Troparul Sfinților Mucenici Epictet și Astion din Halmiris – 8 iulie

Reprezentative

Troparul Sf. Mucenici Epictet și Astion (8 IULIE)

Pe cei de o cinste cu Ermolae şi cu Pantelimon, pe Epictet – dascălul cel înţelept şi pe Astion – ucenicul cel mult râvnitor, veniţi toţi credincioşii să-i lăudăm, pe mucenicii lui Hristos şi podoaba Dobrogei, zicând: bucuraţi-vă, cei ce de-a pururi mijlociţi pentru sufletele noastre.

Condac

Din cer aţi luat dumnezeiescul dar şi tuturor v-aţi făcut izvor de tămăduiri şi sfeşnice prealuminate în calea mântuirii. În dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă, sfinţilor mucenici şi doctori fără de arginţi, tămăduind rănile cele trupeşti şi sufleteşti ale celor ce săvârşesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Pe malul lacului Reazelm, nu departe de braţul Sf. Gheorghe al Dunării şi de actualul sat Dunavăţul de Jos, se află ruinele unei fortăreţe romano-bizantine care au aparţinut cetăţii Halmyris. Aici au pătimit cei doi martiri, Epictet şi Astion, poate cei mai vechi martiri de pe teritoriul României, despre care avem informaţii amănunţite.
Potrivit actului lor martiric, păstrat astăzi doar într-o copie din sec XV, aflată în arhiva bisericii Mântuitorului din Utrecht, ei au pătimit în anul 290, ca urmare a persecuţiei dezlănţuite de împăratul Diocleţian (284-305). Tot în legătură cu martiriul lor, se face pomenirea primului episcop al Tomisului, Evangelicus, care a venit la Halmyris în vremea aceea.
Sfântul Epictet era originar din părţile Răsăritului, fiind crescut din fragedă copilărie în frica lui Dumnezeu. Învrednicindu-se de harul preoţiei, el ducea o viaţă cu totul curată şi evlavioasă, pentru aceasta fiind răsplătit de Dumnezeu cu darul facerii de minuni. Adeseori, prin puterea rugăciunii sale, putea deschide ochii orbilor, vindeca pe leproşi şi pe ologi şi scotea duhurile necurate din cei îndrăciţi.
Astion era un tânăr chipeş, nepot al senatorului roman Iulian. Acesta fusese păgân, ca şi părinţii săi, dar întâlnindu-se cu preotul Epictet şi ascultându-i cuvintele pline de înţelepciune, se converteşte la creştinism, şi împreună cu părintele său duhovnicesc, se îmbarcă şi pleacă la Halmyris, unde nu era nimeni ca să-i cunoască sau să le ştie ţara de origine.
După ca s-au stabilit aici, preotul Epictet şi fiul său duhovnicesc Astion duc o viaţă curată, împreună învrednicindu-se de binecuvântările Tatălui ceresc. În urma străduinţelor depuse pentru mântuire, şi tânărul Astion se va învrednici de acelaşi dar al facerii de minuni, ca şi părintele său duhovnicesc, având o deosebită putere asupra diavolului.
În vremea aceea va sosi însă în oraşul Halmyris  comandantul Latronianus, având de rezolvat unele probleme administrative şi militare. în a 4-a zi de la sosire, acestuia i se va raporta că în oraş există doi străini, care ar fi „vrăjitori şi ghicitori”, şi care, prin cuvântările lor, au întors pe mulţi de la cinstirea zeilor. Auzind aceasta, comandantul s-a înfuriat şi a poruncit ca la apusul soarelui cei doi să fie arestaţi şi duşi la închisoare. Fiind prinşi, cei doi sfinţi s-au hotărât ca să nu spună nimic despre familiile şi ţara lor de unde veneau, ci numai să mărturisească faptul că ei sunt creştini, acesta fiind numele, neamul şi patria lor.
A doua zi, cei doi au fost aduşi în mijlocul oraşului la judecată, dar Latronianus  abia putea să-i privească, feţele lor strălucind ca soarele. În cursul audierii, cei doi sfinţi mărturiseau credinţa lor în Iisus Hristos, cu puterea Căruia săvârşeau toate minunile de care erau acuzaţi, şi că ei nu se pot lepăda de Acesta, închinându-se zeilor. Auzind toate acestea, Latronianus s-a înfuriat şi mai tare şi a poruncit ca cei doi sfinţi să fie legaţi, iar carnea de pe corp să le fie jupuită cu gheare de fier.
Unuia dintre judecători, pe nume Vigilantius, auzind cum cei doi sfinţi mărturiseau într-una pe Hristos în timpul torturilor, nu i-au mai putut ieşi din minte cuvintele lor, aşa că în a 4-a zi de tortură a sfinţilor, a mărturisit şi el că este creştin. Apoi s-a dus la cei doi sfinţi în închisoare, împreună cu toată casa lui, pentru a primi însemnul şi garanţia vieţii, devenind şi ei ucenicii Domnului.
În a cincea zi de judecată, Epictet a rostit o cuvântare care s-a terminat cu cuvintele „Noi suntem creştini”, ceea ce a înfuria extrem de tare pe Latronianus, care a poruncit ca să fie frecate rănile celor doi cu sare şi oţet, după care să fie aruncaţi într-un cazan cu smoală clocotită. Însă, prin puterea lui Hristos, cei doi sfinţi au rămas nevătămaţi, şi de aceea au fost condamnaţi ca 30 de zile să nu primească nimic de mâncat şi de băut.
Pe când cei doi răbdau toate aceste chinuri, la Halmyris a sosit un străin, care îl va recunoaşte pe Astion, şi se va întoarce la părinţii lui, care nu ştiau nimic despre el, povestindu-le tot ceea ce văzuse. Auzind acele minunate lucruri, mama lui Astion a spus că vrea numaidecât să devină şi ea creştină, şi că dacă va fi nevoie, va înfrunta şi martiriul pentru aceasta. Apoi, părinţii lui Astion s-au îmbarcat în grabă şi au venit la locul în care pătimea fiul lor cel sfânt.
După trecerea celor 30 de zile de înfometare, cei doi sfinţi au fost aduşi iarăşi la judecată, unde au mărturisit din nou pe Hristos, în numele căruia făceau ei toate acele minuni despre care se spuneau că sunt „vrăjitorii”. Văzând că nu îi poate învinge în nici un fel, Latronianus a poruncit ca cei doi să fie scoşi afară din cetate şi să li se taie capul. Astfel, în ziua de 8 iulie i s-a tăiat capul mai întâi lui Astion, după care preotul Epictet, lăsându-şi capul peste trupul ucenicului său, a primit şi el aceeaşi pedeapsă, în acest fel, cei doi martiri sfinţind pământul Dobrogei cu sângele lor.
Actul martiric spune că trupurile celor doi erau albe ca zăpada şi că cei ce sufereau de vreo boală, durere sau grijă şi se atingeau cu credinţă de acestea sau le sărutau cu evlavie, se vindecau.
La apusul soarelui, Vigilantius, împreună cu toată casa sa şi alţi creştini, au venit şi au luat trupurile celor doi sfinţi martiri, pe care le-au înmormântat într-un loc potrivit. În a 3-a zi de la înmormântare, Astion s-a arătat lui Vigilantius, căruia i-a spus despre sosirea celor doi părinţi ai săi în cetate. întâmpinându-i şi găzduindu-i, Vigilantius le-a relatat acestora despre moartea martirică a fiului lor. În urma acestor relatări, cei doi părinţi se convertesc la creştinism, fiind botezaţi de episcopul Evangelicus.
Pentru noi, românii, actul martiric al celor doi martiri are o valoare deosebită deoarece, în afară de cel al pătimirii Sf. Mc. Emilian de la Durostorum, este singurul act cu care se poate mândri literatura aghiografică dobrogeană. El luminează pagini întregi din viaţa spirituală a Dobrogei, într-o vreme când creştinismul era nu numai persecutat, dar reacţia oficialităţilor împotriva lui atinsese cote maxime.

Prof. Dr. Emilian Popescu, Sfinţii Martiri Epictet şi Astion, în vol. „Sfinţi români şi apărători…”, ed. cit. , p.151.

sf-epictet-si-astion1

Icoana Sfintilor Epictet si Astion de la Biserica Eroilor Revoluţiei din București

biserica eroilor revolutiei

Icoana Sf. Epictet si Astion de la Man. Pestera Sf. Ap. Andrei

RUGĂCIUNE CĂTRE SFINŢII EPICTET ŞI ASTION

Sfintilor Mucenici Epictet si Astion, cautati acum spre noi, cei ce cu umilinta cadem inaintea sfintei voastre icoane si cinstim sfintele voastre moaste si ca unii ce v-ati invrednicit de mare cinste inaintea Atotputernicului Dumnezeu, rugati-va Acestuia sa ne izbaveasca de toate necazurile si primejdiile si sa dea iertare de pacate sufletelor noastre. Si ca cei ce sunteti podoaba si ocrotitorii tinutului Dobrogei, impreuna cu sfintii martiri Zotic Atal, Camasie si Filip, purtati de grija multimii credinciosilor ce va aduc voua cinstire.

Primiti acum prinosul nostru de dragoste, lauda si multumire catre milostivul Dumnezeu si prin darul celui Atotputernic, vindecati bolile noastre sufletesti si trupesti, dupa cum ati vindecat si copila acelui mare dregator. Si precum in timpul vietii voastre multime de oameni ati vindecat, asemenea vindecati si sufletele noastre cele asuprite de patimi si dureri. Si dupa cum prin viata curata, credinta si sfanta nevointa, ati biruit puterea vrajmasilor diavoli si ati castigat mila Dumnezeului nostru Celui in Treime slavit, asa si pe noi intariti-ne in credinta si ajutati-ne sa fim biruitori in lupta cu pacatul, spre castigarea virtutilor in locasurile ceresti. Ca impreuna cu voi sa cantam lui Hristos Dumnezeu in Imparatia cea fara de sfarsit, ca Lui I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de inceput al Lui Parinte si cu Preasfantul si Bunul si de viata Facatorul Lui Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Troparul Naşterii Slăvitului Prooroc Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului – Ioan (24 iunie)

Proorocule şi mergătorule-nainte al venirii lui Hristos, a te lăuda după vrednicie pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim, că nerodirea celei ce te-a născut şi amuţirea părintelui tău s-a dezlegat întru mărita şi cinstita naşterea ta, şi întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduieşte.

nasterea_sfantului_ioan_botezatorulvedeti si: Troparul Sf. Prooroc Ioan Botezatorul

10 motive SĂ NU VĂ (MAI) VACCINAŢI

1) Vaccinurile nu sunt eficiente. Ştiința nu sprijină administrarea vaccinurilor cu dovezi concrete, epidemiile dese fiind o dovadă a faptului că oamenii vaccinați au imunitatea compromisă și contractează exact bolile împotriva cărora au fost vaccinați.

2) Vaccinurile nu s-au dovedit niciodată a fi sigure sau eficiente. Fiecare studiu folosit ca „dovadă” a faptului că vaccinurile sunt sigure induc în eroare comparând efectele secundare ale unui vaccin cu efectele secundare ale altuia, eliminându-le astfel în mod eficient. Niciunul dintre acestea însă nu compară efectele vaccinului asupra persoanelor vaccinate cu efectele asupra persoanelor nevaccinate, ceea ce ar dovedi cu adevărat eficiența vaccinului.

3) Primul vaccin, făcut pentru variolă, a fost un eșec total, pe care industria producătoare a încercat să-l mușamalizeze. Consecințele acestuia asupra sănătății celor cărora li s-a administrat vaccinul au inclus sifilis și moarte, deși s-au depus toate eforturile la momentul respectiv pentru mușamalizarea rezultatelor și pentru promovarea vaccinurilor în ciuda rezultatelor, pentru că erau extrem de profitabile.

4) Vaccinurile sunt foarte profitabile pentru firmele farmaceutice, care nu pot fi trase la răspundere pentru daune. Nu numai că firmele producătoare nu pot fi trase la raspundere dacă vaccinurile afectează în vreun fel sau ucid copiii, dar sunt în mod normal „sponsorizate” de agenții guvernamentale care le impun familiilor și copiilor prin tactici de intimidare lipsite de fundament.

5) Toate vaccinurile conțin aditivi chimici periculoși. Medicii pediatri nu vor da cu ușurință lista de ingrediente a unor vaccinuri înainte de a le administra. Însă părinții au nevoie să știe că toate vaccinurile conțin substanțe chimice periculoase, precum aluminiu, mercur și formaldehidace, pot duce la leziuni la nivelul creierului. Multe vaccinuri conțin cantități mari de glutamat de monosodiu (GMS), antibiotice și chiar organisme modificate genetic (OMG).

6) Copiii nevaccinați sunt mult mai sănătoși. Studii internaționale care au comparat sănătatea copiilor nevaccinați comparativ cu cea a copiilor vaccinați au arătat în mod repetat că aceștia din urmă sunt mai predispuși la alergii, autism, deficiențe de comportament, disfuncții autoimune și afecțiuni respiratorii.

7) Vaccinurile cauzează apariția unor boli incurabile la unii copii. Este un lucru să ai simptome de febră temporară sau umflături locale după vaccin. Dar este cu totul altceva când copilul tău suferă leziuni permanente la nivelul neuronal, cum ar fi sindromul Guillain-Barre, de exemplu, care necesită tratament și îngrijire pentru tot restul vieții.

8) Vaccinurile omoară copii și adulți. Deși copiii și bebelușii sunt cei mai predispuși la efectele negative ale vaccinării și adulții sunt supuși riscurilor. Un exemplu grăitor este, în acest sens, infamul vaccin Gardasil pentru HPV, care până în prezent a afectat și omorât zeci de mii de adolescenți și tineri.

9) Firmele producătoare de vaccinuri nu pot fi date în judecată dacă al tău copilul suferă din cauza vaccinului. Dacă vaccinurile sunt atât de sigure precum o pretind cei care impun administrarea lor, atunci de ce a fost semnată Convenția pentru protecție în caz de efecte secundare ale vaccinurilor la copii din 1986, prin care firmele și instituțiile producătoare de vaccinuri și medicamente, medicii, sunt toți eliberați de răspundere în caz de leziune sau deces?

10) Expunerea naturală la boală este cel mai bun vaccin. Singura cale de a avea o viata plină de sănătate este să trăiești normal, dar fără să-ți injectezi viruși morți (sau vii în unele cazuri) și aditivi chimici în țesuturile musculare. Expunerea naturală la bolile din întreaga lume este singura cale prin care corpul își poate dezvolta anticorpi permanenți care să-l apere de aceeași boală pe viitor.Un stil de viață sănătos și un consum de alimente proaspete, dens nutritive și organice ajută la întărirea sistemului imunitar, ajutând organismul să învingă bolile și să-și dezvolte o rezistență naturală.

sursa: activenews.ro

Stiati ca vaccinarea copiilor nu e obligatorie nici la noi nici in UE ? Vaccinuri din fetusi avortati si celule canceroase.

O marturie cutremuratoare a unui cercetator in vaccinuri care a lucrat mai bine de 10 ani in laboratoarele unor mari companii farmaceutice din SUA: “Din punctul meu de vedere, toate vaccinurile sunt… periculoase. Din mai multe motive. Implica sistemul imunitar uman intr-un proces care tinde sa compromita imunitatea. Pot sa provoace boala pe care, teoretic, ar trebui sa o previna. Pot cauza alte boli in afara celor pe care trebuie sa le previna.”
“Oamenii cred ca aceste laboratoare, locuri de fabricare sunt cele mai curate din lume. Si asta NU este adevarat. Contaminarea apare tot timpul. Obtii tot felul de chestii care ajung in vaccinuri.”

“De altfel, multi oameni nu stiu ca unele vaccinuri contra poliomelitei, rubeolei, hepatitei A sau pojarului au fost facute din tesuturi de la fetusi umani… avortati.”

Iată întrebările la care nimeni nu vrea să vă răspundă:

• De ce sunt copiii cei care trebuie să primească cei dintâi un vaccin… experimental?

• Ce va face statul în cazul în care copiii și femeile însărcinate vor fi lezate, vor avea de suferit?

• De ce în SUA și in Comunitatea Europeană (deci și în România) se acordă imunitate totală în fața legii, împotriva oricăror plângeri în instanță care ar putea rezulta în urma vaccinării? Adică de ce s-a decis că nimeni nu răspunde de efectele vaccinurilor?

• De ce se impune vaccinarea obligatorie când riscurile bolii sunt mici, iar riscurile vaccinării sunt enorme?

• Cum poate fi impusă vaccinarea obligatorie când etica medicală și legile țării prevăd pentru orice tratament medical, consimțământul informat al pacientului? Copiii nu pot merge la școală sau la liceu dacă nu au vaccinurile făcute!!! V-a informat cineva corect și v-a cerut acordul să vă vaccinați copiii?

• De ce nu există nicio organizație care să controleze conținutul vaccinurilor la firmele producătoare? De ce li s-a interzis oficial specialiștilor noștri de la Institutul Cantacuzino să vorbească cu presa?

Iată și câteva minciuni cumplite care ascund efectele vaccinurilor:

Prima minciună: Epidemiile sunt eradicate prin vaccinare! Fals și manipulare!!!

Din punct de vedere istoric, vaccinarea este una dintre cele mai mari erori ale medicinei! Statisticile secrete sau puțin mediatizate arată clar că eradicarea bolilor infecțioase nu a avut nicio legătură cu campaniile de vaccinare în masă a „prostimii” neinformată și manipulată prin…presă !!!

A doua minciună:Vaccinurile ne protejează contra bolilor infecțioase!

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a efectuat între 1968 și 1971 un foarte mare studiu asupra vaccinului în India. În această țară au fost vaccinați contra TBC-ului 364.000 de oameni. Rezultatul? În zona în care s-a efectuat campania de vaccinare, și deci unde conform „logicii“ stupide a experților, TBC-ul ar fi trebuit să fie eradicat, au avut loc… mai multe îmbolnăviri și decese decât în zonele Indiei în care populația nu a fost vaccinată…Și asta lăsând complect la o parte efectele secundare și afecțiunile provocate de către „minunea secolului“ săracilor indieni trași în țeapă. OMS a încheiat studiul cu concluzia că eficacitatea vaccinării a fost de 0 (zero) procente.
Cum? Nu știați nimic despre acest „măreț“ studiu? Păi nici nu-i de mirare! Comisiei STIKO (care se ocupă cu coordonarea și aprobarea vaccinărilor) de la Institutul Robert Koch din Berlin i-au trebuit 27 de ani pentru a face cunoscut rezultatul acestui studiu, și deci pentru a ridica recomandarea de vaccinare contra TBC-ului. În Martie 2000 a fost suspendată vaccinarea contra TBC-ului în Austria! Iar în multe alte țări se vaccinează încă!
Deci, se știa că vaccinul contra TBC-ului nu face doi bani, ba mai mult, face chiar rău! Și totuși aceste lucruri au fost ținute ascunse, și s-a vaccinat contra TBC-ului într-o veselie. Ca la nuntă! În folosul cui? Ce credeți despre medicii care au știut, știu și azi adevărul și totuși…tac și merg mai departe…

Mai vreți un exemplu? Să luăm atunci Elveția! Asta da țară civilizată, curată, educată, popor harnic și disciplinat, etc. În anul 2000 a existat o epidemie de oreion care a durat 5 luni. Oficiul național pentru sănătate din Elveția a trebuit să recunoască faptul că 75% dintre cei care s-au îmbolnăvit…fuseseră vaccinați!.
Institutul Robert Koch din Germania (ca doar și asta tot țară civilizată este) a recunoscut de asemenea că 2/3 dintre bolnavii de tetanos fuseseră vaccinați regulamentar. Trași în țeapa conform directivelor. Doar că o afecțiune de genul acesta se vindecă fără urmări în 2-3 săptămâni. Pe când daunele aduse corpului de către vaccinurile inutile rămân toată viața!

Vă va fi greu să credeți dar adevărul în cazul îmbolnăvirii copiilor vaccinați este acesta:

Afecțiunea:

vaccinați: nevaccinați:
Astm 8-12% 0%
Neurodermită 10-20% 4%
Alergii 25% 2,9%
Hiperactivitate 10% 1,3%

A treia minciună: există foarte mici efecte secundare; avantajele sunt evidente în comparație cu dezavantajele!

Ia gândiți-vă, când a fost recunoscută oficial o daună provocată de un vaccin? Ca și părinte puteți exact constata că ceva nu este în regulă cu copilul Dumneavoastră vaccinat, dar pentru ca acest lucru să fie și oficial recunoscut, vă trebuie o grămadă de timp și bani de pierdut prin tribunale, cu șanse minime de a vi se face dreptate.

A patra minciună: vaccinurile moderne sunt suportate bine!

Dacă nu ne uităm la conturile miliardarilor din industria farmaceutică, unde chiar sunt foarte bune vaccinurile moderne…cum oare pot fi suportate bine vaccinuri în care găsim:
Formaldehyd, substanță interzisă în industria mobilei deoarece se știe că este carcinogenă!
Phenolrot, care este interzis în industria alimentară, dar admis in vaccinuri!
mercur (din grijă pentru sănătatea noastră, ca să știm mereu exact câtă febră avem) și aluminiu (tot din grijă pentru sănătatea noastră, căci aluminiul nu ruginește)
-impurități provenind din mediile de cultură (rinichi de maimuță, embrioni de găină, celule fetale umane, fermenți modificați genetic, etc
-o grămadă de stabilizatori, neutralizatori, conservanți, antibiotice, substanțe portante, coloranți, etc.

A cincea minciună: în noile vaccinuri nu se mai găsește Thiomersal!
Da, asta este adevărat! Nu se mai găsește Thiomersal, ci Phenoxyethanol, substanță care provoacă daune rinichilor și sistemului nervos. Există deja… 32 de alte denumiri pentru ceea ce noi cunoaștem sub numele de mercur! Practic fiecare vaccin conține mercur, într-o formă sau alta, chiar dacă se numește Thiomersal sau nu!

A șasea minciună: unele vaccinuri trebuiesc periodic repetate pentru a se menține imunitatea!

Din capul locului trebuie spus: vaccinul nu protejează nici măcar un minut după ce a fost administrat. Pentru care motiv ar trebui deci împrospătat? Cine profită?
Vreți o dovadă că este prosteală pe față, că suntem doar folosiți și nu îngrijiți? Iată dovada: în Austria vaccinul contra căpușelor (FSME) trebuie refăcut la fiecare 3 ani, în timp ce în Elveția, același vaccin, produs de același producător, trebuie refăcut o dată la… 10 ani.

Ca o concluzie pentru azi:
Hârtiuța cu contraindicații care însoțește un vaccin nu ajunge decât din întâmplare în mâna unui pacient. Ea este destinată doar medicului sau farmacistului. Adică doar unuia din… gașcă. Ce ar putea citi „prostimea” dacă ar avea acces la informații corecte??? Iată câteva exemple: „HEXAVAC“. Printre efectele secundare găsim .. „țipete lungi, de durată și greu de liniștit“. Pe un vaccin elvețian contra tusei convulsive se poate citi printre altele: „țipete stridente timp de 2 ore cu posibilul deces al copilului!“ În cazul vaccinului contra Hepatitei B se poate citi, printre alte consecințe și „scleroză multiplă“. În Noua Zeelandă spre exemplu frecvența apariției diabetului a crescut cu 60% la doar trei ani de la introducerea vaccinului contra hepatitei B. Din ce în ce mai desele cazuri de diabet la copii apar mai ales ca urmare a vaccinărilor contra oreionului.

Nu uitați: voi răspundeți de sănătatea și viața copiilor voștri!!!

Va urma…

Adevarul despre vaccinuri spus de profesor dr. Pavel Chirila

V-ați întrebat de ce nu sunt primiți la grădiniță, la școală sau la liceu copiii din România dacă nu au multe, extrem de multe vaccinuri făcute??? V-a informat cineva corect și complet asupra efectelor și riscurilor la care sunt expuși copiii în urma vaccinării??? V-a cerut cineva acordul pentru ca vaccinul să fie administrat copilului??? Și-a asumat cineva răspunderea și dacă da…cum???

Începem dezvăluirile de azi, pagini cumplite din „Dosarul Secret” al vaccinurilor, cu interviul luat de Cristela Georgescu reputatului Profesor Dr. Pavel Chirilă. Citiți, înțelegeți și…povestiți și celor care nu știu!!!

1. Domnule doctor, care este schema de vaccinare pentru un copil în România?

Până la 3 ani, schema de vaccinare propusă de Ministerul Sănătății, cuprinde… 26 de vaccinuri (incluzând și rapelurile); chiar dacă nu sunt 26 de înțepături se ajunge la aceasta cifră datorită polivaccinurilor ( ex: Infarix conține 6 tulpini).

2. Ce inseamna schema obligatorie si cate vaccinuri cuprinde ea? Dar cea optionala?

Noțiunea de obligatoriu și opțional este… falsă. Nici o vaccinare în Europa nu este obligatorie. Zic medicii de familie că este obligatorie, dar legal nu este. Reglementarea românească prevede obligativitatea medicului de a vaccina copilul dacă părinții cer lucrul acesta și dacă nu există contraindicații.

3. De cand si cum s-a ajuns la un numar atat de mare de vaccinuri?

În urmă cu 30-40 de ani exista o schemă minimală de vaccinuri. Pe măsură ce laboratoarele au preparat noi vaccinuri, medicii (la indicația Ministerului Sănătății) le-au prezentat populației ca „benefice”, „necesare” și „obligatorii”…

4. Cand, cine si cum au fost facute aceste scheme? Care sunt legile care le reglementeaza? Cum pot fi ele modificate?

Ministerul Sănătății și organismele afiliate (epidemiologie, comisii superioare de vaccinologie, programe de prevenție, etc.) sunt cei care prezintă și recomandă vaccinurile medicilor de familie. Legea este bună: vaccinările nu sunt obligatorii (în baza Cartei drepturilor omului, în baza Cartei drepturilor pacientului, a dreptului la liberă decizie, etc).

5. In Romania, fata de alte tari (de ex. Austria, unde planul de vaccinare are doar statut de recomandare) planul de vaccinare obligatorie este o conditie pentru a putea fi inscris la gradinita, scoala, activitati colective. De ce nu avem dreptul la optiune?

Decizia de a nu înscrie un copil la școală sau grădiniță pentru că nu e vaccinat este un alt abuz, de data aceasta al directorilor de școală și grădiniță; în special ale celor de stat (pentru că salariații statului nu au libertatea de gândire și decizie a celor privați). Nu există nicio reglementare a Ministerului Educației sau a Ministerului Sănătații care să condiționeze înscrierea la școală de vaccinările făcute. În realitate avem dreptul la opțiune. Dacă s-ar merge în justiție părinții ar câștiga întotdeauna.

6. Care ar fi solutia ca totusi copilul sa urmeze un parcurs normal social, daca nu este vaccinat?

Societatea civilă are două soluții:
-să reacționeze și să impună legea;
-să-și înființeze școli private care sunt dispuse să respecte legea copiilor.

7. Ce risca medical un parinte care refuza sa urmeze schema de vaccinare?

Pentru a vă răspunde la această întrebare vă dau un singur exemplu: România este cea mai vaccinată țară contra tuberculozei și de ani de zile este prima din coada Europei la incidența și prevalența tuberculozei. Țările nordice nu și-au vacciant niciodată și nu iși vaccinează populația împotiva tubercuozei. Și nu au nici un caz de tuberculoză sau au o incidență foarte mică.

8. Care este legislatia europeana in materie de vaccinare? Dati-ne va rugam exemple din alte tari membre UE?

Legislația europeană este identică cu a noastră: niciun vaccin nu este obligatoriu, este doar opțional (adică se face la cerere).

9. Credeti ca vaccinarea a devenit de fapt „o afacere” bazata pe teama indusa si lipsa de informare?
Exact. Ați anticipat răspunsul.

10. Unde se pot informa parintii in mod complet si eficient despre tematica vaccinarii?

Pentru specialiști – în studiile de specialitate, pentru publicul larg – pe site-urile dedicate vaccinurilor. Este suficient să acceseze cuvântul cheie „vaccin” sau „vaccinare” sau „vaccinuri”.

Vă dezvăluim și azi o parte din cumplitele „taine” ale acestei afaceri cu urmări benefice pentru unii și dezastroase pentru alții numită…vaccinare în masă!!! Citiți și spuneți și altora! Doar așa vom ajunge să știm când și de ce ne vom duce să cerem efectuarea unui vaccin…pentru noi dar mai ales pentru copiii noștri !!!
La ora actuala, exista doua mari tipuri de celule folosite in productia vaccinurilor: celule de provenienta animala (rinichi de maimuta, embrion de pui, etc.) si celule de provenienta umana. Referitor la celulele de provenienta umana, se stie ca, in mod normal, acestea nu supravietuiesc in afara corpului omenesc. Celulele umane utilizate in productia de vaccinuri sunt asa-numitele celule “nemuritoare“. Acestea sunt, de fapt, celule… canceroase provenite din diferite tipuri de tumori umane sau celule fetale provenite din embrion uman avortat, singurele capabile sa supravietuiasca in vitro si sa se divida fara limita de timp si spatiu.
In prezent, se stie ca inductia cancerului este un fenomen care porneste de la o singura celula si cao singura unitate functionala de ADN strain in celula-gazda poate induce transformarea celulara maligna. Altfel spus…principiul de baza al vaccinarii poate induce…cancerul in organismul celui vaccinat!!! O confirmare a acestor adevaruri este descoperirea, in anul 1960, a virusului SV40 (Simian Virus 40) in vaccinul anti-polio oral “Sabin”, preparat cu virus viu. Ulterior, s-a descoperit ca si vaccinul anti-polio “Salk” (varianta administrata pe cale injectabila) este contaminat, deoarece virusul a supravietuit formaldehidei folosite pentru inactivare. Cercetatorii americani Sweet si Hilleman de la Merck Institut, care au facut descoperirea, afirma ca toate cele 3 tulpini de virus polio vaccinal au fost gasite infestate. Virusul SV 40 provine din rinichiul maimutei verde din Africa, pe care s-a cultivat, dintotdeauna, vaccinul anti-polio. Confirmarea rolului oncogen – adica cancerigen – al acestui virus a venit in momentul in care genomul viral SV40 a fost descoperit in tumori maligne diverse ale adultilor injectati cu vaccinul anti-polio in copilarie.
Dr.Vasile Astarastoaie( Presedintele Colegiului Medicilor din Romania) afirma pe intelesul tuturor, oricat de prost sau rau intentionat ai fi, neputand sa comentezi: “Organizatia Mondiala a Sanatatii introduce dictatura medicala! In ultimii 25 de ani, s-a transformat intr-o institutie care isi intretine birocratia proprie – ca si Uniunea Europeana, ce merge pe acelasi drum. Isi ia masuri de supravietuire. Toate decesele din lume datorate gripei porcine au fost la persoane care aveau deja imunodeficienta prin boli anterioare. O.M.S.-ul incearca sa introduca o dictatura medicala, ca si sanatatea publica ( DSP), care a inceput sa incalce drepturile naturale ale omului, pentru ca, vedeti: a introdus carantina, a interzis libera circulatie, a introdus vaccinarea obligatorie, s-a incalcat autonomia pacientului care nu poate refuza tratamentele obligatorii. Toate, pe acest principiu al sigurantei colectivitatii.
Mai grav este ceea ce urmeaza !!! Fiti atenti si povestiti mai departe !!!
Afirmatii cutrenuratoare ale Jurnalistei austriace Jane Burgermeister:” Inalti oficiali ai SUA, ONU si OMS fac parte dintr-un …“sindicat international al crimei”, controlat de bancherii care administreaza si rezerva Federala a StatelorUnite. Acest grup este pe cale sa comita …“cel mai mare genocid biologic” din lume, folosindu-se de vaccinul impotriva virusului AH1N1.
Acestea sunt cateva dintre acuzatiile pe care jurnalista austriaca le aduce unor oficiali ONU si OMS, intr-un dosar depus la FBI (informeaza site-ul de stiri javno.com. ). Mai mult, ea intentioneaza sa ceara interzicerea masurilor de vaccinare fortata a populatieidin SUA si alte tari afectate de gripa porcina. Potrivit reporterului, grupul a lansat un virus creat artificial, pentru a elimina o parte din populatie si pentru a obtine profituri din vanzarea vaccinului, prin companiile farmaceutice.In aprilie 2009 ea a adus dovezi referitoare la faptul ca laboratoarele Baxter au eliberat in mod intentionat 72 de kilograme de virus al gripei aviare activ. Se pare ca virusul ar fi fost livrat de catre OMS catre 16 laboratoare din patru tari !!!

Sf. Arsenie Boca. O minune, o bucurie

Arsenie Boca – o taină , o bucurie, un refugiu…

In fiecare zi, Sf. Arsenie Boca pledează pentru iertare.

Ma supăr uneori ṣi văd un lucru pe care-l interpretez ca fiind rău.

Plâng, mă supăr, mă agit,dar dupa ce mă rog,

simt si primesc lumina peste semnificatia adevarată a lucrurilor care m-au frămantat.

Si Sf.Parinte îmi arată unde am gresit, că am judecat gresit, că m-am pripit.

Sf Arsenie Boca pledează pentru bunătate.

Să vad ce este bun in oameni, să vad ce e bun in omul iubit…

Sf.Arsenie Boca este aproape de noi, ṣi ziua si noaptea…

Poveste de Crăciun sau cum m-am vindecat de o patimă…

Ne apropiam cu pasi repezi de Crăciun, într-o zi m-am rugat si am adormit…

Am tresărit deodată, am spus o rugăciune din nou si am retrăit in amintire ,

o întâmplare mai neplăcută, pentru care m-am consumat cândva. Cu nervi, cu disperare, cu lacrimi…

Prietenul meu mi-a dat cândva niste motive de gelozie. Vroia sa-mi arate că era un baiat curtat,

căutat … si mă provoca sa reacționez, lucru care mie imi displăcea profund.

Am intrebat in gând ,,De ce?’’. De ce gândul acesta ,acum? Este ceva neplăcut…

Răspunsul a fost cam în felul urmator :,,Nu este un lucru rău.Tu îl percepi ca fiind ceva rau.

Controlează-te!’’

Nu a trecut nici jumătate de oră si s-a intamplat un lucru f. asemănător,

istoria care-mi provocase cândva gelozia, se relua in aceeaşi forma, ca trasă la indigo..

Ma pregăteam sa încep iar o criză de pâns, când am realizat ca abia primisem sfatul,

că promisesem că o să-l ascult pe Sf.Parinte Arsenie. Ce folos am daca cer ajutorul Ṣi nu ascult…

Ṣi am ascultat.

Sf. Arsenie Boca a fost atat de bun si iubitor , că m-a avertizat, m-a pregătit,

m-a invățat sa privesc prin ochii lui , acel fapt care mă deranjase initial,

demonstrandu-mi ca nu era ceva rău. O joacă, o copilărie…Cine ştie cum poate fi numit…

In schimb mi-a demonstrat că gelozia mea este o patimă, ca mă orbeṢte si ma impinge la mânie,

că rănesc pe cei din jur, că nesiguranta mea este de asemenea rea.

Acum, când am tendința de a gândi ceva rău, Sf.Parinte Arsenie Boca mă conduce

spre rugăciunea ,,Izvorul tămăduirii’’ şi eu intreb ,,-Pentru mine?’’

,,-Pentru tine…’’

Mă ruşinez si o citesc, mă calmez, mă eliberez de povara gândurilor grele şi îmi pun toată nădejdea

in mâinile Domnului.

Sf. Arsenie Boca pledează pentru dragoste… Imi arată care sunt calitățile prietenului meu,

câtă nevoie are el de dragoste şi cum pot s-o dăruiesc. Câtă nevoie am eu…

Fără rugăciunile Măicuței Domnului, Ingeruluipazitor, ale Sf.Arsenie Boca şi ale celorlalti sfinti, am fi niste oameni bolnavi, incapabili de a simți iubirea lui Dumnezeu.

Uneori, ma ajută sa descopăr eu – cu emotie in suflet, calitățile prietenului meu, să-l percep ca dar de la Dumnezeu.

De fapt acesta este sensul existenței noastre, suntem daruri de la Dumnezeu, ne căutam, ne şlefuim reciproc şi strălucim impreună, in dragostea pe care o primim şi o trăim ca pe un miracol.

Multumim IOANA, frumoase cuvinte

Publicaţia „Adevărul” reia atacurile obsesive la adresa Bisericii

Într-un articol calomnios publicat în ziarul Adevărul de Timişoara, domnii Daniel Dancea, Ştefan Both (din Timişoara) şi Cezar Pădurariu (din Iaşi) îşi dau mâna şi se lansează într-un atac furibund la adresa Patriarhului României în stilul celor apărute în ziarul Scânteia din primii ani ai regimului comunist.

Materialul de presă denigrator publicat în ziarul Adevărul de Timişoara nu mai miră pe nimeni, deoarece cei trei jurnalişti instigă permanent la ură confesională şi la învrăjbirea dintre Biserică şi societate. De mulţi ani, Biserica şi activitatea ei în favoarea societăţii româneşti reprezintă pentru aceştia nu un subiect de presă care trebuie tratat cu obiectivitate jurnalistică, ci o temă de atac, probabil expresia unor convingeri şi frustrări personale sau rezultatul influenţei asupra lor din partea unor persoane şi grupuri interesate de denigrarea permanentă a Bisericii Ortodoxe Române.

 Articolul din ziarul Adevărul de Timişoara este construit exclusiv prin reluarea obsesivă a unor afirmaţii calomnioase, speculaţii gratuite şi provocări nedemne (ca cea de la Timişoara din anul 2008), date publicităţii de cei ostili Bisericii sau colportate din surse obscure, care nu au fost niciodată probate cu dovezi clare. Şi de această dată, cei trei jurnalişti de la Adevărul reiau aceleaşi calomnii evident cu scop de denigrare despre presupuse relaţii cu Securitatea şi pretinse legături oneroase cu politicieni şi oameni de afaceri niciodată dovedite.

 De altfel, de-a lungul timpului, Patriarhia Română a răspuns prompt, a demontat toate dezinformările şi a făcut clarificările necesare pentru informarea corectă a opiniei publice în legătură cu aceleaşi dezinformări nedemne pentru un jurnalist onest.

Probabil că la cele apărute în ziarul Adevărul de Timişoara nici nu ar mai fi trebuit dat un răspuns. Totuşi, în urma acestui nou atac mediatic din partea publicaţiei Adevărul se impun spre meditaţie următoarele:

Până unde poate scădea calitatea demersului jurnalistic la unii jurnalişti fără responsabilitate, care, prevalându-se de libertatea de exprimare, sunt convinşi că a calomnia sau a denigra este ceva firesc?

 Cum poate o instituţie  de presă ca Adevărul să fie preocupată în cazul Bisericii doar de a susţine o campanie de denigrare permanentă a ei, uneori „mascată” de câteva articole pozitive pentru a induce publicul cititor ideea de obiectivitate gazetărească? Însuși faptul că această publicație este acum în insolvență arată că cititorii nu se lasă înşelaţi de aparenţe.

 Desigur, fiecare instituţie media particulară are libertatea de a-şi alege propria politică editorială, însă se constată încă o dată că publicaţia Adevărul de astăzi continuă campania împotriva Bisericii după modelul ziarului Scânteia de odinioară. Astfel, în acea publicaţie oficială de tristă amintire a regimului comunist din  România, într-un articol din 1986, Biserica era combătută ideologic prin apologia propagandistică a „superiorităţii omului societăţii socialiste cu trainice convingeri materialist ateiste, forţa hotărâtoare a tuturor transformărilor revoluţionare din societate” (conform revistei Historia, iulie 2013). Mesajul ziarului Scânteia de atunci şi al cotidianului Adevărul de astăzi este în esenţă acelaşi!

 Biroul de presă al Patriarhiei Române

preluat de la adresa:  http://basilica.ro/publicatia-adevarul-reia-atacurile-obsesive-la-adresa-bisericii-105141

Sfinţii Grigorie, cei de peste tot anul

GRIGORIE, In greceste, gregórios inseamna „cel treaz“, „veghetorul“ (de la gregoreo, „a fi/sta treaz“, „a priveghea“). Limba bisericeasca pastreaza forma veche Grigorie, dar in limba moderna s-a impus forma Grigore (de unde si prescurtarea Gore). Desi purtat de numerosi sfinti, atat in Rasarit, cat si in Apus, astazi numele este tot mai rar. Diminutivele curente sunt Grigoras si, sub influenta occidentala, Grig (uneori dezvoltat autohton in Griguta). Derivatele feminine – Grigorita, Grigorina – se intalnesc inca si mai putin.

Numele este atestat si in limba latina, sub forma de Gregorius si Glegorius, destul de intalnite in epoca imperiala. Istoria numelui, insa, incepe in primele secole ale erei crestine, cand este purtat de personalitati marcante ale bisericii atat grecesti, cat si romane. In Sinaxar se gasesc trecuti multi sfinti care au avut acest nume – Sf. Grigore de Nazianz (supranumit „Teologul”), Sf. Grigorie de Nyssa, fratele Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie, episcopul Armeniei Mari (supranumit „Luminatorul”) si multi altii. Atestat din vechime, numele apare in limbile slave, iar de aici Grigore va intra si in limba romana.

Din familia derivatelor se mai intalnesc Goras, Guruta, Grigole, Grigorita, Golea, Gorov, Grigoropol, Grigorcea, Grif, Grigor, Gurga, Grigoran, Grigorescu, Guta, Gorcea, Grisca, Grigoras, Griguta, Gligolas, Grigor etc. O dovada a popularitatii numelui este zicala populara „Vrei, nu vrei, bea, Grigore aghiasma”. Este un nume intalnit in toata Europa.

Întrucât foarte mulţi nu se gasesc scrisi în calendarul nostru, am gasit folositor sa-i adunam pe toţi şi să-i listăm mai jos. Cei mai mulţi sunt din biserica greacă şi rusă. Prezentul articol cuprinde lista (ne-exhaustivă) a acestora.

http://i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

1 ianuarie – Sf. Ierarh Grigorie de Nazianz cel Bătrân (cca. 276 – 374), tatăl Sf. Grigorie Teologul

http://i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

5 ianuarie – Sf. Grigorie din Akrita

5 ianuarie Sf GrigorieSf. Grigorie s-a născut în jurul anului 755 în insulele Cretei, din părinţi evlavioşi care se numeau Teofan şi Iuliana. Încă de tânăr a iubit studiul sfintelor scripturi şi a trăit ceva timp în Seleucia, din Grecia Veche, coasta de sud a Anatoliei. Acolo s-a nevoit hrănindu-se doar cu pâine si apă. După ce a murit Împăratul Leon al IV-lea Khazarul şi credincioşii creştini s-au eliberat de tirania acestuia, a mers în Ţara Sfântă, apoi la Roma.

În acei ani, sub împăratul Leon Armeanul (813-820), erezia iconoclastă a renăscut şi s-au înteţit din nou opresiunile. Episcopi ortodocşi erau scoşi din funcţie şi exilaţi. În 815 la Constantinopol s-a întrunit un consiliu al ereticilor în cadrul căruia s-a hotărât alungarea Patriarhului Nichifor (806-815), alegînd în locul sfinţiei sale un mirean eretic pe nume Teodot. De asemenea, episcopii ortodocşi exilaţi au fost înlocuiţi cu eretici.

În timpul împăratului roman Mihai I (811-813)  Sf. Nichifor (806-815) a trimis într-o delegaţie trei membri la Papă menţinând printr-un act apartenenţa la Imperiul Bizantin, nerecunoscându-l ca împărat al Romei. Din aceasta a facut parte şi Sf. Grigorie.

Ulterior sfântul s-a aşezat la o vestită mănăstire din Akrita, şi, într-o chilie mică – ascuns de lume, acoperit doar cu o haină din piele, a plâns şi s-a rugat pentru revoltele şi opoziţiile din sânul bisericii.  Recita psalmi in orele serii, în timp ce se afla gol într-un borcan mare de apă din grădină. Aşa rugându-se, a trăit toată viaţa pământească până ce şi-a încredinţat sufletul în mâinile Domnului.

http://i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

8 ianuarieSfântul Grigorie Zavorâtul

Sfântul Grigorie a venit din Rusia. Pustnic în mănăstirea Sf. Teodosie Marea Lavră de la Kiev și a dormit liniștit în jurul secolul 14 d.Hr.

http://i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

8 ianuarie – Sf. Grigorie Episcopul Moesiei (al Bulgariei) care a adormit în anul 1012.

http://i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

8 ianuarieSf.Cuvios Grigorie facatorul de minuni de la Pecerska (†1093)

sf-cuvios-grigorie-taumaturgul-de-la-pecerska 8 ianuarieNu numai Neocezareea se laudă cu făcătorul de minuni Grigorie, ci şi Sfînta şi făcătoarea de minuni lavră Pecersca se măreşte cu cel care poartă acelaşi nume. Dumnezeu cînd a preamărit întru sfinţii Săi pe Antonie şi Teodosie ai Pecerscăi, care au strălucit prin tot felul de minuni, în aceeaşi vreme a ales şi pe Cuviosul Grigorie, făcătorul de minuni, şi în aceeaşi lavră l-a chemat.

Deci acest fericit, după ce s-a aşezat Cuviosul Antonie în peşteră, a mers la Cuviosul Teodosie, povăţuitorul mănăstirii, şi luînd de la dînsul cinul monahicesc, s-a învăţat sărăcia, smerenia, ascultarea, curăţia, cum şi celelalte bunătăţi; iar la rugăciune mai mult se îndeletnicea. Şi aşa, după nevoinţele cele multe, mai mult decît cele vremelnice s-a învrednicit a avea darul facerii de minuni. Mai înainte de toate a cîştigat biruinţa asupra diavolilor, încît aceştia de departe văzînd pe sfîntul, strigau: „O! Grigorie, ne îngrozeşti cu rugăciunea ta”.

Pentru că Grigorie avea obicei ca, după orice cîntare, să facă rugăciuni pentru certarea celui viclean. Apoi biruitul vrăjmaş nesuferind gonirea ce i se făcea de sfîntul, se gîndea cu ce fel de răutate să-i facă supărare întru îmbunătăţita sa viaţă. Dar, neputînd singur a-i face nimic, a îndemnat pe nişte oameni răi ca să-l fure, dînsul neavînd altceva decît cărţi de rugăciune şi de citire.

Într-o noapte s-au dus tîlharii la chilia lui Grigorie şi ascunzîndu-se, pîndeau pînă ce va ieşi cuviosul la Utrenie în biserică, ca atunci să intre şi să-i ia tot avutul lui. Însă fericitul a simţit venirea lor, pentru că nu dormea în toate nopţile, şi stînd în chilie, se ruga lui Dumnezeu. Atunci s-a rugat pentru dînşii zicînd: „Dumnezeule, dă somn robilor tăi, care s-au ostenit în deşert”. Şi a fost auzit de Dumnezeu, căci au adormit tîlharii cinci zile şi cinci nopţi, pînă ce fericitul în faţa mai multor fraţi i-a deşteptat, zicîndu-le: „Pînă cînd străjuiţi în deşert, vrînd să mă furaţi? Duceţi-vă acum la casele voastre!”.

Aceştia, sculîndu-se, nu puteau să se ducă, fiindcă nu mîncaseră de atîta vreme. Iar fericitul le-a pus înainte bucate şi, hrănindu-i, i-a liberat. Înştiinţîndu-se despre aceasta, stăpînitorul cetăţii a poruncit să-i muncească. Grigorie, mîhnindu-se că pentru dînsul au fost daţi la chinuire, a mers la stăpînitor, i-a dăruit nişte cărţi ale sale şi a liberat pe tîlhari, apoi a vîndut alte cărţi şi preţul lor l-a dăruit la săraci, zicînd: „Nu cumva să mai cadă cineva în primejdie, vrînd să mă fure; căci Domnul a zis: Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie. Faceţi-vă voua pungi care nu se învechesc şi comoară nefurată în ceruri, unde nici furul nu se aproprie, nici molia nu o strică”. Acei tîlhari, pentru minunea ce se făcuse asupra lor, nu se mai întoarseră la locurile lor cele dintîi, şi cu pocăinţă mergînd în aceeaşi mănăstire a Pecerscăi, s-au dat în slujba fraţilor.

Însă vrăjmaşul nu şi-a părăsit viclenia lui cea rea, căci acest cinstit Grigorie mai avea o grădiniţă mică, în care semăna verdeţuri şi sădea pomi roditori. Deci, într-altă vreme, îndemnîndu-i acelaşi vrăjmaş, s-au dus alţi tîlhari şi intrînd în acea grădină, şi-au umplut sacii cu poamă; iar cînd şi-au luat sarcina şi au voit să plece, n-au putut şi au rămas două zile şi două nopţi nemîncaţi, doborîndu-se de sarcini. Apoi începură a striga: „Părinte Sfinte, Grigorie, slobo-zeşte-ne, că ne pocăim de păcatul nostru şi de acum nu vom mai face lucruri de felul acesta”.

Auzind monahii, au alergat şi au pus mîna pe ei, dar n-au putut să-i ducă din acel loc. Atunci i-au întrebat: „Cînd aţi venit aici?”. Tîlharii au răspuns: „Sînt două zile şi două nopţi de cînd stăm aici”. Iar monahii au zis către dînşii: „Noi totdeauna umblăm pe aici şi nu v-am văzut”. Tîlharii au răspuns: „Şi noi, dacă vă vedeam, am fi cerut de la voi mijlocire către stareţ; dar acum, slăbiţi am început a striga. Deci, vă poftim rugaţi pe Sfîntul făcătorul de minuni Grigorie, să ne slobozească”.

Venind Grigorie, le-a zis: „De vreme ce în deşert v-aţi petrecut viaţa voastră, furînd ostenelile străine, iar voi nevoind a vă osteni, de acum să staţi aici ceilalţi ani pînă la sfîrşitul vieţii voastre”. Iar ei cu lacrimi rugau pe stareţ să-i libereze, făgăduind că de acum n-au să mai facă o greşeală ca aceasta. Stareţului făcîndu-i-se milă de dînşii, le-a zis: „De veţi voi să lucraţi cu braţele voastre pe alţii să-mi hrăniţi, vă voi slobozi”.

Tîlharii, cu jurămînt au zis: „Te vom asculta pentru totdeauna”. Atunci Grigorie le-a zis: „Bine este cuvîntat Dumnezeul Cel ce v-a întărit, de acum veţi lucra la sfinţii fraţi şi din osteneala voastră veţi aduce cîte ceva la trebuinţele lor”. Şi astfel i-a slobozit. Tîlharii, în schimbul faptei celei rele, au lucrat în grădinile mănăstirii, pînă la sfîrşitul vieţii lor. Apoi înşelătorul ispititor l-a ispitit şi a treia oară, ca prin tîlhari, asemenea să se aproprie de fericitul, cu acest chip de înşelăciune:

Au venit la Grigorie trei oameni necunoscuţi, care nu păreau a fi tîlhari, ci arătîndu-se ca şi cum le-ar trebui ajutor, vrînd însă a-l ispiti. Doi din ei rugau pe sfîntul pentru cel de-al treilea, zicînd: „Părinte, acest prieten al nostru este osîndit la moarte; te rugăm, grăbeşte a-l izbăvi pe el, dă-i ceva ca să se răscumpere de moarte”. Fericitul văzînd îndată cu duhul că minciuna lor se va descoperi cu adevărul, a lăcrimat cu jale şi a zis: „Vai omului acestuia, că i-a sosit ziua pieirii”. Ei ziseră: „Părinte, dacă-i vei da tu ceva, atunci nu va muri”. Însă aceasta ziceau, vrînd să ia ceva de la dînsul şi să împartă între ei. Iar făcătorul de minuni fiind înainte-văzător, a zis: „Orice i-aş da, tot va muri; însă vă întreb: cu ce fel de moarte este osîndit?”. Ei răspunseră: „Are să fie spînzurat pe lemn”. Atunci înainte-văzătorul le-a grăit: „Bine l-aţi judecat, că dimineaţă se va împlini aceasta”.

Acestea zicîndu-le, s-a coborît în peşteră, unde ferindu-se de vederea şi auzirea deşertăciunilor pămînteşti, avea obiceiul a-şi face rugăciunile; de acolo scoţînd carţile care îi rămăseseră, le-a dat lor, zicînd : „Luaţi acestea şi de nu vă vor plăcea mi le veţi înapoia”. Ei au luat cărţile şi au început a rîde, zicînd: „Le vom vinde şi ceea ce vom lua, vom împărţi”; apoi, văzînd la sfîrşit şi pomii cei rodiţi, ziseră între dînşii: „Vom veni în noaptea aceasta şi vom aduna roadele”.

Sosind noaptea, veniră cei trei tîlhari, iar Grigorie se ruga în peşteră. Atunci ei astupară pe dinafară uşa peşterii, unde era cuviosul şi unul dintre dînşii, despre care s-a zis că va fi spînzurat, suindu-se într-un măr, a început a culege mere, dar iată că o creangă de care se ţinea, s-a frînt şi el a căzut; iar cei ce străjuiau, speriindu-se, au fugit amîndoi.

Atunci, cel ce căzuse cînd era în văzduh, agăţîndu-se de altă creangă, şi neavînd ajutor, s-a spînzurat, iar Grigorie fiind închis, n-a putut să fie cu fraţii la Utrenie, în biserică. Fraţii ieşind din biserică, s-au dus să vadă pricina nevenirii neobişnuite a celui sfînt bărbat; şi iată văzură în pom un om spînzurat, şi se înspăimîntară; apoi căutînd pe Grigorie, îl aflară încuiat în peşteră. El ieşind, a poruncit să coboare pe cel spînzurat, apoi a văzut şi pe prietenii lui, cu alţii care veniseră, şi se uitau la cel mort.

După aceea, a zis: „Vedeţi cum ticăloasa voastră minciună s-a răsplătit? Pentru că Dumnezeu nu se batjocoreşte; şi dacă nu m-aţi fi încuiat, eu i-aş fi ajutat să nu moară, dar de vreme ce vrăjmaşul v-a învăţat să urmaţi cele deşarte şi minciuna, drept aceea aţi pierdut şi mila voastră”. Batjocoritorii, văzînd împlinirea cuvintelor fericitului, căzură la picioarele lui, cerînd iertare. Grigorie i-a supus la slujba mănăstirii Pecersca, ca acolo ostenindu-se, prin sudoarea feţelor să-şi mănînce pîinea, apoi să fie mulţumiţi a hrăni şi pe alţii din osteneala lor. Astfel şi aceia şi-au sfîrşit viaţa, ca şi ceilalţi, slujind în mănăstirea Pecersca, robilor Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ucenicilor părinţilor noştri Antonie şi Teodosie.

Acum se cuvine a spune şi patima morţii pe care a suferit-o sfîntul: s-a întîmplat odată de se spurcase un vas mănăstiresc, prin căderea unei vietăţi necurate; deci, fericitul s-a coborît în Nipru, ca să scoată apa şi să se spele. Voievodul Rostislav Vsevolodic a sosit acolo în aceeaşi vreme, voind să intre în Mănăstirea Pecersca pentru rugăciune şi binecuvîntare, pentru că se ducea la război cu fratele său, Vladimir Monomahul (1113-1125), împotriva polovţilor; şi văzînd slugile lui Rostislav pe cuviosul acesta, au început a-l batjocori şi a-l defăima cu cuvinte de ruşine, fiind povăţuiţi de înrăutăţitul vrăjmaş.

Cuviosul îndată cunoscîndu-i, cu duhul său proorocesc, că sînt aproape de moarte, a zis către dînşii: ” O! fiilor, cînd este trebuinţă să aveţi umilinţă multă şi să faceţi rugăciuni, atunci săvîrşiţi mai multe răutăţi care nu sînt plăcute lui Dumnezeu; deci plîngeţi a voastră pierzare şi vă căiţi de greşalele voastre, ca măcar o uşurare să luaţi în ziua cea înfricoşată, căci acum v-a ajuns judecata şi vă veţi îneca toţi în apă, împreună cu domnul vostru”.

Voievodul Rostislav auzind aceasta, n-a pus la inima sa cuvintele cuviosului, şi părîndu-i că îi grăieşte minciună, iar nu proorocie, s-a mîniat foarte şi i-a zis: „Mie îmi spui că voi muri în apă, cel care ştiu a înota prin mijlocul ei? Poate tu singur vei gusta acea moarte”. Deci, îndată, fără frică de Dumnezeu, a poruncit să lege mîinile şi picioarele cuviosului, să-i atîrne de grumaz o piatră, şi să-l arunce în apă; şi astfel l-a înecat.

Fraţii l-au căutat două zile şi nu l-au găsit; apoi a treia zi s-au dus în chilia lui, vrînd să ia de la el ceea ce a rămas; dar iată că au găsit în chilie pe cuviosul mort, avînd mîinile şi picioarele legate, piatra spînzurată de grumaz, iar hainele îi erau încă ude şi faţa ca a unui om viu; atunci se mirară de cine şi cum a fost adus, de vreme ce şi chilia era încuiată.

Însă dînd laudă lui Dumnezeu, Celui ce face minuni întru sfinţii Săi, au scos cu cinste moaştele făcătoare de minuni şi le-au pus în peşteră, unde stau şi pînă acum nestricate. Rostislav, nesocotind aceasta a fi păcat şi cu groază suflînd, n-a intrat în mănăstire, precum se făgăduise, şi n-a voit nici binecuvîntarea, care s-a şi depărtat de la dînsul; numai Vladimir Monomahul, fratele lui, a fost în mănăstire, cerînd binecuvîntare. Cînd erau la Tripoli şi au trecut rîul Stugna, făcură cetele lor război cu polovţii şi nu i-au biruit, dar domnii ruşi au fugit din faţa potrivnicilor; atunci Vladimir, fugind, a trecut rîul Stugna, prin rugăciunile şi binecuvîntarea sfinţilor din Pecersca, iar Rostislav s-a înecat cu toată oastea.

Astfel, s-a împlinit proorocia sfîntului, deoarece cu ce măsură a măsurat răul ucigaş, i s-a măsurat şi lui. Iar cel fără de răutate şi făcător de minuni, Grigorie, a aflat izvorul vieţii şi cu rîul dulceţii celei veşnice desfătîndu-se, la apele cele mai presus de ceruri, laudă numele Domnului, Căruia se cuvine slavă şi laudă, acum şi pururea şi în nesfîrşiţii veci. Amin.

Continuarea

(IV) Minuni actuale în trai ortodox. Vindecare de hepatită și liniște sufletească

(25.02.2015) din rubrica Minuni și mărturisiri 

Doamne ajuta! Vreau sa va impartasesc si eu povestea mea, poate ca această experiență va mai ajuta si pe altii. Va multumesc!

Doresc sa va povestesc si eu cat bine mi-a facut Dumnezeu si bunii sfinti ai sai: Sfantul Nectarie, sfantul Efrem cel Nou, parintele nostru Arsenie, sfantul cuvios Ioan de la Prislop, sfintii Nicolae, Rafail si Irina, sfantul Ioan Rusul  si nu in ultimul rand Maicuta Domnului. Am tinut sa-i enumar pe toti cei la care am alergat in rugaciunile mele, deoarece stiu ca toti m-au ajutat, au lucrat impreuna. Le multumesc dar stiu ca nu indeajuns pentru tot binele primit.

Baldachin with holy relics of Saint Nektarios, Radu Voda Monastery, BucharestPe sfantul Nectarie l-am “cunoscut” cu aproape 4 ani in urma,  in incercarile mele disperate si neputincioase de-a incerca sa schimb ordinea lucrurilor: Imi doream cu ardoare un copilas, care se lasa asteptat. Pe-atunci nu stiam sau mai bine zis nu voiam sa vad ca toate se intampla cu voia Domnului si la timpul randuit. Asadar, fiind in vizita la nasii nostri la Bucuresti, am insistat ca vreau sa merg la Sfantul Nectarie, la manastirea Radu Voda. Zis si facut, am ajuns acolo ne-am inchinat, ne-am rugat cum am stiut, am scris un acatist (Nasa era era cam in aceeasi situatie cu mine, copilasul se lasa asteptat si in familia lor). Cand am iesit pe poarta manastirii aveam un zambet pana la urechi si o certitudine in suflet cum ca toate se vor aranja. A trecut o luna, eram la sfanta liturghie si dintr-o data am ametit si am apucat sa-i spun unei doamne ca am nevoie de niste apa. Urmatorul lucru pe care-l stiu e ca m-am trezit intinsa pe jos, cu trei doamne in jur care incercau sa ma ajute. Asta a dat startul unui lung sir de investigatii medicale la finalul carora diagnosticul m-a lasat muta: Hepatita cronica B activa! Eu ii ceream lui Dumnezeu copilasi, fara sa stiu ca acei copilasi ar fi putut oricand sa fie infectati. Mare, mare este puterea lui Dumnezeu si lucreaza in cel mai minunat mod! Am trecut prin multe stari in acea perioada: a fost deznadejde, furie, sentimente de neputinta, toata lumea imi spunea ca trebuie sa invat sa traiesc cu aceasta boala, deoarece Hepatita cronica B nu se vindeca decat in 3-5% din cazuri. Dar mi-am amintit de tot ce citisem despre Sfantul Nectarie, de minunile lui si de fapt am constientizat ca totul a inceput dupa vizita la Manastirea Radu Voda. Incepusem sa vad de fapt ca Dumnezeu se milostivise de mine, m-a scos din “goana dupa copii” si m-a invatat sa am rabdare si incredere in voia Lui. Incepusem demersurile pentru obtinerea tratamentului cu interferon, si am depus dosarul in septembrie stiind ca listele de asteptare la CAS sunt mari, aprobarea putand veni si dupa 1 an jumate sau chiar doi.  In acea saptamana am fost si la mormantul Parintelui Arsenie si m-am rugat sa faca cum stie ca e mai bine pentru ca ma temeam groaznic de tare de tratament. Peste tot citisem ca e un tratament dur, foarte greu de suportat. In exact 2 luni de la “vizita” la parintele Arsenie, m-a sunat medicul sa-mi spuna ca mi s-a aprobat tratamentul. Nu stiam daca sa plang de teama sau sa ma bucur. Dar “Comisia mea din ceruri”, cum obisnuiesc sa-I numesc pe bunii sfinti, mi-au trimis ajutor mai repede decat puteam sa ma gandesc. Am inceput tratamentul  si totul a decurs nesperat de bine, aveam doar dureri de cap razlete si oboseala permanenta, dar a fost foarte, foarte bine fata de cum putea sa fie.  In tot acest timp, m-am uns in partea dreapta cu ulei de la Sfantul Nectarie, am citit acatistul Sfantului, m-am  rugat dar nu cat ar fi trebuit si mare ajutor am primit de la mama mea care l-a descoperit si ea pe sfantul Necatrie si i-a citit acatistul tot anul cat am fost sub tratament. Analizele mele nu aratau deloc bine, dar ma bucuram ca totusi ma simteam bine, nu am lipsit nici o zi de la servici. In timpul acesta, am avut un vis… L-am visat pe sfantul Nectarie cu un bebelus in brate, venea dupa mine. Dar la un moment dat s-a oprit. Se uita la copilas dar nu a mai facut un pas. M-am trezit mai fericita ca niciodata, a fost un sentiment de nedescris chiar daca sfantul nu a venit cu copilasul la mine. Cumva traiesc cu gandul ca puiutul meu e in grija sfantului si poate candva mi-l va incredinta mie.

Revenind la boala mea, in toamna anului trecut am terminat tratamentul. La o luna de la terminarea lui am fost sa-mi fac analizele si ce credeti? Hemograma era impecabila, analizele la ficat perfecte si cel mai important, AgHbs devenise negativ si aveam anticorpi!!! Asta insemna ca am scapat de virus, ca eram parte din acei 3-5% care reusesc! Mi-am sunat de urgenta medicul sa-I spun, si m-a chemat la cabinet. Mai tarziu mi-a spus ca de fapt n-a avut incredere in cum interpretasem eu analizele si a vrut sa se convinga singur de aceea ma chemase. Dupa 6 luni trebuie sa refac analizele si daca se mentin, voi fi declarata vindecata. Dar medicul era foarte optimist, spunand ca odata ce corpul a creat anticorpi nu se asteapta la surprise neplacute dar ca protocolul trebuie respectat.

Trebuie sa mai multumesc si Sfantului Efrem care ma ajuta sa scap de dureri crunte de cap doar prin ungere cu ulei de la candela Sa. Asta dupa ce ani de zile am suferit din cauza unor cumplite migrene. Grabnic ajutator este, chiar si cu cei care cred mai putin sau sunt umbriti de indoiala cum a fost si cazul meu.

Multumesc lui Dumnezeu si tuturor sfintilor care m-au ajutat! Eu nevrednica, tare I-am suparat de-a lungul timpului si tot am gasit mila! Sunt sigura ca oricine va cere va fi ajutat, doar sa-si doreasca asta cu adevarat. Dumnezeu asculta si rugaciunile scurte si simple… am simtit asta din plin! Si in incheiere mai am o veste minunata: nasa mea este insarcinata. Nici rugaciunile ei nu au ramas fara raspuns. Credeti, credeti cu tarie si veti fi ajutati. Doamne ajuta!

© Copyright: Preluarea textelor complete se face numai cu înştiinţarea admin. DOAR ORTODOX, sau parţial, cu continuare de trimitere la articolul de pe acest site. Mulţumim pentru înţelegere!

Virgiliu Gheorghe, Andrei Dîrlău – „Fața nevăzută a homosexualității”

fata nevazuta a homosexualitatiiCuvîntul Editorului – Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă

Volumul de faţă constituie un nou semnal de alarmă pentru lumea românească, dar şi pentru restul lumii. O excepţională monografie a fenomenului homosexualităţii şi a mişcărilor pro-homosexualitate din ultimele patru decenii, cartea Faţa nevăzută a homosexualităţii, printr-o minuţioasă documentare, scoate la iveală adevăruri ştiinţifice care aruncă în aer întregul edificiu ideologic pe care se sprijină propaganda homosexualităţii astăzi.

Lucrarea se justifică mai ales în contextul actual, în care homosexualitatea nu mai poate fi considerată doar o problemă a unui grup de persoane, ci constituie deja unul dintre elementele dominante ale ideologiei zilei, impus legislativ în tot mai multe ţări ale lumii, într-o polemică deschisă faţă de familie şi credinţa creştină.

virgiliu gheorghe_andrei dirlau

autorii cărții – Virgiliu Gheorghe si Andrei Dîrlău

Cel mai îngrijorător ni se pare însă faptul că tot mai mulţi copii şi tineri din familiile creştine, botezaţi în numele lui Hristos, riscă azi să adopte un comportament homosexual, pătîndu-şi haina botezului, căzînd din sistemul moral al Bisericii creştine şi riscînd, de asemenea, toate bolile şi suferinţele descrise în această carte. Ei devin astfel victime ale unui context ce favorizează şi chiar cultivă tulburările identităţii de gen (atac frontal şi lipsit de scrupule la adresa antropologiei creştine), abuzurile sexuale şi homosexuale şi alte asemenea fenomene prezentate cu multă acribie ştiinţifică pe parcursul cărţii. Spunem că aceşti tineri pot ajunge victime în primul rînd pentru că, sub presiunea dezinformării şi a manipulării mediatice, ei nu au nicio idee despre bolile şi suferinţele ce-i aşteaptă dacă vor urma calea homosexualităţii. În acest sens, prezenta carte putem spune că li se adresează în primul rînd lor, ca şi tuturor celor care şi-au însuşit deja acest stil de viaţă, cu tot ceea ce presupune el. Iată cîteva doar dintre consecinţele comportamentului homosexual ce rezultă din studiile citate în carte:

– în medie, homosexualii care trăiesc în cuplu întreţin relaţii sexuale cu 8 parteneri pe an, iar cei care nu trăiesc în cuplu cu aproximativ 20 de parteneri pe an;

– dintre homosexuali, 43% întreţin relaţii sexuale cu peste 500 de bărbaţi pe parcursul vieţii, iar 28% cu peste 1.000 de parteneri;

între 70% şi 78% din homosexuali raportează că au contractat o boală cu transmitere sexuală (BTS);

probabilitatea ca un homosexual să dezvolte cancer anal este de 38,8 ori mai mare decît în cazul unui heterosexual;

homosexualii prezintă o probabilitate de cel puţin 160 de ori (cu 15.900%) mai mare de contaminare cu HIV decît heterosexualii;

rata consumului de droguri şi alcool este de trei ori mai mare la bărbaţii gay, lesbiene şi bisexuali decît la heterosexuali;

– depresiile unipolare şi bipolare au o rată de incidenţă de 3,64 ori mai mare la gay şi de 3,69 ori mai mare la lesbiene faţă de heterosexuali;

– dintr-un studiu realizat de medicul american Gary Remafedi rezultă că 72% din homosexuali consultaseră de‑a lungul timpului un psihiatru sau un psiholog pentru probleme emoţionale şi 31% fuseseră spitalizaţi pentru o chestiune de sănătate mentală.

– Bagley şi Tremblay (1997), observînd comportamentul suicidal al unui grup de tineri homosexuali cu vîrste între 18 şi 27 de ani, constată o rată de sinucidere mai mare de 14 ori faţă de tinerii heterosexuali de aceeaşi vîrstă;

– în studiul său, Remafedi constată că 34% din homosexuali au avut la un moment dat o tentativă de sinucidere, iar, dintre cei care nu au avut, 21% estimează că o vor face in viitor;

– într-un studiu desfăşurat pe perechi de gemeni din care unul era homosexual, s-a constatat că cei homosexuali își doreau să moară de 4,4 ori mai mult decît fratele lor geamăn care era heterosexual, se gîndea cum să se sinucidă de 4,1 ori mai des şi aveau o rată a tentativelor de sinucidere de 6,5 ori mai mare;

– cel mai vast studiu desfăşurat vreodată a constatat că homosexualii, în anul 1993, trăiau cu 35 de ani mai puţin decît bărbaţii heterosexuali, iar lesbienele trăiau cu 34 de ani mai puţin decît femeile heterosexuale;

– încă din anul 1964 activiştii homosexuali susţineau că „homosexualii constituie un răspuns perfect la problema exploziei demografice”.

Avînd în vedere toate acestea, considerăm că volumul de faţă constituie una dintre cele mai importante mărturii ale iubirii faţă de om, faţă de omul aflat într-o cumpănă a vieţii, faţă de omul care a fost sedus sau a alunecat pe căile homosexualităţii.

Dimpotrivă, cei care se străduiesc să demonstreze faptul că homosexualii nu au un comportament patologic, ci că stilul lor de viaţă reprezintă o alternativă cît se poate de normală la heterosexualitate, credem că sînt principalii duşmani ai omului – şi mai cu seamă principalii duşmani ai homosexualilor înşişi. Credem că numai adevărul poate să-i ajute pe aceştia din urmă să depăşească uriaşa suferinţă pe care le-o provoacă stilul de viaţă homosexual la care s-au lăsat atraşi. Iar acest adevăr le vine în întîmpinare astăzi mulţumită efortului excepţional al celor doi autori, Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dîrlău.