Troparul Sf. Ierarh Luca al Crimeii (11 iunie)


Troparul Sf. Ierarh Luca, glasul al 3-lea 

Nou sfânt al Mângâietorului te-a arătat pe tine, Luca, harul, în vremuri de necazuri şi prigoană, că bolile ca un doctor le-ai tămăduit şi sufletele ca un păstor le-ai călăuzit, Părinte cinstite, pildă călugărilor şi mirenilor, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

„Cuvinte ale vieţii veşnice” rostite de Sfântul Luca

„Cel ce şi-a închinat viaţa Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumină la fel cu cea de pe Tabor”.

    „De pe Crucea lui Hristos se revarsă nemăsuratul şuvoi al dragostei dumnezeieşti, dragoste minunată, ce nimiceşte în chip tainic răutatea şi vrăjmăşia, ce vindecă durerea şi tulburarea inimii, ce întăreşte puterile noastre trupeşti şi sufleteşti…”

    „Niciodată nu vor afla mângâiere în necazuri cei ce n-o caută unde trebuie. Unde să căutăm mângâiere în necazuri? Despre aceasta Sfântul Proroc David spune: «De la Domnul e mântuirea mea» (Ps. 61:1). Fericiţi cei ce află mângâiere adâncă în rugăciunea fierbinte, care ţâşneşte din inimă, în împărtăşirea duhovnicească cu Dumnezeu!” 

Cele din urmă cuvinte ale Sfântului Luca 

Copiii mei, cu mare stăruinţă vă îndemn, înarmaţi-vă cu pavăza dată de la Dumnezeu, ca să vă puteţi păzi de uneltirile diavolului. Nici nu vă închipuiţi ce viclean este. Nu trebuie să luptăm cu oamenii, ci cu stăpâniile şi puterile, adică duhurile rele. Aveţi grijă! Diavolului nu-i este de folos să gândească şi să simtă cineva că îi stă aproape. Un vrăjmaş ascuns şi necunoscut e mai primejdios decât unul văzut. O, cât de mare şi de groaznică e oastea dracilor! Fără de număr este hoarda lor întunecată! Neschimbată, neobosită, zi şi noapte căutând a ne face să cădem pe noi, toţi cei ce credem în numele lui Hristos, să ne ademenească pe calea necredinţei, a vicleniei şi a necuviinţei. Aceşti vrăjmaşi nevăzuţi ai lui Dumnezeu au ca singur rost, zi şi noapte, nimicirea noastră. Însă nu vă temeţi, luaţi putere din numele lui Iisus!

***

Viaţa Sfântului ierarh luca, arhiepiscopul Crimeei am iubit pătimirea fiindcă mult curăţeşte sufletul

Sf Luca al Crimeei copyNăscut la 14/27 aprilie 1877 la Kesţ, în Crimeea răsăriteană, se trăgea dintr-o familie cu rădăcini princiare. Din fragedă tinereţe Valentin Voino-Iaseneţki a fost atras de slujirea celor umili şi nevoiaşi, dorind să potolească durerile şi să salveze vieţile celor care abia aveau bucăţica zilnică de pâine. S-a vrut şi învăţător de ţară, spre a lumina mintea lucrătorilor nefericiţi ai pământului. Dar chemarea sa, aproape concomitentă, a fost către medicină,  dar şi către slujirea Cuvântului lui Dumnezeu. Şi iată, se va face medic, se va căsători şi va munci enorm ca medic în spitalele de ţară sau militare, având grijă şi de perfecţionarea sa profesională. Cercetarea medicală l-a acaparat, şi aceasta doar din dorinţa de a găsi metode pentru salvarea cât mai multor vieţi. Deşi familia i se măreşte, – soţia sa născând patru copii -, va rămâne singur prin moartea prematură a soţiei sale Ana bolnavă de tuberculoză, la aceea vreme greu de tratat. Dar viaţa i se schimbă total când episcopul Inochentie al Taşkentului îi spune că Biserica are nevoie de el. I se pare firesc să accepte propunerea de a fi preot, într-un moment de mare prigoană împotriva slujitorilor altarului. Pentru că şi sufletul lui a simţit această chemare, va fi hirotonit preot în anul 1921, iar în 1923, pentru că arhiereii Bisericii adevărate erau îndepărtaţi, deportaţi şi ucişi şi era nevoie de ierarhi, preotul Valentin Voino- Iaseneţki este tuns în monahism chiar în casa sa. Apoi, în mare taină, la 30 mai 1923 este hirotonit episcop de către alţi doi arhierei. Trebuie să spunem că se crease în Rusia bolşevică o Biserică aşa-zisă „vie”, a cărui cler era dirijat de noua putere. Din acel moment începe calvarul. Doar pentru faptul că era un medic excepţional şi aveau nevoie de el, i-a fost permis să profeseze în continuare, chiar dacă purta în permanenţă rasa pe el. Emblematic este faptul că întotdeauna a operat numai în prezenţa icoanei Maicii Domnului, iar când i-a fost interzis acest lucru, a părăsit pur şi simplu spitalul. Cu toate că îi iubea enorm pe pacienţii săi, care erau oameni, suflete şi nu „cazuri” pentru el. Medicii care i-au fost aproape vorbesc despre faptul că îi cunoştea pe fiecare dintre pacienţii săi, îşi amintea după mulţi ani cine era fiecare, de ce a suferit, cum a decurs operaţia. Iar dacă se întâmpla, foarte rar ce-i drept, să-i moară după operaţie un bolnav, plângea şi se ruga mult pentru el! Aşadar, pentru că aveau nevoie de el, au fost destule momente în care a fost îngăduit în spitale, pentru că era episcop, iar aceasta însemna un grav afront adus autorităţilor sovietice. Deşi tolerat, a avut parte de suferinţe cumplite: a fost despărţit de familie, închis, torturat, exilat. A cunoscut sărăcia extremă, foametea, frigul  cumplit. A ajuns de două ori în ţinuturi cumplit de friguroase: la Cercul Polar şi în Siberia. Este cuprins de multe ori de durere pentru familia sa şi de îngrijorare pentru  Biserica sa. Şi totuşi, oriunde s-ar fi aflat, se punea în slujba vindecării şi salvării oamenilor, şi nu uita să-L aducă pe Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Slujea, boteza, mângâia, dar mai ales predica, pentru că însăşi Evanghelia fusese exilată din Rusia sovietică şi era nevoie de împărtăşirea ei. Oriunde s-ar fi aflat, se îndrepta spre spitale unde îşi oferea experienţa sa pentru tămăduirea bolnavilor. Muncea până la extenuare, operând uneori şi 10 ore pe zi. Îşi continua cercetările medicale, scria, se ruga, unde putea slujea ca arhiereu, totul într-o sărăcie cumplită, cu sănătatea din ce în ce mai zdruncinată, şi cu o vedere slabă, care va înainta încet, dar sigur spre o orbire definitivă. Niciodată însă nu va uita să-i tămăduiască pe oameni. Când nu a mai văzut şi nu a mai putut opera sau mai târziu când era în imposibilitatea chiar de a pune un diagnostic corect, se ruga mai mult pentru cel bolnav, făcea cruce peste locul vătămat, şi iată chiar din timpul vieţii lui au început să se facă vindecări minunate!
Va fi chemat la congrese şi alte întâlniri de înalt nivel academic. Atât timp cât i s-a îngăduit să apară în rasă şi cu engolpion, va fi prezent la aceste manifestări. Când i se va pune în vedere să poarte haine civile, va renunţa să mai vină la aceste evenimente. Ca o încununare a întregii sale activităţi medicale şi ştiinţifice, va primi în anul 1946 Premiul Stalin – ordinul I şi suma de 200.000 ruble. Această sumă o va dona orfanilor de război. Activitatea sa ca medic şi cercetător a devansat chirugia rusă cu 50 de ani. A făcut foarte multe operaţii inovatoare, în special la oase, membre inferioare şi superioare, organe interne, ochi, unele în condiţii improprii. A făcut chiar şi primul transplant de rinichi. Deşi niciodată nu a urmat studii teologice, iar cărţile teologice şi bisericeşti erau extrem de greu de procurat, am putea spune că înteligenţa sa, râvna de a cunoaşte, şi mai ales călăuzirea Duhului Sfânt, au făcut din medicul Valentin Voino-Iaseneţki un adânc cunoscător al Scripturilor şi al Tradiţiei. Astfel, era privit cu admiraţie ca un predicator desăvârşit, original şi care ştia să tâlcuiască Biblia şi învăţăturile creştine pe înţelesul şi folosul enoriaşilor săi. Avea deci un cuvânt viu, pe care-l aflăm din cele aproximativ 1250 de predici pe care le-a lăsat scrise în urma sa. În Rusia au fost publicate 12 volume de  predici ale sale, o autobiografie, şi o carte „Duh, suflet şi trup”, care a apărut la noi sub denumirea de „Puterea inimii”.  Cu multă căldură vă recomand cartea „Sfântul Arhiepiscop Luca 1877-1961 chirurgul fără de arginţi” a Arhimandritului grec Nectarie Antonopoulos, apărută la noi la Editura Cartea Ortodoxă. Bine documentată, ilustrând cu atenţie contextul istorico- politic în care şi-a trăit viaţa Sfântul Luca, ne vorbeşte despre demnitatea şi suferinţa cu care a înţeles Sfântul Luca să-şi poarte crucea şi să fie exemplu pentru alţii, – deşi nu asta şi-a dorit. Însufleţit dincolo de toate a fost de iubirea de Dumnezeu şi de mila pentru oameni. A trăit ca un sfânt. La 11 iunie 1961 a murit la Simferopol unde era Arhiepiscop. A fost condus de mii de oameni la locul de veci cu lacrimi, dar şi cu speranţa că au dobândit un rugător în Ceruri. În anul 1995 va fi canonizat de  Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainiene. Cred că cel mai bine viaţa sa a fost caracterizată de cuvintele Mântuitorului: În lume necazuri veţi avea. Dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!

ACATISTUL SF. IERARH LUCA AL CRIMEII

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

CONDACUL 1

Neîndrăznind a ne înălţa gândul spre lumina slavei întru care te odihneşti şi priveşti Chipul Doctorului tuturor, te rugăm sfinţite părinte Luca, a mijloci la Împăratul vieţii, ca să ne dea nouă har a lăuda vieţuirea ta minunată pe treptele jertfirii întru cântarea de: Aliluia !

ICOSUL 1

Ca un înger luminat de Făclia înţelepciunii ai strălucit în vremurile tulburate de necazuri şi prigoniri pentru credinţa creştină, căci întărit de harul dumnezeiesc ai restaurat icoanele sufletelor pe care se aşternuse întunericul necredinţei şi ai redat sănătatea trupurilor chinuite de boli, făcându-te vrednic de laude ca acestea:

Bucură-te, turn neclintit al credinţei drept-măritoare ;
Bucură-te, îndemnător spre cărarea vieţuirii curate;
Bucură-te, rază a mângâierii, cercetând sufletele necăjite;
Bucură-te, cunună a virtuţilor împărăteşti;
Bucură-te, că ai dezlegat trupul celor suferinzi de legătura neputinţelor;
Bucură-te, scară a desăvârşirii zidită prin jertfire;
Bucură-te, făclie a nădejdii luminând sufletele;
Bucură-te, izgonitorul valurilor ispitelor ;
Bucură-te, vas ales al evlaviei lucrătoare;
Bucură-te, comoară a vieţuirii duhovniceşti;
Bucură-te, întăritor al cetăţii sufletelor necăjite;
Bucură-te, mărturisitor al lucrării lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Luca, mângâietorul celor suferinzi !

CONDACUL al 2-lea

Privirea minţii înălţându-o la cele de sus, ţi-ai împodobit cerul inimii cu stelele gândurilor dumnezeieşti, ale căror raze împărtăşindu-le credincioşilor, ai izgonit întunericul necredinţei, cântând Domnului cu îngerii: Aliluia !

ICOSUL al 2-lea

Sămânţa cea bună a iubirii ascunzând în pământul inimii tale nu ai fost lăsat de Dătătorul a toată rodirea duhovnicească să rătăceşti pe căile căutărilor artistice. Întru înţelepciune ai ales calea jertfirii pentru aproapele, iar Domnul, binecuvântând gândul cel bun al inimii tale, ţi-a îndreptat paşii spre facultatea de medicină, pentru care alegere te lăudăm aşa:

Bucură-te, flacără nestinsă a jertfirii pentru aproapele ;
Bucură-te, mergător pe cărările înţelepciunii;
Bucură-te, pământ mult roditor al inimii;
Bucură-te, risipitorul întunericului întristării ;
Bucură-te, aplecare cu blândeţe spre durerile celor suferinzi;
Bucură-te, lucrător al faptelor milostivirii ;
Bucură-te, slujitor vrednic al Împăratului tuturor ;
Bucură-te, călăuzitorul gândurilor spre lumina înţelepciunii;
Bucură-te, doctor iscusit al Doctorului Celui Mare ;
Bucură-te, ridicarea celor bolnavi din patul durerilor;
Bucură-te, căutător al căilor slujirii aproapelui ;
Bucură-te, vistierie a milostivirii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Luca, mângâietorul celor suferinzi !

CONDACUL al 3-lea

Cuvintele Vieţii: ,,Secerişul este mult, iar lucrătorii puţini… ” au fost prima chemarea a glasului dumnezeiesc spre slujirea Părintelui ceresc, de care cuvinte amintindu-ţi mai târziu cu evlavie, ai cântat Domnului: Aliluia !

ICOSUL al 3-lea

Zi şi noapte te osteneai să tămăduieşti pe cei ce zăceau în patul bolii şi cu mângâierea cuvintelor tale să ridici pe cei căzuţi în groapa deznădăjduirii. Iar noi, luând aminte la măsura neînchipuită a iubirii tale de oameni, te lăudăm cu credinţă aşa:

Bucură-te, alinarea suferinţelor celor deznădăjduiţi ;
Bucură-te, pildă strălucire de jertfire;
Bucură-te, vas al milostivirii neîmpuţinate;
Bucură-te, legarea rănilor celor zdrobiţi;
Bucură-te, chip blând al samarineanului milostiv;
Bucură-te, nădejdea celor chinuiţi de patimi ;
Bucură-te, fântână nesecată a iubirii;
Bucură-te, purtător al cununii neveştejite a înţelepciunii;
Bucură-te, lucrător al pământului inimilor părăsite de har;
Bucură-te, tainică chemare spre slujirea semenilor;
Bucură-te, risipirea durerilor celor necăjiţi;
Bucură-te, oglindă a vieţuirii îngereşti;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Luca, mângâietorul celor suferinzi !

CONDACUL al 4-lea

Grăit-a Cuvântul prin gura slujitorului Său, Preasfinţitul Inochentie, care te-a chemat la taina preoţiei, cunoscând darul Domnului sădit în tine din cuvântarea prin care ai însufleţit inimile credincioşilor întru apărarea Adevărului. Iar noi cu glasul inimii îţi cântăm: Aliluia !

ICOSUL al 4-lea

Din cuvintele prooroceşti ale Preasfinţitului Inochentie, înţelegând că lucrarea propovăduirii ţi-a fost rânduită de Domnul, ai început cu înţelepciune a mărturisi pe Hristos, Tămăduitorul neputinţelor tuturor, Cel Ce ţi-a şi dat darul cuvântului spre slava lui Dumnezeu şi cinstirea ta aşa:

Bucură-te, aprinzător al făcliei credinţei în inimile întunecate;
Bucură-te, izvor de cuvinte duhovniceşti;
Bucură-te, descoperitor al tainelor Cuvântului;
Bucură-te, glas ce cheamă la muntele pocăinţei;
Bucură-te, apărător nebiruit al dreptei credinţe;
Bucură-te, prietenul nedespărţit al Adevărului;
Bucură-te, adăparea pământului inimilor cu roua Duhului ;
Bucură-te, vestitor al graiurilor Cuvântului ;
Bucură-te, stea luminată de Soarele înţelepciunii ;
Bucură-te, căderea vrăjmaşilor credinţei;
Bucură-te, ruşinarea celor împietriţi în răutate ;
Bucură-te, carte vestitoare a tainelor înţelepciunii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Luca, mângâietorul celor suferinzi !

CONDACUL al 5-lea

Chemat fiind de Hristos la jugul vieţii monahale, avându-l îndrumător pe calea nevoinţelor pe Cel blând şi smerit cu inima, ai primit şi darul slujirii arhiereşti, dar împreună cu acesta şi Crucea prigonirilor, pentru care ai mulţumit Domnului, cântând : Aliluia !

ICOSUL al 5-lea

Darurile Sfântul Evanghelist Luca se vedeau strălucind şi întru tine şi luând din mâna lui Hristos cheile inimilor credincioşilor, cu întreagă înţelepciune le-ai descuiat pe acestea spre împărtăşirea razelor Cuvântului. Iar noi, minunându-ne de darurile revărsate asupra ta prin mila lui Hristos, împodobim vieţuirea ta curată cu laude ca acestea:

Bucură-te, moştenitor al darurilor apostoleşti;
Bucură-te, propovăduitor al harului;
Bucură-te, icoană a desăvârşirii întru lumina Cuvântului;
Bucură-te, doctorul fără de plată al celor osteniţi de boală;
Bucură-te, învăţătorul evlaviei;
Bucură-te, împodobirea Bisericii cu razele darului;
Bucură-te, grăitorul tainelor necuprinse;
Bucură-te, că pentru Hristos ai jertfit toate;
Bucură-te, lumina credincioşilor din Taskent ;
Bucură-te, luceafăr strălucind pe bolta Bisericii;
Bucură-te, împodobirea icoanelor sufletelor;
Bucură-te, stricarea gândurilor necredinţei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Luca, mângâietorul celor suferinzi !

CONDACUL al 6-lea

Trâmbiţă a Adevărului Te ştim părinte, căci ai păzit Biserica de propovăduirile ereziilor stricătoare ale locaşurilor sufletelor şi ai înlăturat schismele clericilor, cântând lui Dumnezeu neabătut: Aliluia !

ICOSUL al 6-lea

Cu ploaie de ocări ai fost întâmpinat de cei necredincioşi, dar ai rămas neclintit în dorinţa ta de a refuza să operezi fără icoana Maicii Domnului pe peretele sălii de operaţie. Însă, răbdarea ta a adus roade şi biruinţa vrăjmaşilor lui Hristos văzând, te lăudăm cu umilinţă aşa:

Bucură-te, cinstitor vrednic al Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, împreună mergător cu îngerii pe scara laudelor cereşti;
Bucură-te, ruşinarea celor umbriţi de necredinţă;
Bucură-te, mărturisitor neînfricat al Adevărului;
Bucură-te, pildă de evlavie sfinţitoare ;
Bucură-te, următor al căilor desăvârşirii;
Bucură-te, îndemnătorule spre rugăciune;
Bucură-te, lauda cea mare a credincioşilor;
Bucură-te, făclie nestinsă a înţelepciunii;
Bucură-te, întărirea celor prigoniţi;
Bucură-te, nectarul cel dulce al curăţiei;
Bucură-te, canon al credinţei lucrătoare;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Luca, mângâietorul celor suferinzi !

CONDACUL al 7-lea

Anii petrecuţi în închisori şi suferinţele exilului la Cercul Polar nu ţi-au veştejit puterile sufletului, ci întru pătimirea trupului ai aflat uşa desăvârşirii, strigând către Uşa vieţii, Care Te întărea: Aliluia !

ICOSUL al 7-lea

Primind crucea exilului şi în regiunea Arhangelsk şi apoi şi în îndepărtata Siberie nu te-ai descurajat, ci mutându-te din cetate în cetate peste tot ai aprins lumina nădejdii şi a credinţei şi ai revărsat picăturile dragostei tale asupra celor suferinzi pe care i-ai cercetat cu meşteşugul tău doctoricesc. Pentru această minunată lucrare de tămăduire a sufletelor şi a trupurilor rânduită ţie de Hristos, te lăudăm şi noi cu bucurie, alăturându-ne celor vindecaţi care ţi-au păstrat în suflet gânduri de veşnică mulţumire:

Bucură-te, milostiv doctor al celor din nevoi ;
Bucură-te, alungarea întunericului necredinţei ;
Bucură-te, mirul cel scump al credincioşilor;
Bucură-te, vselia celor apăsaţi de neputinţe;
Bucură-te, nădejdea celor încercaţi de boli;
Bucură-te, odihna celor tulburaţi ;
Bucură-te, întărirea celor din grele pătimiri;
Bucură-te, piatra cea tare a credinţei;
Bucură-te, icoană a pătimirilor sfinţitoare;
Bucură-te, punte neclătinată a Adevărului ;
Bucură-te, ridicarea minţii la cele cereşti ;
Bucură-te, că în surghiun cu bucurie te-ai nevoit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Luca, mângâietorul celor suferinzi !

CONDACUL al 8-lea

Mărturisit-ai credincioşilor că este uşor a purta jugul prigonirii, pentru că Însuşi Hristos îţi este alături, întărindu-ţi puterile cu harul Său nemăsurat, ca să cânţi cu mulţumire şi bucurie Lui: Aliluia !

ICOSUL al 8-lea

În perioada multor prigoniri ce s-au abătut asupra ta foame ai răbdat şi cumplite pătimiri asupra trupului, însă hrănindu-te cu pâinea rugăciunii şi odrăslind spicele dragostei dumnezeieşti le-ai împărtăşit pe acestea celor bolnavi prin lucrarea faptelor bune, pentru care te cinstim astfel:

Bucură-te, mlădiţă mult roditoare a Cuvântului;
Bucură-te, purtarea cu răbdare a poverii pătimirilor;
Bucură-te, întărirea celor aflaţi în pragul deznădăjduirii;
Bucură-te, mângâierea celor neputincioşi;
Bucură-te, pildă de răbdare neîncetată;
Bucură-te, izvor nesfârşit de lumină a înţelepciunii;
Bucură-te, împărţitor de daruri dumnezeieşti;
Bucură-te, învierea nădejdii celor întristaţi;
Bucură-te, casă aşezată pe temelia smereniei adevărate;
Bucură-te, călăuzitor spre cămara inimii;
Bucură-te, pom plin de roade duhovniceşti ;
Bucură-te, luminătorul gândurilor credincioşilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Luca, mângâietorul celor suferinzi !

CONDACUL al 9-lea

Revărsând mângâiere celor neputincioşi prin cuvintele dătătoare de nădejde şi prin neîncetata osteneală pentru sănătatea lor sufletească şi trupească, ai primit de la ei faptele dragostei ca semn al preţuirii întru cântări îngereşti de: Aliluia !

ICOSUL al 9-lea

Cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos ,, Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? … Paşte oile Mele” cu cutremur au căzut în ţarina sufletului Tău, înţelegându-le ca pe nişte grăiri dumnezeieşti către Tine. Cu revărsările lacrimilor tale ai adăpat seminţele acestor cuvinte căzute în pământul inimii, până ai cules roadele pocăinţei şi ai mărturisit cu putere pe Hristos, pentru care faptă te mărim:

Bucură-te, ascultător al cuvântului dumnezeiesc;
Bucură-te, păstor înţelept al Marelui păstor;
Bucură-te, carte a Nescrisului Adevăr;
Bucură-te, mărturisitor neînfruntat al lui Hristos ;
Bucură-te, lucrător în pământul pocăinţei;
Bucură-te, scară luminată a credinţei;
Bucură-te, vlăstar al evlaviei lucrătoare;
Bucură-te, măsură a sporirii duhovniceşti;
Bucură-te, vas cinstit al umilinţei;
Bucură-te, hotar netrecut al credinţei;
Bucură-te, povăţuitor spre limanul mântuirii;
Bucură-te, casă înţelegătoare a tainelor Treimii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Luca, mângâietorul celor suferinzi !

CONDACUL al 10-lea

Predicile tale, părinte, împărtăşind ,, duh şi putere, apropiindu-se de binevestirea Apostolilor şi Sfinţilor Părinţi”, ni le-ai dăruit ca pe nişte ,, comori ale tâlcuirii Sfintei Scripturi”, pentru care cântăm Domnului cu mulţumire: Aliluia !

ICOSUL al 10-lea

Meritele tale în domeniul medicinei au fost apreciate şi de vrăjmaşii lui Hristos, dar banii obţinuţi prin câştigarea Premiului Stalin i-ai dăruit orfanilor de război. Lăudând noi marea ta milostivire şi purtare de grijă pentru cei suferinzi îţi împletim laude ca acestea:

Bucură-te, vas a toată înţelepciunea;
Bucură-te, minte luminată de raza Duhului Sfânt;
Bucură-te, doctorul cel fără de plată al celor necăjiţi ;
Bucură-te, liman al celor prigoniţi;
Bucură-te, călăuzitor luminat al doctorilor;
Bucură-te, milostivire necheltuită;
Bucură-te, risipitor al durerilor trupeşti;
Bucură-te, lucrător în via lui Hristos;
Bucură-te, povăţuitor al celor orbi;
Bucură-te, bucuria celor deznădăjduiţi;
Bucură-te, far al înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, ridicarea celor biruiţi de păcat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Luca, mângâietorul celor suferinzi !

CONDACUL al 11-lea

Mărturisit-ai Sfinte Luca, fiului tău Mihail că ai iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul. Iar noi minunându-ne de înălţimea trăirii tale duhovniceşti celei după măsura marilor nevoitori deveniţi sălaşuri ale Duhului Sfânt, cântăm Domnului: Aliluia !

ICOSUL al 11-lea

Din rânduială dumnezeiască fiind numit arhiepiscop de Simferopol şi Crimeea cu mari osteneli ai înnoit viaţa duhovnicească de aici, pe slujitorii Bisericii călăuzindu-i la lumina canoanelor şi pe credincioşi hrănindu-i cu spicele dumnezeieştilor cuvinte, ca să cânte ţie:

Bucură-te, făclia povăţuitoare a preoţilor ;
Bucură-te, izvorul de înţelepciune al credincioşilor;
Bucură-te, lumina monahilor;
Bucură-te, vieţuitor împreună cu îngerii;
Bucură-te, iscusit dascăl al pocăinţei;
Bucură-te, icoană aleasă a ierarhilor bine cinstitori;
Bucură-te, oglindă luminată a înţelepciunii;
Bucură-te, lauda dulce a întregului pământ rusesc;
Bucură-te, aducător la pocăinţă a clericilor nesupuşi;
Bucură-te, ocrotitor al sfintelor mănăstiri;
Bucură-te, podoabă a locaşurilor sfinţite ;
Bucură-te, spic mult roditor în pământul Ortodoxiei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Luca, mângâietorul celor suferinzi !

CONDACUL al 12-lea

Spre sfârşitul vieţii pierzându-ţi vederea, lumina lui Hristos descoperită ucenicilor pe Tabor îţi lumina ochii sufletului şi te înţelepţea minunat a plini toate rânduielile vieţii arhiereşti în cântarea de: Aliluia !

ICOSUL al 12-lea

În duminica tuturor Sfinţilor ai fost chemat de Hristos în Împărăţia Sa cea veşnică şi cu bucurie ai fost întâmpinat de cetele îngerilor ca o făclie sfântă luată de pe pământ. Însă amintirea ta a rămas neştearsă din sufletele oamenilor în care ai fost zugrăvit ca un chip al blândeţii, curgerea valurilor vremii purtându-te şi către vremurile noastre spre a te ferici aşa:

Bucură-te, bucuria cea neîngrădită a îngerilor ;
Bucură-te, făclia cea înţelegătoare a Sfinţilor;
Bucură-te, icoană a păstorului blând;
Bucură-te, smerenie agonisită întru pătimire ;
Bucură-te, mângâierea sufletelor întristate;
Bucură-te, nădejdea celor clătinaţi de valurile bolilor;
Bucură-te, stea răsărită şi în noaptea veacurilor noastre;
Bucură-te, întărirea celor neputincioşi;
Bucură-te, rugător neostenit pentru cei bolnavi;
Bucură-te, poartă cerească frumos împodobită;
Bucură-te, dar dumnezeiesc spre întărirea în credinţă;
Bucură-te, odihna celor împovăraţi cu neputinţe;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Luca, mângâietorul celor suferinzi !

CONDACUL al 13-lea

O, prealăudate Părinte Luca, cel ce ca într-o carte priveşti în sufletele oamenilor, scriind tuturor cu condeiul rugăciunii cuvânt de tămăduire a sufletului şi a trupului, cere de la Hristos-Doctorul Cel mare- vindecarea noastră de patimi, iertare de păcate şi mult dorita mântuire, ca să strigăm cu mulţumire: Aliluia !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s