Marea rușine a românilor!


Ciudățeniile vizitei papei în ungurime. Papa Francisc va fi întâmpinat la Șumuleu, pe teritoriul României, doar de Viktor Orban, premierul Ungariei.

Proiectata vizită a papei în ungurime, bizarul concept de „co-suveranitate”a Ungariei asupra „Ţinutului secuiesc” și protestul PS Andrei, Episcopul Covasnei și al Harghitei.

01Se întâmplă în România…„Este inadmisibil într-un Stat Român de unde toți politicienii iau salariu, să-l întâmpine pe Papa Francisc primul ministru al Ungariei. Marea rușine a românilor! Marea rușine a românilor! ”,  a declarat recent  PS Andrei, Episcopul Covasnei și al Harghitei.„În presa românească locală nu s-a vorbit despre venirea, sau mai bine spus, vizita papei în România, în perioada 31 mai – 2 iunie 2019.Din veștile pe care le am – vă rog să vă deschideți ochii sufletului și să vedeți lucrurile clare!, – din veștile pe care le am până la ora actuală, 26 ianuarie, nu s-a anunțat nici vizita în zona Miercurii Ciucului când papa va veni la Șumuleu Ciuc, nici venirea președintelui, nici a primului ministru, nici a unui deputat român. Papa va fi întâmpinat de primul ministru al Ungariei, împreună cu alți deputați maghiari! Cuvântul papei nu va fi tradus decât în limba maghiară!!!(…) Până la ora actuală nu mi-a venit la Centrul Eparhial din Miercurea Ciuc, nici o invitație din partea Bisericii Catolice. Și tot vorbim de ecumenism…
Stau și mă întreb. Ce fac politicienii noștri?!?
Pentru că papa a fost invitat de către președintele României care este catolic. Mass-media vorbește de primirea papei la Reședința Patriarhală. Deci, nu merge Patriarhul să-l întâmpine pe aeroport. El a fost invitat de către președinte.
Nu știu ce se va întâmpla după venirea lui. Dumnezeu drăguțul știe…
Atâta știu că ai noștri politicieni dorm în păpucii statului, așa, pe românește!!! Iertată să-mi fie expresia!
Este inadmisibil într-un Stat Român de unde toți politicienii iau salariu, să-l întâmpine primul ministru al Ungariei.
Marea rușine a românilor! Marea rușine a românilor!Mă doare sufletul. Mă sună episcopi din țară și mă intreabă:– Măi, Vlădica, te-or invitat cei de la Șumuleu?
-Nu m-or invitat!

andrei-fagarasanul-episcop-covasna-harghita-februarie-2015-1-2015-02
Până în momentul de față n-am primit nici o scrisoare, nici o adresă la Centrul Eparhial și suntem la doi pași. (…) N-au invitat nici Mitropolitul locului, nici Episcopul locului.
De aceea, stau și mă întreb: ce se va întâmpla?!
Pentru că, iertați-mă, noi ne întâlnim, vorbim, ridicăm probleme, transmitem scrisori, punct și virgulă. Iertați-mă…”– PS Andrei, Episcopul Covasnei și al Harghitei.


*Înregistrare realizată în cadrul „Întâlnirii reprezentanților comunității românești din jud. Covasna, Harghita și Mureș” care a avut loc în data de 26 ian. 2019 la Sfântu Gheroghe.

*Înregistrare care îmi aparține și reprezintă una dintre neîmplinirile consemnate în Scrisoarea deschisă adresată Guvernului, Parlamentului și Președenției României privind normalizarea conviețuirii interetnice din județele Covasna, Harghita și Mureș.
Scrisoare întocmită de conducerea FCRCHM care cuprinde:

1.”Propuneri pentru stoparea instaurării defibitive a stării de co-suveranitate cu Ungaria a „ținutului secuiesc”.
2.Propuneri pentru asigurarea dăinuirii românești în Arcul Intracarpatic
3.Propuneri pentru normalizarea coniețuirii interetnice îm jud. Covasna, Harghita, Mureș.”

Sperăm ca această încălcare a normalitații, ca să mă exprim elegant, să nu treacă nevăzută, iar reprezentanții partidelor aflate la această ședință să ia atitudine, nu doar transmițând la București, ci prin implicare directă în rezolvarea onorantă a acestei situații umilitoare, ca stat ce se vrea suveran, conf art. 1 din Constituție :
„România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.”

Imaginați-vă, doar imaginați-vă ce imagine se va transmite despre România în lume cu această venire a Papei Francisc întâmpinat de premierul altui stat care vine ca Vodă prin lobădă de câțiva ani!
Mai faceți un exercițiu de imaginație și vedeți 1.000.000 de pelerini, câți se așteaptă să sosească la Șumuleu, și transmiterea slujbei în limba latină, dar cu traducere doar în limba maghiară.

Sunt prea mică pentru a schimba ceva, dar nădăjduiesc că mesajul P.S Andrei va ajunge acolo unde trebuie și că se va îndrepta această gravă eroare.

„Doar adevărata credință și iubire va deschide calea către comuniunea noastră.”

Potrivit ziarului „Informația Harghitei” de luni, 28 ianuarie 2019, , „Papa Francisc va face o călătorie apostolică în România în perioada 31 mai – 2 iunie 2019 , răspunzând invitaţiei autorităţilor statului român şi a Bisericii Catolice din România şi va vizita oraşele Bucureşti, Iaşi, Blaj şi sanctuarul marian de la Şumuleu-Ciuc.

Logo-ul vizitei pe care Suveranul Pontif o va efectua în România cuprinde motto-ul „Să mergem împreună! Papa Francisc în România 31 mai – 2 iunie 2019”, care invită la unirea tuturor sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului, se explică pe site-ul Curiei Arhiepiscopiei Majore. Culorile utilizate în logo fac trimitere la cele ale drapelului naţional, respectiv albastru, galben şi roşu.”

„Să mergem împreună” și totuși…separați.

Doamne ajută Neamului Românesc!

Mihaela Aionesei (28 ian.2019)


 

Reclame

Ni-s cimitirele pline de eroi şi bisericile pline de sfinţi – ucişi din dispoziţiile instituţiei papale… DESPRE VIZITA PAPEI


Iată mesajul Mânăstirii Petru Vodă cu privire la prezența Papei Francisc în România, … „complet redundantă într-o țară cvasi-majoritar ortodoxă, dar ar putea constitui un ultragiu la adresa celui mai elementar bun simț, afară numai dacă a venit să-și prezinte scuzele istorice”.


Ni-s cimitirele pline de eroi și bisericile pline de sfinți – uciși din dispozițiile instituției papale. Nu e familie românească pe care deciziile și influențele acestui stat să n-o fi afectat în mod negativ pînă în ziua de astăzi. Am dori, desigur, ca lucrurile să se îndrepte, însă toate aparențele arată că interesele Vaticanului față de poporul român nu s-au modificat nici acum, nedezmințindu-și intențiile ignobile, separatiste, revizioniste, pretenționiste. În calitate de cetățeni români, față de vizita diplomatică a unui șef de stat, nu putem decît spera că aceasta nu va genera tradiționalele conflicte pe care Vaticanul le-a „binevoit” față de țara noastră de-a lungul ultimului mileniu. Prezența șefului Vaticanului nu e doar complet redundantă într-o țară cvasi-majoritar ortodoxă, dar ar putea constitui un ultragiu la adresa celui mai elementar bun simț, afară numai dacă a venit să-și prezinte scuzele istorice. În orice caz, funcția domniei sale este pentru orice român una analoagă șefului de stat turc sau rus, ale căror agresiuni istorice nu au inspirat niciodată simpatii populare. Deplîngem împreună cu frații transilvăneni situația teribilă la care presiunea și șantajul imperial i-a lipsit de demnitate și de mîntuire, silindu-i la apostazie și idolatrie. Oricînd românii greco/romano-catolici doresc, se pot întoarce de unde au plecat, la Biserica strămoșească Ortodoxă, unde vor fi liberi să se închine lui Dumnezeu Însuși, iar nu vreunui locțiitor. Termenul „anti-hrist” înseamnă, ad litteram, „în loc de Hristos”. Cum zice și o vorbă în popor: „Unde este vicarul, lipsește Titularul”.

În calitate de creștini ortodocși, adică de creștini autentici care au păstrat pînă astăzi învățătura Mîntuitorului Iisus Hristos, vizita celui mai puternic președinte de sectă nu poate stîrni decît reacția poruncită în Noul Testament însuși Apostolul Ioan: „Oricine se abate și nu rămâne în învățătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învățătura Lui, acela are și pe Tatăl și pe Fiul. Dacă cineva vine la voi și nu aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i ziceți: Bun venit! Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaș la faptele lui cele rele” (II Ioan 1:9-11).  Salutăm pe frații ortodocși bulgari, georgieni sau de alte naționalități, care confruntați cu vizitele nedorite ale ereziarhului, au respectat întocmai porunca Apostolului și nu l-au întîmpinat, pentru că aceluia care încalcă toate învățăturile Noului Testament nu i se poate da nici o cinstire, decît dacă se va pocăi, căci este scris: Și „chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatema!” (Galateni 1:8)

Deși propaganda marxistă este acerbă, nădăjduim că milioane de români nu au murit în van apărînd dreapta credință și integritatea națională. Jertfa lor, sărbătorită și mâine, 14 mai, la pomenirea eroilor ultimei prigoane, trebuie să fie un moment simbolic de trezire națională la recâștigarea demnității în fața sfidărilor politice pretins religioase sau de-a dreptul ateo-marxiste, precum se prezintă prin declarațiile sale stupefiante acest papă, avocatul unui guvern mondial cibernetic și apologet „blajin” al tuturor răstălmăcirilor imaginabile. Un neam întreg de viteji ne stă înainte să revenim și să rămînem în istorie pildă de dârzenie, iar nu turmă dirijată în psihoză entuziastă față de propriii persecutori. Curioșii ortodocși care, în pofida conștiinței, se duc orbește unde sunt chemați de televiziuni, către orice vedetă sau ideologie, să știe limpede că și acum Mântuitorul Hristos îi va întreba: De ce te-ai dus către cel ce M-a tăgăduit? 

hqdefault.jpg

Aceeași întrebare vor auzi la Judecată și credincioșii romano-catolici, care, spre deosebire de clerul lor care cu bună știință modifică Evanghelia scufundînd lumea în nihilism, vor fi lucrat dintr-o vie și reală credință în dumnezeirea lui Hristos o viață morală și fapte filantropice, vor suspina sfîșietor conștientizarea erorii lor și a dreptății dumnezeiești.

Lumina Sfîntului Botez să lumineze mințile credincioșilor și în acest eveniment. Lumina Învierii, care se aprinde an de an la Ierusalim numai la ortodocși, iar nu la vreo sectă, să stea mărturie Adevărului. Lumina eroilor neamului să reaprindă conștiința demnității naționale. Amin.

Hristos a Înviat!


doar ortodox church102

Arhim. Hariton Negrea –  despre vizita Papei


doar ortodox church102

Monahul Filotheu – Despre vizita Papei

doar ortodox church102

Preotul…


Motto: Preotul este mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni, cel care-i duce la Dumnezeu, prin sfătuirile lui şi prin harul Sfântului Duh care este peste el, spre a săvârşi cele şapte Taine creştineşti prin care se poate mântui orişicare creştin. (Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos).

            Prolog – Preotul – Mijlocitor între cer şi pământ

            Preotul este apostolul lui lisus Hristos, este apostolul neamului, mijlocitorul între Dumnezeu şi orice creştin.

            Prin preot se fac toate minunile dumnezeieşti, toate Tainele Bisericii. Fără el nu se fac!…


preot

            De aceea, preotul trebuie să fie ca un soare, neacoperit de norii necredinţei, să fie totdeauna lumină, fiindcă dacă este lumină, totdeauna toţi cei din întuneric aleargă la lumină. Preotul să fie tuturor pildă de fapte bune. Să nu socotească cineva că preoţia este un serviciu ca orişice alt serviciu, fiindcă ea este un har dumnezeiesc pogorât din cer.

            Preotul este mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni, cel care-i duce la Dumnezeu, prin sfătuirile lui şi prin harul Sfântului Duhcare este peste el, spre a săvârşi cele şapte Taine creştineşti prin care se poate mântui orişicare creştin.

            Trebuie mare atenţie, să nu înceapă preotul să spună: „Nu-i nimic cutare, nu-i nimic cutare, nu-i nimic dacă umblu ca un mirean, nu-i nimica!…”.

            (Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp.141-142).

            Rugăciunea, Sfânta Scriptură şi Dumnezeiasca Liturghie în viaţa Preotului

 

            Rugăciunea, Sfânta Scriptură şi Dumnezeiasca Liturghie în viaţa preotului constituie „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6) autentice ale preoţiei lui.

            Rugăciunea, Sfânta Scriptură şi Dumnezeiasca Liturghie îl fac pe preot ucenic iubit al lui Iisus Hristos, care îşi pleacă genunchii la rugăciune, sufletul în Sfânta Scriptură şi capul  pe pieptul Domnului, în Dumnezeiasca Liturghie.

            Rugăciunea, Sfânta Scriptură şi Dumnezeiasca Liturghie în viaţa preotului îi deschid acestuia calea şi-i orientează drumul pentru el şi pentru credincioşii săi, întru desăvârşită smerenie, sporită umilinţă şi înflăcărată dragoste, spre partea oilor celor de-a dreapta.

            Cele trei perechi de câte două aripi ale serafimilor din vedenia sfântului prooroc Isaia din templu, cu două acoperindu-şi feţele, cu două acoperindu-şi picioarele şi cu două zburând spre tronul Dumnezeirii Celei ce S-a arătat (Isaia 6, 1-7), ar putea preînchipui cele trei părţi duhovniceşti ale acestui eseu teologic: „Rugăciunea, Scriptura şi Liturghia în viaţa preotului”.        Prin rugăciunea lui personală, de dimineaţă, de zi şi de seară, prin rugăciunea „Doamne Iisuse…” şi prin conştiinţa atotprezenţei lui Dumnezeu şi conştiinţa celui dintâi dintre păcătoşi, întemeiată pe smerenie şi dragoste, preotul umblă cu Dumnezeu precum Enoh, se roagă răstignit în rugăciune precum Moise pe munte, adeseori prin şiroaie de lacrimi precum Ana, mama lui Samuel, la uşa cortului de la Şilo şi precum psalmistul David; îmbrăcat în sacul umilinţei şi prăbuşit în cenuşa nevredniciei, precum prorocul Daniel în Babilon.

            Prin rugăciune, preotul urcă pe Muntele Tabor  şi coboară în Grădina Ghetsimani, cutremurându-şi sufletul, precum locul de rugăciune al primilor creştini din Ierusalim şi închisoarea lăuntrică, precum temniţa Sfinţilor Apostoli Pavel şi Sila din Filipi. Preotul este prietenul vameşului smerit din templu şi practicantul stăruitor al rugăciunii acestuia: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!” (Luca 18, 13).

            Rugăciunea personală este rug aprins în sufletul preotului, stâlp de foc în conştiinţa lui şi car de foc în inima lui, toate acestea în lumina, flacăra şi nimbul limbii de foc a Sfântului Duh de la Rusaliile hirotoniei lui întru preot.

            Rugăciunea personală a preotului este cădelniţa de aur (Apocalipsă 8, 3) în care se aprinde şi arde neîncetat această tămâie binemirositoare a convorbirii lui interioare, lăuntrice cu Dumnezeu, acasă, în biserică, în parohie şi oriunde în lume.

            Dar, rugăciunea preotului este hrănită cu mana cuvântului lui Dumnezeu şi este adăpată cu apa cea vie a harului Sfintei Scripturi, de la stânca din Horeb a citirii stăruitoare şi de la fântâna lui Iacob a cugetării neîncetate la cuvintele Revelaţiei, conform îndemnului Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică” (Ioan 5, 39).

            Prin citirea Sfintelor Scripturi, pregătindu-şi predica şi hrănindu-şi sufletul, preotul urcă tainic şi îşi găseşte loc mistic pe Muntele Fericirilor, contemplând fulgerele şi auzind tunetele de pe Sinai, fiind străbătut de adierea blândă şi liniştită a Duhului Sfânt de la Horeb şi fiind purtat de mână în grădina de Eden a Pildelor, Minunilor şi Învăţăturilor evanghelice ale Mântuitorului Iisus Hristos.

            Prin citirea stăruitoare a Sfintelor Scripturi şi prin înţelegerea şi tâlcuirea lor, în duhul Sfinţilor Părinţi, preotul se face fiu al patriarhilor, ucenic al profeţilor şi martor şi contemporan al Sfinţilor Evanghelişti şi al Sfinţilor Apostoli, ucenicii şi urmaşii direcţi ai Mântuitorului.

            Dacă Cartea acesta a Legii Revelaţiei dumnezeieşti nu se va pogorî de pe buzele preotului, cum îi spune Dumnezeu lui Iosua şi se va călăuzi după ea „ziua şi noaptea” (Iosua 1, 8), atunci preotul va avea izbândă în căile sale pastorale; va avea „cuvânt cu putere multă” în predicile şi cuvântările sale şi va păşi cu spor pe drumul spre Emaus al preoţiei sale, alături de Iisus Hristos Cel Înviat, nevăzut şi necunoscut şi de Luca şi Cleopa, de-a dreapta şi de-a stânga sa.

            Sfânta Scriptură stă în viaţa preotului sub semnul cuvintelor Sfântului Ioan Gură de Aur: „Citirea Scripturilor – deschiderea cerurilor!” şi al imperativului occidental scolastic: „Lege Biblia; Relege Biblia, Repetă Biblia!” adică: citeşte Biblia, reciteşte Biblia şi reia citirea Bibliei.    Citirea Sfintelor Scripturi constituie filonul de aur al predicii, înţelepciunii şi inspiraţiei preotului. Precum arhiereul Hilchia de pe vremea regelui Iosia, care a redescoperit Cartea Legii pierdută în templul sfânt (IV Regii 22, 8-11), tot aşa şi fiecare preot în parohia sa – şi arhiereu în Eparhia sa – se cuvine să redescopere mereu şi mereu cuvântul Revelaţiei dumnezeieşti din Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, scoţându-l de sub obrocul uitării şi al nepăsării şi punându-l în sfeşnicul cunoştinţei de Dumnezeu din biserică şi mintea credincioşilor, ca să lumineze tuturor din casa parohiei sale încredinţate (cf. Matei 5, 15), pentru că „Aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3).

            Citirea Sfintei Scripturi de către preot constituie pâinea şi carnea  pe care corbii Sfântului proroc Ilie i-o aduc dimineaţa şi seara acestuia la pârâul Cherit al casei parohiale din faţa Iordanului (III Regi 17, 2-7), în vremea secetei duhovniceşti şi a foametei şi setei de pe pământ, de auzire a cuvintelor Domnului (Amos 8, 11).

            Citirea Sfintelor Scripturi de către preot nu are asemănare mai potrivită decât cu icoana adunării manei celei trimise din cer pentru poporul lui Israel (Exod 16, 11-22), ca prefigurare a cuvântului lui Dumnezeu şi preînchipuire a „Pâinii celei vii” euharistice, care se coboară din cer de la Dumnezeu şi dă lumii viaţă (Ioan 6, 32-58). Continuă lectura

Arhim. Emilian Simonopetritul, fostul stareţ al Mănăstirii Simonopetra din Sfântul Munte Athos, a fost înmormântat vineri, 10 mai 2019


Această prezentare necesită JavaScript.

La slujba înmormântării oficiată la Mănăstirea Ormilia, ctitoria sa, au venit să-i aducă un ultim omagiu ierarhi, clerici şi numeroşi credincioşi.

Mănăstirea Ormilia este situată între localitățile Vatoped și Ormília, în peninsula Halkidiki, nu departe de Sfântul Munte Athos.

Arhim. Emilian, pe nume laic Alexandros Vafides, s-a născut în 1934, în Pireu.

Din cauza unor probleme de sănătate s-a retras în anul 2000 la ctitoria sa, Mănăstirea Ormilia.

Arhim. Emilian Simonopetritul a trecut la cele veşnice în ziua de joi, 9 mai 2019.

Foto credit: Orthodoxia News Agency

doar ortodox candle light_church00

Arhimandritul Emilianos (Vafeidis) s-a născut în 1934, în Nikaia Pireos, din părinţi evlavioşi, proveniţi din Asia Mică, primind la botez numele de Alexandros.

De mic copil s-a ocupat de studiul Scripturii şi al Părinţilor, precum şi cu neîntrerupta rugăciune a lui Iisus. A studiat la şcoala din Simantra Halkidikis, continuând apoi la Nikaia Pireos. S-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Atena, iar după doi ani s-a mutat la Facultatea de Teologie.

La încheierea studiilor, în 1960, s-a înfăţişat Mitropolitului Dionisie de Trikkis şi Stagon, care l-a tuns în monahism cu numele Emilianos pe seama Mănăstirii Sfântului Visarion din Dousiko. În luna septembrie a aceluiaşi an a fost hirotonit diacon, slujind la mănăstirile Meteorei, care duceau lipsă de vieţuitori la acea vreme.

De praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul 1961, a fost hirotonit preot, rămânând pentru o vreme la Mănăstirea Sfântului Visarion din Dousiko, un loc retras şi pustiu.

La sfârşitul anului 1961, a fost numit Egumen al Mănăstirii Marea Meteoră. Deşi avea probleme de sănătate, părintele Emilianos a început aici o intensă viaţă ascetică şi liturgică, cercetând orice scriere referitoare la organizarea şi funcţionarea vechilor mănăstiri.

Mitropolitul Dionisie l-a ridicat la treapta de arhimandrit şi l-a însărcinat cu slujirea în cuvânt, cu mărturisirea şi cu povăţuirea tinerilor din eparhie. Astfel, o mulţime de tineri s-au adunat în jurul părintelui Emilianos. În 1963 s-au închinoviat primii doi monahi dintre aceşti tineri, iar sfârşitul anului şcolar 1965-1966, mulţi absolvenţi de liceu au venit la mănăstire ca începători.

Pe 6 august 1966, Mitropolitul Dionisie l-a îmbrăcat pe Egumenul Emilianos în schima mare. Tot în acea perioadă, Gheronda Emilianos a început pelerinajele la Sfântul Munte, întâlnindu-se cu Sfântul Paisie Aghioritul şi cu părintele Efrem Katounakiotul, cu care a avut strânse legături duhovniceşti.

În anul 1973, datorită creşterii numărului de monahi, întreaga obşte de la Meteora se mută în Sfântul Munte, la Simonopetra.

Începând cu anul 1995, starea de sănătate a Părintelui Emilianos se înrăutăţeşte treptat pentru ca, în anul 2000, să predea egumenia Sfintei Mânăstiri Simonopetra arhimandritului Elisei, actualul egumen. Gheronda Emilianos s-a retras la Metocul din Ormylia. Perioada în care a fost egumen al Sfintei Mănăstiri Simonopetra este considerată deja drept una dintre cele mai binecuvântate perioade din istoria mănăstirii.

Opera părintelui Emilianos cuprinde o tematică diversă: omilii şi predici, erminii ale scrierilor Părinţilor neptici (Avva Isaia, Isihie Presviterul, Grigorie Sinaitul, Maxim Mărturisitorul, Thalasie, Theognost), erminii ale canoanelor monahale (Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Augustin, Sfântul Macarie, Sfântul Pahomie), ale voturilor monahiceşti şi vieţii practice (monahism, canonul monahal, viaţa monahului, relaţia Bătrân-ucenic), erminii la Vieţile Sfinţilor (Cuviosul Nil Calavritul, Cuviosul Romil), erminii ale Sfintei Scripturi, ale imnelor liturgice şi ale altor texte teologice (Psalmi, Profeţi etc.).

Transcrierea şi publicarea tuturor catehezelor şi omiliilor a fost preluată de obştea de maici de la Metocul Ormylia, din anul 1995 începând să fie publicate în colecţia „Cateheze şi cuvântări”. În paralel cu ediţia grecească, Catehezele au fost traduse în franceză, engleză, română, rusă şi sârbă.

Sursă: Doxologia

doar ortodox church102

Gheronda Emilianos Simonopetritul: Dumnezeu nu nedreptăţeşte pe nimeni

 

Am văzut cum Strămoşii au reuşit să-şi depăşească păcătoşenia şi să ajungă icoane de mare cinste şi inestimabile ale lui Dumnezeu. Să vedem, acum, în ce fel putem şi noi să fim „strămoşi” ai celei de-a Doua Veniri a lui Hristos, cum putem să ajungem sfinţi. Istoria ne arată ce aşteaptă Dumnezeu de la noi.

Cu toţii ne-am născut duhovniceşte prin Sfântul Botez. Pântecele care ne-a născut este colimvitra Bisericii, Maica noastră e Biserica, iar Biserica este Hristos, Tatăl nostru.

Aşadar, Biserica săvârşeşte o altă naştere. Când Nicodim s-a dus noaptea, pe ascuns, la Hristos, Domnul i-a vorbit despre naşterea „de sus” (In. 3, 3). Această naştere „de sus” ne-o dă Biserica. Nu ne naşte ca să fim fii ai stricăciunii şi ai morţii, oameni ai celor şapte sau paisprezece generaţii, ci să fim oameni ai nemuririi, fii ai învierii, strămoşi ai celei de-a opta zile, ai celui de-al optulea veac.

Ce-a izbutit, aşadar, Hristos venind în lume?

Când a sosit „plinirea vremii”, Hristos a recapitulat întru Sine timpul, l-a rulat şi l-a închis în voia Sa, şi l-a dus la sfârşit. Adică, în mod mistic şi premergător, a desfiinţat timpul pe care El însuşi l-a făcut şi a adus învierea, veşnicia, făcând viitorul prezent. Astfel, „plinirea vremii” nu este timpul, ci însuşi Hristos.

Dar oare vor trece generaţii şi generaţii, mii de ani, aşteptând să ne săturăm cu Dumnezeu? Nu!

Oamenii, uneori, osândesc monahismul, spunând că este fără rod, pentru că monahii nu au copii. Părinţii Bisericii însă răspund: monahismul reprezintă, în modul cel mai nemijlocit, lucrarea celei de-a doua perioade din viaţa lui Hristos, lucrarea Noului Legământ. Căsătoria a slujit Vechiul Legământ, când oamenii se năşteau şi mureau. Iar fiecare, când ajungea tată sau bunic, simţea că va trăi în veci prin faptul că lasă urmaşi.

Noi însă, fiindcă am devenit „hristoşi”, de ce să mai aşteptăm, de vreme ce deja există desăvârşirea şi slava care ne aşteaptă? De aceea Părinţii Bisericii spun că monahismul desfiinţează căsătoria, naşterea trupească, având ca scop să nu mai nască oameni condamnaţi la moarte, ci să nască roade duhovniceşti. Monahismul, imitarea vieţii îngereşti, este, pentru noi toţi, o intrare cu putere a cuvântului „Vino, Doamne, în grabă!“ (Apoc. 22, 20).

Inţelegem oare, fraţii mei, câtă răspundere purtăm înaintea istoriei prin venirea lui Hristos? Noi scriem şi slujim istoria universală! Fiecare atitudine şi acţiune de-a noastră în trupul Bisericii are consecinţe în istoria umanităţii şi a societăţii divino-umane a Bisericii, pentru că suntem „fiii făgăduinţei” (Rom. 9, 8). Dumnezeu ne-a făgăduit şi îşi păzeşte făgăduinţa.

Suntem şi noi, desigur, păcătoşi ca şi Strămoşii. Suntem şi noi pătimaşi, călcători ai jurămintelor noastre. Ce este Botezul nostru? Un jurământ faţă de Hristos, că am murit împreună cu El şi că nu vom mai trăi în această lume, ci că vom învia împreună cu El în cealaltă. De câte ori călcăm jurămintele Botezului! Dar Dumnezeu „a jurat şi nu Se va căi“ (Ps. 109, 4), nu-Şi calcă jurămintele pe motiv că noi ni le călcăm înaintea Lui. Ne-a încorporat în Sine însuşi, suntem „plata” Lui, trupul Lui, şi El este „plata” noastră în lupta noastră, în lacrimile noastre, în dorinţele noastre, în durerile noastre; nădejdea noastră, în abisurile pe care le străbatem. Hristos ne numeşte „sfinţi” (cf Rom. 1, 7; 1 Cor. 1, 2) pe noi, păcătoşii.

Hristos a fost prezent la creaţia lumii. în simbolurile şi în umbrele Vechiului Legământ acţiona prin preînchipuiri întunecate, pe care le-a luminat Noul Legământ. Acum, Hristos este prezent în lumina Bisericii, a adevărului, a cunoaşterii lui Dumnezeu, în propria Lui lumină. Cele vechi s-au făcut noi. Prin urmare, Strămoşii se desăvârşesc şi se umplu de lumină împreună cu noi, pe cât ne sfinţim noi. Când mănânc, mi se hrăneşte întregul trup. Când noi II mâncăm pe Hristos, II mănâncă pe Hristos şi aceia. Se desăvârşesc împreună cu noi. Indumnezeirea noastră este bucuria lor din cer. In loc să privească la Hristos, se pleacă şi ne privesc pe noi, ca să vadă ce facem, dacă ne gândim la ei, dacă venim la ei, dacă ştim că ei sunt fraţii noştri, mâinile noastre, picioarele noastre, trupul nostru.

Prin Botezul nostru, ne luăm sarcina de a pregăti şi a aduce a Doua Venire a lui Hristos. Acum, noi suntem prorocii, strămoşii, înainte-mergătorii, sfinţii, aşa cum ne numeşte Apostolul Pavel. Hristos trăieşte în lume, pentru că noi trăim în lume. De aceea Apostolul spune că „Hristos trăieşte în mine“ (Gal. 2, 20). Trăim, atunci când ne gândim la unitatea noastră cu Strămoşii. Noi contribuim la faptul de a fi prezent Hristos în inimile oamenilor. Unde sunt eu, trăieşte şi Hristos. Eu, păcătosul, sunt un proroc, o lucrare a lui Dumnezeu.

Fraţii mei, ca să nu uităm perspectiva generală a tainicei cine finale şi pentru a înţelege chemarea noastră, măreţia noastră, veşnicia noastră, să devenim teologi! Nu aparţin unei familii care are doi sau trei sau patru copii, ci aparţin acestei familii atotcuprinzătoare. Nu sunt un om, sunt un „dumnezeu”. Intru în apa Botezului, şi ies „dumnezeu şi om“. In timp ce sunt om şi mi-e rece în colimvitră, în acelaşi timp sunt un „dumnezeu”. Cât de mare este înţelepciunea lui Dumnezeu! Face prezentul să fie veşnic, iar trăirea noastră zilnică – o taină! Fiindcă suntem făcuţi după chipul Celui ce ne-a zidit, trebuie să simţim, să trăim şi să înţelegem chipul Ziditorului, adică faptul că suntem „dumnezei”, şi să sporim „întru cunoaşterea” comuniunii noastre cu Hristos (cf. Col. 3, 10). Iar deplina şi desăvârşita înţelegere va fi când „Hristos, Care este viaţa noastră, Se va arăta” (Col. 3, 4) acolo, sus. Atunci, nu mă voi mai recunoaşte pe mine însumi, ci voi descoperi că eram cu adevărat şi că sunt „dumnezeu”, „lumină din Lumină”.

Dar ce poate să ne sfinţească în mod neîntrerupt? Aşa cum Strămoşii nu şi-au pierdut legătura lor cu Dumnezeu, tot aşa nici noi nu o pierdem. Pentru că Dumnezeu a pus înlăuntrul nostru chipul Dumnezeirii, adică ne-a făcut icoane care nu pot fi şterse şi a dăruit firii noastre întipărirea sfinţeniei, a Dumnezeirii, primul lucru care ne poate sfinţi este amintirea faptului că fiecare dintre noi este chip al lui Dumnezeu. Unde sunt eu, acolo este şi Dumnezeu cel-mai-înainte-de-veci.

Să umblăm ca dumnezei! Să devenim, zi de zi, părtaşi Cuvântului celui mai-înainte-de-veci al lui Dumnezeu! El este primul chip al Tatălui celui nevăzut, plin de slavă, una după fire cu Tatăl. Noi suntem, desigur, de o fire diferită, dar, prin participare, prin har, devenim maici şi părinţi. De aceea clericii şi monahii sunt numiţi „părinţi”, fiindcă îl nasc pe Dumnezeu. Hristos a spus: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei care împlinesc legea lui Dumnezeu” (Mt. 12, 50; Mc. 3, 35; Lc. 8, 21). Aceştia îl nasc pe Hristos. Prin urmare, Hristos Se zămisleşte, prinde formă şi creşte înlăuntrul nostru. Când o femeie rămâne însărcinată, îşi dă seama de asta. Trebuie ca şi noi să cunoaştem caracteristicile propriei noastre zămisliri, să înţelegem că-L purtăm înlăuntrul nostru pe Pruncul tânăr (cf. Is. 7, 14-16; 9, 5) pe Hristos, că împlinim prorociile lui Isaia şi cuvintele sfinţilor.

Dumnezeu l-a dat lui Hristos trupul Maicii Domnului. Maica Domnului a acceptat să slujească taina întrupării Fiului, împrumutând trupul ei lui Hristos şi primind dumnezeirea Lui. Noi, prin voinţa noastră, prin robirea noastră, prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, prin smerenie, ascultare, post, rugăciune, prin plecarea genunchilor, ne dăm trupul nostru şi primim dumnezeirea Lui în mod duhovnicesc şi adevărat, dar nu cum a primit-o Maica Domnului. Primim dumnezeirea lui Hristos întrupată şi trupul Lui îndumnezeit. Iar când suntem sus, pe cruce, la fel ca tâlharul sau ca vameşul, ca fiul cel pierdut, ca fariseul, nimeni nu ne poate interzice să spunem: „Dumnezeul meu, fiindcă mi-ai dat dumnezeirea Ta, acum mântuieşte-mă!“ De îndată ce spunem aceasta, premisele vieţii noastre se schimbă, şi viaţa duhovnicească devine atât de uşoară, pentru că „puterea Celui Preaînalt” (Lc. 1, 35) intră înlăuntrul nostru şi le face pe toate. Suntem mame şi taţi ai lui Dumnezeu! Părinţi şi strămoşi ai lui Dumnezeu! înţelegem asta? Da. Unul mai puţin, altul mai mult, pe cât putem cuprinde, pe cât ne îndeletnicim cu asta, pe cât vrem să devenim oameni de rugăciune.

Oricum, trebuie să credem asta, fie că o înţelegem, fie că nu o înţelegem! Numai să nu-L tăgăduim pe Dumnezeu înlăuntrul nostru, să nu fim nepăsători, să nu ne lăsăm stăpâniţi de akidie şi să le uităm pe toate, să nu vrem să rămânem în patimile noastre!

Desigur, asta nu înseamnă că nu vom suferi. Awa Longhin spune: „Femeia, înainte să se vadă în afară că a rămas însărcinată, îşi dă seama de asta din clipa în care i se opreşte curgerea de sânge. Nouă trebuie să ne curgă sângele din proprie hotărâre! Trebuie să fim hotărâţi să murim pentru Dumnezeu! Dar, nu vă temeţi! Aşa cum s-a întâmplat cu Isaac şi cu Avraam, tot aşa Dumnezeu ne va înşfăca şi pe noi şi va pune ca să fie jertfit în locul nostru un berbec. Iar dacă va trebui să devenim martiri, martiriul nostru va fi o răcorire, pentru că Dumnezeu există.

Să ne rânduim viaţa cu dorinţa de a rămâne dumnezei! Intristări, necazuri, nereuşite, greutăţi, durere, plâns, boli, moarte sunt mâncarea şi băutura de zi cu zi ale omului. Nu vă temeţi! Toate acestea nasc sfinţenia, îl nasc pe Dumnezeu înlăuntrul nostru. Iubiţii mei, să trăim cu această convingere, şi atunci Dumnezeu ne va hrăni cu lapte şi ne va arăta chipul nostru! Apoi, ne va da pâinea nemuririi, înţelesuri teologice şi trăiri duhovniceşti! Dumnezeu nu nedreptăţeşte pe nimeni.

Să ne bucurăm acum de faptul că suntem părtaşi Dumnezeirii! Când Hristos va apărea sus, pe nori, la a Doua Sa Venire, acolo vom fi şi noi. O! nu suntem cu adevărat fericiţi? De obicei, vedem lumina lumii, dar nu vedem lumina adevăratei lumi, nu-L vedem pe Hristos. Dar când inima noastră va dobândi săltări, mişcări şi trăiri dumnezeieşti, atunci vom înţelege că am dispreţuit trupul şi lumea, şi am devenit dumnezei după dispoziţia lăuntrică. Atunci, Dumnezeu ne va da contemplaţii înalte, fiecăruia dintre noi potrivit cu calitatea şi cu putinţa sa de înţelegere şi de primire.

Vine Naşterea Domnului! Ştiţi că troparele inainte-prăznuirii încep din 20 decembrie. Biserica a rânduit cu înţelepciune până şi cel din urmă detaliu. 20 decembrie este ultima zi în care noaptea creşte. Din 21 decembrie începe să crească ziua. Nopţile şi înţelesurile întunecate se risipesc, iar lumina şi zilele cresc. Să-I rugăm pe Dumnezeu să ne ia întunericul inimii noastre acum, când ziua creşte şi devine cu totul luminoasă, acum, când se schimbă cursul timpului! Biserica ne vesteşte aceasta prin răsăritul adevăratei lumini, a Soarelui sufletelor noastre.

Hristos ne-a făcut mai presus decât îngerii, pentru că îngerii Il laudă pe Hristos, dar nu pot să vorbească cu El ca prietenii cu un prieten (cf. leş. 33, 1 1). Nu ne-a făcut, pur şi simplu, fiinţe slujitoare, care îşi acoperă capul şi tremură ca nişte sclavi, ci ne-a făcut trupul Său. Pentru noi a murit, nu pentru îngeri! Pentru noi a înviat şi pentru noi va coborî din nou şi Se va înălţa din nou la cer!

Să-L rugăm pe Dumnezeu să coborâm împreună cu El în adâncurile inimii noastre, pentru ca El să ne înalţe la ceruri, o dată pentru totdeauna.

Sursa: Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, Cuvântări mistagogice la sărbători, Editura Sfantul Nectarie, 2016

CHURC080 doarortodox

„Hristos cel Înviat se dăruiește în Sfânta Euharistie”: Pastorala Patriarhului României de Sfintele Paşti 2019


Mesajul pastoral adresat clerului și credincioșilor din Patriarhia Română de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel cu prilejul Sărbătorii Sfintelor Paști 2019:

Pastorala Invierii 2019

† DANIEL

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOPUL BUCUREŞTILOR, MITROPOLITUL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,
LOCŢIITORUL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI
ŞI
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER
ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR

HAR, BUCURIE ŞI PACE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,
IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI

„Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viață veșnică,
şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” 
 (Ioan 6, 54)

Hristos a înviat!

Preacuvioși şi Preacucernici Părinți,

Iubiți credincioși şi credincioase,

Sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos este numită şi Paşte sau Paşti[1]. Din textele liturgice ortodoxe care vorbesc despre „Paştile cele sfinţite”„Paştile cele noi”, sau „Paştile cele frumoase”[2], se înţelege că Paşte este un substantiv de gen neutru: un Paște la singular, două Paşti la plural. Deci, articulat spunem: „Paştele creştin” la singular şi „Paştile creştine” la plural.

Înţelesul etimologic al cuvântului Paște, de origine ebraică, este acela de trecere. Sărbătoarea creștină a Paștelui are o anumită legătură cu Paştele Vechiului Testament, dar, în acelaşi timp, ea este o sărbătoare cu un conținut nou şi o semnificație nouă (cf. Matei 26, 17-30; Marcu 14, 12-26; Luca 22, 7-30; Ioan13, 1-3).

În Paştele iudaic (cf. Ieșirea 12, 1-51 şi 13, 1-16), era celebrată eliberarea poporului evreu din robia Egiptului, trecerea prin pustie (cf. Ieșirea cap. 16-18) şi Legământul de la Sinai (cf. Ieșirea 20, 1-18).

În Paştele serbat de Iisus cu ucenicii Săi, numit şi Cina cea de pe urmă sau Cina cea de Taină (Mistică), El instituie Sfânta Euharistie, săvârșind astfel o Taină nouă, un Paşte nou, un Legământ sau un Testament nou. Mai precis, la sfârşitul Cinei, Domnul Iisus Hristos ia pâinea, o binecuvântează, o frânge şi o dă ucenicilor, zicând: „Luați, mâncațiacesta este trupul Meu! Şi luând paharul şi mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 26-28).

Deci, Taina Paștelui nou este Însuşi Hristos-Domnul, Care va trece prin jertfa Crucii şi a morții pentru a dărui lumii, prin Înviere, viață veșnică.

Jertfa mielului de Paşte şi toate celelalte jertfe din Vechiul Testament au preînchipuit sau prefigurat Taina jertfei lui Iisus Hristos pe Cruce şi trecerea Lui prin moarte la viaţa veşnică. Această Taină a fost împărtășită de Hristos ucenicilor, cu anticipație, la Cina cea de Taină din Sfânta şi Marea Joi.

De aceea, Sfântul Apostol Pavel, înțelegând mai târziu că Paştele Vechiului Testament s-a încheiat cu Jertfa şi Învierea lui Hristos, afirmă că: „Paştele nostru Hristos S-a jertfit pentru noi” (1 Corinteni 5, 7).

Faptul că ultimul Paşte serbat de Domnul Iisus Hristos cu ucenicii Săi nu a fost un Paşte iudaic obișnuit, ci un Paște nou, reiese din cuvintele Mântuitorului Însuși, pe care le-a consemnat Sfântul Evanghelist Luca: „Şi a zis (Iisus) către ei (către ucenici): Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşte, mai înainte de Patima Mea. Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârșit în Împărăția lui Dumnezeu” (Luca 22, 15-16), adică după Înviere.

Vedem, așadar, că acest Paște nou, instituit la Cina cea de Taină, anticipează Pătimirea, Îngroparea şi Învierea lui Hristos ca trecere a Lui la o viață nouă, la viaţa veşnică din Împărăţia cerurilor.

Prin Înviere, trupul omenesc al lui Hristos Cel răstignit nu mai revine la viaţa pământească, stricăcioasă şi trecătoare, cum s-a petrecut cu Lazăr din Betania, de pildă, ci trupul înviat al lui Hristos devine nemuritor, nestricăcios şi veșnic. El poartă urmele Răstignirii în palme, în picioare şi în coastă, dar nimeni şi nimic pământesc nu-L mai poate reține sau stăpâni. Hristos Cel Înviat trece prin ușile încuiate (cf. Ioan 20, 19-28), Se face văzut şi nevăzut când şi unde voiește El (cf. Luca 24, 31). Trupul înviat al Domnului Hristos a intrat deja în Împărăția cerurilor, a trecut de la existenţa biologică sau pământească la existența „teologică”, cerească şi veşnică.

Iisus Cel înviat nu mai moare niciodată, El este veşnic viu (cf. Apocalipsa 1, 8 şi 17-18; 2, 8). Prin urmare, „moartea nu mai are stăpânire asupra Lui”, după cum spune Sfântul Apostol Pavel (Romani 6, 9). În Hristos Cel înviat, moartea însăşi a fost omorâtă. De aceea, cântăm „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând […]” sau „Prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului şi începutul altei vieți, veşnice[3].

Când Domnul Iisus Hristos a săvârșit Cina cea de Taină, mai întâi S-a rugat binecuvântând pe Dumnezeu şi mulţumindu-I. Apoi a luat pâinea, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor Săi (cf. Luca 22, 19). Rugăciunea aceasta de mulțumire a lui Iisus se numește în limba greacă a Noului Testament: Euharistie.

Pastorala Patriarhului României de Sfintele Paşti 2019 (PDF)

Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind legătura care există între sărbătoarea Paştilor şi Cina cea de Taină sau Sfânta Euharistie, zice: „Pentru care pricină a săvârșit (Iisus) taina aceasta în timpul Paştilor? Ca să afli cu orice prilej că El este legiuitorul Vechiului Testament şi că pentru cele din Noul Testament au fost preînchipuite cele din Vechiul Testament.

Ceasul de seară nu înseamnă decât că timpul s-a împlinit, şi că toate se apropie de sfârșit […]. El (Iisus) a desființat principala lor sărbătoare (a iudeilor) şi îi trece la un Paşte nou şi înfricoșător. Luați, le zice El, şi mâncați! Acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi (cf. 1 Corinteni 11, 24) […]. El numește acest sânge, sângele Noului Legământ, adică făgăduința Legii noi […], şi adaugă: Faceți aceasta întru pomenirea Mea (cf. Luca 22, 19).

Prin aceste cuvinte se vede cât de mult vrea El să-i îndepărteze pe ucenici de obiceiurile iudaice. După cum altădată – zice El – făceați Paştele întru pomenirea minunilor din Egipt, tot așa faceți aceasta întru pomenirea Mea. Ieri, sângele acela nu era decât pentru a salva pe întâi născuții din Egipt, acesta însă se varsă spre iertarea păcatelor lumii întregi”[4].

Iubiți fii şi fiice duhovnicești,

Cina cea de Taină este Taina iubirii depline a lui Iisus Hristos (cf. Ioan 13, 1), ea cuprinde nu numai Taina morții Sale pe Crucea Golgotei, pentru iertarea păcatelor lumii întregi, ci şi Taina Învierii Sale şi a vieții veșnice din Împărăția lui Dumnezeu.

Tâlcuind acest adevăr, Părintele Dumitru Stăniloae spune: „Dacă Hristos nu S-ar fi răstignit şi n-ar fi înviat, n-ar fi fost posibilă Cina cea de Taină şi Euharistia din Biserică. (…) Euharistia de la Cina cea de Taină este anticiparea tainică a jertfei de pe Golgota şi a Învierii. Este dovada că Hristos a trăit la Cina cea de Taină în mod tainic jertfa şi învierea Sa, așa cum le va trăi în Euharistia Bisericii, ca să le imprime şi în trupul şi sângele nostru”[5]. Așadar, prin Sfânta Euharistie ni se dăruiește iubirea jertfelnică a lui Hristos Cel răstignit şi Înviat şi suntem îndreptați spre viaţa veşnică din Împărăţia lui Dumnezeu, dăruită nouă acum, în arvună, prin Sfintele Taine ale Bisericii, iar în plinătate la Învierea cea de Obşte.

De aceea, Sfânta Euharistie este cea mai solemnă și mai intensă comuniune a Bisericii cu Hristos. Dacă prin adunarea credincioşilor în numele Lui şi prin rugăciuni adresate Lui, Domnul Iisus Hristos este prezent în mijlocul credincioşilor (cf. Matei 18, 20), prin împărtășirea euharistică a credincioşilor cu Hristos, El devine interior lor, potrivit făgăduinţei Lui: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viață veșnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54), şi „cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 6, 56).

Sfânta Euharistie conține şi exprimă Taina unității Bisericii ca trup tainic al lui Hristos, constituit şi sfinţit prin lucrarea Duhului Sfânt.

Părintele Dumitru Stăniloae spune în acest sens: „Cei ce se împărtășesc împreună se află deja într-o unitate de credinţă. Pentru că mai înainte de împărtășire toţi credincioșii cântă: «Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim», şi rostesc împreună Crezul. Apoi se împărtășesc împreună spre sporirea acestei unități. În Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, înainte de împărtășire, preotul cere: «Iar pe noi pe toţi, care ne împărtășim dintr-o pâine şi un potir, să ne unești pe unul cu altul prin împărtășirea aceluiași Duh».

Într-o scriere din timpul Apostolilor, «Didahia celor 12 Apostoli», se cere lui Dumnezeu ca cei ce se împărtășesc să se unească asemenea boabelor de grâu ce s-au unit în pâinea euharistică: «Precum această pâine era risipită pe dealuri, iar adunată fiind s-a făcut una, așa să se adune Biserica Ta de la marginile pământului, întru Împărăția Ta»”[6].

Iubiți frați şi surori,

În ziua cea dintâi a Învierii Sale, Hristos-Domnul a călătorit, ca un om necunoscut, cu doi dintre ucenicii Săi (dintre cei șaptezeci), Luca și Cleopa, către un sat numit Emaus (cf. Luca 24, 13-31). Din Evanghelia după Sfântul Evanghelist Luca, martor direct al evenimentului, precum şi din celelalte Evanghelii unde sunt prezentate arătările Domnului Iisus Hristos după Învierea Sa, vedem că unii ucenici ai Domnului Iisus s-au convins mai greu de adevărul Învierii Sale.

Pe drumul spre Emaus, Iisus le vorbește, ca un călător necunoscut, ucenicilor Luca şi Cleopa şi chiar îi mustră, zicând: „O, nepricepuților şi zăbavnicilor cu inima în a crede (…)” (Luca 24, 25), apoi le tâlcuiește prorociile Vechiului Testament care vorbesc despre El. Așadar, Iisus Cel înviat, spune părintele Stăniloae, „face totul ca să-i convingă pe ei, oameni, despre Învierea Sa, așa cum a făcut totul ca să-i convingă în timpul propovăduirii despre dumnezeirea Sa. Voia să le dea oamenilor putința să creadă în viața lor viitoare prin unirea cu El ca Fiul lui Dumnezeu venit între ei. Își face din Înviere supremul argument al dumnezeirii Sale şi al folosului coborârii Sale ca Dumnezeu în calitate de om” [7].

Cei doi călători spre Emaus au fost însă convinși de Învierea lui Iisus abia în momentul frângerii pâinii de către Iisus în casa lor de la Emaus, amintindu-le astfel de Cina cea de Taină de la Ierusalim.

În acest sens, Evanghelia spune: „Şi s-au apropiat de satul (Emaus) unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei. Şi când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor. Atunci s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El S-a făcut nevăzut de ei” (Luca 24, 28-31). Iisus S-a făcut nevăzut, dar nu era absent, ci era tainic prezent în Sfânta Euharistie, pentru a rămâne în cei ce se împărtășesc cu Trupul şi Sângele Său (cf. Ioan 6, 56), ca arvună a Învierii şi a vieții veşnice (cf. Ioan 6, 54).

Întrucât Învierea Domnului Hristos este lumina deplină a Sfintei Euharistii şi a întregii vieți creștine, ea ne cheamă astăzi să înțelegem binefacerile participării la Sfânta Liturghie şi ale împărtășirii cu Trupul şi Sângele lui Hristos Cel răstignit şi înviat. Prin Sfânta Euharistie primim: „sfințirea sufletelor și a trupurilor noastre, (…) tămăduirea sufletului și a trupului, izgonirea a tot potrivnicului, luminarea ochilor inimii, împăcarea sufleteștilor puteri, ajutor spre credință neînfruntată, dragoste nefățarnică, desăvârșirea înțelepciunii, paza poruncilor dumnezeiești, adăugirea dumnezeiescului har şi dobândirea Împărăției lui Dumnezeu”, după cum este scris în „Rugăciunea întâi de mulțumire, după Dumnezeiasca Împărtășanie”[8].

Dreptmăritori creștini, 

Anul 2019 este, în mod deosebit, anul omagierii satului românesc, păstrător fidel al tradiției creştine şi al culturii naționale.

Potrivit Sfintelor Evanghelii, satul, ca așezare umană specifică mediului rural, a fost adeseori binecuvântat de Domnul Iisus Hristos când propovăduia Evanghelia în cetăți şi în sate (cf. Matei 9, 35), dar în mod deosebit El a binecuvântat satul Betania, când a înviat pe prietenul Său Lazăr (cf. Ioan 11, 1-44) şi satul Emaus, când a arătat ucenicilor Săi, Luca şi Cleopa, adevărul Învierii Sale, în timpul Cinei de la Emaus (cf. Luca 24, 13-31).

Domnul Iisus Hristos binecuvintează cu prezenţa şi lucrarea Sa sfinţitoare nu doar pe locuitorii orașelor, ci şi ai satelor, şi îi orientează spre Ierusalimul ceresc, adică spre Împărăția iubirii veșnice a lui Dumnezeu.

În satele românești care au păstrat credinţa ortodoxă, începând de la creștinarea strămoșilor noștri, prin predica Sfântului Apostol Andrei, până azi nu s-a întrerupt niciodată săvârșirea Sfintei Euharistii. Oricât ar fi fost românii ortodocși prigoniți și asupriți de străini, de religii sau confesiuni diferite, sau de promotori de ideologii totalitare, Sfânta Jertfă Euharistică a continuat să fie săvârșită, deoarece, prin ea, creştinii ortodocşi primesc puterea iubirii jertfelnice, de a fi în orice vreme mărturisitori ai  Domnului Hristos și bucuria de a rămâne uniți cu El în istorie și în eternitate.

Din iubirea pentru Hristos Cel răstignit şi înviat s-au născut filantropia sau ajutorarea aproapelui, arta religioasă ori sacră, și anume muzica, poezia și literatura religioasă, miniatura, caligrafia, tiparul bisericesc, arhitectura și sculptura bisericească, iconografia, broderia și altele. Toate aceste creații artistice inspirate din credinţă au luminat apoi cultura poporului român de la orașe şi sate.

Cu prilejul Sărbătorii Învierii Domnului, vă îndemnăm să aduceți, prin cuvânt şi faptă bună, bucurie şi lumină în sufletele celor orfani, bolnavi, bătrâni, săraci, îndoliați şi singuri, ca să simtă că iubirea jertfelnică a lui Hristos Cel răstignit şi înviat pentru mântuirea lumii este izvor de lumină, de pace şi de bucurie. Să nu uităm nici pe românii care se află printre străini, ci să ne rugăm pentru sănătatea şi mântuirea lor, spre a spori comuniunea frățească şi spre a cultiva mai mult iubirea față de poporul român şi de România.

Dorim ca Sfintele Sărbători de Paşte să vă aducă tuturor pace şi bucurie, sănătate şi mântuire, adresându-vă totodată salutul pascal: Hristos a înviat!

Al vostru către Hristos-Domnul rugător şi de tot binele doritor,

† D A N I E L

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

DoarOrtodox

PĂSTRAŢI ORTODOXIA CURATĂ!


În caz că eşti ortodox, citeşte, cunoaşte Ortodoxia şi apăr-o, căci trece prin momente grele! Sinodul de la Creta, din 2016, a hotărât, în numele ortodocşilor, în articolul 22 al documentului  Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine” următoarele: ,,Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul păstrării sau a unei presupuse apărări a Ortodoxiei autentice. După cum mărturiseşte întreaga viaţă a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinţei ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal, care constituie dintotdeauna, în sânul Bisericii, cea mai înaltă autoritate în aspecte de credinţă şi reguli canonice (canonul 6 al Sinodului II Ecumenic)”.

nicea-21Acest articol este, însă, străin de Ortodoxie, deoarece promovează înlocuirea ascultării ortodoxe pe baze canonice cu supunerea de tip catolic şi anulează sinodalitatea Bisericii. (1)

Vizita Papei Francisc în România, din 31 mai-2 iunie 2019, este supradimensionată de mass-media, chiar dacă sfidează majoritatea ortodoxă, la adăpostul hotărârilor luate la Sinodul din Creta! Iaşul, se pregătește de un pelerinaj la care vor participa peste 120.000 de catolici, de parcă am fi o ţară catolică! Invitarea ortodocşilor la acest eveniment vădeşte intenţiile ecumeniste şi prozelitismul acestei vizite. Canoanele ortodoxe interzic rugăciunile în comun ale ortodocşilor cu cu cei de alte confesiuni. Cei care doresc pot afla deosebirile între Ortodoxie şi ,,religia” fabricată pentru a supune, nu pentru a mântui, care îşi spune impropriu ,, catolică”.( 2) Nici Bucureştiul nu se lasă mai prejos. Clopotele Catedralei Mântuirii Neamului vor fi trase pentru prima dată cu ocazia venirii Papei Francisc! (3) În faţa acestei situaţii, mulţi creştini au luat atitudine, aducând argumente din scrierile patristice. (4) Primirea Papei cu onorurile cuvenite unui ierarh ortodox este o blasfemie. Se răsucesc în mormânt Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân şi Mihai Viteazul şi alţi ortodocşi patrioţi care au apărat Ortodoxia românească!

 Papa ,,va fi primit ca episcop al Bisericii lui Hristos în catedrala construită pentru a simboliza Ortodoxia românească, în condițiile în care tronul episcopal al Romei se află în afara Bisericii de un mileniu”. (5) Aşadar, în urma schismei din 1054, papismul şi toate confesiunile care s-au îndepărtat de dreapta credinţă se află în afara Bisericii! Ca să intre în Biserica lui Hristos, trebuie să accepte Botezul ortodox! La Sinodul din Creta, în loc să se ia atitudine împotriva ereziilor, acestea au fost considerate ,,biserici”. Toate rugăciunile comune ale ortodocşilor cu celelalte confesiuni sunt interzise de către Sfinţii Părinţi din motive pedagogice şi din dragoste pentru mântuirea tuturor oamenilor. La acest sinod, a avut loc o politizare a credinţei, bifându-se un punct important de pe agenda ecumenistă care are drept scop final unirea tuturor religiilorşi închinarea la Antihrist! Dacă ne rugăm cu cei care se află sub anateme din cauza unor abateri canonice grave, ne facem părtaşi la păcatul lor (infailibilitatea papei, necistirea Maicii Domnului şi a sfintelor icoane etc. Află diferenţele dintre Ortodoxie şi alte confesiuni citind ,,Călăuză în credinţa Ortodoxă” de Ilie Cleopa (6). Avem datoria să ne informăm, să fim ortodocşi practicanţi care să dorească mântuirea cu orice preţ şi să luăm atitudine prin puterea exemplului, prin informarea  aproapelui şi prin lupta cu erezia şi cu păcatul!

,,Scopul vieţuirii creştine este dobândirea Duhului Sfânt.” – spunea Sfântul Serafim de Sarov. Însă atitudinea permisivă  faţă de păcat, faţă de erezii şi faţă de agenda LGBT nu este compatibilă cu dobândirea Duhului Sfânt: ,,Nu vă amăgiţi: Nici desfrînaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (I Cor.6,9) Papiştii l-au idolatrizat pe papa, considerându-l infailibil, iar acum vor să-l vedem şi noi aşa, deşi poruncile evanghelice, după care vom fi judecaţi, ne spun altceva:

,,Şi apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei şi, văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? Iisus i-a răspuns că întâia este: „Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”. Şi: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta”. Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. Şi I-a zis cărturarul: Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El. Şi a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea şi a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele. Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu.” (Marcu 12, 28-37) Aici este vorba despre iubire în Adevăr, nu despre părtăşia la minciună şi despre toleranţă în numele corectitudinii politice!  Bolile sufletului, ca şi cele ale trupului, au nevoie de tratamentele potrivite!

Trăim vremuri de mărturisire a credinţei, vremuri în care ni se cere să avem o credinţă puternică. Să ne unim glasurile împotriva ecumenismului, care constituie un adevărat genocid spiritual, şi să cerem ierarhilor noştri:

ieşirea din Bisericii Ortodoxe Române din Consiliul Mondial al Bisericilor, deoarece acesta are obiective care nu corespund canoanelor ortodoxe! Ortodoxia este  Biserica. Nu există mai multe biserici. Credem ,,în una una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”, nu în în ereziile numite ,,biserici” la Sinodul din Creta!

nerecunoaşterea autocefaliei ,,bisericii” Ucrainei,  întrucât crearea acesteia nu s-a desfăşurat  în mod canonic, ci pe baze schismatice şi reprezintă un precedent pentru alte abuzuri cum ar fi: 1) subminarea Ortodoxiei prin intenţia acestei ,,biserici”de colaborare cu  greco-catolicii, care atrage Ortodoxia spre supunerea faţă de Papa! 2) reacţia critică  a acestei ,,biserici” faţă de oponenţii agendei comunităţii LGBT. Împotriva păcatului, Biserica Ortodoxă are pocăinţa, Spovedania şi alte Sfinte Taine!

– iniţierea  de către BOR a unor demersuri în vederea convocării unui sinod panortodox care să garanteze păstrarea Ortodoxiei autentice. Toate inovaţiile antiortodoxe se află sub anateme, de aceea nu trebuie susţinute: ,,Fiecărei inovaţii şi acţiuni potrivnice Predaniei Bisericii, şi învăţăturii lăsate de către sfinţii şi cinstiţii Părinţi, sau orice înnoiri ce se vor face mai apoi: Anatema!” (7)

– repunerea crucilor ortodoxe pe toate bisericile ortodoxe din România. Pe unele biserici tronează crucea lui Baphomet, cea cu trei braţe paralele. În Bucureşti, există deja statuia lui Baphomet! Noi ne închinăm Crucii lui Hristos, nu lui Antihrist!

asigurarea în continuare a specificului ortodox al icoanelor. Au aparut ,,icoane” cu semne oculte pe ele!

-evitarea participării la rugăciunile comune ale Papei cu Preafericitul Patriarh Daniel.

evitarea rugăciunilor comune în aşa-numita ,,săptămână de rugăciune”. Nouă, ortodocşilor, trebuie să ne pese mai întâi de Hristos, nu să facem rugăciuni în care nici măcar numele Lui, al Maicii Domnului sau a unor sfinţi să nu-L pomenim!

ridicarea sancţiunii de caterisire a preoţilor care au întrerupt pomenirea în semn de protest faţă de hotărârile Sinodului din Creta. Este un drept al preoţilor să protesteze în acest fel atunci când constată abateri dogmatice ale ierarhilor, care au datoria de a păstra Ortodoxia. Există ţări în care acest drept al preoţilor este respectat.

– informarea corectă a creştinilor despre: a) indiciile clare ale pecetluirii apropiate cu semnul fiarei prin tehnologia bazată pe 666: ,,Şi ea (fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” (Biblia, Apocalipsa, 13:16-17); b) consecinţele pecetluirii cu semnul fiarei 666: ,,Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mana lui, va bea din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihna nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.” Biblia; Apocalipsa, cap. 14, versetele 9-11. În China, deja există aparate care inscripţionează cu raze laser cetăţenii, cu codurile de bare care conţin 666 într-o formă ascunsă, şi nu ar fi de mirare ca, odată cu schimbarea cărţilor de identitate, să se introducă şi la noi aşa ceva! Microcipul implantat şi cel de pe cărţile de identitate operează cu număr în locul numelui de Botez, iar identificarea se face tot cu ajutorul tehnologiei bazate pe 666!

interzicerea promovării ideologiei de gen în România! Toţi cei care caută mântuirea trebuie să facă voia lui Dumnezeu, nu voia lor! Iar voia Sa, Dumnezeu Şi-a exprimat-o atunci când a făcut bărbat şi femeie. Promovarea ideologiei de gen reprezintă un alt tip de atentat la mântuirea oamenilor. Sfântul Apostol Iuda Tadeu pune pe acelaşi plan erezia cu homosexualitatea! Iar în zilele noastre se manifestă toleranţă faţă de ambele! Însă ,,vai omului aceluia prin care vine sminteala.” ( Matei, cap.18, v. 7)

Sfinţii Părinţi ne sfătuiesc să deprindem rugăciunea inimii, pentru a ne feri de reeducarea minţii prin diverse procedee: (,,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, iartă-mă şi mă miluieşte pe mine, păcătosul/păcătoasa”! ori Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul/ păcătoasa! De mare folos este Paraclisul Maicii Domnului). Implică-te în campania de informare ortodoxă, multiplicând şi distribuind acest material! Doamne ajută!

 (1) https://www.marturisireaortodoxa.ro/sfantul-si-marele-sinod-al-bisericii-ortodoxe-anuleaza-sinodalitatea-bisericii/

(2) https://www.marturisireaortodoxa.ro/deosebirile-fundamentale-intre-ortodoxie-si-papism-ips-ierotheos-vlahos/

 (3]) https://www.click.ro/news/national/clopotele-catedralei-mantuirea-neamului-vor-fi-trase-pentru-prima-oara-la-sosirea.

(4)https://www.marturisireaortodoxa.ro/petitie-impotriva-venirii-papei-in-romania/

(5)https://www.marturisireaortodoxa.ro/scrisoare-deschisa-adresata-mitropolitului-moldovei-cu-privire-la-venirea-papei-in-orasul-ortodox-iasi/

(6) https://www.academia.edu/21658857/Cleopa_Ilie_Calauza_in_Credinta_Ortodoxa

(7)https://manastirea.petru-voda.ro/2015/02/28/sinodiconul-ortodoxiei/

DoarOrtodox

Situația din Ucraina: Mesaj către oficialii ONU, UE, OSCE


Un mesaj video al Episcopului Victor (Kotsaba) de Baryshevka, conducătorul delegației Bisericii Ortodoxe a Ucrainei la forurile internaționale, către oficialii ONU (Organizația Națiunilor Unite), OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa), UE (Uniunea Europeană) și ai altor țări, cauzat de violarea la scară largă a drepturilor omului în Ucraina și de pericolul real al escaladării conflictelor religioase. (sursa: Pentru Ortodoxie)


Sf Sinod BOR.jpg

„Privitor la această situație bisericească tensionată din Ucraina, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reiterează punctul de vedere exprimat anterior în cadrul ședințelor sale din 24 mai 2018 și din 25 octombrie 2018. S-a recomandat atunci ca Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Moscovei să identifice, prin dialog, o soluție a diferendului bisericesc amintit, prin păstrarea unității de credință, respectarea libertății administrativ-pastorale a clerului și credincioșilor din această țară (inclusiv dreptul la autocefalie) și restabilirea comuniunii euharistice. În caz de nereușită a dialogului bilateral, este necesară convocarea unei sinaxe a tuturor întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe pentru rezolvarea problemei existente”, se arată în comunicatul publicat pe siteul agenției Basilica.

O viitoare decizie a Sinodului Bisericii Române va trebui să țină cont de faptul că „în Ucraina există 127 de parohii ortodoxe românești, în special în zona Bucovinei de Nord, aflate în jurisdicția Bisericii Ortodoxe din Ucraina – Patriarhia Moscovei”.

În continuare, ierarhii români afirmă: „Este necesară o consultare reală a acestor ortodocși români, care sunt preocupați de păstrarea identității lor etnice și lingvistice. În acest sens, este necesară obținerea de garanții scrise din partea autorităților bisericești și ale statului ucrainean că identitatea etnică și lingvistică a românilor va fi respectată, precum și că acești ortodocși români vor avea posibilitatea de a se organiza într-un Vicariat Ortodox Român și a cultiva legături spirituale cu Patriarhia Română, spre a fi sprijiniți prin trimiterea de cărți de cult și de teologie în limba lor maternă, adică limba română. S-a menționat faptul că, în România, funcționează deja un Vicariat Ortodox Ucrainean, începând cu anul 1990”.

În încheiere, „Patriarhia Română va solicita Patriarhiei Ecumenice o lămurire privind soluționarea problemei ierarhilor și preoților necanonici din Occident, care au aparținut fostului „Patriarhat al Kievului”. ”


De ce schisma din Ucraina are potențialul Marii Schisme din 1054 și ce poate face Patriarhul Daniel?

de Mihai Șezeanu

Deși suntem vecini cu Ucraina și acolo trăiesc o jumătate de milion de români, schisma bisericească din țara de la nordul României pare ceva depărtat și neimportant. În mass-media românească, laică și bisericească, doar câteva știri și-au găsit loc despre conflictul început între Kiev și Moscova în anii 1991–1992, în care s-a implicat în 2018 Patriarhia de Constantinopol.

Teritoriile canonice ale Bisericilor ortoodoxe autocefale

Teritoriile canonice ale Bisericilor ortoodoxe autocefale

Pe lângă faptul că lucrurile se întâmplă în altă țară, greutatea de a înțelege cât de gravă este schisma din Ucraina vine și din aceea că problemele generate de secularism în România sunt foarte acute: presiunea pentru introducerea educației sexuale comprehensive (pro-avort și pro-homosexualitate) și eliminarea religiei din școli, eșecul Referendumului pentru căsătorie și inițiativele de legalizare a parteneriatului civil, presiunea pentru retragerea finanțării cultelor de către stat etc.

Dar potențialul acestei schisme este mult mai mare decât cel al secularismului, pentru că acesta atacă Biserica din exterior, dar schisma o atacă din interior. Astăzi nu mai au importanță multele probleme care au existat în perioada Marii Schisme din 1054, dar Marea Schismă a transformat lumea creștină pentru 1000 de ani și continuă să o facă.

 

Schisma din Ucraina a apărut din dorința unei părți a episcopilor din Ucraina de a fi independenți de Biserica Rusă, din care făceau parte, și care au creat în 1992 Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană. Din aceasta s-a rupt o parte, care s-a intitulat Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului. Liderii lor au fost caterisiți și apoi anatemizați de BO Rusă, iar aceste pedepse au fost aprobate de toate Bisericile Ortodoxe autocefale. Situația s-a schimbat în 2018, când Patriarhia de Constantinopol a emis un set de hotărâri prin care a anulat actul din 1686 prin care episcopii din Ucraina erau puși sub jurisdicția Patriarhiei Ruse, a anulat caterisirile pronunțate față de conducătorii schismei (fără a le recunoaște titlurile de patriarhi pe care ei și le luaseră), a validat hirotoniile făcute de ei, a unificat cele două biserici schismatice într-una, invitând și episcopii din Ucraina aflați în jurisdicția Patriarhiei Moscovei să li se alăture, a dat noii biserici un Tomos de autocefalie limitată și a recunoscut-o ca singura canonică pe teritoriul Ucrainei. BO Rusă a întrerupt comuniunea cu Patriarhia de Constantinopol și a anunțat că va întrerupe comuniunea cu oricine va recunoaște noua structură. În 2019, la întronizarea primatului noii biserici, Mitropolitul Epifanie, nu a participat niciun reprezentant al unei Biserici autocefale, în afară de cei de la Constantinopol.

La o primă vedere, sensibilitatea de creștini atenți la binele semenilor ne face să gândim rapid: orice țară, orice popor are dreptul să aibă o biserică autocefală, cum avem și noi, românii, și atunci de ce să nu aibă și ucrainenii o biserică autocefală a lor? De altfel, tradiția canonică spune că organizarea bisericească trebuie să urmeze organizarea statului (canoanele 17 Sinodul IV Ecumenic și 38 Trulan). Continuă lectura

Apel internațional: STOP „5G” pe pământ și în spațiu


STOP 5G

Apel international STOP 5G pe pamant si in spatiu (PDF. lb. română)

Către UN, WHO, EU, Consiliul Europei şi toate guvernele naţionale,

Noi, semnatarii, oameni de ştiinţă, doctori şi organizaţii de mediu precum și alte persoane din ţările (…), solicităm oprirea de urgenţă a dezvoltării reţelelor wireless 5G (generaţia a cincea), incluzând 5G prin intermediul sateliţilor spaţiali. 5G va creşte masiv expunerea la radiaţii de frecvenţe radio (RF) în plus faţă de reţelele de telecomunicaţii 2G, 3G şi 4G deja funcţionale. Radiaţiile RF s-au dovedit a fi periculoase pentru oameni şi mediu. Punerea în funcţiune a 5G reprezintă un experiment asupra umanităţii şi a mediului ce se defineşte ca şi crimă în legislaţia internaţională.

Sumar

antenna-1561577_1280Companiile de telecomunicaţii din toată lumea, cu suportul guvernelor, sunt în poziţia de a implementa, în următorii doi ani, reţeaua wireless de generaţie a cincea (5G). Acest fapt va genera schimbări sociale la scară globală. Vom avea case “deştepte”, afaceri “deştepte”, autostrăzi “deştepte”, oraşe “deştepte” şi maşini care se conduc singure. În principiu, tot ce posedăm şi cumpăram, de la frigidere si maşini de spălat pâna la cartoane de lapte, perii de păr şi scutece pentru copii va conţine antene şi microchip-uri şi va fi conectat wireless la internet. Fiecare persoană de pe planetă va avea acces instant la comunicaţii wireless de foarte mare viteză, din orice locaţie, chiar şi din paduri tropicale, din mijlocul oceanelor sau din Antarctica.
Ce este acum încă nerecunoscut pe scară largă este faptul că din cele de mai sus vor rezulta şi schimbări fară precedent de mediu la scară globală. Densitatea planificată a transmiţătoarelor de frecvenţe radio este imposibil de imaginat. În plus faţă de milioanele de staţii 5G noi pe Pământ şi 20,000 sateliţi in spaţiu, 200 miliarde de obiecte cu caracter transmiţător, conform estimărilor, vor fi parte a Internet-ului Obiectelor până în 2020, şi un trilion de obiecte câţiva ani mai târziu. Reţele 5G comerciale la frecvenţe joase şi viteze reduse au fost dezvoltate în Qatar, Finlanda şi Estonia la mijlocul lui 2018. Implementarea de reţele 5G la viteze şi frecvenţe foarte mari (unde milimetrice) se planifică să înceapă la finalul lui 2018.
În ciuda negării generalizate, evidenţa că radiaţiile din frecvenţe radio (RF) sunt nocive pentru viaţă este deja copleşitoare. Dovezile clinice acumulate despre oameni bolnavi şi afectaţi, dovezi experimentale legate de distrugerea ADN, a celulelor şi organelor într-o largă varietate de plante şi animale, precum şi dovada epidemiologică a faptului că majoritatea afecţiunilor civilizaţiei moderne – cancer, boli de inimă şi diabet – sunt, în mare parte, cauzate de poluare electromagnetică, constituie subiectul unei baze de literatură de mai mult de 10,000 studii de specialitate revizuite.
Dacă planurile industriei de telecomunicaţii pentru 5G se concretizează, nicio persoană, animal, pasăre sau insectă de pe planetă nu va avea capacitatea de a evita expunerea, 24 ore pe zi, 365 zile pe an, la nivele de radiaţie RF care sunt zeci către sute de ori mai mari decât ce există în acest moment, fără posibilitatea de a nu fi expus, nicăieri pe planetă. Aceste planuri legate de 5G ameninţă să provoace efecte serioase, ireversibile, asupra oamenilor şi distrugerea permanentă a tuturor ecosistemelor Pământului.
Trebuie luate măsuri imediate în vederea protejării umanităţii şi a mediului, în conformitate cu imperativele etice şi acordurile internaţionale.

(Notă: Referinţele sunt menţionate ca şi hyperlink-uri şi note de final în documentul tradus si in română)

5G va rezulta într-o creştere masivă şi inevitabilă a expunerii la radiaţii
5G terestre

În vederea transmiterii unui volum enorm de date pentru Internetul Obiectelor (IoT – Internet of Things), tehnologia 5G, atunci când e dezvoltată total, va folosi unde milimetrice, ce sunt transmise slab prin material solid. Acest lucru va solicita fiecărui operator să instaleze staţii de bază la fiecare 100 metri în fiecare arie urbană din lume. Spre deosebire de generaţiile anterioare de reţele wireless, în cadrul cărora o singură antenă transmite către o arie largă, staţiile de bază şi dispozitivele 5G vor avea antene multiple aranjate în “reţele fazate” care colaborează pentru a emite raze fascicule focalizate, dirijabile, asemănătoare cu laserele, ce se pot urmări reciproc.
Fiecare telefon 5G va conţine duzine de antene mici, toate colaborând pentru a urmări şi ţinti o rază foarte focalizată către cel mai apropiat turn de comunicaţii celulare. Comisia Federală pentru Comunicaţii din Statele Unite (FCC) a adoptat reguli permiţând capacităţi de putere efectivă pentru aceste fascicule de pană la 20 de waţi, de zece ori mai puternice decât nivelele admise pentru telefoanele actuale.
Fiecare staţie de bază 5G va conţine sute sau mii de antene ţintind raze multiple asemănătoare cu laserul, în mod simultan, catre celulare şi diverse dispozitive folosite de utilizatori, în aria pe care o deservesc. Această tehnologie se numeşte “input-uri multiple, output-uri multiple” sau MIMO. Regulile FCC permit ca puterea efectiv radiată a razelor unei staţii de bază 5G să fie 30,000 waţi per 100 MHz de spectru, sau echivalentul de 300,000 waţi per GHz de spectrum, de zeci până la sute de ori mai puternică decât nivelul permis pentru staţiile de bază curente.

5G spaţial

Cel puţin cinci companii propun să ofere 5G spaţial combinând 20,000 sateliţi pe orbita joasă şi medie a Pământului, ce vor infăşura Pământul cu fascicule puternice, ţintite şi directabile. Fiecare satelit va emite unde milimetrice cu o putere efectiv radiată de maxim 5 milioane de waţi prin intermediul miilor de antene aşezate în reţele fazate. Deşi energia degajată de sateliţi va fi mai scăzută decât cea provenită de la antene terestre, va iradia arii de pe Pământ unde ceilalţi transmiţători nu ajung şi va exista în plus faţă de transmisiunile terestre 5G de la miliarde de obiecte IoT. Mult mai important este faptul că sateliţii vor fi localizaţi in magnetosfera Pământului, fapt ce va exercita o influenţă considerabilă asupra proprietăţilor electrice ale atmosferei. Alterarea mediului magnetic al Pământului poate constitui o ameninţare mult mai mare la adresa vieţii decât chiar radiaţiile de la antene terestre (vezi mai jos).

antenna-1561576_1920Efectele nocive ale radiaţiilor de radiofrecvenţă sunt deja dovedite

Chiar înainte ca 5G să fie propus, numeroase petiţii şi apeluri din partea comunităţii ştiinţifice internaţionale, incluzând Apelul Freiburger semnat de peste 3,000 doctori, au solicitat oprirea expansiunii tehnologiei wireless şi au propus un moratoriu asupra noilor staţii de bază.
În 2015, 215 oameni de ştiinţă din 41 ţări au transmis un semnal de alarmă către Naţiunile Unite (UN) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO). Ei au afirmat că “numeroase publicaţii ştiinţifice recente au demonstrat că EMF [câmpurile electromagnetice] afectează organismele vii la nivele mult mai scăzute decât cele aceptate în majoritatea ghidurilor naţionale şi internaţionale”. Mai mult de 10,000 studii ştiinţifice revizuite demonstrează efectul nociv asupra sănătăţii umane al radiaţiilor RF.

Efectele includ:

 Schimbarea ritmului cardiac
 Alterarea expresiei genetice
 Alterarea metabolismului
 Alterarea dezvoltării celulelor stem
 Cancer
 Boli cardiovasculare
 Deficienţe cognitive
 Distrugerea ADN
 Impact asupra stării generale
 Creşterea nivelului de radicali liberi
 Deficienţe de memorie şi învăţare
 Calitate scăzută a spermei
 Avort
 Afectare neurologică
 Obezitate şi diabet
 Stres oxidativ

Efectele asupra copiilor includ autism, tulburare hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD) şi astm.
Deteriorarea are efecte nocive ce merg dincolo de rasa umană, existând deja dovezi numeroase legate de deteriorarea diverselor plante si animale sălbatice precum şi animale de laborator, incluzând:

  • Furnici
  • Insecte
  • Păsări
  • Mamifere
  • Păduri
  • Şoareci
  • Broaşte
  • Plante
  • Musculiţe
  • Şobolani
  • Albine
  • Copaci

Efecte negative microbiologice au fost de asemenea înregistrate.

Agenţia Internaţională de cercetare asupra Cancerului (IARC) de sub WHO a concluzionat în 2011 că radiaţiile RF cu frecvenţe între 30 kHz – 300 GHz sunt, posibil, cancerigene pentru oameni grup 2B). Oricum, dovezi recente, incluzând ultimele studii legate de folosirea telefoanelor celulare şi riscul de cancer la creier, indică faptul că radiaţiile RF sunt într-adevăr cancerigene pentru oameni şi ar trebui acum clasificate ca şi ”Cancerigen grup 1” alături de fumul de tutun şi azbestos.
Semnalele wireless de tehnologie mai recentă sunt în mod puls. Efectul negativ este cauzat atât de înalta frecvenţă a undelor operatorului cât şi de pulsaţiile de frecvenţă joasă.

Citiți tot documentul „APEL INTERNAȚIONAL” Stop 5G pe Pământ și în Spațiu, PDF  cu referinţele complete care sunt menţionate ca şi hyperlink-uri şi note de final.

Semnați petiția internațională,

petitie NU-5g


Tehnologia 5G înseamnă război împotriva umanității 

de Claire Edwards (3 ianuarie, 2019)

Acest război nevăzut este și mut, dar de această dată se trag focuri – sub forma fasciculelor de radiații electromagnetice (REM), asemănătoare razelor laser, emise de mânunchiuri de mici antene[1] – și nimeni dintre cei aflați în bătaia focului nu știe că este vătămat serios, ireparabil și pe tăcute.

 

Într-o primă fază, 5G îi va face pe oameni electro-hipersensibili[2]. Probabil faptul că am stat în fața a două mari ecrane de calculator pentru mai bine de 18 ani cât am lucrat pentru ONU m-a făcut și pe mine electro-hipersensibilă. Atunci când Biroul ONU din Viena a instalat, în decembrie 2015, puncte de acces (hotspot) pentru telefonie mobilă și WiFi – menite să servească mari areale publice – în îngustele coridoare de metal din Centrul Internațional din Viena, m-am simțit rău în continuu pentru următoarele șapte luni.antenna-1561575_1920

Timp de doi ani și jumătate am făcut apoi tot ce mi-a stat în puteri pentru a alerta sindicatul angajaților ONU, administrația și serviciile medicale despre pericolul pe care radiațiile electromagnetice emise de aceste puncte de acces îl reprezintă pentru sănătatea angajaților ONU, dar am fost ignorată. De aceea, în mai 2018, am ridicat problema chiar Secretarului General al ONU, Antonio Guterres (vezi transcript-ul mai jos). Este fizician și inginer în electricitate, având în trecut prelegeri despre semnalele de telecomunicații dar, cu toate acestea, el declară că nu știa nimic despre toate acestea. A promis să ceară OMS (Organizația Mondială a Sănătății – n.tr.) să studieze problema dar, șapte luni mai târziu, acele puncte de acces (hotspot) erau încă la locul lor. Nu am primit niciun răspuns la foarte multele mail-uri pe care i le-am trimis.

Drept urmare, m-am bucurat să mă pot alătura eforturilor de publicare a unui Apel Internațional de Oprire a Emisiilor 5G pe Pământ și în Spațiu întrucât îmi era foarte clar că, în ciuda celor 43 de apeluri științifice anterioare, foarte puțină lume înțelege pericolele radiațiilor electromagnetice (REM). Experiența mea ca redactor ar putea fi de folos pentru a ne putea asigura că un nou „apel 5G”, inclusiv privind emiterea de fascicule 5G din spațiu, ar fi redactat clar, cuprinzător, explicativ dar accesibil și celor nespecialiști, citând din peste o sută de lucrări științifice dintre zecile de mii publicate în ultimii 80 de ani despre efectele biologice ale REM[3].

Având în spate ani de redactare a documentelor ONU privind spațiul cosmic, știu că acesta este foarte contestat din punct de vedere geopolitic și că orice incident care ar implica un satelit militar ar putea declanșa un răspuns catastrofal[4]. Legile privind spațiul sunt atât de încurcate – un singur exemplu ar putea fi complexitatea legii răspunderii în spațiu[5][6] – așa încât nu am greși dacă am numi orbitele din jurul Pământului drept Vestul Sălbatic. China a provocat consternarea internațională în 2007, când a demonstrat eficiența unei arme anti-satelit distrugându-și intenționat unul propriu. Resturile spațiale sunt principala îngrijorare printre țările călătoare în spațiu, din cauza așa-numitului sindrom Kessler, care prevestește o cascadă de resturi spațiale care ar putea face impracticabile în viitor orbitele din jurul Pământului[7]. În aceste condiții, lansarea în spațiu a peste 20.000 de sateliți comerciali 5G vi se pare un lucru normal?

Locuiesc în Viena, Austria, unde tăvălugul 5G a venit brusc peste noi. În ultimele cinci săptămâni, rețele pre-5G au fost anunțate oficial în aeroportul din Viena și chiar 5G în Rathenausplatz, principala piață din Viena, care atrage zeci de mii de vizitatori în târgurile organizate aici de Crăciun, în decembrie, și la patinoarele din ianuarie, o atracție specială pentru copii. Alături de păsări și insecte, copiii sunt cei mai vulnerabili în fața ravagiilor 5G, din cauza trupurilor lor încă mici[8].

Prieteni și cunoscuți de-ai mei din Viena, împreună cu copiii lor, deja se plâng de simptomele clasice ale otrăvirii cu REM[9]: sângerări nazale, dureri de cap, dureri de ochi, dureri în piept, greață, oboseală, stări de vomă, tinitus (țiuit în urechi – n.tr.), amețeli, simptome asemănătoare gripei și dureri cardiace. De asemenea, relatează despre „o bandă strânsă în jurul capului”; presiune deasupra capului; dureri scurte și înțepătoare prin corp; vibrații ale organelor interne. Alte efecte biologice, precum tumori sau demență apar după o perioadă mai îndelungată dar, în cazul 5G, care nu a fost niciodată testat din punct de vedere al siguranței pentru sănătate, cine știe?[10]

Parcă peste noapte, o pădure de infrastructură 5G a răsărit în Austria. În numai 3 săptămâni, o prietenă de-a mea a trecut de la stadiul de persoană cu o sănătate robustă la una care s-a văzut nevoită să părăsească țara în care a trăit 30 de ani. Fiecare persoană este afectată diferit de REM. Pentru ea a fost o adevărată tortură așa că ultimele ei două nopți în Austria le-am petrecut împreună cu ea dormind în pădure. Interesant, în drumul ei prin sudul Germaniei, starea ei s-a înrăutățit mai mult față de Austria, în timp ce in nordul Germaniei nu a mai avut simptome și s-a simțit complet normal, ceea ce sugerează că acolo încă nu a ajuns tăvălugul 5G.

Nu există limitări legale la expunerea la radiații electromagnetice. Convenabil pentru industria telecomunicațiilor, există doar indicații fără putere de constrângere legală, așa cum sunt cele produse de pompos-numita Comisie Internațională pentru Protecția de Radiațiile Non-Ionizante (CIPRNI), care s-a dovedit a fi, exact ca Vrăjitorul din Oz, o micuță organizație non-guvernamentală din Germania care își numește singură membrii, niciunul dintre ei nefiind medic sau expert în probleme de mediu[11].

Exact ca Vrăjitorul din Oz, CIPRNI pare să aibă puteri magice. Prestidigitațiile ei fac să „dispară” în aer efectele non-termice ale radiațiilor electromagnetice, dacă ne gândim la zecile de mii de studii care demonstrează efectele biologice ale REM și care invalidează așa-numitele lor indicații de siguranță[12]. Mai departe, a reușit să vrăjească și Uniunea Internațională pentru Telecomunicații, parte a familiei Națiunilor Unite, să recunoască aceste indicații[13]. Dar un singur email trimis către CIPRNI în octombrie 2018 cu comentarii ale profesorului Martin Pall privind noul set de indicații a produs imediat o explozie de interes privind prezența on-line a profesorului – care până acum fusese inexistentă – din partea firmelor și persoanelor din întreaga lume, din partea autorității unei țări privind imigrația, din partea Biroului Cancelarului Austriei, al unei firme de avocatură din Viena dar și din partea Interpolului!!![14][15]

Sper ca și alții să citească și să distribuie Apelul pentru Oprirea 5G în Spațiu, să se trezească și ei și alții și să treacă la acțiune pentru a opri 5G. Chiar și opt luni de Război Nevăzut 5G pot însemna o catastrofă pentru toată viața de pe planetă. Elon Musk este pregătit să lanseze primii 4.425 de sateliți 5G în iunie 2019 și să „acopere” Pământul cu radiații 5G, ignorând nenumărate tratate internaționale. Ar putea fi ultima mare extincție planetară, prin grija multi-miliardarei 5G, cel mai mare experiment biologic și manifestația celei mai mârșave mândrii și lăcomii din istoria omenirii.

smartphone-3329994_1920

Prima reacție a oamenilor la ideea că 5G poate fi o amenințare la întreaga viață de pe pământ este de obicei neîncrederea și respingerea. Odată însă ce au examinat mai bine faptele, a doua senzație este în mod obișnuit de teroare. Trebuie să transcedem acest fapt pentru a putea vedea 5G ca pe o oportunitate de a lua problemele în propriile noastre mâini, să ne asumăm responsabilitatea și să trecem la acțiune. S-ar putea să fi pierdut deja în ultimii 20 de ani peste 80% dintre insectele de pe glob[16]. Copacii riscă să fie tăiați cu milioanele pentru a se putea asigura un semnal 5G continuu pentru mașinile, autobuzele sau trenurile fără conducător uman[17]. Vom rămâne indiferenți și vom accepta să fim și noi și copiii noștri iradiați, să ne vedem sursele de hrană decimate și mediul înconjurător distrus? Continuă lectura