Troparul Nașterii Sf. Proroc Ioan Botezătorul
Proorocule şi mergătorule-nainte al venirii lui Hristos, a te lăuda după vrednicie pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim, că nerodirea celei ce te-a născut şi amuţirea părintelui tău s-a dezlegat întru mărita şi cinstita naşterea ta, şi întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduieşte.
vedeti si: Troparul Sf. Prooroc Ioan Botezatorul
Sf. Ioan Botezătorul este singurul sfânt din calendar căruia i se prăznuiește și nașterea, ca dovadă a faptului că a fost, într-adevăr, cel mai mare prooroc, despre care Însuși Mântuitorul a spus că este „cel mai mare om născut din femeie”.
În afară de Iisus Hristos și Maica Domnului, Sf. Ioan Botezătorul este unicul sfânt a cărui naștere după trup este cinstită, conform Fericitului Augustin, care evidențiază, în scrierile lui și faptul că toți ceilalți sfinți se prăznuiesc când are loc nașterea în cer, adică moartea de pe pământ. Sf. Ioan face această excepție pentru că, într-adevăr, viața sa a fost în întregime fără de păcat, trăind „ca un înger în trup”, mâncând doar miere și lăcuste. Părinții săi bătrâni, Zaharia și Elisabeta au murit în scurt timp de la nașterea sa, el rămânând să crească singur în pustie, unde a fost hrănit de înger, în perioada prunciei, pentru a supraviețui.
Teologii spun că Dumnezeu avea un plan deosebit pentru Ioan. Încă de când Arhanghelul Gavriil i-a vestit proorocului Zaharia faptul că urma să aibă un copil la bătrânețe, acesta pierzându-și vocea, până la naștere și mai mult, faptul că Elisabeta, fiind soție și mamă de prooroc a proorocit că numele lui va fi Ioan, iar când Zaharia, mut fiind a fost împins de către preoții vremii să scrie pe o tăbliță numele pe care vrea să-l dea fiului său, după cum se cuvenea ca tatăl și nu mama, să aleagă acest nume, el a scris tot Ioan pe tăbliță, moment în care i s-a dezlegat și limba, spre uimirea tuturor.
Așadar, Ioan a fost trimis în lume printr-o naștere minunată, dusă de bătrâna sa mamă, care a căpătat acest dar al proorociei doar purtându-l pe sfânt în pântece. Când Maria, mama Lui Iisus a veni în vizită în a treia lună de sarcină, conform Bibliei, „s-a închinat Elisabetei”, care la rândul ei a proorocit, în acel moment, nașterea Mântuitorului, zicând „De unde-mi este mie aceasta, ca să vină Maica Domnului meu la mine?” Astfel, nașterea minunată a lui Ioan Botezătorul este premergătoare Nașterii și Zămislirii minunate a Mântuitorului, un „aperitiv” care să îi pregătească pe oameni să creadă în minuni, pentru că marile minuni ce urmau să se arate ar fi fost prea greu de digerat:
Mai înainte de a naște Fecioara pe Hristos, a născut cea stearpă, în zilele sale pe Inaintemergătorul lui Hristos, ca acei ce vor vedea nașterea cea peste fire din cea îmbătrânită, să creadă nașterii celei mai presus de fire, care avea să fie din Fecioara cea nenuntită și să zică în sine: „Puterea cea atotputernică a lui Dumnezeu, Care a dezlegat nerodirea bătrânei, aceea este puternică ca și pe Fecioara cea neîntinată să o facă maică”, conform doxologia.ro.
În altă ordine de idei, avortul sau uciderea de copii e considerat păcatul cel mai mare, pentru că vine omul și strică ce a semănat Dumnezeu. Părintele Cleopa face, în acest sens, o comparație simplă: „Omule, dacă tu ai semănat în tarina ta porumb, grâu, orz, ovăz, cartofi, ce-ai pus, si te-ai ostenit să pui sământa ta acolo, să ari, să semeni, ti-ar părea bine dacă unul ar veni în batjocură si ar strica sământa ta, ar zvârli tărâna într-o parte si-n alta, ar merge cu vitele pe acolo sau cu altceva si ar distruge semănătura ta? Nu te-ai duce să te iei la bătaie cu el, sau să-l dai în judecată, că ti-a stricat osteneala ta – omeneste vorbind -, ti-a stricat sământa ta din ogor, care nădăjduiai să crească, să facă roade, să ai cu ce te hrăni la anul viitor? Nu-i adevărat asa? Dar oare nu se supără Dumnezeu când seamănă si tu strici sământa Lui? Ce zice apostolul? Arătură a lui Dumnezeu suntem. Da.” Dacă Dumnezeu a creat pe om după chipul și asemănarea Sa, înseamnă că omul care urmează a se naște este chiar semnătura Lui Dumnezeu în viața noastră, o binecuvântare pe care, conform aceluiași părinte, o apreciază cel mai mult cei care nu pot avea copii, precum bătrânii părinți ai Sf. Ioan Botezătorul care fuseseră sterpi dar binecuvântați cu „cel mai mare care s-a născut din femeie”, aproape de sfârșitul zilelor lor.
„Și ca să aflăm cine a fost el, să întrebăm direct pe Hristos, Mântuitorul lumii, care le spunea atunci ucenicilor Săi si la tot poporul: Ce-ați iesit să vedeti în pustie? Au doară trestie clătinată de vânt? Dar ce-ati iesit să vedeti? Au doară om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce petrec în haine scumpe si în desfătare, sunt în casele regilor? Dar ce ati iesit să vedeti? Au doară prooroc? Si apoi le explică: „Dacă ati iesit pentru aceasta, să stiti că mai mult decât prooroc este Ioan Botezătorul!” Apoi, arătând cine este Ioan, zice că, din toti cei ce s-au născut din femei până la el, nimeni nu este mai mare ca Ioan Botezătorul.”, zice părintele Cleopa într-o predică la Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.
Soarele cel neapus, Hristos, Mântuitorul nostru, vrând să răsară lumii, şi acum plecând cerurile şi pogorându-Se în pântecele fecioresc cel mai curat decât cerurile, se cădea mai întâi să iasă luceafărul din cea stearpă, adică Sfântul Ioan Înaintemergătorul, ca să meargă înainte, ca un vestitor, propovăduind şi zicând: Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea. Deci, împlinindu-se vremea Sfintei Elisabeta ca să nască, a născut fiu la bătrâneţile sale din pântece sterp, precum de demult Sara a născut pe Isaac. Mai înainte de a naşte Fecioara pe Hristos, a născut cea stearpă, în zilele sale pe Inaintemergătorul lui Hristos, ca acei ce vor vedea naşterea cea peste fire din cea îmbătrânită, să creadă naşterii celei mai presus de fire, care avea să fie din Fecioara cea nenuntită şi să zică în sine: „Puterea cea atotputernică a lui Dumnezeu, Care a dezlegat nerodirea bătrânei, aceea este puternică ca şi pe Fecioara cea neîntinată să o facă maică”.
Naşterea cea minunată a Sfântului Ioan a fost înaintemergătoare Naşterii lui Hristos cea minunată. Minunea se aştepta după minune; după maica cea stearpă, Maica cea pururea Fecioară; după naşterea cea minunată a Elisabetei, naşterea cea străină a Fecioarei, pentru că la amândouă maicile, rânduiala naşterii covârşea rânduielile firii, aşa voind Dumnezeu, Căruia toată firea îi este slujitoare ca unui Ziditor.
Iar după ce Elisabeta a născut, vecinii care locuiau împrejur au auzit de aceasta, asemenea rudeniile şi cunoscuţii şi toţi se bucurau împreună cu ea; căci Domnul a făcut milă cu dânsa, ridicând de la dânsa ocara nerodirii de copii. Astfel, s-au împlinit cuvintele Binevestitorului Gavriil, care a zis către Zaharia: Femeia ta va naşte fiu şi mulţi se vor bucura de naşterea lui! Deci pe de o parte se bucurau rudeniile, iar pe de alta, aceia care erau cuprinşi cu mare dorinţă pentru Mesia Cel aşteptat, deşi nu stiau că a sosit taina întrupării lui Hristos, însă în vremea naşterii Inaintemergătorului lui Hristos, duhul lor se pornea într-înşii spre bucurie, Sfântul Duh veselind inimile lor, ca şi cum le dădea o înştiinţare pentru câştigarea aşteptării lor. Continuă lectura
Se întâmplă în România…
La sfârşitul anului 1961, a fost numit Egumen al Mănăstirii Marea Meteoră. Deşi avea probleme de sănătate, părintele Emilianos a început aici o intensă viaţă ascetică şi liturgică, cercetând orice scriere referitoare la organizarea şi funcţionarea vechilor mănăstiri.
Hristos a fost prezent la creaţia lumii. în simbolurile şi în umbrele Vechiului Legământ acţiona prin preînchipuiri întunecate, pe care le-a luminat Noul Legământ. Acum, Hristos este prezent în lumina Bisericii, a adevărului, a cunoaşterii lui Dumnezeu, în propria Lui lumină. Cele vechi s-au făcut noi. Prin urmare, Strămoşii se desăvârşesc şi se umplu de lumină împreună cu noi, pe cât ne sfinţim noi. Când mănânc, mi se hrăneşte întregul trup. Când noi II mâncăm pe Hristos, II mănâncă pe Hristos şi aceia. Se desăvârşesc împreună cu noi. Indumnezeirea noastră este bucuria lor din cer. In loc să privească la Hristos, se pleacă şi ne privesc pe noi, ca să vadă ce facem, dacă ne gândim la ei, dacă venim la ei, dacă ştim că ei sunt fraţii noştri, mâinile noastre, picioarele noastre, trupul nostru.
Dumnezeu l-a dat lui Hristos trupul Maicii Domnului. Maica Domnului a acceptat să slujească taina întrupării Fiului, împrumutând trupul ei lui Hristos şi primind dumnezeirea Lui. Noi, prin voinţa noastră, prin robirea noastră, prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, prin smerenie, ascultare, post, rugăciune, prin plecarea genunchilor, ne dăm trupul nostru şi primim dumnezeirea Lui în mod duhovnicesc şi adevărat, dar nu cum a primit-o Maica Domnului. Primim dumnezeirea lui Hristos întrupată şi trupul Lui îndumnezeit. Iar când suntem sus, pe cruce, la fel ca tâlharul sau ca vameşul, ca fiul cel pierdut, ca fariseul, nimeni nu ne poate interzice să spunem: „Dumnezeul meu, fiindcă mi-ai dat dumnezeirea Ta, acum mântuieşte-mă!“ De îndată ce spunem aceasta, premisele vieţii noastre se schimbă, şi viaţa duhovnicească devine atât de uşoară, pentru că „puterea Celui Preaînalt” (Lc. 1, 35) intră înlăuntrul nostru şi le face pe toate. Suntem mame şi taţi ai lui Dumnezeu! Părinţi şi strămoşi ai lui Dumnezeu! înţelegem asta? Da. Unul mai puţin, altul mai mult, pe cât putem cuprinde, pe cât ne îndeletnicim cu asta, pe cât vrem să devenim oameni de rugăciune.
Să ne bucurăm acum de faptul că suntem părtaşi Dumnezeirii! Când Hristos va apărea sus, pe nori, la a Doua Sa Venire, acolo vom fi şi noi. O! nu suntem cu adevărat fericiţi? De obicei, vedem lumina lumii, dar nu vedem lumina adevăratei lumi, nu-L vedem pe Hristos. Dar când inima noastră va dobândi săltări, mişcări şi trăiri dumnezeieşti, atunci vom înţelege că am dispreţuit trupul şi lumea, şi am devenit dumnezei după dispoziţia lăuntrică. Atunci, Dumnezeu ne va da contemplaţii înalte, fiecăruia dintre noi potrivit cu calitatea şi cu putinţa sa de înţelegere şi de primire.
Acest articol este, însă, străin de Ortodoxie, deoarece promovează înlocuirea ascultării ortodoxe pe baze canonice cu supunerea de tip catolic şi anulează sinodalitatea Bisericii. (1) 
Companiile de telecomunicaţii din toată lumea, cu suportul guvernelor, sunt în poziţia de a implementa, în următorii doi ani, reţeaua wireless de generaţie a cincea (5G). Acest fapt va genera schimbări sociale la scară globală. Vom avea case “deştepte”, afaceri “deştepte”, autostrăzi “deştepte”, oraşe “deştepte” şi maşini care se conduc singure. În principiu, tot ce posedăm şi cumpăram, de la frigidere si maşini de spălat pâna la cartoane de lapte, perii de păr şi scutece pentru copii va conţine antene şi microchip-uri şi va fi conectat wireless la internet. Fiecare persoană de pe planetă va avea acces instant la comunicaţii wireless de foarte mare viteză, din orice locaţie, chiar şi din paduri tropicale, din mijlocul oceanelor sau din Antarctica.
Efectele nocive ale radiaţiilor de radiofrecvenţă sunt deja dovedite
