Cum să postim. Sfaturi pentru folos duhovnicesc:

Reprezentative


214068_orthodox_monk_in_romania.jpg

“După cum ştim, există post trupesc şi există post duhovnicesc. Postul trupesc este atunci când pântecele se înfrânează de la mâncare şi băutură. Postul duhovnicesc este atunci când sufletul se abţine de la gânduri, fapte şi cuvinte rele.

Postitor adevărat este cel care se reţine de la desfrânare, preadesfrânare şi de la orice necuraţie.

Postitor adevărat este cel care se stăpâneşte să nu se mânie, să nu se înfurie, sa nu facă răutate şi să nu se răzbune.

Postitor adevărat este cel care îşi pune pază gurii sale şi se abţine de la flecăreli, de la vorbe murdare, de la nebunii, clevetiri, osândiri, linguşeli, minciuni şi de la orice defăimare.

Postitor adevărat este cel care îşi înfrânează mâinile de la hoţie, răpire, prădare, iar inima de la dorirea lucrurilor străine. Într-un cuvânt, adevărat postitor este cel care se îndepărtează de la orice rău.

Iată, creştine, postul duhovnicesc ! Ne este folositor şi postul trupesc, pentru că slujeşte omorârii patimilor noastre. Dar postul duhovnicesc ne este absolut de trebuinţă, pentru că, fără el, nici postul trupesc nu este nimic.

Mulţi postesc cu trupul, dar nu postesc cu sufletul.

Mulţi postesc de mâncare şi băutură, dar nu postesc de gânduri, fapte şi cuvinte rele. Şi care le poate fi folosul din aceasta ?

Mulţi postesc o zi, două sau mai mult, dar de mânie, de ţinerea de minte a răului şi de răzbunare nu vor să postească.

Mulţi se înfrânează de la vin, carne, peşte, dar cu limba îi muşcă pe semenii lor – deci ce folos au din aceasta? Unii nu se ating cu mâinile de mâncare, dar le întind la mită, răpire şi prădarea bunului străin – ce folos au deci din aceasta ?

Postul adevărat şi curat este abţinerea de la orice rău. Dacă vrei, creştine, să-ţi fie postul folositor, atunci, postind trupeşte, să posteşti şi duhovniceşte şi să posteşti întotdeauna. Cum pui frâu pântecelui tău, tot aşa pune-l şi gândurilor şi patimilor tale celor rele.

Să postească mintea ta de gândurile cele deşarte.

Să postească mintea ta de ţinerea de minte a răului.

Să postească voia ta de dorirea cea rea.

Să postească ochii tăi de vederea cea rea: întoarce-ţi ochii tăi ca să nu vada deşertăciunea (Psalm 118, 37).

Să postească urechea ta de cântece spurcate şi de şoapte clevetitoare.

Să postească limba ta de clevetire, de osândire, de vorbe spurcate şi de orice cuvânt deşert şi vătămător.

Să postească mâinile tale de la bătaie şi de la răpirea bunurilor celor straine.

Să posteasca picioarele tale de la a umbla întru răutate. «Fereşte-te de rău şi fă bine» (Psalm 33, 1 ; Petru 3, 11)

Iată postul creştinesc pe care Dumnezeu îl cere de la noi! Pocăieşte-te şi te înfrâneaza de la orice cuvânt, faptă şi gând rău, deprinde-te cu virtuţile şi întotdeauna vei posti înaintea lui Dumnezeu.

(din: Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumeniţa, 2008, Traducere din limba rusa de Rasofora Domnica Talea – Manastirea Nera, pp. 241-242)

151.gif

***

Rugaciune care se citeste in fiecare post

“Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare, departe, Cel ce mai inainte ai intocmit, prin Legea Ta Veche si Noua aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si spre biruinta asupra pacatului; ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu bunaplacere inaintea Ta in toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase Dumnezeule si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin”.

dst08_y.jpg

Triodul / Postul Mare

Reprezentative


Sfanta Impartasire

Sfânta Împărtășanie

Necesitatea postirii ca pregătire trupească şi sufletească pentru întâmpinarea praznicului Învierii Domnului şi de folos pentru mântuire a apărut încă din Biserica primară. Însă durata acestui post al Păresimilor s-a stabilit treptat:

S-a pornit iniţial de la câteva zile de postire (dat fiind faptul că primii creştini erau permanent într-o stare de trezvie, aşteptând Parousia – A Doua Venire a Domnului – încă de atunci);

S-a continuat cu generalizarea „postului Săptămânii Mari” (la sfârşitul sec. III);

Apoi generalizarea practicii Postului Paştelui de 40 de zile, în lumea creştină, pe lângă postul Săptămânii Mari (sec. IV), rămas distinct;

(cf. cu Epistolele festale ale Sfântului Atanasie cel Mare, scrise în perioada 329 – 347).

Extinderea perioadei de postire s-a făcut atât din râvna credincioşilor, cât şi în conformitate cu necesităţile vremii, pe măsura ieşirii Bisericii din perioada persecuţiilor şi ca o dorinţă a creştinilor de a nu se lăsa copleşiţi de „duhul lumii”.

Triodul („carte rituală creştină cuprinzând cântările şi rugăciunile din cele zece săptămâni dinainte de Paşti”, dar şi perioadă liturgică pregătitoare pentru sărbătorirea Paştelui) a fost stabilit ca perioadă de timp şi ca slujbe (conţinut) tot în mod treptat, pornind de la Săptămâna Mare (a Patimilor). Dintre imnografii care au contribuit la compunerea de imne (condace, tropare, canoane, stihiri) ale Triodului, amintim pe:
Sfântul Roman Melodul (sec. VI – VII)

Sfântul Sofronie al Ierusalimului (sec. VII)
Sfântul Andrei Criteanul (sec. VIII)
Sfântul Ioan Damaschinul (sec. VIII)
Sfântul Cosma din Maiuma (sec. VIII)
Sfântul Teodor Studitul (sec. IX) – autor, printre altele, al „triodelor”, canoane cu trei ode, de la care vine numele Triodului
Monahia Casiana
Simeon Metafrastul, Nichifor Vlemidis (sec. X – XI) ş.a. (unii rămaşi anonimi).

Triodul (conţinutul său) a fost încheiat în sec. XII, primind unele mici modificări şi completări până în sec. XV (şi anume: în sec. XIV s-a adăugat închinarea unei duminici Sfântului Grigorie Palama, spre exemplu; în sec. XV – Prohodul Domnului, la Sâmbăta Mare).

„În fine, definitiv fixat prin prima sa tipărire la Veneţia în anul 1522, Triodion-ul grec original n-a mai cunoscut până în zilele noastre noi modificări. El nu este totuşi doar un vestigiu istoric, ci rămâne expresia cea mai izbitoare a spiritualităţii liturgice ortodoxe în acelaşi timp dinamice şi fidele faţă de originea ei. Zelul duhovnicesc nu se va mai exprima de acum înainte prin creaţia imnografică, ci prin smerita ascultare faţă de tradiţie şi prin aprofundarea acestui tezaur care reflectă peste zece secole de experienţă ascetică şi liturgică.” (Ieromonah Makarios Simonopetritul, „Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic”, ediţia a doua, Deisis, Sibiu, 2003, traducere diac. Ioan I. Ică jr)

Duminicile Triodului (trei pregătitoare şi şapte de post propriu-zis, între care prima este „a brânzei” şi ultima este Săptămâna Mare):

– Duminica Vameşului şi a Fariseului;
– Duminica Fiului Risipitor;
– Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi;
– Duminica Izgonirii lui Adam din Rai;
– Duminica Ortodoxiei;
– Duminica Sfântului Grigorie Palama;
– Duminica Sfintei Cruci;
– Duminica Sfântului Ioan Scărarul;
– Duminica Mariei Egipteanca;
– Duminica Floriilor.

(material prelucrat după Ieromonah Makarios Simonopetritul, „Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic”, Deisis, 2003)
Autor: Prof. Religie Mirela Șova


Acatist în cinstea icoanei Maicii Domnului de la Trifeşti Roman


icoana-maica-domnului-trifesti

Condacul 1:

Din iubire pentru poporul tau cuprins de multe necazuri si nevoi, o Preacurata Stapana, Imparateasa Cerului si a pamanatului, ne-ai trimis icoana ta ce plutea pe apa Moldovei spre a fi noua mangaiere si scapare, de aceea iti cantam :  Bucura-te Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.

Icosul 1:

Pe malul raului Moldova, un cioban ce pastea oile vazand lemnul icoanei tale care plutea pe ape l-a tras la mal. Dar frica l-a cuprins cand a vazut ca lemnul sangera ca si cand ar fi fost viu, pentru care aducem tie aceste laude :

        Bucura-te, ca pentru noi pacatosii pe apa Moldovei ai venit si-ai fost gasita,

        Bucura-te, ca ai fost trasa la mal de cel ce pastea oile, cu multa grija,

        Bucura-te, ca ciobanul cu mirare si spaima la preot a alergat,

        Bucura-te, ca lemnul icoanei tale care sangera, i-ai aratat,

        Bucura-te, ca vie, in icoana ce-a venit pe ape, esti,

        Bucura-te ca pe cei ce alearga la tine, cu dragoste-i primesti,

        Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.

Condacul 2 :

Plin de mirare si teama ciobanul a mers in graba la preot spre ai povesti cele intamplate si vazand amandoi minunea au dat slava lui Dumnezeu cantand cu bucurie : Aliluia!

Icosul 2 :

Vestea despre minunata descoperire s-a raspandit in toata zona Moldovei si multi alergand la icoana ta, au dobandit ajutor in necazuri si tamaduire pentru care aducem tie, Maica lui Dumnezeu aceste laude :

        Bucura-te, ca mijlocesti mereu la Fiul tau,

        Bucura-te, ca scapi tot sufletul din orice greu,

        Bucura-te, ca esti a lumii intregi vindecatoare ,

        Bucura-te, ca de toata primejdia ne esti aparatoare,

        Bucura-te, ca ne scoti din scarbe si nevoi,

        Bucura-te, ca te rogi  pururi pentru noi,

        Bucura-te, Maica Domnului mult cinstita, Sfanta de la Trifesti numita.

Condacul 3 :

Plin de bucurie ciobanul a luat icoana acasa spre binecuvantare, dar tu Maica lui Dumnezeu, te-ai aratat in vis spunandu-i ca voia ta este ca sfanta icoana sa fie pusa in biserica, iar el ducand odorul sfant in Casa Domnului a cantat  : Aliluia! Citește în continuare

Anunțuri

Analistul sociolog – romul Gelu Duminică despre BOR


Credeaţi ca nu e nicio legatură între haosul social din România si Biserica Ortodoxă? Vă înşelati, sociologul rom Gelu Duminică vă explică imediat cum stă treaba şi cine e vinovatul. Deși nu știm cărei religii aparține, putem observa în declarația de mai jos că simpatizează biserica creștină din occident – presupunem că e vorba de cea romano-catolică.

Gelu Duminică, un rom care a ajuns director. „Buna mea mamă a fost principala resursă motivațională” (dcnews.ro):

Gelu Duminică s-a născut în Galați, într-o familie săracă. A ajuns profesor, sociolog și director executiv la Agenția Împreună. Poate soarta lui ar fi fost alta dacă nu, într-o zi, mama lui nu l-ar fi luat de mână și i-ar fi arătat calea de urmat.

Sociologul a urmat cursurile Facultății de Sociologie și Asistență Socială. Din 1999 a început să activeze ca voluntar la Agenția Împreună. A pornit de jos și a ajuns director executiv. Doctorat, masterat, în țară și afară. Mai multe cărți scrise, iar lucrurile nu par să se oprească aici…

Rugăciuni grabnic ajutătoare pentru căsătorie către Sf. Nectarie și Sf. Efrem cel Nou


Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce ai zis: „Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu, si toate celelalte se vor adauga voua“, daruieste-mi toate cele de trebuinta pentru a merge pe calea mantuirii.

In mainile Tale este viata mea si fara Tine nu pot cunoaste nici implinirea si nici bucuria cea adevarata. Stiind aceasta, avand dorinta de a purta crucea casatoriei, Te rog sa ma ajuti sa gasesc faptura potrivita alaturi de care sa infrunt marea vietii acesteia.

Ajuta-ma, Doamne, ajuta-ma, cum numai Tu ma poti ajuta. De multe ori ispita singuratatii mi-a ranit inima, de multe ori diavolul deznadejdii a lovit in poarta sufletului meu.

De atata durere inima mea s-a strans, si nu este nimeni care sa imi aline durerea.

La Tine alerg, Doamne, nadejdea mea, intarirea mea, lumina vietii mele. Ajuta-ma sa am o familie bineplacuta Tie, o familie peste care sa se reverse multimea binecuvantarilor Tale.

Fereste-ma, Doamne, de tot raul. Fereste-ma de o alegere gresita. Fereste-ma de minciuni, de rautate, de desfrau. Sa nu ma insele frumusetea cea degrab trecatoare, ci sa caut mai ales frumusetea sufleteasca. Sa nu ma orbeasca dragostea patimasa, nici sa nu ma biruie patimile si poftele.

Tu stii, Doamne, nepriceperea si slabiciunea mintii mele. Izbaveste-ma prin harul Tau de neputintele care ma apasa.

Vino in ajutorul meu, Iubitorule de oameni! Daruieste-mi intelepciune si rabdare. O, grea este crucea rabdarii, si greu imi este sa nu fiu covarsit de ea. Dar in Tine imi pun nadejdea.

Ajuta-ma, Doamne, sa iubesc Biserica, sa starui in rugaciune si sa am ravna pentru implinirea poruncilor Tale. Sa ma spovedesc ori de cate ori umbra pacatului va tulbura mintea mea, mai inainte ca gandul murdar sa devina fapta. Daruieste-mi ca primind dezlegare de pacate sa-mi indrept viata dupa cum Iti este bineplacut Tie.

Fa sa-mi fie mie familia cale de mantuire, cale de bucurie. Sa nu caut implinirea cea inselatoare cu care ma ademeneste aceasta lume, ci sa caut dragostea pe care ai binecuvantat-o la nunta din Cana Galileii.

Sa imi fie familia prilej pentru a-Ti multumi in fiecare zi. Si la vreme potrivita, daruieste-mi, Doamne, copii credinciosi si sanatosi, care sa duca o viata curata si sfanta.

Rugatori aduc pentru mine pe toti sfintii, pe mai marii cetelor ingeresti, pe Inaintemergatorul Tau, pe inteleptii Apostoli, si impreuna cu acestia pe Preacinstita si Preacurata Maica Ta, ale caror rugaciuni primeste-le, Milostive Hristoase al meu, pentru folosul meu si pentru mantuirea mea.

Ca Tu Insuti esti, Bunule, sfintirea si luminarea sufletelor noastre si Tie dupa cuviinta, ca unui Dumnezeu si Stapan, toti slava Iti inaltam, in toate zilele. Amin.

Rugaciune catre Sf Nectarie:

O, preasfinte și întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, pri­mește a­ceastă puțină rugăciune de la noi, nevred­nicii robii tăi, căci către tine, ca la un ade­vărat izvor de tămăduiri și grabnic fo­lo­sitor și ajutător prea­minunat scăpând și către sfânt chipul icoanei tale privind, cu la­crimi fier­binți ne rugăm ție: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia și ticăloșia noastră. Vezi rănile sufletelor și ale trupurilor noastre. Ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, grăbește de ne ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și ne sprijinește pe noi, robii tăi. Ia aminte la sus­pinele noastre și nu ne trece cu ve­derea pe noi, ticăloșii și scârbiții, că știm, sfinte al lui Dumnezeu, că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău și cu credință ți s-a rugat nu a rămas nea­jutat. Că cine te-a chemat întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine, în dureri fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai ușurat suferința?
Minunile și ajutorul tău ne-au făcut și pe noi, ticăloșii și scârbiții, să te chemăm să ne vii în ajutor. Știm, o, alesule ierarh, de mulți­mea tă­mă­duirilor pe care le-ai făcut, nou doc­tor fără-de-arginți arătându-te. Nu cu­noaș­tem nici sufe­rință și nici durere pe care să nu le poți alina.
Nu cunoaștem nici o boală căreia tu să nu îi poți aduce tămăduire, dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci și pe mulți bol­navi i-ai ajutat să se întărească în credință și în răbdare, și să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor.
Îngenunchind, ne rugăm ție, Sfinte Ie­rarhe Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugă­ciunile tale cele jertfelnice, ci te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri.
Către Acela roagă-te, ca să fim și noi ajutați și miluiți cu rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăviți, ca să binecu­vântăm pe Dum­nezeu Cel în Treime lăudat, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Rugaciune catre Sf E frem cel Nou:

Sfinte Mare Mucenice Efrem, ascultă rugăciunea mea, a păcătosului, şi vino în ajutorul meu. Am aflat de minunile tale, am aflat de darurile pe care le-ai primit de la Dumnezeu pentru jertfelnicia ta. Şi, văzând cum atâta mulţime de oameni a fost ajutată de tine, îndrăznesc să nădăjduiesc şi eu, ştiind că nu vei trece cu vederea cererea mea. De nenumărate ori te-ai arătat în vedenii şi vise, spunând celor credincioşi că vor primi cele cerute în rugăciune. Eu nu sunt vrednic de o astfel de mângâiere, pentru că păcatele mele sunt multe şi credinţa mea este puţină, dar cred că iubirea ta covârşeşte răutăţile mele şi nădăjduiesc, prin mijlocirea ta, să pun început bun mântuirii mele.
Roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, Sfinte, să caut cele de folos mântuirii. Trupul meu este slăbănogit de păcate şi sufletul meu este moleşit din pricina patimilor. Iubitor de păcate sunt şi la faptele cele bune mă lenevesc. Cere-I lui Dumnezeu să îmi sporească credinţa, să-mi înmoaie inima cea învârtoşată, să îmi dăruiască smerenie, răbdare şi râvnă în războiul duhovnicesc. Sfinte Efrem, învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd şi să iert.
Sfârşitul tău mucenicesc mă îndeamnă să lepăd desfătările trecătoare ale acestei lumi. Chinurile pe care le-ai suferit mă îndeamnă să ridic şi eu crucea ascultării de Dumnezeu. Învaţă-mă, sfinte, să trăiesc nu după voia mea, ci după voia dumnezeiască, să nu caut cele ale mele şi să mă izbăvesc de patimile şi de păcatele care mă apasă. Alungă de la mine toate ispita diavolească. Prea mult am păcătuit, prea mult am izgonit de la mine harul dumnezeiesc. Acum a sosit ceasul mântuirii mele, sfinte. Domnul bate la uşa inimii mele şi vreau să Îi deschid. Ajută-mă, sfinte, că sunt neputincios!
Roagă-te pentru mine până la ultima suflare a vieţii mele. Roagă-te, Sfinte Efrem, pentru tot poporul creştinesc, pentru toţii ierarhii, preoţii, monahii şi credincioşii. Roagă-te pentru părintele meu duhovnicesc şi pentru toate rudeniile mele după trup şi după duh. Roagă-te, sfinte, pentru robii lui Dumnezeu (numele), pentru toţi cei care mi-au cerut să mă rog pentru dânşii, pentru toţi cei care se roagă ori se ostenesc pentru mine, pentru toţi cei care mi-au făcut vreun bine ori vreodată m-au ajutat, ştiuţi şi neştiuţi.
Ajută, Sfinte Efrem, pe cei care zac în patimi, robiţi de nepocăinţă şi trândăvie, pe cei ce sunt în necazuri şi în ispite. Alină-le suferinţa sufletească şi trupescă şi-i ocroteşte pe cei ce sunt în închisori, în spitale, azile sau orfelinate şi pe toţi cei care sunt singuri, bolnavi şi neputincioşi.
Înmulţeşte rugăciunile pe care le faci pentru noi, Sfinte, ca şi noi să cădem la rugăciune, mulţumindu-ţi din prea plinul inimii. Ca împreună cu tine să Îl slăvim pe Dumnezeul cel în Treime lăudat, în vecii vecilor. Amin.

Troparul, Acatistul, vieţile Sf. Mc. Serghie şi Vah – 7 octombrie


Troparul Sfinţilor Mari Mucenici Serghie şi Vah, glasul al 3-lea: Pe cei ce după fire nu au fost fraţi de trup, pe aceştia Darul Cel Dumnezeiesc a cugeta frăţeşte până la sânge i-a făcut, pe Sfinţii Mucenici Serghie şi pe Vah, cinstită şi cre­dincioasă pereche. Fără de arme şi fără de haine în locul nevoinţei pe vrăjmaşul au înfruntat, rugându-se neîncetat pentru sufletele noastre.

Sfintii Serghie si Vah sunt praznuiti pe 7 octombrie si au trait in vremea imparatului Maximian (286-305). Chiar daca erau tineri, imparatul le-a acordat functii inalte in Scoala Centiliilor: Serghie a fost „primicer” (primicer este acela al carui nume este scris primul pe lista oficial recunoscuta a conducatorilor, asadar persoana marcanta, prima inscrisa) si Vah „secundicer” (secundicer este acela care se afla al doilea intr-o casta).

sfintii-mucenici-serghie-si-vahScoala Centiliilor, constituita pe vremea lui Diocletian, a format diviziuni de elita ale armatei romane, care indeplineau ordinele imparatului insusi si functionau de asemenea in calitate de corp de instruire a ofiterilor. Mai tarziu, aceste diviziuni de elita au fost transformate in garda imperiala si detasament de onoare.

Ei erau crestini in ascuns, caci imparatul era un persecutor al crestinilor. Au fost descoperiti lui Maximian ca se inchinau lui Hristos, motiv pentru care li s-a cerut sa jertfeasca idolilor. Acestia, refuzand sa aduca jertfe zeilor, au fost lipsiti de insemnele demnitatii militare, imbracati in haine femeiesti si purtati prin cetate, in semn de batjocora.

Pentru ca nu au lepadat credinta in Hristos nici dupa aceasta batjocorire, au fost dusi in cetatea Varvalisa, spre a fi supusi chinurilor de imparatul Antioh. In drum spre aceasta cetate, li s-a descoperit ingerul si le-a vestit ca „Pentru nevointa voastra veti lua cununile biruintei de la Domnul Iisus Hristos, Care va fi alaturi de voi in suferinta voastra, dandu-va ajutorul Sau pana ce il veti calca pe vrajmasul diavol sub picioarele voastre“.

In aceasta cetate Sfantul Vah si-a dat duhul in urma torturilor, iar Sfantul Serghie a fost decapitat.

Mentionam ca Sfintii Serghie si Vah sunt ocrotitorii Olteniei. Capetele celor doi sfinti au fost aduse in tara noastra de Domnitorul Neagoe Basarab. Ele au fost depuse in Manastirea Curtea de Arges, insa, prin hotararea Sfantului Sinod, ele au fost aduse in catedrala mitropolitana „Sfantul Dumitru” din Craiova, pe 25 octombrie 1949, in vremea IPS Firmilian, mitropolitul Olteniei.

ACATISTUL SFINTILOR MUCENICI SERGHIE SI VAH (Ziua praznuirii: 7 octombrie)

Condacul 1:

Cei ce in lume ati fost mari dregatori imparatesti, dar dispretuind slava omeneasca, ati cautat mai cu osardie slava cea cereasca si v-ati invrednicit la iesirea din viata de cununile muceniciei, ca sa petreceti de-a pururea in slava lui Dumnezeu, invredniciti-ne si pe noi, nevrednicii, a va aduce cantari de lauda, strigand: Bucura-te, Sfinte Vah, intai-patimitorule! Bucura-te, Sfinte Serghie, intru caile Domnului bine-alergatorule!

Icosul 1:

De inalte dregatorii si de mare cinste te-ai invrednicit, Sfinte Vah, in viata ta, ca insusi necredinceosul tau imparat Maximian te-a cinstit pe tine, impreuna cu prietenul tau Serghie, ca pe niste preaiubiti sfetnici ai sai, dart u, dorind mai mult slava Imparatului celui Ceresc, Aceluia mai cu osardie slujitor te-ai aratat, pentru care auzi de la noi, nevrednicii, unele ca acestea:

Bucura-te, ca de mare cinste in viata te-ai invrednicit;

Bucura-te, cel ce in mari dregatorii ai fost randuit;

Bucura-te, ca necredinciosul imparat Maximian sfetnic te-a avut;

Bucura-te, ca si Imparatului Ceresc a sluji te-ai invrednicit;

Bucura-te, ca si Acela de mare slava te-a incarcat;

Bucura-te, ca slavit prieten pe Serghie ti l-a dat;

Bucura-te, ca amandoi ati slujit ascuns a voastra nevointa;

Bucura-te, ca erai plin de multa cunostinta;

Bucura-te, ca prin tine sfaturi intelepte si nou ne vin;

Bucura-te, al rugaciunii noastre ascultatorule;

Bucura-te, de ceresti daruri agonisitorule;

Bucura-te, Sfinte Vah, intai-patimitorule! Citește în continuare

Troparul Sfântului Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului – 25 ianuarie


Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Bretanion, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Viaţa Sfântului Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului

Acest venerabil episcop tomitan era de origine capadocian. El a ocupat scaunul Episcopiei Tomisului, Constanţa de azi, prin anul 360, dovedindu-se un devotat păstor al turmei lui Hristos şi aprig apărător al credinţei ortodoxe niceene. Ducea o viaţă ascetică de sfinţenie şi se împotrivea cu dîrzenie să nu pătrundă arianismul în hotarele eparhiei sale, care se întindea între Dunăre şi Marea Neagră.

Despre acest episcop sfînt au scris doi vestiţi scriitori bisericeşti – Sozomen şi Teodorit al Cirului. Astfel Sozomen vorbeşte de vizita împăratului arian Valens (364 – 378) la Tomis, în anul 369, pe cînd se întorcea dintr-o expediţie împotriva goţilor. Autorul spune în a sa „Istorie bisericească” că împăratul a intrat în biserica episcopală şi a cerut episcopului Bretanion să intre în comuniune cu arienii pe care îi simpatiza şi să slujească împreună cu ei. Marele episcop a apărat dreapta credinţă şi „a vorbit împăratului cu îndrăzneală despre hotărîrile celor 318 Sfinţi Părinţi de la Sinodul I de la Niceea (325) împotriva lui Arie, pe care nu le putea călca”.

Apoi, bunul păstor al turmei lui Hristos s-a retras cu credincioşii săi într-o altă biserică din Tomis, lăsînd pe împărat singur. Împăratul, mîniindu-se, a încercat să-l exileze, dar îndată a revenit de teamă să nu se răscoale „sciţii” din Dacia Pontică. Aceiaşi înfruntare avea s-o pătimească Valens după cîţiva ani în Cezareea Capadociei, din partea Sfîntului Vasile cel Mare († 379), care era bun prieten şi probabil părinte duhovnicesc al Sfîntului Bretanion.

Sozomen îşi încheie relatarea sa cu următoarele cuvinte: „Iată în ce chip a înfruntat Betranion zelul împăratului, el fiind, de altfel, bărbat destoinic şi renumit prin viaţa sa virtuoasă, precum mărturisesc şi sciţii înşişi”. Teodoret, episcopul Cirului, spune şi el: „Iar Betranion, fiind împodobit cu tot felul de virtuţi şi încredinţindu-i-se sarcina de arhiereu peste cetăţile din Sciţia (Dacia Pontică), şi-a înflăcărat cugetarea cu rîvnă şi a înfruntat stricarea învăţăturilor dreptei credinţe şi fărădelegile comise de Valens împotriva dreptcredincioşilor…”.

Fericitul episcop Betranion a încurajat mult viaţa ascetică şi nevoinţa sihaştrilor de prin peşteri mici şi bisericuţe rupestre, după obiceiul sihaştrilor din Capadocia. El va fi călăuzit în copilărie, spre nevoinţa monahală, pe tînărul Ioan Casian şi pe prietenul său Gherman şi tot el, probabil, a înălţat o bazilică pe cripta cu moaştele celor patru martiri de la Niculiţel, ale cărei ruine împreună cu „martirionul” au fost descoperite în anul 1971. În timpul păstoriei sale existau în Eparhia Tomisului cîteva aşezări monahale renumite, cu călugări cărturari şi teologi.

Sfîntul Bretanion este considerat de unii teologi autorul „Scrisorii Bisericii Goţiei (Daciei Traiane) către Biserica din Capadocia…”, care a însoţit moaştele Sfîntului Sava Gotul, martirizat de goţi la 12 aprilie 372, cerute de Sfîntul Vasile cel Mare în patria de origine. El a contribuit cu guvernatorul Daciei Pontice, Iunius Soranus, la transportarea moaştelor Sfîntului Mucenic Sava Gotul din Dacia la Cezareea Capadociei.

Cu puţin înainte de anul 381, Sfîntul Episcop Bretanion şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu şi este cinstit de Biserica Ortodoxă ca sfînt, la 25 ianuarie.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

De ce plâng copiii la „botezul papei”: Papa FRANCISC crede că dacă unul dă nota ceilalţi prezenţi îl imită ca nişte maimuţe


papa-fracisc-copii-si-maimute

O remarcă ce s-a vrut puţin amuzantă dar care este total nepotrivită. În dorinţa de a fi popular în faţa auditoriului (aproape de fiecare dată cand are ocazia şi în faţa presei) Papa Francisc de la Roma crede că dacă cei mici plâng în Capela Sixtină este pentru că nu recunosc locul (!), ori ca s-au trezit mai devreme decât de obicei. Plânge unul,  apoi se imită ca nişte maimuţe si plâng toți.

Ce a uitat papa este ca cei mici aşteaptă să se îmbrace în camaşa lui Hristos, să se curăţească de păcatul strămoşesc şi să urmeze calea lui Hristos. Ar fi fost un cuvânt mai ales, devreme ce e atâta presă în jurul tău gata să-ți mestece fiece cuvânt rostit.

Însă botezul creștin se face prin cufundare totală în apa sfinţită, nu prin udare/ stropire cu ceșcuța, cum este la modă la Vatican. Cei care vin din biserica romano-catolică la ortodoxie au nevoie de Botezul ortodox, în Duh si Adevăr, așa cum se face în biserica noastră.

«Scufundându-te în apă, unde-ti pierzi urma, înseamnă că ai ajuns să te lipsesti de viata din aer. Iar a te lipsi de viată, e tot una cu a muri. Când, peste câteva clipe, te-ai ridicat la fata apei, ajungând iar la lumină, inseamnă că te doresti fierbinte după altă viata, iar după ce ai dobândit-o trăiesti numai din ea. Din această pricină si cerem în slujba Botezului ajutorul Făcătorului a toate, iar o nastere din nou e cu mult mai însemnată decât cea dintâi. Acum si chipul lui Dumnezeu se întipăreste mai bine în sufletul celui botezat decât odinioară, iar statura lui e făcută acuma si mai întocmai după modelul dumnezeiesc, căci de-acuma chiar modelul ni se arată cu trăsături mai lămurite» (Nicolae Cabasila, Viata in Hristos).

Cand copilul este mic, trebuie sa stim ca, impreuna cu acesta, si Hristos a fost copil mic. Hristos a crescut si S-a facut mare asa cum se intampla cu fiecare copil. Hristos a trecut si El prin greutatile prin care trece fiecare om. Aceasta pentru ca omul sa poata, din prima clipa a existentei sale, sa se identifice cu Hristos, sa devina una cu Hristos si sa calatoreasca pe drumul vietii impreuna cu El. In felul acesta se sfinteste viata lui, existenta lui, in felul acesta devine un alt om, adica noul Adam, paraseste pe omul vechi, pe vechiul Adam.

Aceasta este o taina mare. Nu este ceva despre care putem spune cu usurinta: „Iata, sunt cu Hristos si Hristos este impreuna cu mine”.

Este ceva care se intampla in chip tainic si omul nu poate sa-l inteleaga. Se intampla tainic si se savarseste prin Sfantul Botez. Aceasta realitate, acest adevar ne este amintit de sarbatori, si am spune in mod special de Sarbatoarea Epifaniei, cand sarbatorim Botezul Domnului. Mantuitorul S-a botezat pentru a ne arata ca prin botezul nostru vom deveni partasi vietii Lui, vom deveni partasi sfinteniei Lui. (Arhim. Simeon Kraiopoulos)
https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

Aghiosul, aghios, trecu Nașterea lui Hristos… colind la Bobotează


Aghios, aghios, trecu nașterea lui Hristos… colind la Boboteaza
Grupul Psaltic Sf Cuvios Paisie de la Neamt (condus de Marian Știrbei)

Aghiosul, aghios
Trecu Naşterea lui Hristos
Hai cu toți să alergăm,
La Iordan să ne-nchinăm,

La Iordanul cel frumos
Că acolo vine Hristos,
Duhul Sfânt din cer pogoară
Și pe pământ se coboară.

Astăzi Hristos în Iordan
Se botează de Ioan
Astăzi şi Sfântul Ioan
Vine către Iordan

Şi dacă s-apropia
Domnul Hristos îi grăia:
„Vino, Ioane, mă botează
Și legea o îndreptează.”

„Doamne, cum voi cuteza
Pe Tine-a Te boteza?
Eu sunt iarbă şi ţărână
Şi-mi tremură a mea mână.

Tu eşti foc ce mistuieşti
Tu şi munţii îi topeşti
De Tine de m-oi atinge
Mă voi arde și m-oi frige.

Prorocul cuteză,
Mâna lui și-o ridică
În Iordan o afundă
Pe Domnul Îl boteză.

Atunci cerul s-a deschis
Și cu glas așa a zis:
Tu ești Fiul Meu iubit,
În Care bine am voit.

Frumos praznic a trecut
În care Te-ai născut,
Acesta-i mai luminat
În care Te-ai botezat.

Și de-acum până-n vecie,
Mila Domnului să fie,
Și Botezul lui Hristos,
Să ne fie de folos.

Aghiosul, aghios
Trecu Naşterea lui Hristos
Hai cu toți să alergăm,
La Iordan să ne-nchinăm.

Partitura psaltica 1: Aghiosul

Partitura psaltica 2: colinde-de-boboteaza-aghios

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

IMNUL HERUVIC / Cântecul îngerilor – Arhim. NIKODIMOS Kabarnos


„Noi care pe heruvimi cu taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească acum să o lepădăm… ca pe Împăratul tuturor să-L primim, pe Cel, de cetele îngereşti, nevăzut înconjurat. Aliluia. Aliluia. Aliluia.”

DoarOrtodox

Vedeti şi: HERUVICUL (IMNUL HERUVIC) -Mănăstirea Putna