Troparul Sfintelor Muceniţe Sofia şi fiicelor sale: Pistis, Elpis şi Agapis (17 septembrie)

Featured

Troparul Sfintelor Muceniţe Sofia, Pistis, Agapis şi Elpis, glasul al 4-lea

Mieluşele cuvântătoare, prin mucenicie, v-aţi adus Mielului şi Păstorului, săvârşind călătoria cea către Hristos şi credinţa păzind-o. Pentru aceea, cu suflet vesel astăzi săvârşind pomenirea voastră cea sfântă, minunatelor, pe Hristos Îl slăvim.

Condacul Sfintelor Muceniţe Sofia, Pistis, Agapis şi Elpis, glasul 1

Sfinţitele ramuri ale cinstitei Sofia: Pistis, Elpis şi Agapis, cu darul au arătat că înţelepciunea elinilor este nebunie. Şi, prin nevoinţe arătându-se biruitoare, s-au încununat cu cunună nepieritoare, de la Stăpânul tuturor, Hristos.

Pe timpul imparatiei lui Adrian (117-138), imparatul rau-credincios al romanilor, era in Roma o vaduva de neam italian, anume Sofia, al carei nume se tilcuieste “intelepciune”. Aceasta, dupa numele sau, petrecea viata in credinta crestineasca, cu intelepciune; o astfel de intelepciune o lauda apostolul Iacov zicand: “Înţelepciunea cea de sus întâi era curată, apoi paşnică, blândă, bineplăcută, plină de milă şi de roade bune” (3,17).

Această înţeleaptă Sofia, când trăia în însoţire legiuită, a născut trei fiice, cărora le-a pus numele celor trei virtuţi evanghelice: pe cea dintâi a numit-o Pistis (Credinţa, rus: Vera), pe a doua Elpis (Nădejdea, rus: Nadejda), pe a treia Agapis (Dragostea, rus: Liubovi). Că ce altceva avea să nască înţelepciunea cea creştinească, dacă nu bunătăţile cele plăcute lui Dumnezeu?

Imediat după naşterea acestor trei fiice a rămas văduvă şi vieţuia cu dreaptă credinţă, plăcând lui Dumnezeu, îndeletnicindu-se cu rugăciunea, cu postul şi cu milostenia, fiind înconjurată de cele trei fiice ale sale. Pe acestea le creştea într-o astfel de învăţătură, încât numai o mamă aşa de înţeleaptă ar fi putut să le dea, că, purtând numele marilor virtuţi, nu trebuia mai mult decât să le deprindă pe fiecare din ele cu practica virtuţii al cărei nume îl purta, ceea ce s-a şi făcut.

Crescând ele cu anii, creşteau într-însele şi bunătăţile; şi au învăţat bine cărţile proorocilor şi ale apostolilor, s-au deprins la cuvintele învăţăturilor, nevoindu-se la citire, la rugăciune şi la osteneli casnice, supunându-se sfintei şi de Dumnezeu înţelepţiteilor mame, sporind şi înaintând de la o faptă bună la alta şi mai bună, suindu-se din ce în ce mai sus pe treptele scării morale.
Atunci toţi şi-au întors ochii spre ele pentru frumuseţea lor cea preamare şi pentru buna lor înţelegere desăvârşită, că străbătuse vestea prin tot Imperiul Roman de frumuseţea lor care covârşea toată mintea, izvorând din înţelepciune. Auzind despre aceasta, Antioh eparhul dorea să le vadă pe ele şi, văzându-le, s-a înştiinţat că sunt creştine, pentru că nu-şi tăinuiau credinţa lor în Hristos, nu se îndoiau în nădejdea lor spre Hristos şi nici nu-şi împuţinau dragostea lor cea către Hristos. Ba încă mai luminos măreau înaintea tuturor pe Hristos, iar de idolii cei de Dumnezeu urâţi se îngreţoşau. Acestea toate le-a spus Antioh împăratului Eliu Adrian, iar el îndată a trimis slugile ca să le cheme la sine.

Deci, mergând slugile la casa Sofiei, au aflat-o pe ea îndeletnicindu-se cu învăţătura fiicelor sale; şi au chemat-o împreună cu fiicele ei la împărat. Iar ele, cunoscând pricina chemării lor, toate se aşezară la rugăciune, zicând:

„Tu, Dumnezeule Atotputernice, rânduieşte pentru noi după sfântă voia Ta şi nu ne lăsa pe noi, ci ne dă nouă ajutorul Tău cel sfânt, ca să nu se înfricoşeze inima noastră de prigonitorul cel mândru, să nu ne temem de muncile lui cele înfricoşate, să nu ne spăimântăm de moartea cea amară şi să nu ne rupă pe noi cu nimic de la Tine, Dumnezeul nostru!”

Şi după rugăciune, închinându-se lui Dumnezeu, au ieşit toate patru, maica cu fiicele, luându-se de mâini ca o cunună împletită. Şi mergeau, căutând adeseori spre cer cu suspinuri şi cu rugăciune de taină, încredinţându-se ajutorului Celui ce a poruncit „să nu ne temem de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă”.

Apoi, ajungând la palatele împărăteşti, s-au însemnat cu semnul crucii, zicând: „Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru mărirea numelui Tău cel sfânt!” Şi au stat înaintea împăratului ce şedea pe scaun în mândria sa şi, văzându-l, i-au dat cinstea cea cuviincioasă. Şi şedeau ca şi cum erau chemate la un ospăţ; au venit cu bucurie la cercetare pentru Domnul lor, fără nici o temere, cu feţele luminoase, cu inimi îmbărbătate şi cu ochii veseli privind spre toţi.

Văzând împăratul feţele lor cinstite, luminate şi neînfricoşate, a întrebat pe maică de neam, de nume şi de credinţă. Iar ea, înţeleaptă fiind, cu pricepere răspundea, încât toţi cei ce auzeau se mirau de o înţelepciune ca aceea a ei. Pomenind puţin de neamul şi de numele său a început a grăi pentru Acela, pe «al Cărui neam cine-l va spune» şi la al Cărui nume toţi sunt datori să se închine. Şi mărturisea credinţa sa cea în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi roabă se numea Aceluia şi în numele Lui se lăuda. „Acesta – zicea – îmi este numele cel cinstit, în care mă laud că sunt creştină”. încă a spus că şi pe fiicele sale le-a logodit lui Hristos, ca să păzească curăţia lor neîntinată nestricăciosului Mire, Fiul lui Dumnezeu.

Văzând împăratul pe această femeie înţeleaptă şi nevrând atunci să zăbovească cu dânsa la vorbă multă şi să facă judecată, a amânat-o pe altă dată. Iar acum, deocamdată le trimise pe toate patru la o femeie de neam bun, anume Paladia, încredinţându-i-le să le păzească şi a treia zi să le aducă pe ele la judecată.

Atunci maica, petrecând în casa Paladiei şi având vreme de ajuns pentru învăţătura fiicelor sale, le încuraja pe ele ziua şi noaptea şi, învăţându-le cu cuvinte de Dumnezeu insuflate, le zicea:

„Fiicele mele iubite! Acum este vremea nevoinţei voastre, acum a sosit ziua ca să vă faceţi mirese Mirelui vostru Celui fără de moarte, ca după numele vostru să vă arătaţi către Dânsul credinţa voastră cea tare, nădejdea cea neîndoită şi dragostea cea nefăţarnică, care niciodată nu cade! Acum a venit ceasul veseliei voastre, ca să vă încununaţi prin cununa mucenicească cu preaiubit Mirele vostru şi cu Dânsul în cămara Lui prealuminoasă să intraţi, în glas de bucurie.”
Continue reading

Reprezentanții statului din județul Vaslui, promotori ai destrămării familiilor

Comunicat de presă al Asociației pentru Apărarea Familiei și Copilului şi Asociației Părinților pentru o Educație Sănătoasă în cazul familiei Mihai, obligată de o hotărâre judecătorească să-şi părăsească propriii copii:
familia Mihai Barlad 2 familia Mihai Barlad 3 familia Mihai Barlad 1Asociația pentru Apărarea Familiei și Copilului și Asociația Părinților pentru o Educație Sănătoasă își exprimă sprijinul față de familia Mihai, din municipiul Bârlad, aflată în pericolul de a-i pierde pe cei doi copii minori, Mihai Ioan și Mihai Parascheva, ca urmare a iresponsabilității de care dau dovadă reprezentanții statului român din județul Vaslui.
Situația de față a fost cauzată de acțiunea pe care Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui, la sesizarea Poliției Municipiului Bârlad, a înaintat-o
către Tribunalul Vaslui, astfel încât cei doi copii minori ai familiei Mihai să fie scoși cât mai grabnic din mediul familial și dați în plasament în regim de urgență. La cererea expresă a DGASPC, Tribunalul Vaslui a emis o ordonanță președințială cu titlu executoriu, fără somație sau trecerea unui termen.
La baza deciziei Tribunalului Vaslui au stat antecedentele tatălui, Mihai Andrei Nicolae, privind consumul de substanțe halucinogene, dependență pe care, potrivit documentelor medicale tatăl a tratat-o, relația părinților bazată „pe valori și convingeri mistico-religioase”, concretizată prin vizite dese la mănăstiri, precum și „conduita oscilantă” a mamei, Mihai Simona Andreea, care, în opinia instanței, este incapabilă „de a asigura un mediu securizant pentru creșterea și îngrijirea copiilor”, datorată faptului că aceasta o îngrijește,
în locuin ța familiei Mihai, și pe mama ei vârstnică, diagnosticată cu afecțiuni psihice.
Practic, într-un interval foarte scurt de timp,fără să cerceteze cu responsabilitate
cazul, DGASPC și Tribunalul Vaslui au dispus luarea celor doi copii minori ai familiei Mihai
din mediul familial, datorită convingerilor religioase ale părinților și datorită ajutorului pe care doamna Mihai îl acordă mamei sale, în vârstă și bolnavă. Astfel de sentințe, bazate pe criteriul apartenenței religioase, pe valorile și convingerile religioase ale pârâților, exprimate prin faptele de omenie ale acestora, s-audat în România doar după instaurarea comunismului, când zeci de mii de români au fost băgați în pușcărie, pe motive„ mistico-religioase.”
Neseriozitatea și lipsa de profesionalism cu care Tribunalul Vaslui a tratat acest caz poate fi demonstrată prin faptul că la pagina 1 a Sentinței Civile nr. 686, dată în ședința de la 16 iulie 2014, a dispus luarea ”măsurii plasamentului în regim de urgență față de minorii Mihai Ioan și Mihai Simona Andreea la mătușa paternă Parfeni Daniela”. Mai exact, prin
sențința pe care a dat-o Tribunalul Vaslui a dispus trimiterea în plasament a doamnei
Mihai Simona Andreea, mama celor doi copii. Considerăm inaccetabil ca aceia care sunt
puși să săvârșească actul justiției și care hotărăsc să scoată copiii din mediul familiei naturale, mediu de care depinde în mod esențial dezvoltarea armonioasă a minorilor, să
comită astfel de erori jenante care pun la îndoială corectitudinea deciziei.
În ceea ce privește justețea demersului DGASPC dorim să atragem atenția că
județul Vaslui se află în topul județelor privind numărul de copii abandonați. În afară de copiii abandonațila naștere în maternități, anual, zeci de părinți își trimit copiii în centrele de plasament datorită sărăciei în care trăiesc.
De asemenea, semnalăm faptul că în anul 2013, pentru hrana unui copil dat în plasament autorită țile statului din județul Vaslui au alocat 2 lei pentru masa unui copil cu vârsta până în 4 ani, iar pentru masa unui adolescent aproximativ 3 lei. În mod paradoxal, DGASPC Vaslui, în loc să se îngrijească în a crea condiții decentede viață pentru copiii de care ar trebui să aibă grijă, dorește să sporească numărul copiilor instituționalizați.
Totodată, considerăm discriminatorie folosirea bolii mamei doamnei Mihai drept pretext pentru justificarea demersului pe care DGASPC Vaslui l-a făcut în instanță. Considerăm că, pe lângă obligația constituțională și morală pe care familia Mihai o are de a-și crește copiii, doamna Mihai Simona Andreea are dreptul și obligația morală de a o îngriji pe cea care i-a dat viață.
Într-o societate normală acest lucru este lăudat, nu incriminat!
Nu în ultimul rând, condamnăm lipsa de profesionalism și iresponsabilitatea de care au dat dovadă în relatarea acestui caz, atât organe de presă locale (Monitorul de Vaslui, Vremea Nouă), cât și centrale (ProTV și Europa FM). În căutarea senzaționalului aceste mijloace de informare în masă au îmbinat adevărul cu minciuna, rezultând materiale de presă calomniatoare care pun în pericol dezvoltarea normală a copiilor familiei Mihai.
Atragem atenția asupra faptului că familia Mihai ne-a contactat, cerându-ne ajutorul, astfel că ne vom da concursul în a demonstra netemeinicia acuzațiilor ce i-au fost aduse, inclusiv prin acționarea în instanță a celor care denigrează și calomniază această familie.
În final, constatăm cu îngrijorare și condamnăm pasivitatea autorităților statului în ceea ce privește abandonarea copiilor și a vârstinicilor de către românii care, din cauza condițiilor socio-economice precare în care sunt obligați să trăiască, aleg să plece peste hotarele țării pentru a-și putea câștiga existența. Deși autoritățile statului nu fac mai nimic pentru a le oferi românilor posibilitatea unui trai decent, acestea își întind ”binevoitor” brațul atunci când este vorba despre destrămarea unor familii.
Dragoș Tăcăluță, Președinte
Eugen Jercan, Director executiv
http://i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg
Universul Credinței, 14 septembrie 2014, TVR1
Moderator: Andrei Victor Dochia
Invitat: Virgiliu Gheorghe Vlăescu, vicepreşedintele Institutului de Cercetări Psihosociale şi Bioetică
Redactor: Rafael Udriște
http://i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

Împlinirea a 300 de ani de la moartea martirică a Sfinţilor Brâncoveni (1714-2014)

sfintii-martiri-brancoveniÎn zilele de 16 şi 17 august 2014, la împlinirea a 300 de ani de la moartea martirică a Sfinţilor Brâncoveni (1714-2014), Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Bucureştilor organizează următoarele manifestări religioase şi culturale:

Sâmbătă, 16 august 2014, ziua de prăznuire a Sfinţilor Martiri Brâncoveni, de la orele 8.30, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu alți ierarhi, va sfinți pictura nouă şi va binecuvânta lucrările de la biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, una dintre cele mai reprezentative ctitorii brâncoveneşti în care se păstrează moaştele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu.

În continuare, de la orele 9.30, Patriarhul României va oficia Sfânta Liturghie pe un podium special amenajat lângă biserica Sfântul Gheorghe Nou, înconjurat de un sobor de ierarhi români şi ierarhi delegaţi ai Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, Patriarhiei Alexandriei, Patriarhiei Antiohiei, Patriarhiei Ierusalimului şi Bisericii Ortodoxe a Georgiei, Biserici pe care le-a ajutat mult Sfântul Constantin Brâncoveanu. La sfârşitul Sfintei Liturghii, se va da citire Actului sinodal comemorativ la împlinirea a 300 de ani de la moartea martirică a Sfinţilor Brâncoveni.

primire-sf-ghe-nou-1---mircea-popa

Duminică, 17 august 2014, la orele 7.30, va avea loc o procesiune cu moaştele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu de la biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti până la biserica Sfântul Gheorghe din incinta Ansamblului istoric brâncovenesc de la Mogoşoaia pentru a fi venerate de cler şi credincioşi.

În continuare, de la orele 9.30, va fi săvârșită Sfânta Liturghie arhierească, iar de la orele 11.30, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu alți ierarhi, va sfinți pictura restaurată a bisericii Sfântul Gheorghe Mogoșoaia.

Racla cu moaştele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu va rămâne la biserica Sfântul Gheorghe de la Mogoşoaia până în jurul orelor 15.00, când va fi readusă la biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti.

Duminică seara, de la orele 18.30, la Ateneul Român va avea loc concertul vocal simfonicCinstire Sfinţilor Martiri Brâncoveni”, susţinut de grupul psaltic Tronos al Patriarhiei Române, dirijor părintele Arhidiacon Mihai Bucă, corul Accoustic şi Orchestra Metropolitană Bucureşti, dirijate de domnul Daniel Jinga.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

„Cum a venit la noi Sfântul Luca al Crimeii”

Biserica Serban Voda copyPentru enoriaşii Parohiei Şerban Vodă câteva date reprezintă repere importante atât pentru comunitate cât şi pentru sufletele lor: 11 august 2012,  28-29 septembrie 2012, 14 octombrie 2012, 11 iunie 2013.  Într-o zi din Postul Adormirii Maicii Domnului, 11 august 2012, moaştele Sfântului Luca au fost aduse la biserica noastră din pravoslavnica Rusie şi şi- au găsit pentru o vreme locul pe Sfânta Masă din Altar.moaste Sf LUCA Serban Voda În  sedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28-29 septembrie 2012, Sfântul Sinod a hotărât includerea din anul 2013 în calendarul creştin ortodox român a pomenirii Sfântului Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeii, cu ziua de prăznuire  11 iunie. Model de ierarh şi medic creştin, acesta se bucura deja de cinstire deosebită în multe Biserici Ortodoxe. La 14 octombrie 2012, după Sfânta Liturghie, sunt scoase  din altar şi depuse alături de moaştele Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ racla cu moaştele Sfântului Ierarh Luca şi icoana sa. Iar la 11 iunie 2013 l-am prăznuit pentru prima dată pe acest nou ocrotitor al bisericii Şerban Vodă. Se cuvine dar să facem şi anul acesta tot ce putem pentru a fi în sărbătoare alături de el: în seara zilei de 10 iunie la slujba de priveghere şi a doua zi la Sfânta Liturghie.

sf-luca-al-crimeei1Încercând să-l cunoaştem pe acest mare sfânt care a trăit atât de aproape de noi, ne cutremurăm constatând cât de multe ne poate spune şi învăţa acest doctor care a suferit enorm în tăvălugul ateist al puterii bolşevice. A trăit ceea ce şi noi trăim azi, desigur la alte dimensiuni: ateism, „modernitate” şi „eliberarea” omului de autoritatea divină, prinderea în grijile lumii şi în nevoile de zi cu zi. Din fericire pentru noi, există nenumărate dovezi ale vieţii dedicate şi de sfinţenie pe care a avut-o Sfântul Luca: cărţi, documente, fotografii, sute de predici, scrisori, mărturii ale contemporanilor săi. Aşa aflăm despre el lucruri absolut minunate: a fost un medic chirurg excepţional, un profesor iubit, un om de ştiinţă respectat, un preot şi mai apoi un episcop care şi- a păstorit turma în vremuri extrem de grele, ferind-o de ateism şi de prigoană. Dar în primul rând a fost un om care a trăit cu demnitate creştină, cu răbdare până la sânge tot ce lumea i-a dat în locul sacrificiilor sale : lipsă de respect,  trădare, sărăcie la limită, arestări, torturi, exilări. Şi în tot acest timp a făcut totul perfect, dăruindu- se total: şi-a dedicat tot timpul şi toată viaţa sa salvării oamenilor, apoi cercetării medicale şi  împărtăşirii cunoştinţelor profesionale. Mai apoi şi-a împlinit  atribuţiile de preot şi episcop, luptându-se mai ales cu  propovăduirea Cuvântul Lui Hristos. Ţelul său a fost  să facă să trăiască Biserica ce-i fusese încredinţată şi să o reînvie acolo unde prigonitorii o îngropaseră. Minunat este faptul că Dumnezeu a îngăduit ca el să fie atât medic – să trăiască deci în lume- şi să fie în acelaşi timp preot şi mai apoi ierarh. sf_luca27_0Într-o vreme în care erai pus la zid doar pentru că erai botezat ortodox, în care se pornea război împotriva ta doar pentru faptul că ai intrat într-o biserică, în care vedeai sute de biserici pângărite şi puse la pământ de puterea sovietică, într-un timp în care mii de ierarhi, preoţi şi călugări erau închişi, deportaţi şi ucişi, în care sute de mii de creştini aveau şi ei aceaşi soartă, iată că un medic şi un om de ştiinţă absolut genial alege să-şi poarte cu nobleţe crucea de creştin şi de păstor. Nimic nu l-a împiedicat. Poate doar i-au fost amânate acţiunile. Viaţa acestui mare om ne arată că nu există nici un impediment şi nicio scuză pentru a fi toţi următori ai Lui Hristos şi a ne duce crucea în familia noastră şi în societate. Absolut nimic nu ne împiedică să fim mărturisitori în tot locul în care ne aflăm. Doar să vrem! Şi vom primi şi înţelepciune şi putere de a vieţui în umbra crucii, cu iubire pentru Dumnezeu şi compasiune pentru oameni.

din Foaia Duminicală a Parohiei Şerban Vodă, nr 23 (172) – 8 iunie 2014

De zece ani biserica noastră este  într-o continuă lucrare de înnoire.  Am scris împreună cu credincioşii pagini de eroism creştin, făcându-ne idealuri sfinte şi dorind să împodobim biserica noastră cu odoare de cel mai mare preţ. La dorinţa noastră Dumnezeu a făcut în aşa fel încât Părintele Patriarh ne-a dăruit hramul Sfântul Paisie de la Neamţ şi sfintele lui moaşte.

Dorim, de asemenea, să aducem şi moaştele Sfântului Nicolae, al doilea ocrotitor al bisericii noastre. Cum, bunăoară, dorim ca biserica noastră să aibă mai mulţi sfinţi ocrotitori, ale căror sfinte moaşte să fie puse spre cinstire şi să aducă în parohia noastră mângâieri nebănuite. În acest context, cu ocazia Pelerinajului de Florii a anului 2011 am avut bucuria să îl cunosc pe Preacuviosul Părinte Augustin, delegat a Patriarhiei Ruse pentru comunitatea rusă din Romania. A fost o zi binecuvântată de Dumnezeu. Sf Paisie de la Neamt Sf Luca al Crimeei Preacuviosul Părinte Augustin, un om de mare elevaţie şi cu multă dragoste faţă de turma lui şi faţă de poporul nostru ne-a copleşit dintr-o dată. L-am invitat să vină şi la Şerban Vodă. A doua zi la parohia noastră a fost slujbă arhierească, iar vlădica Varlaam Ploieşteanul, fiind delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a rostit cuvânt de învăţătură. Nu mică mi-a fost mirarea când, la sfârşitul slujbei, stareţul rus ne-a trecut pragul, prilej cu care ne-a vorbit despre viaţa duhovnicească din biserica rusă. Ne-a amintit şi despre Sfântul Luca al Crimeii şi ne-a spus, printre altele, că în mănăstirea sa odihnesc moaştele a 150 de sfinţi. L-am rugat stăruitor să ne facă bucuria de a avea şi noi o părticică din moaştele Sfântului Luca al Crimeii.pr Dinu Pompiliu Am fost întotdeauna copleşit de viaţa
acestui mare sfânt rus contemporan şi mai ales de evlavia poporului nostru faţă de dânsul. Părintele stareţ a făcut atunci promisiunea că ne va dărui acest mare odor. Din ziua aceea n-am mai pierdut nicio clipă, ci am căutat să fac toate demersurile ca să putem obţine aceste sfinte moaşte. Între timp Sinodul Bisericii Ruse a înălţat pe cuviosul părinte Augustin la treapta de Episcop de Gorodeţ şi Vetlujsky. Noi am aşteptat cu mare nerăbdare odorul promis şi am adresat Preasfinţiei sale o scrisoare. Ca răspuns am primit un telefon de la Preasfinţia sa, prin care îmi aducea la cunoştinţă faptul că mă pot prezenta să ridic darul. Lucrul acesta necesita o anumită pregătire, atât materială, cât şi spirituală. Am început să ne rugăm, să citim împreună cu credincioşii Acatistul Sfântului Luca al Crimeii, făcătorul de minuni, să aducem la pangarul bisericii cărţile sfântului şi Paraclisul său, cântat de Corala Tronos. Iar pe plan material mă gândeam cine ar fi mai nimerit să mă ajute în această lucrare. Şi Dumnezeu mi-a îndreptat gândul către un medic chirurg. Aşa am ajuns la domnul doctor Traian Ursu şi la domnul doctor Ioan Cristian Stoica, chirurgi, ca şi Sfântul Luca. În luna august, din purtarea de grijă a lui Dumnezeu la Moscova se afla domnul Călin Bultoc, un creştin care a ajutat tot timpul biserica noastră. Continue reading

Troparul Sf. Ierarh Luca al Crimeii (11 iunie)

Troparul Sf. Ierarh Luca, glasul al 3-lea 

Nou sfânt al Mângâietorului te-a arătat pe tine, Luca, harul, în vremuri de necazuri şi prigoană, că bolile ca un doctor le-ai tămăduit şi sufletele ca un păstor le-ai călăuzit, Părinte cinstite, pildă călugărilor şi mirenilor, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

„Cuvinte ale vieţii veşnice” rostite de Sfântul Luca

„Cel ce şi-a închinat viaţa Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumină la fel cu cea de pe Tabor”.

    „De pe Crucea lui Hristos se revarsă nemăsuratul şuvoi al dragostei dumnezeieşti, dragoste minunată, ce nimiceşte în chip tainic răutatea şi vrăjmăşia, ce vindecă durerea şi tulburarea inimii, ce întăreşte puterile noastre trupeşti şi sufleteşti…”

    „Niciodată nu vor afla mângâiere în necazuri cei ce n-o caută unde trebuie. Unde să căutăm mângâiere în necazuri? Despre aceasta Sfântul Proroc David spune: «De la Domnul e mântuirea mea» (Ps. 61:1). Fericiţi cei ce află mângâiere adâncă în rugăciunea fierbinte, care ţâşneşte din inimă, în împărtăşirea duhovnicească cu Dumnezeu!” 

Cele din urmă cuvinte ale Sfântului Luca 

Copiii mei, cu mare stăruinţă vă îndemn, înarmaţi-vă cu pavăza dată de la Dumnezeu, ca să vă puteţi păzi de uneltirile diavolului. Nici nu vă închipuiţi ce viclean este. Nu trebuie să luptăm cu oamenii, ci cu stăpâniile şi puterile, adică duhurile rele. Aveţi grijă! Diavolului nu-i este de folos să gândească şi să simtă cineva că îi stă aproape. Un vrăjmaş ascuns şi necunoscut e mai primejdios decât unul văzut. O, cât de mare şi de groaznică e oastea dracilor! Fără de număr este hoarda lor întunecată! Neschimbată, neobosită, zi şi noapte căutând a ne face să cădem pe noi, toţi cei ce credem în numele lui Hristos, să ne ademenească pe calea necredinţei, a vicleniei şi a necuviinţei. Aceşti vrăjmaşi nevăzuţi ai lui Dumnezeu au ca singur rost, zi şi noapte, nimicirea noastră. Însă nu vă temeţi, luaţi putere din numele lui Iisus!

***

Viaţa Sfântului ierarh luca, arhiepiscopul Crimeei am iubit pătimirea fiindcă mult curăţeşte sufletul

Sf Luca al Crimeei copyNăscut la 14/27 aprilie 1877 la Kesţ, în Crimeea răsăriteană, se trăgea dintr-o familie cu rădăcini princiare. Din fragedă tinereţe Valentin Voino-Iaseneţki a fost atras de slujirea celor umili şi nevoiaşi, dorind să potolească durerile şi să salveze vieţile celor care abia aveau bucăţica zilnică de pâine. S-a vrut şi învăţător de ţară, spre a lumina mintea lucrătorilor nefericiţi ai pământului. Dar chemarea sa, aproape concomitentă, a fost către medicină,  dar şi către slujirea Cuvântului lui Dumnezeu. Şi iată, se va face medic, se va căsători şi va munci enorm ca medic în spitalele de ţară sau militare, având grijă şi de perfecţionarea sa profesională. Cercetarea medicală l-a acaparat, şi aceasta doar din dorinţa de a găsi metode pentru salvarea cât mai multor vieţi. Deşi familia i se măreşte, – soţia sa născând patru copii -, va rămâne singur prin moartea prematură a soţiei sale Ana bolnavă de tuberculoză, la aceea vreme greu de tratat. Dar viaţa i se schimbă total când episcopul Inochentie al Taşkentului îi spune că Biserica are nevoie de el. I se pare firesc să accepte propunerea de a fi preot, într-un moment de mare prigoană împotriva slujitorilor altarului. Pentru că şi sufletul lui a simţit această chemare, va fi hirotonit preot în anul 1921, iar în 1923, pentru că arhiereii Bisericii adevărate erau îndepărtaţi, deportaţi şi ucişi şi era nevoie de ierarhi, preotul Valentin Voino- Iaseneţki este tuns în monahism chiar în casa sa. Apoi, în mare taină, la 30 mai 1923 este hirotonit episcop de către alţi doi arhierei. Trebuie să spunem că se crease în Rusia bolşevică o Biserică aşa-zisă „vie”, a cărui cler era dirijat de noua putere. Din acel moment începe calvarul. Doar pentru faptul că era un medic excepţional şi aveau nevoie de el, i-a fost permis să profeseze în continuare, chiar dacă purta în permanenţă rasa pe el. Emblematic este faptul că întotdeauna a operat numai în prezenţa icoanei Maicii Domnului, iar când i-a fost interzis acest lucru, a părăsit pur şi simplu spitalul. Cu toate că îi iubea enorm pe pacienţii săi, care erau oameni, suflete şi nu „cazuri” pentru el. Medicii care i-au fost aproape vorbesc despre faptul că îi cunoştea pe fiecare dintre pacienţii săi, îşi amintea după mulţi ani cine era fiecare, de ce a suferit, cum a decurs operaţia. Iar dacă se întâmpla, foarte rar ce-i drept, să-i moară după operaţie un bolnav, plângea şi se ruga mult pentru el! Aşadar, pentru că aveau nevoie de el, au fost destule momente în care a fost îngăduit în spitale, pentru că era episcop, iar aceasta însemna un grav afront adus autorităţilor sovietice. Continue reading

(III) Minuni contemporane în trai ortodox. Sf. Nectarie, grabnic-ajutătorul mamelor însărcinate şi iubitorul de copii

(08.06.2014) din rubrica Minuni și mărturisiri

Numele meu este Raluca Ion din Urlati , Prahova si vreau sa va impartasesc minunea pe care a facut-o Sf.Nectarie si bunul Dumnezeu pentru fetita mea. Eu si sotul meu suntem impreuna de 11 ani. Anul trecut ne-am hotarat sa ne intemeiem cu adevarat o familie , sa avem un copil. Spre surprinderea noastra am ramas insarcinata foarte repede. Pe data de 8 septembrie am aflat ca sunt insarcinata.Bucuria a fost mare dar in acelasi timp eram si un pic speriata. Am avut mici probleme la inceputul sarcinii , aveam dureri insotite cu sangerari. A doua zi am facut programare la ginecolog. La control doctorul nu a putut sa imi spuna prea multe decat ca trebuie sa asteptam sa vedem evolutia sarcinii , diagnosticul fiind  amenintare de avort. Au fost 3 saptamani groaznice de asteptare pentru noi , dar dupa trei saptamani doctorul a confirmat ca este o sarcina in evolutie si totul este bine. Intre timp sotul meu a fost la Biserica Radu Voda din Bucuresti si mi-a adus mir pe care l-am folosit toata sarcina si dimineata si seara la culcare. Continue reading

Marşul celor neluaţi în seamă *

Un marș pentru susținerea familiei tradiționale la care au participat cateva mii de oameni în Iași, a trecut aproape total “neobservat” de mass-media noastră. *Redăm mai jos un articol apărut mai înainte pe situl Doxologia și în Ziarul Lumina scris de Daniel Palade care ar trebui citit și povestit de cât mai mulți oameni.


Chiar înainte de a pleca în coloană, la Marşul pentru Familie, organizat de Asociaţia Familia Tradiţională pe 1 iunie 2014, am auzit un cameraman spunând: „Bă, ăştia sunt mai mulţi ca la Pungeşti!“. M-a bucurat să aud asta, ştiind cât de mult şi-au dorit organizatorii să ajungă la inima oamenilor şi să-i determine să intre, pentru câteva ore, în rândul celor ce susţin o familie în sensul ei tradiţional: femeie, bărbat şi copii.

Nu mi-am imaginat că acţiunea va fi preluată de CNN sau de Le Monde, aşa cum nu mi-am imaginat că vor fi doar comentarii pozitive. În fond, orice manifestare publică îşi asumă posibilitatea de a fi aplaudată sau incriminată. Totuşi, nici nu mi-am imaginat că, în media, cu excepţia câtorva timide comentarii locale, va fi o linişte totală asupra evenimentului.

marsul-pentru-familie_foto-tudorel-rusu-2_0Sfârşit de oboseală, la ştirile de după miezul nopţii am luat telecomanda şi am mutat din program în program, în speranţa că voi prinde vreo ştire despre Marşul de la Iaşi. Nimic. Toate ştirile despre 1 iunie erau o combinaţie de copii şi politicieni. Se mai vorbea despre protocolul încheiat între BOR şi Ministerul Educaţiei, privitor la profesorii de religie care vor avea nevoie de un aviz din partea Bisericii. Deşi protocolul a fost pus la dispoziţia presei la două minute de la semnare, un anume post tv deconspira, cică, secretoasa înţelegere. Mai mult decât atât, un domn de la o asociaţie umanistă avea alocat un foarte larg spaţiu pentru a comenta această ultimă „conspiraţie“ între cele două instituţii. Continue reading

(II) Minuni contemporane în trai ortodox – încurajare pentru femeile care au rămas însărcinate [fără voia lor] SĂ NU FACĂ AVORT

(02.06.2014) din rubrica Minuni și mărturisiri

IOANA:  Sper sa fie spre folosul sufletesc si spre intarire in credinta ale celor care trec prin ce-am trecut eu (cred ca in ziua de azi, mai ales, sunt destule). Ceea ce am invatat din toata experienta asta este ca indiferent cat de jos esti in ochii celor din jurul tau, de fapt esti sus in inima Lui (pt ca numai El iti cunoaste cele mai ascunse dureri sufletesti).

In primul rand doresc sa spun ca mi-a luat foarte mult timp sa va marturisesc experienta prin care am trecut si eu. Tin sa precizez ca o fac pentru a incuraja femeile care au ramas insarcinate fara voia lor SA NU FACA AVORT.

Sunt crestina si intotdeauna in momentele dificile ale vietii mi-am pus nadejdea in Dumnezeu si in Maica Domnului.

Aveam 25 de ani, cand am aflat printr-un test de sarcina iesit pozitiv ca sunt insarcinata. Nu-mi venea sa cred, in nici un caz nu asteptam acel copil. Am fost socata, am plans pentru ca eram foarte constienta ce inseamna un avort si am sunat prima data pe prietenul meu ca sa-i dau vestea. Reactia lui m-a linistit initial si oarecum: “Linisteste-te! O sa facem noi cumva sa iesim cu fata curata din situatia asta”. Am sunat-o apoi pe mama mea care locuieste in alta tara si a zis sa nu ma impacientez ci sa-mi fac o programare la ginecolog pentru a vedea exact care-i situatia.. testele de sarcina mai pot da gres. Am fost la medic si am descoperit ca testul a fost corect. Chiar eram insarcinata…. Nu eram casatorita, nici nu aveam de gand sa ma casatoresc cu tatal copilului, desi ne cunosteam de 7 ani. Relatia noastra a avut de suferit de-a lungul timpului, am fost inselata… am iertat si totusi nu eram hotarata, nu am putut sa ma atasez de altcineva.

Si el, si mama mi-au propus sa avortez. La inceput mai discret, apoi din ce in ce mai insistent. Mama spunea ca totul in viata mea a decurs bine pana atunci si nu i-am facut probleme, nu am facut-o de rusine. Am fost o eleva buna, o studenta buna, acum aveam servici, aveam o reputatie buna si exact acum aveam sa “dau cu bota-n balta”. M-a durut mult faptul ca nu m-a sustinut atunci si ma durea si mai mult faptul ca amandoi nu constientizau ceea ce-mi cereau sa fac. Continue reading