Troparul Adormirii Sfintei Ana – mama Maicii Domnului (25 iulie)

Featured

“Pe ceea ce a născut Viața, în pântece o ai purtat, pe curata Maica lui Dumnezeu, de Dumnezeu gânditoare, Ana. Pentru aceasta, acum la primirea cerească, unde este locașul celor ce se veselesc întru slavă, bucurându-te acum te-ai mutat; cere pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dragoste iertare de greșeli, pururea fericită.”

Adormirea Sfintei Ana este praznuita in fiecare an pe 25 iulie. Sfanta Ana era fiica lui Matan. Tatal ei era din semintia lui Levi, iar mama sa din tribul lui Iuda. Prin post si rugaciune, Ana si Ioachim (sotul ei) au avut un copil la batranete – pe Fecioara Maria, pe care au dus-o la Templul din Ierusalim cand a implinit varsta de trei ani.

Sfantul Ioachim a trecut la cele vesnice la varsta de 80 de ani, iar Ana la 70 de ani, la doi ani dupa moartea sotului ei.

This slideshow requires JavaScript.

http://i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

alte legaturi:

Linkuri:

Sfânta Muceniţă Hristina (Cristina) – 24 iulie

Featured

Aceasta mucenita era din cetatea Tirului, fiica a unui oarecare Urban stratilat. Acesta, suind-o într-un turn înalt si asezând acolo zeii sai facuti din aur si din argint si cu podoabe împodobiti, i-a poruncit sa petreaca acolo si sa aduca jertfe la idoli.

Dar sfânta, socotind cu cuget drept caci cu adevarat nu sunt dumnezei idolii cei neînsufletiti si facuti de oameni, se ruga lui Dumnezeu. Si privind pe o fereastra a vazut cerul, si din fapturi întelegând pe Facatorul, a sfarâmat idolii tatalui sau si i-a împartit saracilor.

Pentru aceasta a fost supusa la tot felul de chinuri de tatal sau; a fost bagata în temnita, unde ramânând multa vreme fara mâncare, primea hrana îngereasca si s-a tamaduit de durerile ranilor.

Dupa aceea a fost aruncata în mare, si de la Domnul a primit dumnezeiescul Botez, fiind scoasa la uscat de un înger. Aflând ca este vie, a fost închisa în temnita din porunca tatalui sau, care în acea noapte a murit. Luând în locul lui domnia un oarecare Dion, a adus pe mucenita la întrebare, si ea, marturisind pe Hristos, a fost chinuita cumplit. Iar dupa Dion a luat domnia un oarecare Iulian, care de asemenea a chinuit-o îndelung. Si apoi fiind lovita de slujitori cu sulite, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

textul: Calendar-Ortodox

Troparul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon (27 iulie)

Featured

Troparul Sfantului Mare Mucenic Pantelimon (glas 3):

“Purtatorule de chinuri, sfinte si tamaduitorule Pantelimoane, roaga pe milostivul Dumnezeu, ca sa dea iertare de gresale sufletelor noastre.”

CONDAC, glas 5 (Grupul Nectarie Protopsaltu)

Sfântul si maritul Mucenic al lui Hristos, Pantelimon, s-a nascut la Nicomidia din parintii Eustorgios, senator pagân, si Evula, o crestina; acestia i-au dat numele de Pantoleon. Incredintat spre educatie  lui Eufrosin, medic de renume, el ajunse dupa putina vreme la o cunoastere desavârsita a artei medicale intr-atât incât imparatul Maximian, care ii remarcase calitatile, intentiona sa il ia la palat ca medic particular. Cum tânarul trecea in fiecare zi in fata casei unde era ascuns Sfântul Ermolae (cf. 26 iulie), Sfântul Parinte ghici dupa tinuta lui  calitatea inalta a  sufletului sau si il invita intr-o zi sa intre si incepu sa il invete ca stiinta medicala nu poate aduce decât slaba usurare naturii noastre suferinde si sortita mortii si ca numai Hristos, singurul Doctor adevarat, a venit sa ne aduca Mântuirea, fara leacuri si fara plata. Cu inima batând de bucurie la auzul acestor cuvinte, tânarul Pantoleon incepu sa il viziteze regulat pe Sfântul Ermolae si fu initiat de el in Tainele credintei. Intr-o zi, pe când se intorcea de la Eufrosin, gasi pe drum un copil, mort dupa ce fusese muscat de o napârca. Judecând ca momentul venise sa probeze adevarul promisiunilor lui Ermolae, el chema in ajutor Numele lui Hristos si pe data copilul se ridica iar napârca muri. Atunci el alerga la Ermolae si, plin de bucurie, ceru sa primeasca fara intârziere Sfântul Botez. Ramase apoi in preajma batrânului Sfânt pentru a se bucura de invataturile lui si nu mai reveni acasa decât in a opta zi. La intrebarile tatalui sau nelinistit el raspunse ca ramasese la palat, tinut de vindecarea unui om de pe lânga imparat. Pastrând inca secreta convertirea lui, el arata in acealasi timp o adânca preocupare pentru a-l convinge pe Eustorgios tatal sau de zadarnicia inchinarii la idoli. Continue reading

„Cum a venit la noi Sfântul Luca al Crimeii”

Biserica Serban Voda copyPentru enoriaşii Parohiei Şerban Vodă câteva date reprezintă repere importante atât pentru comunitate cât şi pentru sufletele lor: 11 august 2012,  28-29 septembrie 2012, 14 octombrie 2012, 11 iunie 2013.  Într-o zi din Postul Adormirii Maicii Domnului, 11 august 2012, moaştele Sfântului Luca au fost aduse la biserica noastră din pravoslavnica Rusie şi şi- au găsit pentru o vreme locul pe Sfânta Masă din Altar.moaste Sf LUCA Serban Voda În  sedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28-29 septembrie 2012, Sfântul Sinod a hotărât includerea din anul 2013 în calendarul creştin ortodox român a pomenirii Sfântului Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeii, cu ziua de prăznuire  11 iunie. Model de ierarh şi medic creştin, acesta se bucura deja de cinstire deosebită în multe Biserici Ortodoxe. La 14 octombrie 2012, după Sfânta Liturghie, sunt scoase  din altar şi depuse alături de moaştele Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ racla cu moaştele Sfântului Ierarh Luca şi icoana sa. Iar la 11 iunie 2013 l-am prăznuit pentru prima dată pe acest nou ocrotitor al bisericii Şerban Vodă. Se cuvine dar să facem şi anul acesta tot ce putem pentru a fi în sărbătoare alături de el: în seara zilei de 10 iunie la slujba de priveghere şi a doua zi la Sfânta Liturghie.

sf-luca-al-crimeei1Încercând să-l cunoaştem pe acest mare sfânt care a trăit atât de aproape de noi, ne cutremurăm constatând cât de multe ne poate spune şi învăţa acest doctor care a suferit enorm în tăvălugul ateist al puterii bolşevice. A trăit ceea ce şi noi trăim azi, desigur la alte dimensiuni: ateism, „modernitate” şi „eliberarea” omului de autoritatea divină, prinderea în grijile lumii şi în nevoile de zi cu zi. Din fericire pentru noi, există nenumărate dovezi ale vieţii dedicate şi de sfinţenie pe care a avut-o Sfântul Luca: cărţi, documente, fotografii, sute de predici, scrisori, mărturii ale contemporanilor săi. Aşa aflăm despre el lucruri absolut minunate: a fost un medic chirurg excepţional, un profesor iubit, un om de ştiinţă respectat, un preot şi mai apoi un episcop care şi- a păstorit turma în vremuri extrem de grele, ferind-o de ateism şi de prigoană. Dar în primul rând a fost un om care a trăit cu demnitate creştină, cu răbdare până la sânge tot ce lumea i-a dat în locul sacrificiilor sale : lipsă de respect,  trădare, sărăcie la limită, arestări, torturi, exilări. Şi în tot acest timp a făcut totul perfect, dăruindu- se total: şi-a dedicat tot timpul şi toată viaţa sa salvării oamenilor, apoi cercetării medicale şi  împărtăşirii cunoştinţelor profesionale. Mai apoi şi-a împlinit  atribuţiile de preot şi episcop, luptându-se mai ales cu  propovăduirea Cuvântul Lui Hristos. Ţelul său a fost  să facă să trăiască Biserica ce-i fusese încredinţată şi să o reînvie acolo unde prigonitorii o îngropaseră. Minunat este faptul că Dumnezeu a îngăduit ca el să fie atât medic – să trăiască deci în lume- şi să fie în acelaşi timp preot şi mai apoi ierarh. sf_luca27_0Într-o vreme în care erai pus la zid doar pentru că erai botezat ortodox, în care se pornea război împotriva ta doar pentru faptul că ai intrat într-o biserică, în care vedeai sute de biserici pângărite şi puse la pământ de puterea sovietică, într-un timp în care mii de ierarhi, preoţi şi călugări erau închişi, deportaţi şi ucişi, în care sute de mii de creştini aveau şi ei aceaşi soartă, iată că un medic şi un om de ştiinţă absolut genial alege să-şi poarte cu nobleţe crucea de creştin şi de păstor. Nimic nu l-a împiedicat. Poate doar i-au fost amânate acţiunile. Viaţa acestui mare om ne arată că nu există nici un impediment şi nicio scuză pentru a fi toţi următori ai Lui Hristos şi a ne duce crucea în familia noastră şi în societate. Absolut nimic nu ne împiedică să fim mărturisitori în tot locul în care ne aflăm. Doar să vrem! Şi vom primi şi înţelepciune şi putere de a vieţui în umbra crucii, cu iubire pentru Dumnezeu şi compasiune pentru oameni.

din Foaia Duminicală a Parohiei Şerban Vodă, nr 23 (172) – 8 iunie 2014

De zece ani biserica noastră este  într-o continuă lucrare de înnoire.  Am scris împreună cu credincioşii pagini de eroism creştin, făcându-ne idealuri sfinte şi dorind să împodobim biserica noastră cu odoare de cel mai mare preţ. La dorinţa noastră Dumnezeu a făcut în aşa fel încât Părintele Patriarh ne-a dăruit hramul Sfântul Paisie de la Neamţ şi sfintele lui moaşte.

Dorim, de asemenea, să aducem şi moaştele Sfântului Nicolae, al doilea ocrotitor al bisericii noastre. Cum, bunăoară, dorim ca biserica noastră să aibă mai mulţi sfinţi ocrotitori, ale căror sfinte moaşte să fie puse spre cinstire şi să aducă în parohia noastră mângâieri nebănuite. În acest context, cu ocazia Pelerinajului de Florii a anului 2011 am avut bucuria să îl cunosc pe Preacuviosul Părinte Augustin, delegat a Patriarhiei Ruse pentru comunitatea rusă din Romania. A fost o zi binecuvântată de Dumnezeu. Sf Paisie de la Neamt Sf Luca al Crimeei Preacuviosul Părinte Augustin, un om de mare elevaţie şi cu multă dragoste faţă de turma lui şi faţă de poporul nostru ne-a copleşit dintr-o dată. L-am invitat să vină şi la Şerban Vodă. A doua zi la parohia noastră a fost slujbă arhierească, iar vlădica Varlaam Ploieşteanul, fiind delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a rostit cuvânt de învăţătură. Nu mică mi-a fost mirarea când, la sfârşitul slujbei, stareţul rus ne-a trecut pragul, prilej cu care ne-a vorbit despre viaţa duhovnicească din biserica rusă. Ne-a amintit şi despre Sfântul Luca al Crimeii şi ne-a spus, printre altele, că în mănăstirea sa odihnesc moaştele a 150 de sfinţi. L-am rugat stăruitor să ne facă bucuria de a avea şi noi o părticică din moaştele Sfântului Luca al Crimeii.pr Dinu Pompiliu Am fost întotdeauna copleşit de viaţa
acestui mare sfânt rus contemporan şi mai ales de evlavia poporului nostru faţă de dânsul. Părintele stareţ a făcut atunci promisiunea că ne va dărui acest mare odor. Din ziua aceea n-am mai pierdut nicio clipă, ci am căutat să fac toate demersurile ca să putem obţine aceste sfinte moaşte. Între timp Sinodul Bisericii Ruse a înălţat pe cuviosul părinte Augustin la treapta de Episcop de Gorodeţ şi Vetlujsky. Noi am aşteptat cu mare nerăbdare odorul promis şi am adresat Preasfinţiei sale o scrisoare. Ca răspuns am primit un telefon de la Preasfinţia sa, prin care îmi aducea la cunoştinţă faptul că mă pot prezenta să ridic darul. Lucrul acesta necesita o anumită pregătire, atât materială, cât şi spirituală. Am început să ne rugăm, să citim împreună cu credincioşii Acatistul Sfântului Luca al Crimeii, făcătorul de minuni, să aducem la pangarul bisericii cărţile sfântului şi Paraclisul său, cântat de Corala Tronos. Iar pe plan material mă gândeam cine ar fi mai nimerit să mă ajute în această lucrare. Şi Dumnezeu mi-a îndreptat gândul către un medic chirurg. Aşa am ajuns la domnul doctor Traian Ursu şi la domnul doctor Ioan Cristian Stoica, chirurgi, ca şi Sfântul Luca. În luna august, din purtarea de grijă a lui Dumnezeu la Moscova se afla domnul Călin Bultoc, un creştin care a ajutat tot timpul biserica noastră. Continue reading

Troparul Sf. Ierarh Luca al Crimeii (11 iunie)

Troparul Sf. Ierarh Luca, glasul al 3-lea 

Nou sfânt al Mângâietorului te-a arătat pe tine, Luca, harul, în vremuri de necazuri şi prigoană, că bolile ca un doctor le-ai tămăduit şi sufletele ca un păstor le-ai călăuzit, Părinte cinstite, pildă călugărilor şi mirenilor, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

„Cuvinte ale vieţii veşnice” rostite de Sfântul Luca

„Cel ce şi-a închinat viaţa Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumină la fel cu cea de pe Tabor”.

    „De pe Crucea lui Hristos se revarsă nemăsuratul şuvoi al dragostei dumnezeieşti, dragoste minunată, ce nimiceşte în chip tainic răutatea şi vrăjmăşia, ce vindecă durerea şi tulburarea inimii, ce întăreşte puterile noastre trupeşti şi sufleteşti…”

    „Niciodată nu vor afla mângâiere în necazuri cei ce n-o caută unde trebuie. Unde să căutăm mângâiere în necazuri? Despre aceasta Sfântul Proroc David spune: «De la Domnul e mântuirea mea» (Ps. 61:1). Fericiţi cei ce află mângâiere adâncă în rugăciunea fierbinte, care ţâşneşte din inimă, în împărtăşirea duhovnicească cu Dumnezeu!” 

Cele din urmă cuvinte ale Sfântului Luca 

Copiii mei, cu mare stăruinţă vă îndemn, înarmaţi-vă cu pavăza dată de la Dumnezeu, ca să vă puteţi păzi de uneltirile diavolului. Nici nu vă închipuiţi ce viclean este. Nu trebuie să luptăm cu oamenii, ci cu stăpâniile şi puterile, adică duhurile rele. Aveţi grijă! Diavolului nu-i este de folos să gândească şi să simtă cineva că îi stă aproape. Un vrăjmaş ascuns şi necunoscut e mai primejdios decât unul văzut. O, cât de mare şi de groaznică e oastea dracilor! Fără de număr este hoarda lor întunecată! Neschimbată, neobosită, zi şi noapte căutând a ne face să cădem pe noi, toţi cei ce credem în numele lui Hristos, să ne ademenească pe calea necredinţei, a vicleniei şi a necuviinţei. Aceşti vrăjmaşi nevăzuţi ai lui Dumnezeu au ca singur rost, zi şi noapte, nimicirea noastră. Însă nu vă temeţi, luaţi putere din numele lui Iisus!

***

Viaţa Sfântului ierarh luca, arhiepiscopul Crimeei am iubit pătimirea fiindcă mult curăţeşte sufletul

Sf Luca al Crimeei copyNăscut la 14/27 aprilie 1877 la Kesţ, în Crimeea răsăriteană, se trăgea dintr-o familie cu rădăcini princiare. Din fragedă tinereţe Valentin Voino-Iaseneţki a fost atras de slujirea celor umili şi nevoiaşi, dorind să potolească durerile şi să salveze vieţile celor care abia aveau bucăţica zilnică de pâine. S-a vrut şi învăţător de ţară, spre a lumina mintea lucrătorilor nefericiţi ai pământului. Dar chemarea sa, aproape concomitentă, a fost către medicină,  dar şi către slujirea Cuvântului lui Dumnezeu. Şi iată, se va face medic, se va căsători şi va munci enorm ca medic în spitalele de ţară sau militare, având grijă şi de perfecţionarea sa profesională. Cercetarea medicală l-a acaparat, şi aceasta doar din dorinţa de a găsi metode pentru salvarea cât mai multor vieţi. Deşi familia i se măreşte, – soţia sa născând patru copii -, va rămâne singur prin moartea prematură a soţiei sale Ana bolnavă de tuberculoză, la aceea vreme greu de tratat. Dar viaţa i se schimbă total când episcopul Inochentie al Taşkentului îi spune că Biserica are nevoie de el. I se pare firesc să accepte propunerea de a fi preot, într-un moment de mare prigoană împotriva slujitorilor altarului. Pentru că şi sufletul lui a simţit această chemare, va fi hirotonit preot în anul 1921, iar în 1923, pentru că arhiereii Bisericii adevărate erau îndepărtaţi, deportaţi şi ucişi şi era nevoie de ierarhi, preotul Valentin Voino- Iaseneţki este tuns în monahism chiar în casa sa. Apoi, în mare taină, la 30 mai 1923 este hirotonit episcop de către alţi doi arhierei. Trebuie să spunem că se crease în Rusia bolşevică o Biserică aşa-zisă „vie”, a cărui cler era dirijat de noua putere. Din acel moment începe calvarul. Doar pentru faptul că era un medic excepţional şi aveau nevoie de el, i-a fost permis să profeseze în continuare, chiar dacă purta în permanenţă rasa pe el. Emblematic este faptul că întotdeauna a operat numai în prezenţa icoanei Maicii Domnului, iar când i-a fost interzis acest lucru, a părăsit pur şi simplu spitalul. Cu toate că îi iubea enorm pe pacienţii săi, care erau oameni, suflete şi nu „cazuri” pentru el. Medicii care i-au fost aproape vorbesc despre faptul că îi cunoştea pe fiecare dintre pacienţii săi, îşi amintea după mulţi ani cine era fiecare, de ce a suferit, cum a decurs operaţia. Iar dacă se întâmpla, foarte rar ce-i drept, să-i moară după operaţie un bolnav, plângea şi se ruga mult pentru el! Aşadar, pentru că aveau nevoie de el, au fost destule momente în care a fost îngăduit în spitale, pentru că era episcop, iar aceasta însemna un grav afront adus autorităţilor sovietice. Continue reading

(III) Minuni contemporane în trai ortodox. Sf. Nectarie, grabnic-ajutătorul mamelor însărcinate şi iubitorul de copii

(08.06.2014) din rubrica Minuni și mărturisiri

Numele meu este Raluca Ion din Urlati , Prahova si vreau sa va impartasesc minunea pe care a facut-o Sf.Nectarie si bunul Dumnezeu pentru fetita mea. Eu si sotul meu suntem impreuna de 11 ani. Anul trecut ne-am hotarat sa ne intemeiem cu adevarat o familie , sa avem un copil. Spre surprinderea noastra am ramas insarcinata foarte repede. Pe data de 8 septembrie am aflat ca sunt insarcinata.Bucuria a fost mare dar in acelasi timp eram si un pic speriata. Am avut mici probleme la inceputul sarcinii , aveam dureri insotite cu sangerari. A doua zi am facut programare la ginecolog. La control doctorul nu a putut sa imi spuna prea multe decat ca trebuie sa asteptam sa vedem evolutia sarcinii , diagnosticul fiind  amenintare de avort. Au fost 3 saptamani groaznice de asteptare pentru noi , dar dupa trei saptamani doctorul a confirmat ca este o sarcina in evolutie si totul este bine. Intre timp sotul meu a fost la Biserica Radu Voda din Bucuresti si mi-a adus mir pe care l-am folosit toata sarcina si dimineata si seara la culcare. Continue reading

Marşul celor neluaţi în seamă *

Un marș pentru susținerea familiei tradiționale la care au participat cateva mii de oameni în Iași, a trecut aproape total “neobservat” de mass-media noastră. *Redăm mai jos un articol apărut mai înainte pe situl Doxologia și în Ziarul Lumina scris de Daniel Palade care ar trebui citit și povestit de cât mai mulți oameni.


Chiar înainte de a pleca în coloană, la Marşul pentru Familie, organizat de Asociaţia Familia Tradiţională pe 1 iunie 2014, am auzit un cameraman spunând: „Bă, ăştia sunt mai mulţi ca la Pungeşti!“. M-a bucurat să aud asta, ştiind cât de mult şi-au dorit organizatorii să ajungă la inima oamenilor şi să-i determine să intre, pentru câteva ore, în rândul celor ce susţin o familie în sensul ei tradiţional: femeie, bărbat şi copii.

Nu mi-am imaginat că acţiunea va fi preluată de CNN sau de Le Monde, aşa cum nu mi-am imaginat că vor fi doar comentarii pozitive. În fond, orice manifestare publică îşi asumă posibilitatea de a fi aplaudată sau incriminată. Totuşi, nici nu mi-am imaginat că, în media, cu excepţia câtorva timide comentarii locale, va fi o linişte totală asupra evenimentului.

marsul-pentru-familie_foto-tudorel-rusu-2_0Sfârşit de oboseală, la ştirile de după miezul nopţii am luat telecomanda şi am mutat din program în program, în speranţa că voi prinde vreo ştire despre Marşul de la Iaşi. Nimic. Toate ştirile despre 1 iunie erau o combinaţie de copii şi politicieni. Se mai vorbea despre protocolul încheiat între BOR şi Ministerul Educaţiei, privitor la profesorii de religie care vor avea nevoie de un aviz din partea Bisericii. Deşi protocolul a fost pus la dispoziţia presei la două minute de la semnare, un anume post tv deconspira, cică, secretoasa înţelegere. Mai mult decât atât, un domn de la o asociaţie umanistă avea alocat un foarte larg spaţiu pentru a comenta această ultimă „conspiraţie“ între cele două instituţii. Continue reading

(II) Minuni contemporane în trai ortodox – încurajare pentru femeile care au rămas însărcinate [fără voia lor] SĂ NU FACĂ AVORT

(02.06.2014) din rubrica Minuni și mărturisiri

IOANA:  Sper sa fie spre folosul sufletesc si spre intarire in credinta ale celor care trec prin ce-am trecut eu (cred ca in ziua de azi, mai ales, sunt destule). Ceea ce am invatat din toata experienta asta este ca indiferent cat de jos esti in ochii celor din jurul tau, de fapt esti sus in inima Lui (pt ca numai El iti cunoaste cele mai ascunse dureri sufletesti).

In primul rand doresc sa spun ca mi-a luat foarte mult timp sa va marturisesc experienta prin care am trecut si eu. Tin sa precizez ca o fac pentru a incuraja femeile care au ramas insarcinate fara voia lor SA NU FACA AVORT.

Sunt crestina si intotdeauna in momentele dificile ale vietii mi-am pus nadejdea in Dumnezeu si in Maica Domnului.

Aveam 25 de ani, cand am aflat printr-un test de sarcina iesit pozitiv ca sunt insarcinata. Nu-mi venea sa cred, in nici un caz nu asteptam acel copil. Am fost socata, am plans pentru ca eram foarte constienta ce inseamna un avort si am sunat prima data pe prietenul meu ca sa-i dau vestea. Reactia lui m-a linistit initial si oarecum: “Linisteste-te! O sa facem noi cumva sa iesim cu fata curata din situatia asta”. Am sunat-o apoi pe mama mea care locuieste in alta tara si a zis sa nu ma impacientez ci sa-mi fac o programare la ginecolog pentru a vedea exact care-i situatia.. testele de sarcina mai pot da gres. Am fost la medic si am descoperit ca testul a fost corect. Chiar eram insarcinata…. Nu eram casatorita, nici nu aveam de gand sa ma casatoresc cu tatal copilului, desi ne cunosteam de 7 ani. Relatia noastra a avut de suferit de-a lungul timpului, am fost inselata… am iertat si totusi nu eram hotarata, nu am putut sa ma atasez de altcineva.

Si el, si mama mi-au propus sa avortez. La inceput mai discret, apoi din ce in ce mai insistent. Mama spunea ca totul in viata mea a decurs bine pana atunci si nu i-am facut probleme, nu am facut-o de rusine. Am fost o eleva buna, o studenta buna, acum aveam servici, aveam o reputatie buna si exact acum aveam sa “dau cu bota-n balta”. M-a durut mult faptul ca nu m-a sustinut atunci si ma durea si mai mult faptul ca amandoi nu constientizau ceea ce-mi cereau sa fac. Continue reading

Părintele Protosinghel Gherontie Puiu de la Mănăstirea Caraiman a trecut la Domnul

 

pr Gherontie PuiuPărintele Protosinghel Gherontie Puiu, duhovnicul mănăstirii Caraiman din Buşteni, judeţul Prahova, a trecut la Domnul în această dimineaţă, la vârsta de 81 de ani.

Numele părintelui Gherontie va rămâne în istoria aşezământului monahal pe care l-a ctitorit, precum şi în inimile celor care l-au cunoscut, a declarat pentru Radio TRINITAS Părintele Arhimandrit David Petrovici, stareţul Mănăstirii Caraiman: „Părintele Gherontie a fost un exemplu de monah şi de om cu viaţă aleasă. Încă de tânăr a fost ales de Maica Domnului să-i slujească în această viaţă. A ctitorit mănăstirea Caraiman şi a format obşte frumoasă aici. Părintele a ajutat foarte multă lume atât cu cuvântul cât şi cu rugăciunile pe care le făcea pentru cei care îi solicitau ajutorul şi veneau la dânsul zicându-i să se roage şi să-i povăţuiască, să le spună un cuvânt de folos. Va rămâne în amintirea noastră şi îl vom preţui cum am făcut-o şi până astăzi şi nădăjduim că se va ruga pentru obştea Mănăstirii Caraiman, pentru toţi credincioşii care l-au cunoscut şi care nu l-au cunoscut, pentru toţi creştinii care au apelat la ajutorul şi la rugăciunile sfinţiei sale bunul şi blândul părinte Protosinghelul Gherontie Puiu”.

parintele Gherontie Puiu

Caraiman

FOTOGRAFII de la procesiunea aducerii raclei cu moaștele Sf. Voievod Martir Constantin Brâncoveanu în biserica Sf. Gheorghe Nou în ziua sfinților Împărați C-tin și Elena 21 mai 2014

moastele sf Constantin Brancoveanu 2014 (4)

 

Moaştele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu au fost purtate ieri, în ziua prăznuirii Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, într-o procesiune istorică de la Catedrala patriarhală până la Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou. La eveniment a participat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod, sute de preoţi şi diaconi, monahi şi monahii, precum şi mulţime de credincioşi.

 

Pelerinajul desfăşurat ieri în Capitală a urmat traseul procesiunii de reînhumare a osemintelor voievodului martir din ziua de 21 mai 1934. Punctul de plecare a fost Catedrala patriarhală, în amintirea momentului când şi-a început strălucita sa domnie – aici fiind uns domn în octombrie 1688.

moastele sf Constantin Brancoveanu 2014 (6) moastele sf Constantin Brancoveanu 2014 (2)

În sunet de toacă, procesiunea a fost deschisă de protosingheli şi arhimandriţi care au purtat în mâini crucea şi ripidele, de seminarişti cu steagurile bisericeşti şi de diaconii purtători de cădelniţe. Au urmat stareţii, stareţele, monahii şi monahiile din mănăstirile Arhiepiscopiei Bucureştilor. Dacă monahii ieşeau în evidenţă prin straiele lor negre, preoţii din protopopiatele Capitalei şi din judeţul Ilfov, următorii în cadrul procesiunii, completau în semnificaţii această imagine istorică prin auriul veşmintelor. Continue reading

Scoaterea din mormânt şi aşezarea în raclă a moaștelor Sf. Voievod Martir Constantin Brancoveanu

moastele-sf-constantin-brancoveanu-4Moaştele Sfântului Constantin Brâncoveanu au fost scoase din mormânt şi cercetate de o echipă de specialişti de la Muzeul Municipiului Bucureşti în perioada 12-15 mai. Din partea Patriarhiei Române a participat o comisie condusă de Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. După o rânduială specială, sfintele moaşte au fost aşezate într-o raclă nouă.

O prezentare preliminară a cercetărilor arheologice a fost făcută ieri, (n.r. 16 mai) , de către membrii echipei de cercetare şi ai comisiei Patriarhiei Române, în cadrul unei conferinţe de presă la Palatul Şuţu, sediul Muzeului Municipiului Bucureşti.moastele-sf-constantin-brancoveanu-6În urma cercetării arheologice a zonei mormântului Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu din Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou din Bucureşti, echipa desemnată de către Muzeul Municipiului Bucureşti, formată din dr. Gheorghe Mănucu-Adameşteanu, arheolog expert şi responsabilul şantierului arheologic, dr. Raluca-Iuliana Popescu, arheolog specialist, şi Ingrid Poll, expert arheometrie, a descoperit marţi, 13 mai, trei sicrie, depuse în cripte amenajate pe latura de sud a naosului lăcaşului de cult. „Într-unul dintre aceste sicrie au fost identificate osemintele Domnitorului Constantin Vodă Brâncoveanu (1688-1714), depuse în cripta de nord a mormântului, încă din anul 1720, de către Marica Brâncoveanu. În cripta alăturată au fost descoperite osemintele Domnitorului Ioan Vodă Mavrocordat (1716-1719), care au fost identificate pe baza unor iniţiale metalice (I.M.), însoţite de o coroană, montate pe sicriu. La deschiderea sicriului domnitorului Ioan Mavrocordat, printre oseminte se afla depus un recipient din sticlă sigilat, care conţinea un document olograf, semnat de către principele Constantin Edgar Mavrocordat, în data de 22 mai 1934, prin care declara că în acel sicriu se află osemintele strămoşului său, domnitorul Ioan Mavrocordat. În sicriul lui Constantin Vodă Brâncoveanu s-au găsit un craniu şi oseminte depuse în formă de cruce. Alături de aceste sicrie, în cripte, se aflau mai multe oseminte depuse succesiv în decursul secolelor XVIII-XIX“, se arată în comunicatul Muzeului Municipiului Bucureşti şi al Patriarhiei Române.asezarea-moastelorIeri, în conferinţa de presă de la Palatul Şuţu, moderată de către dr. Gheorghe Mănucu-Adameşteanu, arheolog expert şi responsabilul şantierului arheologic, s-a precizat că pe parcursul cercetărilor arheologice au fost descoperite lucruri cunoscute şi atestate de documente şi izvoare istorice.

moastele-sf-constantin-brancoveanu-7Profesorul dr. Panait I. Panait, care a cercetat istoria oraşului Bucureşti timp de şase decenii, a explicat că sub Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou din Bucureşti se află vestigii ale celei mai vechi biserici din Capitală, ridicată pe la jumătatea secolului al XV-lea de Dobruş Banul, şi că pământul din interiorul bisericii şi din vecinătatea ei încă mai păstrează taine pe care arheologii trebuie să le scoată la lumină. „Ne bucurăm că suntem printre cei care am investigat, eu cel puţin, în anul 1985, ultima până în zilele noastre, mormântul lui Constantin Brâncoveanu şi că avem acest buchet de sfinţi creştini români care şi-au păstrat credinţa în Iisus Hristos şi au iubit poporul acesta“, a spus arheologul prof. dr. Panait I. Panait.moastele-sf-constantin-brancoveanu-8Despre succesiunea construirii bisericilor de la „Sfântul Gheorghe“-Nou, dar şi despre cele petrecute în această săptămână, a vorbit arhitectul dr. Dan. D. Ionescu, şef de proiecte pentru lucrările de reabilitare ce se desfăşoară la acest lăcaş de cult: „Ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile confirmă poziţia mormintelor, respectiv a domnitorului Ioan Mavrocordat, înhumat în 1719, care a succedat lui Nicolae Mavrocordat, lui Ştefan Cantacuzino şi lui Constantin Brâncoveanu. Alături de el este mormântul Sfântului Constantin Brâncoveanu. Ambele morminte sunt cu lespezi foarte frumoase, din marmură excepţională, lucrate în stil brâncovenesc. De asemenea, a fost observată şi temelia bisericii, foarte probabil databilă în vremea lui Dobruş Banul, însă urmează rafinarea cercetării“.

„Într-adevăr, avem de-a face cu osemintele Domnitorului Constantin Brâncoveanu“

În ziua descoperirii sicrielor, echipei de cercetare a Muzeului Municipiului Bucureşti i s-au alăturat dr. Mihai Constantinescu şi dr. Andrei Soficaru, cercetători de la Institutul de Antropologie „Francisc J. Rainer“ al Academiei Române, pentru a cerceta osemintele de vârstă şi sexe diferite găsite în acele sicrie. Cercetările şi analizele celor doi antropologi asupra sfintelor oseminte ale Domnitorului Constantin Brâncoveanu au confirmat cercetările din 1932 efectuate de profesorul Francisc J. Rainer. „Craniul aparţine unei persoane de sex masculin, cu vârsta de circa 60 de ani. Am observat urme de tăieturi, asemănătoare cu cele produse în cursul unei decapitări, în special pe partea posterioară a ramilor mandibulari, atât pe stânga, cât şi pe dreapta; urmele unei perforaţii de formă circulară pe osul parietal stâng, produs cu un obiect ascuţit, probabil o suliţă. Aceste observaţii confirmă datele istorice legate de uciderea Domnitorului Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi, dar şi analizele realizate în 1932 de către profesorul Rainer şi de profesorul Minovici. De asemenea, am avut şi ocazia studierii şi a restului de oseminte din cripta familiei Brâncoveanu. Am putut identifica osemintele domnului Ioan Mavrocordat. Astfel, conform analizelor noastre şi datelor istorice cunoscute, se pare că, într-adevăr, avem de-a face cu oseminte ale Domnitorului Brâncoveanu, ale familiei şi ale domnului Ioan Mavrocordat“, a explicat antropologul dr. Mihai Constantinescu.sfintele-moaste-foto-grupComisia desemnată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost condusă de Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi a fost formată din pr. Ionuţ-Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal, pr. Alexandru Moţoc, inspector general bisericesc, ambii din cadrul Cancelariei Sfântului Sinod, acad. Emilian Popescu şi pr. Emil Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe“-Nou din Bucureşti.

„Este a treia oară în ultimul secol când a fost deschis acest mormânt. Nu erau foarte multe emoţii, să spunem, academice, dar spiritual vorbind a fost un moment cu totul deosebit, unic în viaţă. În momentul în care antropologii ne-au dat explicaţiile, am văzut în faţa ochilor, efectiv, momentele menţionate în cronici, în care Sfântul Constantin Brâncoveanu, cel din urmă din familia Brâncoveanu, cu capul pe butuc a fost executat, i-a fost tăiat capul, iar osemintele rămase arată cum partea de jos a feţei a fost tăiată. Gaura din craniu era de fapt capătul prin care a ieşit suliţa din cap, după ce a fost decapitat, pentru a se putea purta capul Sfântului Constantin prin cetatea Constantinopolului şi pentru a se prezenta această oribilă crimă pe care au făcut-o. Paginile de istorie şi de sfinţenie s-au desfăşurat în faţa ochilor noştri într-un mod foarte viu. După deschiderea mormântului şi reidentificarea Sfântului Constantin Brâncoveanu, a avut loc rânduiala bisericească a punerii în racla, special pregătită în Atelierele Patriarhiei, a cinstitelor moaşte identificate în respectiva criptă, potrivit poziţiei anatomice. Această rânduială a avut loc în Biserica «Sfântul Gheorghe»-Nou“, a precizat pr. Ionuţ-Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal, membru al comisiei Patriarhiei Române pentru dezvelirea mormântului Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu şi al lui Ioan Vodă Mavrocordat.

„Trăim momente cu o încărcătură istorică şi spirituală deosebită, pentru că ştim cu toţii că Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu este o măsură a demnităţii noastre naţionale şi creştine. Trebuie să arătăm lumii cine este şi ce este acest sfânt român, pentru că aceasta ne caracterizează ca creştini ortodocşi şi ca români. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate şi mulţumim Sfântului Constantin Brâncoveanu pentru buna ocrotire!“, a spus pr. Emil Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe“-Nou din Capitală.

Slujbă de pomenire pentru membrii familiei Brâncoveanu

Joi, 15 mai, PS Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de preoţii slujitori de la Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou din Bucureşti, a săvârşit slujba Parastasului pentru persoanele ale căror oseminte au fost deshumate. „După ce s-a desfăcut mormântul, s-a constatat că înăuntru erau mai multe sicrie ce adăposteau mai multe oseminte. S-au identificat cu uşurinţă sicriul şi sfintele moaşte ale Domnitorului Sfânt Constantin Brâncoveanu, care poartă mărturiile martiriului său. Acestea au fost constatate şi de către cei doi antropologi, care vor consemna în scris aceste adevăruri istorice în raportul care se va întocmi la sfârşitul lucrărilor. De asemenea, atunci când s-a desfăcut piatra de mormânt, s-a găsit şi sicriul care adăpostea osemintele domnitorului Ioan Mavrocordat, dar şi ale doamnei voievodului, ale Mariei Brâncoveanu, dimpreună cu două dintre fiicele ei. Am săvârşit parastasul pentru doamna Maria Brâncoveanu, pentru cele două fiice ale ei şi pentru domnitorul Ioan Mavrocordat“, a spus PS Episcop Varsanufie Prahoveanul.foto-slujba-parastasCarte despre istoricul mormântului
În cadrul conferinţei de prezentare a cercetărilor arheologice de la Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou din Capitală, a fost lansat volumul „Mormântul Sfântului Constantin Brâncoveanu“, semnat de pr. dr. Emil Nedelea Cărămizaru. Volumul, apărut la Editura „Basilica“ a Patriarhiei Române, a fost prezentat de istoricul Adrian Majuru, directorul Muzeului Municipiului Bucureşti. Acesta cuprinde documente referitoare la autentificarea mormântului şi osemintelor sfinte ale Sfântului Constantin Brâncoveanu, rezultatele cercetărilor făcute de profesorii Rainer şi Minovici, textul conferinţei istoricului Nicolae Iorga, precum şi fotografii inedite realizate în cadrul procesiunii din 1934 pe străzile Bucureştiului. Osemintele domnitorului Constantin Brâncoveanu au fost identificate în anul 1932, în urma cercetărilor arheologice realizate în anul 1932, în Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou din Bucureşti, sub coordonarea istoricului Virgiliu Drăghiceanu (secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice).
foto-grupRacla cu moaşte va fi aşezată în Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou
Marţi, 13 mai, după identificarea osemintelor Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, Preasfinţitul Părinte Episcop Varsanufie Prahoveanul a spălat osemintele muceniceşti după o rânduială specială şi le-a aşezat, potrivit poziţiei anatomice, într-o raclă confecţionată din argint aurit la Atelierele Patriarhiei Române. În acest timp, în biserică a fost săvârşită slujba Acatistului Sfinţilor Martiri Brâncoveni.
După aşezarea sfintelor moaşte în racla de argint aurit, aceasta a fost dusă şi aşezată temporar în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ din Reşedinţa patriarhală. Sfintele moaşte ale Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu vor fi purtate în procesiune în ziua de 21 mai, în ziua de prăznuire a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, hramul istoric al Catedralei patriarhale, după săvârşirea Sfintei Liturghii în Altarul de vară al Catedralei patriarhale, începând cu ora 15:00. Procesiunea solemnă va fi asemenea celei din 1934 şi se va desfăşura pe următorul traseu: Catedrala patriarhală, Biserica „Domniţa Bălaşa“, Piaţa Universităţii şi Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou, unde sfintele moaşte ale Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, vor rămâne pe viitor.
Procesiune Moaste Sf Constantin Brancoveanu_2Pe tot parcursul procesiunii se vor cânta: Troparul Învierii, Troparul Sfinților Mucenici și Troparul și Condacul Sfinților Martiri Brâncoveni. La fiecare oprire se va rosti ectenia întreită și condace din Acatistul Sfinților Martiri Brâncoveni.
Procesiune Moaste Sf Constantin Brancoveanu_2014text si fotografii: http://www.ziarullumina.ro