Sfântul Cuvios Antonie cel Nou s-a nevoit până la vârsta de nouăzeci de ani într-o peșteră ascunsă, hrănindu-se doar cu ierburile ce creșteau prin împrejurimi, neștiut de nimeni, doar de un preot care venea din când în când pentru a-l împărtăși cu Sfintele Taine.
Sfântul Antonie s-a născut în sânul unei familii evlavioase și înstărite din Veria, în Macedonia. Nu se cunoaște însă data nașterii sale. [Unele descoperiri arheologice recente tind să arate că Sfântul Antonie cel Tânăr ar fi trăit înainte de veacul al XII-lea, iar nu între veacurile XIV și XV, cum se credea.] Arzând de dragoste pentru viața ascetică, sfântul s-a lepădat din tinerețe de plăcerile cele deșarte și de mângâierile acestei lumi pentru a deveni monah la Mănăstirea Pieria, care era pe atunci în plină înflorire. [Mănăstirea Cinstitului Înaintemergător era cel mai important așezământ din gruparea de mănăstiri, numită mai apoi schitul Veria, ce s-a remarcat mai cu seamă prin Sfântul Grigorie Palama (14 noiembrie), Sfântul Atanasie de la Meteore (20 aprilie), Sfântul Nicanor (7 august) și Sfântul Dionisie din Olimp (24 ianuarie).]
În scurtă vreme a devenit pentru frați o pildă în toate virtuțile călugărești și cum dorea să ducă viață pustnicească, a primit de la starețul său binecuvântarea de a se retrage într-o peșteră ascunsă, aflată în apropierea râului Aliakmon. A viețuit acolo timp de cincizeci de ani, hrănindu-se doar cu ierburile ce creșteau prin împrejurimi, neștiut de nimeni, doar de un preot care venea din când în când pentru a-l împărtăși cu Sfintele Taine.
Asemenea ilustrului său omonim, Antonie cel Mare, Sfântul Cuvios Antonie cel Nou a suportat ani de-a rândul asalturile repetate ale dracilor, care i se arătau sub înfățișările cele mai cumplite sau îi dădeau impresia că fluviul avea să se umfle și să inunde peștera, pentru a-l face să-și întrerupă rugăciunea sa de toată vremea și să-și părăsească chilia. Sfântul însă s-a nevoit astfel până la vârsta de nouăzeci de ani și și-a dat duhul lui Dumnezeu în peștera sa.
La ceva vreme după aceea, unor vânători care treceau pe acolo prin apropiere le-a fost atrasă atenția de lătratul câinilor lor. Au ridicat ochii spre locul unde se afla peștera ascunsă de frunziș și au văzut o mână care le făcea semn. S-au apropiat în grabă, au eliberat intrarea și au descoperit înăuntru trupul nestricat al sfântului pustnic.
Vânătorii au adus acestea la cunoștința episcopului Vereii care s-a dus în grabă în acele locuri, însoțit de mulțime mare, pentru a-l cinsti pe sfânt. Însă locuitorii din Pieria și cei din Veria au intrat într-o dispută pentru a ști cine avea să aibă cinstea de a păstra cinstitele moaște. Pentru a-i separa, ierarhul a pus să fie așezat trupul Sfântului Antonie într-o căruță trasă de doi boi, ca odinioară chivotul Legământului (I Regi 6), lăsându-l să meargă unde avea să-l ducă Pronia Dumnezeiască. Fără vreo ezitare, carul s-a îndreptat spre Veria și s-a oprit în fața casei părintești a Sfântului Antonie unde a fost ridicată mai apoi o mare biserică în cinstea sa.
(Ieromonahul Macarie de la Simonos Petra, Sinaxarul. Viețile sfinților, Volumul V, Editura Sfântul Ioan Casian, București, 2015, pp. 222-224)
Troparul Sfântului Cuvios Antonie cel Nou de la Veria (17 ianuarie) – „Intru tine, Parinte, cu osardie s-a mantuit cel dupa chip, ca luand Crucea, ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup, caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucru cel nemuritor. Pentru aceasta si cu ingerii impreuna se bucura, Prea Cuvioase Parinte Antonie, duhul tau.”
Sfantul Cuvios Antonie cel Nou este praznuit pe 17 ianuarie, in aceeasi zi cu Sfantul Antonie cel Mare, „parintele monahilor”. Este ocrotitorul orasului Veria, situat in nordul Greciei (Macedonia).
Veria este un oras cu importanta istorica atat pentru istoria universala, cat si pentru cea a crestinatatii. Este cunoscut inca din antichitate, fiind consemnat pentru prima data de catre Tucidide (sec. V i.Hr). Pentru crestini acest oras are o importanta aparte fiind vizitat de catre Sfantul Apostol Pavel in anul 50 d.Hr. Relatarea biblica referitoare la activitatea misionara a Sfantului Apostol Pavel in Veria, dupa ce a fost prigonit de iudeii din Salonic, este consemnata in Faptele Apostolilor 17:10-15.
In acest oras, avea sa se nasca Sfantul Antonie cel Nou, spre sfarsitul secolului al X-lea, in sanul unei familii crestine. Inca din tinerete, fiind a fost atras de viata monahala, s-a retras la Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul, situata in apropirea orasului Veria, pe malul raului Aliakmona, unde a si fost tuns in monahism cu numele Antonie. In scurt timp viata tanarului Antonie a devenit pilduitoare pentru intreaga obste. Dupa de 20 de ani petrecuti in aspre nevointe duhovnicesti in aceasta manastire, Sfantul Antonie, cu binecuvantarea staretului, s-a retras intr-o pestera siturata in apropiere.
In acest loc s-a nevoit vreme de 54 de ani, primind de la Dumnezeu multe daruri duhovnicesti. A trecut la cele vesnice la varsta de 94 de ani. Niste vanatori au gasit moastele lui la ceva vreme dupa moartea sfantului si atunci au chemat episcopul locului si clerul si s-au sfatuit unde sa aseze moastele sfantului. Insa pentru ca era foarte cunoscut in regiune si pentru ca lumea il indragea foarte mult, oamenii din orasele din jur au vrut fiecare sa-l ia pe sfant in orasul lui. Atunci, mitropolitul a hotarat sa aseze trupul sfantului pe un car tras de boi si sa lase boii liberi sa mearga acolo unde va fi voia sfantului. Carul s-a oprit in curtea casei parintesti a Sfantului Antonie unde era si un paraclis, o biserica mica inchinata Maicii Domnului, si au hotarat cu totii sa aseze trupul sfantului in mormant, aici in curtea acestei biserici.
Sfantul Antonie cel Nou este un sfant pe care populatia din zona respectiva si mai ales credinciosii din Veria l-au recunoscut inca din timpul vietii ca un om cu viata aleasa si imediat dupa trecerea la cele vesnice.
Pentru faptul ca s-a asemanat Sfantului Antonie cel Mare nu doar prin nume, ci mai ales prin multele nevointe duhovnicesti si sfintenia vietii sale, a primit din partea Bisericii supranumele [Antonie] „cel Nou”.
Nu doar Biserica Greciei il praznuieste pe Sfantul Cuvios Antonie cel Nou al Veriei, ci si Biserica universala, fiind trecut si in calendarele Bisericii noastre.
Pe locul mormantului Sfantului Antonie cel Nou a fost construita o biserica, ce se pastreaza pana in zilele noastre. Biserica, in forma pe care o avem astazi, a fost construita la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. A fost inzestrata cu o pictura bizantina terminata abia la o suta de ani dupa ce s-a sfintit aceasta biserica. Cand s-au comemorat o suta de ani de la sfintirea bisericii s-a facut si sfintirea picturii de catre actualul Mitropolit al Veriei, Inaltpreasfintitul Parinte Panteleimon. Aceasta biserica este totodata catedrala mitropolitana a orasului, unde slujeste foarte des IPS Panteleimon, Mitropolit de Veria.
In acest sfant locas sunt pastrate cu mare cinste moastele Sfantului Antonie cel Nou. De fiecare data, pe 17 ianuarie dar si pe 1 august, cand este a doua sarbatoare a Sfantului Antonie si al doilea hram al catedralei, pelerini din intreaga Grecie vin si se inchina la moastele sale facatoare de minuni.
