Doamne, Tu eşti nădejdea mea


Doamne, Tu esti nadejdea mea,
Sa nu ma parasesti pana in sfarsit.
Apara-ma dupa dreptatea Ta
Si ma izbaveste,
Pleaca urechea Ta spre mine
Si ma mantuieste. In vremea batranetilor mele
Sa nu ma lepezi, sa nu ma parasesti
Cand vor slabi puterile mele
Ca vrajmasii mei graiesc impotriva mea
Si cei ce pandesc sufletul meu
Se sfatuiesc si zic:”Parasitu-l-a Dumnezeu, urmariti-l si il prindeti
Ca nu are cine sa-l izbaveasca”.
Dumnezeule, Dumnezeule, din tineretile mele
Tu m-ai povatuit Si eu astazi vestesc minunile Tale,
Doamne Sa nu ma parasesti nici la batranetile si caruntetele mele
Inalta, inalta-ma si ma mangaie, si acum
Scoate-ma din adancurile pamantului
Si Te voi lauda Pentru dreptatea Ta, Doamne.
Canta-voi, canta-voi Tie Si se vor bucura buzele mele
Si sufletul (bis) meu…

DoarOrtodox

Anunțuri

Psalmul 112


1. Lăudaţi, tineri, pe Domnul, lăudaţi numele Domnului.
2. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac.
3. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudat este numele Domnului.
4. Înalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este slava Lui.
5. Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte întru cele înalte
6. Şi spre cele smerite priveşte, În cer şi pe pământ?
7. Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman,
8. Ca să-l aşeze cu cei mari, cu cei mari ai poporului Său.
9. Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă, ca o mamă ce se bucură de fii.

doar ortodox candle light_church00

Cântarea Lumină lină


doar ortodox candle light_church00

„Lumina lina a sfintei slave a Tatalui ceresc, Celui fara de moarte, a Sfantului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, vazand lumina cea de seara, laudam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu; vrednic esti in toata vremea a fi laudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viata, pentru aceasta lumea Te slaveste.“

Imnul „Lumina lina…” (Φώς ιλαρόν – lumina aducatoare de bucurie) este unul dintre cele mai vechi imnuri crestine, intrate in cultul liturgic. . Acest imn se canta in cadrul Vecerniei Sarbatorilor cand are loc vohodul cu cadelnita (procesiunea de iesire – intrare), dar se poate si citi, in zilele de rand, cand nu se face vohod.Lumina lina

 

Dupa unii liturgisti, imnul Lumina lina dateaza din secolul II sau III. Folosirea acestuia in randuielile bisericesti, ca imn specific al rugaciunii de seara, prin care crestinii aduceau lui Dumnezeu „multumire pentru sfesnic”, este mentionata in chip expres, inca din secolul IV, de catre Sfantul Vasile cel Mare. Acesta citeaza un fragment din el, numnindu-l „cantare veche”. Inca din vremea Sfantului Vasile cel Mare acest imn era cunoscut ca fiind al Sfantului Mucenic Antinoghen, episcop originar din Sevastia Capadociei, martirizat in 303 sau 311, si sarbatorit de Biserica Ortodoxa pe 16 iulie.

Vechimea imnului este confirmata si de faptul ca il intalnim, ca parte a randuielii Vecerniei, si in riturile liturgice ale Bisericilor Orientale necalcedoniene, adica la monofizitii sirieni (iacobiti) si egipteni (copti), cu mici diferente de text. Amintim faptul ca in Ceasloavele romanesti (pe filiera slava) imnul Lumina lina este atribuit Sfantului Sofronie, patriarhul Ierusalimului (+ 638). Cercetatorii afirma ca ii putem atribui Sfantului Sofronie, cel mult, consacrarea oficiala sau generalizarea acestui imn in cadrul liturgic al Bisericii Ortodoxe.

Din punct de vedere al cuprinsului, imnul „Lumina lina…” are un caracter hristologic si totodata trinitar. Este adresat lui Hristos, Care este „lumina cea lina (aducatoare de bucurie) a slavei Tatalui ceresc”, – dar, in acelasi timp, afirma atat distinctia celor trei persoane ale Sfintei Treimi, cat si unitatea lor in dumnezeire („… laudam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu…”). Continutul teologic al imnului ne face asadar sa intuim ca alcatuirea si introducerea lui in cadrul liturgic ar fi putut avea loc in timpul dezbaterilor trinitare si hristologicc, din secolele III-IV. Este demn de amintit faptul ca textul acestui imn reprezinta un ecou fidel al celei mai vechi rugaciuni de multumire pentru lumina de seara, care ni s-a transmis in cadrul ritualului descris in Randuiala bisericeasca egipteana (sec. III).

In perioada timpurie a Bisericii, imnul se canta in momentul cand pe cer se ivea luceafarul de seara; iar in biserici sfesnicul cu lumina se scotea din altar (in tot Rasaritul, dupa modelul scoaterii luminii din Sfantul Mormant la Ierusalim) sau se aducea de afara (la Constantinopol). Aceasta lumina avea scopul sa risipeasca intunericul serii, sfesnic a carui amintire clara o pastreaza, de altfel, atat textul imnului („…vazand lumina cea de seara”), cat si lumanarea aprinsa sau sfesnicul purtat inaintea preotului la vohodul Vecerniei sarbatorilor, dar mai ales ritul lumini (sfesnicului) din randuiala Vecerniei cu Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, in Postul Mare. Lumina care aparea in mijlocul credinciosilor adunati pentru rugaciunea de seara era ca o prezenta simbolica a Mantuitorului, Care S-a numit pe Sine Lumina lumii: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii” (Ioan. 8: 12). Rostirea sau cantarea imnului in acest moment, sublinia ca in haosul si intunericul in care se zbatea omenirea din perioada Legii Vechi, asteptarea si venirea lui Mesia era ca luceafarul de seara, ca o stea calauzitoare, datatoare de incredere si de nadejde.

Importanta acestui moment este marcata prin formula (Intelepciune, drepti”, care – ca si cea de la Vohodul cu Sfanta Evanghelie din randuiala Liturghiei – vrea sa atraga atentia credinciosilor asupra prezentei simbolice a lui Hristos, Care este ” intelepciunea de la Dumnezeu” (1 Cor. 1:30) si trebuie intampinat prin atitudine fizica de respect, adica prin pozitia dreapta a corpului si prin cuviinta si atentia cu care trebuie sa ascultam imnul care se va canta (citi) si care ne vorbeste tot despre Mantuitorul Iisus Hristos.
Un imn similar, cunoscut pentru vechimea sa („Lakhu Mara…“ sau „Tie, Doamne…“), adresat Mantuitorului Iisus Hristos, centrul intregului ritual al luminilor, il gasim si in randuiala slujbei de seara a Bisericilor Caldee si Malabareza.

Radu Alexandru (crestinortodox.ro)

doar ortodox candle light_church00

Psalmul 109


1. Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;

2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.

3. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori.

4. Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului.

5. De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.

6. Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri.

doar ortodox church102

Psalmul 56


cântă părinţii Schitului Lacu, Sf. Mare Mc. Dimitrie Izvorâtorul de mir, Mt. Athos:

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma, ca spre Tine a nadajduit sufletul meu.

Si in umbra aripilor Tale voi nadajdui, pana ce va trece faradelegea.

Striga-voi catre Dumnezeul Cel Preainalt, Dumnezeul Cel ce a facut bine mie.

Trimitu-s-a din cer si m-a mantuit, dat-a spre ocara pe cei ce ma calca pe mine.

Trimis-a Dumnezeu mila Sa si adevarul Sau si a izbavit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat.

Fiii oamenilor, dintii lor – arme si sageti, si limba lor sabie ascutita.

Inalta-Te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pamantul slava Ta.

Cursa au gatit sub picioarele mele si au impilat sufletul meu.

Sapat-au inaintea mea fetei mele groapa si au cazut intr-insa.

Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Canta-voi si voi lauda intru Slava Ta.

Desteapta-te, Slava mea! Desteapta-te, psaltire si alauta! Destepta-ma-voi dimineata. 

Marturisi-ma-voi Tie intru noroade, Doamne, canta-voi Tie intru neamuri, Ca s-a marit pana la ceruri mila Ta, si pana la nori adevarul Tau.

Inalta-te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pamantul slava Ta!

doar ortodox church102

Psalmul 23


cântă părinţii Schitului Lacu, Sf. Mare Mc. Dimitrie Izvorâtorul de mir, Mt. Athos:

Psalmul 23
1. Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea.
2. Acesta pe mări l-a întemeiat pe el şi pe râuri l-a aşezat pe el.
3. Cine se va sui în muntele Domnului Şi cine va sta în locul cel sfânt al Lui?
4. Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care n-a luat în deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său.
5. Acesta va lua binecuvântare de la Domnul şi milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său.
6. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacob.
7. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei.
8. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare şi puternic, Domnul Cel tare în război.
9. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei.
10. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.

doar ortodox church102

Troparul Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei. Viața și acatistul. (30 august)


Vrednic slujitor al lui Hristos și înțelept apărător al dreptei credințe, mare cinstitor al Sfintei Cuvioase Parascheva și credincios luminător al neamului românesc, Sfinte Ierarhe Varlaam, roagă pe Hristos-Dumnezeu să ocrotească și să mântuiască sufletele noastre.

doar-ortodox

sf_varlaam_1ACATISTUL SF. IERARH VARLAAM, MITROPOLITUL , MOLDOVEI

Condac 1:

Vrednicului păstor al Bisericii Moldovei și râvnitorului Ierarh Varlaam laudă de mulțumire îi aducem noi, nevrednicii, că acesta a strălucit cu înțelepciunea și cu virtuțile între ierarhii Bisericii strămoșești, pentru care Hristos i-a dat cununa cea neveștejită a slavei Sale în ceruri, de unde se roagă pentru cei ce-i cântă: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Icos 1:

Din tinerețe, Dumnezeu te-a hărăzit să fii vas ales al harului Său; căci binecredincioșii tăi părinți, de bun neam, ți-au sădit în suflet iubirea de Hristos și de învățăturile Lui, încât ai ales să mergi pe calea virtuților și a cunoașterii de Dumnezeu, pentru care îți aducem aceste laude:
Bucură-te, cel ce ai fost zămislit ca rod al rugăciunii;
Bucură-te, floare rară odrăslită în ținuturile Neamțului;
Bucură-te, că la Botez ai primit numele Marelui Vasile;
Bucură-te, mângâiere pentru bunii tăi părinți;
Bucură-te, că din pruncie sufletul tău a fost locaș al Duhului Sfânt;
Bucură-te, că ai ascultat pe îngerul păzitor, care ți-a călăuzit pașii copilăriei;
Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu a împodobit chipul tău;
Bucură-te, minte trează și înțelepțită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, suflet luminat de Soarele Hristos;
Bucură-te, că far călăuzitor ți-a fost dreapta credință;
Bucură-te, cel ce te-ai hrănit din dulceața Sfintelor Scripturi;
Bucură-te, cel ce nu ți-ai lipit inima de deșertăciunile lumii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos! Continuă lectura

Sfânta Irina Hrisovalantou, care a primit mere din rai. Viata si acatistul (28 iulie)


irina_hisovalantou4Sfânta Irina Hrisovalantou, care a primit mere din rai, este prăznuită pe 28 iulie.

Sfânta Irina s-a născut în secolul al IX-lea și a făcut parte dintr-o familie bogată din Capadocia.

După moartea soțului ei Teofil, împărăteasa Teodora a condus Imperiul Bizantin ca regentă pentru tânărul ei fiu, Mihail. Sfânta Teodora (prăznuită pe 11 februarie) a sprijinit Biserica împotriva ereziei iconoclaste și a ajutat la restabilirea cultului sfintelor icoane. Această victorie este prăznuită în prima duminică a Postului Mare (Duminica Ortodoxiei).

Când Mihail a împlinit vârsta de doisprezece ani, Sfânta Teodora a trimis mesageri în tot Imperiul în căutarea unei fete virtuoase și rafinate pentru a fi soția viitorului Împărat. Sfânta Irina a fost aleasa și a acceptat căsătoria cu tânărul Mihail. În drumul spre Constantinopol, sfânta a traversat Muntele Olimp, din Asia Mică. Irina a cerut însoțitorilor să se oprească, pentru a putea primi binecuvântarea Sfântului Ioanichie (prăznuit pe 4 noiembrie), care viețuia în acel munte. Acesta primea spre sfătuire doar pelerinii mai vrednici. El avea darul înainte-vederii și a prevăzut sosirea Sfintei Irina și, de asemenea, ce se va întâmpla în viitor în viața ei.

Cuviosul a primit-o la el și i-a spus să meargă în capitală, unde este mănăstirea de maici Hrisovalant, care are nevoie de stareță pentru obștea fecioarelor de acolo. Uimită de sfatul primit, Irina a căzut la pământ și a cerut binecuvântarea Sfântului Ioanichie. După ce a binecuvântat-o și i-a dat mai multe sfaturi duhovnicești, cuviosul a lăsat-o să-și urmeze drumul.

irina_hisovalantou7Când a ajuns în Constantinopol, rudele Sfintei Irina (care erau nobili la curtea împăratului) au întâmpinat-o cu mare cinste. Deoarece „pașii omului sunt îndreptați de Domnul” (Ps. 36, 23), Dumnezeu a aranjat ca Mihail să se căsătorească cu o altă fată cu câteva zile înainte, astfel că Irina a putut fi liberă pentru a deveni mireasa lui Hristos. Aflând aceasta, Sfânta Irina nu s-a întristat deloc, ba chiar s-a bucurat de această întorsătură a evenimentelor și a dat slavă lui Dumnezeu.

Amintindu-și cuvintele Sfântului Ioanichie, Irina a vizitat Mănăstirea Hrisovalant. Ea a fost atât de impresionată de călugărițe și de modul lor de viață, încât a eliberat îndată supușii ei, a împărțit averea la săraci și a intrat în mănăstire. Ea a schimbat hainele scumpe pentru simpla haină de călugăriță și a slujit surorilor din mănăstire cu mare smerenie și ascultare. Stareța a rămas impresionată de modul în care Irina îndeplinea sarcinile cele mai dezonorante și neplăcute fără să se plângă.

Sfânta a citit de multe ori Viețile Sfinților în chilia ei, imitând virtuțile lor după puterea ei. De multe ori a stat toată noaptea cu mâinile ridicate în rugăciune ca Moise pe Muntele Sinai (Ieșirea 17, 11-13). Sfânta Irina și-a petrecut următorii câțiva ani în mari nevoințe duhovnicești, biruind atacurile demonilor și căpătând roadele Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia. (Galateni 5, 22-23).

În momentul în care stareța mănăstirii a simțit că i se apropie trecerea la Domnul, le-a chemat pe maici și le-a spus ca, după moartea ei, acestea nu ar trebui să accepte pe nimeni ca stareță, decât numai pe Irina. Apoi, stareța i-a dat Irinei mai multe sfaturi și instrucțiuni. După ce stareța a fost înmormântată, maicile din mănăstire au mers pentru îndrumare la Patriarhul Metodie al Constantinopolului (prăznuit pe 14 iunie) în vederea alegerii maicii ce le va fi călăuzitoare spre desăvârșire. Fără să știe despre instrucțiunile lăsate de fosta stareță, Patriarhul le-a spus că, dacă există în obștea mănăstirii lor o călugăriță smerită cu numele de Irina să o aleagă pe aceasta. Bucurându-se, maicile au dat slavă lui Dumnezeu pentru alegerea făcută. Patriarhul Metodie a ridicat-o pe Sfânta Irina în treapta stăreției și a sfătuit-o cum să călăuzească pe monahii pe treptele ascezei.

sfanta_irina_hrisovalantou_care_a_primit_mere_din_rai_0Când a revenit la mănăstire, Sfânta Irina s-a rugat ca Dumnezeu să o ajute să aibă grijă de toate maicile ce i-au fost date spre îndrumare duhovnicească, intensificându-și totodată și nevoințele proprii. Ea s-a arătat foarte înțeleaptă în povățuirea călugărițelor, primind numeroase descoperiri de la Dumnezeu, care au ajutat-o la îndeplinirea sarcinilor sale.

Pentru nevoințele sale, sfânta a primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii, astfel că ea știa dinainte ce nevoie și așteptări aveau maicile. Cu ajutorul acestui dar, ea a dat mereu călugărițelor sfatul potrivit. Sfânta Irina nu s-a folosit niciodată de darul înainte-cunoașterii pentru a-i rușina pe alții, ci doar pentru a corecta neajunsurile lor, folosind alte daruri spirituale pe care aceștia le aveau.

Sfânta Irina a săvârșit multe minuni în timpul vieții sale. Ea avea obiceiul ca în ajunul marilor sărbători să iasă în curtea mănăstirii și să privegheze sub cerul înstelat. Într-una din aceste nopți, o călugăriță nu a putut dormi și a ieșit din chilia ei în curtea mănăstirii. Aceasta a văzut-o pe stareța Irina plutind deasupra pământului, complet cuprinsă de rugăciune. De asemenea, călugărița a rămas uimită observând cei doi chiparoși din curtea mănăstirii, plecați la pământ ca și când i-ar aduce un omagiu Sfintei Irina. Când a terminat rugăciunea, sfânta a binecuvântat copacii, iar aceștia s-au întors în poziție verticală.

sf_irina_hrisovalantou2Temându-se că această vedenie ar putea fi o ispită diavolească, călugărița a revenit și în noaptea următoare în curtea mănăstirii. Necrezând nici acum cele văzute, călugărița a revenit și în a treia noapte, văzând-o din nou pe Sfânta Irina cum plutea în aer atunci când se ruga și chiparoșii plecându-i-se. Ca să se asigure că totul este real, călugărița a legat câte o batistă de vârfurile celor doi copaci. În ziua următoare, când maicile au văzut batistele legate în vârfurile copacilor se minunau cum de a reușit cineva să se urce atât de sus pentru a le lega. Atunci monahia a mărturisit toate câte a văzut. Când Sfânta Irina a aflat că maica a asistat la minune și apoi a povestit-o celorlalte surori din obște, s-a întristat foarte. Ea le-a chemat pe maici și le-a rugat să nu spună nimănui nimic despre această întâmplare până după moartea ei.

Sfânta Irina avea o mare evlavie la Sfântul Vasile cel Mare (prăznuit pe 1 ianuarie), deoarece și el era originar din Capadocia. Într-un an, în ajunul prăznuirii lui, Sfânta Irina a auzit o voce care i-a spus să-l primească pe marinarul care-i va bate la ușă în ziua ce va urma, să se bucure și să mănânce fructele pe care i le va aduce acesta.

În timpul Utreniei, un marinar a venit la ușă și a rămas în biserică până după Sfânta Liturghie. El i-a spus sfintei că a venit de pe insula Patmos, cu o corabie. Când nava a ridicat ancora, el a observat un bătrân pe pontonul de pornire, strigând la ei să se oprească. În ciuda faptului că bătea un vânt bun, nava s-a oprit brusc. Apoi, bătrânul a mers pe apă și a urcat în corabie. El a dat marinarului trei mere pentru Patriarhul Constantinopolului „de la iubitul său Ioan Teologul”, după care i-a dăruit alte trei mere pentru stareța Irina de la Mănăstirea Hrisovalant. Totodată, marinarul i-a transmis că „acest dar vine de la Ioan din Rai”. Cele trei mere erau minunate.

irina_hisovalantou1După aceasta, Sfânta Irina a postit timp de o săptămână, mulțumind lui Dumnezeu pentru acest dar minunat. Când a început Postul Mare, ea a mâncat bucăți mici dintr-un măr în fiecare zi. Pe toată perioada postului, ea nu a mai mâncat sau băut nimic altceva, și în toată mânăstirea s-a răspândit o mireasmă nespusă. În Sfânta și Marea Joi, stareța Irina a rugat maicile să se împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului, după care le-a dat bucățele din al doilea măr. Călugărițele au observat că mărul avea o dulceață neobișnuită, și au simțit că și sufletele lor au fost hrănite.

Un înger al Domnului i s-a arătat Sfintei Irina și i-a spus că va fi chemată la Domnul în ziua de după prăznuirea Sfântului Pantelimon. Hramul mănăstirii era pe 26 iulie, astfel încât sfânta s-a pregătit prin post cu o săptămână înainte. Ea a consumat bucăți mici din cel de-al treilea măr pe care i-l trimisese Sfântul Ioan, și puțină apă. În această perioadă, întreaga mănăstire a fost cuprinsă de un parfum nemaiîntâlnit, și toate neînțelegerile au dispărut. Continuă lectura