Era ardelean din Tilişca Sibiului, născut la 8 iunie 1909. În 1922, pe când avea numai 13 ani, împreună cu un alt tânăr, Dumitru Trihenea s-a dus la muntele Athos, aşezându-se la mai vechea chilie ardelenească a Sf. Ipatie, care atârna de Mănăstirea Vatopedu. Rugile fierbinţi ale trăitorilor compatrioţi l-au convins să rămână în mijlocul lor, astfel încât tânărul Dumitru a primit rasa monahală cu numele de Dometie.
În 1937 a fost hirotonit preot, fiind apoi numit superior al chiliei Sf. Ipatie. În 1963, preacuviosul Dometie l-a primit pe primul patriarh român care venea în muntele Athos, Justinian Marina, care a fost plăcut impresionat de viaţa monahicească a românilor din Grădina Maicii Domnului. Cunoscut în Sf. Munte pentru viaţa sa exemplară, în 1965 a fost ales stareţ al Mănăstirii Zografou, pe care a condus-o timp de aproape 10 ani, fiind primul român la conducerea unui aşezământ athonit. Însă, presiunile politice au determinat părăsirea mănăstirii athonite şi retragerea la chilia sa.
Alături de alţi trăitori români, părintele Dometie a fost flacăra spiritualităţii româneşti în Muntele Athos. De multe ori, el le spunea ucenicilor să caute „cu scumpătate şi evlavie trecutul luminos al înaintaşilor noştri, Vieţile Sfinţilor şi cuvintele de învăţătură ale părinţilor, vetrele mănăstirilor şi schiturilor noastre şi este de ajuns. Nu avem decât o singură cale de urmat: să mergem pe urmele lui Hristos şi să trăim Evanghelia lui Hristos! Să mângâiem poporul lui Dumnezeu şi să fim tuturor făclie aprinsă în sfeşnic. Altfel nu ne putem mântui nici pe noi, nici pe alţii. Prin tine vine mântuirea, Israele, şi prin tine, pieirea!“. La 3 noiembrie 1985 părintele Dometie athonitul a fost chemat de Domnul. (Adrian Nicolae Petcu)
Parintele Dometie Trihenea (1909-1985) este unul dintre duhovnicii cu viata sfanta care s-au nevoit veacul trecut la Muntele Athos. Acesta este singurul roman care a fost vreodata staret la una dintre cele 20 de mari manastiri athonite. Parintele Arhimandrit Dometie a pastorit Manastirea Zografu, intre anii 1965-1975, iar vreme de alti 15 ani, a fost duhovnic la Manastirea Costamonitu.
Parintele Dometie Trihenea s-a nascut pe 8 iunie 1909 in Tilisca Sibiului, primind la Botez numele Dumitru. Parintii sai, Dumitru si Maria Trihenea, oameni binecredinciosi, erau mari mocani si crescatori de oi. De mic i-au dat o educatie religioasa temeinica.
La varsta de 13, impreuna cu un alt tanar, a luat hotararea de a merge la Sfantul Munte. Despre aceast moment Parintele Dometie ii povestea Parintelui Ioanichie Balan in binecunoscuta lucrare „Convorbiri duhovnicesti”: „Cand aveam 12 ani am vazut in vedenia visului tot Sfantul Munte, cu toate manastirile. De altfel, am fost si daruit de parintii mei, ca dar din partea lor, Maicii Domnului, ocrotitoarea Muntelui Athos. La etatea de 13 ani, adica in anul 1922, am plecat la Sfantul Munte, impreuna cu tanarul Gheorghe Cornatan din comuna Vingard – Sibiu, care avea numai 9 ani. La plecare ne-a iesit multa lume din sat inainte si ne zicea: Unde mergeti voi, baieti, asa tineri si sanatosi? De ati fi orbi sau schiopi! Dar asa, de ce mergeti la manastire?. Noi le-am raspuns: Pentru dumneavoastra stiti sa tineti tot ce-i bun, iar lui Dumnezeu vreti sa-I dati numai schiopi si orbi?”.
Ajuns in Muntele Athos tanarul Dumitru s-a stabilit la vechea chilie ardeleneasca „Sfantul Ipatie”, aflata sub obladuirea Manastirii Vatoped. Nu mai putin de cinci din cei sase stareti ardeleni care au condus „Sfantul Ipatie” vreme de mai bine de un secol au fost din Salistea sau Tilisca Sibiului.
In aceasta chilie a fost tuns in monahism tanarul Dumitru, primind numele Dometie. In 1937 a fost hirotonit preot pe seama aceleiasi chilii.
Plecarea la Domnul a parintelui Teodosie, in 1946, nu a intrerupt succesiunea monahilor sibieni la conducerea Chiliei Sfantului Ipatie, toiagul de staret fiind predat de salisteni lui Diomid Valasa si Dometie Trihenea. Desi primul a figurat in scriptele „Sfantului Ipatie” ca staret aproape 20 de ani (la chiliile atonite staretia revine automat calugarului cu cea mai mare vechime in actele locasului), Diomid Valasa a fost conducator doar pe hartie. Plecat in 1939 in Romania pentru a aduna ajutoare, parintele Diomid a ramas blocat in tara din cauza izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial si apoi a instalarii regimului comunist, revenind in Athos de-abia in 1963, cu doi ani inainte de moarte.
In aceste conditii, timp de aproape patru decenii, la carma chiliei a fost, cu exceptia unei perioade de zece ani, una dintre cele mai importante personalitati ale Athosului contemporan – Dometie Trihenea.
In 1963, parintele Dometie l-a primit pe primul patriarh roman care venea in muntele Athos, Justinian Marina, care a fost placut impresionat de inaltimea vietii monahale a romanilor care se nevoiau in Gradina Maicii Domnului.
Devenind cunoscut in intreg Sfantul Munte pentru viata sa duhovniceasca imbunatatita, Parintele Dometie a fost ales in 1965 staret al Manastirii Zografu, pe care a condus-o vreme de aproape 10 ani, fiind primul roman la conducerea unui asezamant athonit.
Din cauza unor presiuni de ordin politic se pare ca parintele a fost nevoit sa paraseasca Manastirea Zografu si sa se retraga la chilia sa. Parintele Nectarie de la Prodromu povestea ca prin 1975 avva Dometie a cerut sfat, in scris, de la avva Cleopa, ca se ingramadisera fel de fel de ispite si griji ocarmuitoare pe capul lui si ar fi voit a renunta la cinstea si indatorirea de egumen. Si mult inteleptitul purtator de duh, parintele Cleopa, i-a adus aminte ca daca smerenia il inalta chiar pe omul simplu si neinvatat, atunci cu atat mai multa cinste va aduce omului mare si respectat. Si smerindu-se l-a sfatuit sa se retraga la linistea chiliei lui de la Sfantul Ipatie. Si asa cunoscand ca nu pentru osteneli, ci pentru simplitate si neprihana se arata Dumnezeu sufletului, a lasat avva Dometie in buna randuiala trebile bulgarilor si s-a retras la isihie in Chilia Sfantul Ipatie.
Bun cunoscator al limbilor greaca, rusa, bulgara si franceza, Parintele Arhimandrit Dometie a mai fost timp de 15 ani duhovnic al Manastirii Costamonitu, spovedind greci, romani, bulgari, macedoneni si albanezi.
Parintele Dometie Trihenea a fost protagonistul unui alt moment istoric, putin cunoscut publicului larg. În incercarea de a salva de la disparitie monahismul romanesc din Sfantul Munte (redus la un numar de 50 de calugari, fata de 700 in anii 1870-1880), parintele Dometie, impreuna cu alti doi calugari, s-a intalnit la sfarsitul lunii martie 1976, la Atena, cu Nicolae Ceausescu, liderul Romaniei socialiste, sosit intr-o vizita oficiala in Grecia. Vorbind si in numele a trei provincii romanesti reprezentate in Sfantul Munte – Moldova, Basarabia si Transilvania -, arhimandritul i-a cerut lui Ceausescu sa-si foloseasca toata influenta pe langa guvernul grec pentru a permite venirea mai multor novici romani, care sa duca mai departe viata monahala in Athos. Asa cum s-a dovedit ulterior, apelul a fost ascultat, primul beneficiar al reinnoirii obstii fiind Schitul Prodromu, care a primit si un tractor, aflat in functiune pana astazi.
De-a lungul vietii parintele Dometie a fost cautat de nenumarati oameni atat datorita darurilor sale duhovnicesti cat si cunostintelor de medicina naturista prin care se vindecau multi. El obisnuia sa recomande aghiasma Sfantului Ipatie celor aflati in neputinte si se cunosc cel putin doua cazuri de vindecari miraculoase datorate apei izvorului.
Ucenicii parintelui spuneau ca era un om care te odihnea doar privindu-l si ca desi la multe din scrisorile pe care le primea obisnuia sa nu scrie mai mult de 5-6 randuri, acestea erau atat de miscatoare incat te faceau sa plangi.
Tot parintele Dometie este si cel care a adunat de peste tot 15 manuscrise ale celui mai mare cantaret al romanilor si al Orientului, parintele Nectarie Protopsaltul, cu scopul de a nu se instraina!
Pretuit si iubit pretutindeni in Sfantul Munte, Parintele Dometie Trihenea a trecut la cele vesnice la 20 noiembrie 1985.
Parintele Dometie Trihenea – Cuvinte duhovnicesti
Impreuna cu alti nevoitori romani, parintele Dometie a fost flacara spiritualitatii romanesti in Muntele Athos. De multe ori, el le spunea ucenicilor sa caute „cu scumpatate si evlavie trecutul luminos al inaintasilor nostri, Vietile Sfintilor si cuvintele de invatatura ale parintilor, vetrele manastirilor si schiturilor noastre si este de ajuns. Nu avem decat o singura cale de urmat: sa mergem pe urmele lui Hristos si sa traim Evanghelia lui Hristos! Sa mangaiem poporul lui Dumnezeu si sa fim tuturor faclie aprinsa in sfesnic. Altfel nu ne putem mantui nici pe noi, nici pe altii. Prin tine vine mantuirea, Israele, si prin tine, pieirea!“.
Intrebat de arhimandritul Ioanichie Balan: „Ce cuvant de folos trimiteti in tara parintilor si credinciosilor care va cunosc?”, Parintele Dometie Trihenea a raspuns: „Sa se roage mai mult, sa se impace unul cu altul, sa aiba rabdare in necazurile vietii, sa iubeasca slujbele Bisericii, cartile sfinte si milostenia si sa asculte de pastorii lor sufletesti ca sa nu cada din dreapta credinta. Apoi sa fuga pana la moarte de aceste pacate cumplite: necredinta, uciderea de copii, desfranarea si betia, care stapanesc astazi in lume. De vor face asa, vor primi indoit dar de la Dumnezeu si mantuirea sufletului. O, Romanie, tara mea! sa ramai in veci statornica in credinta si iubitoare de Hristos! De vei face asa, nici un neam nu te va robi si vei fi cinstita pe pamant si vei afla mila si iertare in ziua cea mare a judecatii pe care o asteptam!”.
Si parintele Teofil Paraian s-a invrednicit a primi un raspuns frumos de la Parintele Dometie, cand l-a intrebat pe acesta cum sunt parintii de la Sfantul Munte: „Sa nu-ti inchipui ca la Sfantul Munte sunt oameni veniti din cer pe pamant! Sunt oameni de pe pamant… care doresc sa ajunga in cer!” (Radu Alexandru)
