurcăciune pe fiii săi, Mînruitorul te-a trimis pe tine, Mare Mucenice Teodore Tirone, către ierarhul Constantinopolului să-i vesteşti voia Sa, pe care cunoscînd-o, a cîntat împreună cu tine: Aliluia.

Icosul 10

„Spune dreptcredincioşilor să nu se atingă de hrana cea din tîrg, căci a spurcat-o pe ea cu porunca sa necuviosul Apostat,” -ai zis ierarhului şi pentru aceasta strigăm ţie aşa:

Bucură-te, al legii nescrise împlinitorule.
Bucură-te, al voinţei dumnezeieşti vestitorule.
Bucură-te, că nebunia lui Iulian ai biruit.
Bucură-te, cel ce mîncarea cea spurcată nu ai primit.
Bucură-te, că ai păstrat postul dreptcredincioşilor.
Bucură-te, veselia cea dumnezeiască a mucenicilor.
Bucură-te, cel ce de Dumnezeu ne eşti dăruit.
Bucură-te, că celui Preaînalt cu rîvnă ai slujit.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.

Condacul 11

A lăudat ierarhul pe cel Preaînalt cînd a cunoscut uneltirile apostatului viclean, întrebîndu-te pe tine, Teodore: „Cine eşti tu şi cu ce vei hrăni pe cei credincioşi şi săraci ?” – pentru aceasta să-i cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 11

Tu, însă, ai răspuns ierarhului: „O păstorule, pregăteşte colivă şi o dă credincioşilor spre mîncare, iar numele meu este Mucenicul lui Hristos Teodor, de la Dumnezeu trimis vouă spre ajutor”, – şi pentru aceasta strigăm ţie aşa:

Bucură-te, al nostru de grijă mare purtător.
Bucură-te, al Ortodoxei viteaz apărător.
Bucură-te, dezrădăcinătorul rătăcirii idoleşti.
Bucură-te, stîlpul şi întărirea credinţei creştineşti.
Bucură-te, de Dumnezeu trimis nouă ajutătorule.
Bucură-te, despre hrana cea nespurcată povăţuitorule.
Bucură-te, cel ce coliva a întrebuiţa ne-ai învăţat.
Bucură-te, că şi prin acesta Hristos este lăudat.
Bucură-te, al minunii tale descoperire şi pururea proslăvire.
Bucură-te, cu mucenicii lui Hristos împreună vieţuire.
Bucură-te, că celor drepţi le eşti înălţare.
Bucură-te, către Hristos solitor întru neadormire.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.

Condacul 12

Voind Domnul a arăta harul pe care l-a dat ţie, te-a făcut izbăvitorul celor robiţi, tămăduitorul celor neputincioşi, cîrmaciul celor ce călătoresc pe mare, povăţuitorul celor ce greşesc, descoperitorul celor ce fură, ca să cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 12

Slăvind nevoinţele şi minunile tale, Mare Mucenice Teodore, cîntăm ţie întru smerenie, căci Domnul care a primit patimile tale s-a sălăşluit în inima ta, învăţîndu-ne a te chema aşa :

Bucură-te, că ai păstrat sufletul tău neprihănit.
Bucură-te, că prin cinstitele tale patimi l-ai sfinţit.
Bucură-te, al celor robiţi izbăvitorule şi înainte stătătorule.
Bucură-te, doctorul rănilor trupeşti şi a celor bolnavi, vindecătorule.
Bucură-te, izbăvitorul celor ce sunt în primejdie pe mare.
Bucură-te, trîmbiţă dulce şi răsunătoare.
Bucură-te, că rugăciunile celor tineri le împlineşti.
Bucură-te, că te-ai sălăşluit în lăcaşurile cele cereşti.
Bucură-te, întărirea neputincioşilor.
Bucură-te, mîngîierea vîrstnicilor.
Bucură-te, al săracilor bogăţia cea dreaptă.
Bucură-te, cîntînd cu îngerii cîntarea cea întreit sfîntă.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.

Condacul 13

O, prea minunate Mare Mucenice Teodore Tirone, dar de Dumnezeu dăruit celor ce cu dragoste te laudă pe tine! Primeşte cu milostivire acest prinos, izbăveşte-ne pe noi de toată scîrba şi întristarea cu solirea ta, şi scoate din muncile viitoare pe cei, care pentru tine cîntă lui Dumnezeu : Aliluia.

Acest Condac se zice de trei ori, apoi Icosul I şi Condacul I

RUGĂCIUNE
către Sfîntul Mare Mucenic Teodor Tiron

O, prea sfinte Mare Mucenice Teodore Tirone, auzi rugăciunea noastră, a credincioşilor, celor ce te preamărim, şi întru smerenie o aducem către tine din tot sufletul. Cel, ce din tinereţe ai arătat credinţă înflăcărată în Hristos Domnul, şi pentru dînsa viaţa ţi-ai pus, dăruieşte celor ce ne rugăm ţie puteri sufleteşti, ca să păstrăm şi noi în toate zilele vieţii noastre curăţenia credinţei adevărate. Cel ce în cuptorul cel cu foc mărturisirea credinţei ai pecetluit-o cu mucenicia ta, fii nouă pildă în rîvna propovăduirii Adevărului Lui Hristos. Cel ce ai îngrădit pe cei drepţi de păcatul păgînătăţii şi al lepădării de Dumnezeu, păzeşte-ne şi pe noi curaţi de cursele ereticeşti şi de năvălirea diavolească.

O, prea sfinte Mare Mucenice Teodore Tirone, cu mijlocirea ta în faţa Prestolului celui Preaînalt, roagă-l pe Domnul Dumnezeul nostru să ne învrednicească pe noi a trece vămile vrăjmaşului celui cumplit, ca împreună să proslăvim întru împărăţia Cerului pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.