Cuvânt al PS Sebastian în ziua Sf.Ap. Andrei: „Creştinismul l-a motivat pe român să pună mâna pe armă şi să iasă la război atunci când popoare cotropitoare s-au năpustit asupra lui, atunci când popoare migratoare de altă cultură au venit, s-au stabilit aici.”

ps-sebastian”   (…) Sf. Ap. Andrei, cel care a călcat cu picioarele pe pământul României de astăzi, mai precis, în pământul Dobrogei. El a venit în vremea aceea coborând dinspre Ucraina şi a evanghelizat oraşele vechi de la ţărmul Mării Negre, Tomis, Calatis, Histria, adică Constanţa, Mangalia de astăzi şi celelalte oraşe care erau în vremea aceea. A propovăduit credinţa creştină, hirotonit pe primii episcopi, a rânduit pe primii preoţi şi a învăţat pe toţi locuitorii din vremea aceea – ai Sciţiei Minor, Dobrogea de astăzi, i-a învăţat această credinţă creştină pe care şi noi o moştenim până astăzi şi o păzim aşa cum putem fiecare împotriva atacurilor care se fac de tot felul, împotriva ei.

Ce s-a întâmplat cu credinţa creştină a locuitorilor Dobrogei din vremea aceea după plecarea Sf. Andrei? Mărturiile care s-au păstrat până astăzi, ca Peştera Sf. Andrei, sau pârâul Sf. Andrei ne arată că acest creştinism înfiripat, adus de Sf. Andrei nu a dispărut niciodată. Locuitorii Dobrogei au rămas totdeauna credincioşi creştini, în pofida faptului că peste ţara noastră au venit romanii cu cele două războaie, pe când încă romanii nu erau creştini, ci erau prigonitori ai creştinilor. Au venit după aceea slavii şi celelalte popeare migratoare. Ei bine, în pofida toturor acestora, românii, locuitorii acestor ţinuturi, au rămas creştini. Mai mult decât atât, domnitorii, cnejii, voievozii, conducătorii adică, ai ţărilor fărâmiţate de pe teritoriul României de astăzi – au fost creştini. Şi aveau de-a dreapta lor totdeauna sfetnic pe mitropolitul Ţării. Ei înşişi, domnii, voievozii, au înţeles că trebuie nu doar să conserve, să păstreze şi să ducă mai departe credinţa aceasta creştină, ci au înţeles că trebuie să se întreacă în zidirea de biserici, ctitorii sfinte care au rămas până astăzi. Aşa au înţeles, dragii mei, românii, de-alungul al 2000 de ani să ducă mai departe zestrea aceasta primită de la nimeni altul decât de la Sf. Apostol Andrei pe care noi îl prăznuim astăzi.

Iată o coincidenţă fericită, sau poate pronia lui Dumnezeu a rânduit ca ziua Sf. Andrei să fie lângă Ziua Naţională a României. Astăzi prăznuim pe sfântul care ne-a dat creştinismul, iar mâine 1 decembrie, facem amintire de Unirea României Mari într-o singură ţară. Astăzi vasazică sărbătoare spirituală a neamului nostru, mâine sărbătoare naţională; ceea ce trebuie să ne îndemne o dată în plus să fim români buni, dar sa fim şi creştini buni, aşa cum au fost moşii şi strămoşii nostri de-alungul celor 2000 de ani.

Spun aceasta într-o vreme în care, vedeţi şi dvs., citiţi în ziare sau vedeţi la televiziune, atacuri pornite împotriva creştinismului. Ca şi cum acesta ar putea fi dăunător. Cel mai proaspăt război împotriva creştinismului a fost acela la care dvs. aţi fost siliţi fiecare să veniţi să semnaţi dacă sunteţi de acord ca copiii dvs. să facă sau nu religie în şcoală. Ca şi cum religia ar fi homosexualitate, ca şi cum religia ar fi drog, ca şi cum religia ar fi băutură în şcoală, adică daunătoare, ca şi cum creştinismul a omorât vreodată pe cineva. Este un atac de neimaginat asupra unui popor care 2000 de ani a rămas şi a rezistat pe teritoriul acesta românesc cu credinţa lui puternică în Dumnezeu.

Creştinismul acesta l-a motivat să pună mâna pe armă şi să iasă la război atunci când popoare cotropitoare s-au năpustit asupra lui, atunci când popoare migratoare de altă cultură au venit, s-au stabilit aici. Poporul nostru s-a păstrat român şi creştin şi datorită acestui creştinism moştenit de la Sf. Andrei şi datorită acestei Biserici creştine ortodoxe care a conservat adevărul de credinţă şi morala acesta creştină.

Dragii mei, la o zi ca aceasta, când prăznuim pe părintele nostru, pe sfântul ocrotitor al României şi al poporului român, pe Sf. Andrei, trebuie să înţelegem ca trebuie să păstrăm şi să respectăm această moştenire pe care o avem de la el. Iar el, Apostolul Andrei nu este oricare alt sfânt, ci este unul din apropiaţii lui Iisus, care a auzit cu urechile lui învăâătura aceasta pe care ne-a dat-o nouă. N-a citit-o din cărţi, n-a văzut-o la televizor, n-a auzit-o la radio, a auzit-o şi a cules-o de pe buzele Mantuitorului Iisus Hristos. Iată un argument în plus să credem şi să respectăm acestă învăţătură pe care am primit-o de la el.

Să fim dragii mei, creştini buni şi români buni. Iată bate la uşa lumii războiul acesta despre care tot am auzit, că se frământă popoarele şi nu le mai ajunge nici petrolul, nici bogăţiile de tot felul şi se ameninţă unele pe altele cu război. Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ferească de această nenorocire. S-a construit atât în lumea aceasta, am văzut muzee încărcate cu tezaure nespus de valoroase. Vine o bombă de aceasta, a unor oamnei fără înţelepciune şi plini de lăcomie care nu se mai satură şi zădărniceşte tot ce am agonisit de veacuri sau milenii. Să ne rugăm lui Dumnezeu să le dea înţelepciune conducătorilor lumii, să se mai gândească şi la El, nu doar la buzunarele lor, la ambiţiile şi la orgoliile lor şi niciodată să nu mai îndraznească cineva a purta război împotriva oamenilor ca să nu mai moară oameni. Şi problemelor de tot felul să le găsească soluţia cu înţelepciune şi cu aşezare, pentru că de aceea am făcut cu toţii şcoală şi ne-am informat, şi ne-am deprins să gândim şi să abordăm cu înţelepciune lumea acesta pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o nouă, oamenilor de astăzi să o ducem mai departe.

Să-l rugăm pe sfântul ocrotitor Apostolul Andrei să vegheze asupra neamului acestuia ca niciodată să nu-şi piardă creştinismul pe care l-a primit de la el. Niciodată să nu ajungă, aşa cum s-a întâmplat în perioada comunistă, să fie atatcat de ideologii atee, ideologii necreştine sau anticreştine care vor să-i facă foarte mult rău.

Dumezeu să ne ajute tuturor, iar Sfântul Andrei – ocrotitor şi păzitor al neamului nostru. Dumnezeu să primească rugăciunile noastre, să ne ajute tuturor, la mulţi ani!”

audio integral (sursa: doarortodox.ro):

http://i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei (13 decembrie)

Troparul Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Dosoftei, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Glasul 8

Apărătorule al Ortodoxiei și învățătorule al sfințeniei, păstor blând ca un miel și mare dascăl al Sfintei Liturghii, Părinte Ierarhe Dosoftei, roagă pe Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

Condacul Sf. Ierarh Dosoftei

Glasul 3

Arătatu-te-ai bun lucrător în via lui Hristos, folosind cuvântul Evangheliei Domnului la povățuirea dreptcredincioșilor pe calea mântuirii, ca un adevărat păstor duhovnicesc al Bisericii și slujitor al oamenilor. Credința păzind-o și pe credincioși către Dumnezeu îndreptându-i, întărești nădejdea în sufletele celor care te cinstesc, fericite ierarhe.

Rugăciune către Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei:

O, preaînțelepte, Sfinte Ierarhe Dosoftei, ai fost trimis de Dumnezeu, la vreme de strâmtorare, să fii pavăză Bisericii Moldovei. Pentru credința, blândețea, răbdarea și milostenia ta, chipul îngeresc ai primit și vrednic te-ai făcut de înălțimea chemării arhierești. Înțelept tâlcuitor al dreptei credințe, luminător și sfințitor al limbii române, mare iubitor al Sfinților și al Sfintei Liturghii te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Dosoftei. Întrucât te-ai învrednicit să stai în preajma Sfintei Treimi, te lăudăm, cântăm și fericim viața ta curată și multa ta osteneală pentru credința și lucrarea Bisericii lui Hristos.

Acum, te rugăm, păstor luminat al Bisericii și împreună liturghisitor cu îngerii în ceruri, ajută-ne cu mijlocirile tale, rugând pe Dumnezeu să dăruiască poporului nostru tăria dreptei credințe, bucuria vieții sfinte și rodirea faptelor bune; să ocroteacă pe părinți și pe copii, să vindece pe cei bolnavi și să mângâie pe cei întristați; să sporească dragostea noastră, a tuturor, pentru cei săraci, singuri și neajutorați; să ne ajute pe toți să împlinim poruncile Evangheliei lui Hristos, spre slava Sfintei Treimi și mântuirea noastră. Amin.

Viaţa Sfântului

Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava în familia Barilă. Părinţii săi Leontie şi Misira, binecredincioşi creştini, români de neam, aveau rudenii în Transilvania şi în ţinutul Liovului. La botez, pruncul a primit numele Dimitrie, pentru că se născuse în preajma zilei de 26 octombrie, când Biserica sărbătoreşte pe  sfântul martir din cetatea Tesalonicului de la începutul veacului al IV-lea.
Tânărul Dimitrie Barilă a învăţat carte de la cei mai renumiţi dascăli din Moldova şi la şcoala Frăţiei Ortodoxe de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Liov. Dăruit de Dumnezeu cu o inteligenţă deosebită şi-a agonisit încă din anii copilăriei şi ai tinereţii multă ştiinţă de carte. A studiat cu multă râvnă Sfintele Scripturi şi învăţăturile dumnezeieştilor Părinţi ai Bisericii şi a deprins cu mult drag meşteşugul tâlcuirii textelor sfinte în limba română, pentru că învăţase a vorbi şi a scrie în alte limbi ca să transmită tezaurul sfintei Ortodoxii: greacă, latină, slavonă bisericească, polonă şi ucraineană.
Pe lângă învăţătura adunată cu migală de la mulţi dascăli, la şcoala mănăstirii Probota a deprins şi învăţătura cea duhovnicească: rugăciunea, ascultarea, smerenia şi nevoinţele ascetice. A primit îngerescul chip în această sfîntă mănăstire la anul 1649, cu numele de monah Dosoftei. Iubitor de înţelepciune şi vrednic împlinitor al nevoinţelor călugăreşti, Cuviosul Dosoftei a sporit în dragoste şi rugăciune, devenind părinte duhovnicesc şi începător al obştii de la Probota. Într-o însemnare în limba română el scrie la 14 septembrie 1649: „Ieromonah Dosoftei de la Pobrata, feciorul lui Leontar Barilovici”, iar alături, în limba greacă: „Dositheos, ieromonah, fiul lui Leontar Barila şi al Misirei”.
Timp de mai mulţi ani învăţatul egumen a călăuzit pe monahi la Hristos, întărindu-i în buna nevoinţă şi în cunoaşterea Sfintei Scripturi. A dezvoltat mult şcoala mănăstirii Probota şi a crescut mulţi ucenici luminaţi, aducând în obştea sa o adevărată înnoire duhovnicească.
Datorită prestigiului său de cărturar şi virtuţilor care-i luminau chipul şi faptele, ieromonahul Dosoftei este chemat de Dumnezeu la slujirea arhierească. În anul 1658 este episcop de Huşi, după un an trece în scaunul vlădicesc de la Roman, iar în 1671 este ales mitropolit al Moldovei. Blând şi smerit, înaltul ierarh uimea pe toţi prin înţelepciune şi bunătate: Cronicarul Ion Neculce îl descrie astfel: „Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost (simplu) de felul lui. Şi era neam de mazâl. Prea învăţat, multe limbi ştia: elineşte, sloveneşte, şi altă adâncă carte şi-nvăţătură. Deplin călugăr şi cucernic, şi blând ca un miel. În ţara noastră, pe ceasta vreme nu este om ca acela”.
Iubitor şi trăitor al dreptei credinţe, purtător de grijă faţă de păstoriţii săi în vremuri „nepaşnice pentru ţară”, cu dese schimbări de domnii, sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei şi-a împlinit misiunea pastorală prin punerea în lucrare a darurilor pe care i le-a dat Dumnezeu din belşug: traducerea şi tipărirea de carte sfântă în limba română. În liniştea chiliei sale din patria natală sau aflat în pribegie, sfântul a dăruit Bisericii şi neamului românesc lucrări de mare valoare. Primele cărţi tipărite a u fost Psaltirea în versuri şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (Uniev, 1673). Înţelegând în Duhul Sfânt poezia psalmilor, i-a transpus în versuri româneşti, ca să apropie tot mai mult de sufletul poporului comoara de lumină şi de har a cuvântului dumnezeiesc. Recunoscut ca autoritate teologică, a revizuit traducerea făcută de spătarul Nicolae Milescu la Vechiul Testament, text care va fi  inclus în Biblia de la Bucureşti, din 1688.
În toamna anului 1673 a plecat în pribegie în Polonia, din cauza schimbărilor de domn în ţară şi a convingerilor sale antiotomane. În 1674 a fost înlocuit în scaunul mitropolitan de la Iaşi cu Teodosie, episcopul de Roman. În anul următor, Mitropolitul Dosoftei este readus în demnitatea sa chiriarhală, iar Teodosie se retrage la mănăstirea Bogdana şi peste puţină vreme va cunoaşte moarte martirică.
După refacerea tipografiei de la Iaşi, Mitropolitul Dosoftei a tipărit noi cărţi de slujbă şi de învăţătură în limba română: Dumnezăiasca Liturghie (1679 şi 1683), Psaltirea de-nţăles (1680), cu text paralel în română şi slavonă, Molitvănic de-nţăles (1681). Între anii 1682-1686 a tradus după izvoare greceşti şi slavone şi a tipărit în limba română Viaţa şi petrecerea sfinţilor, în patru volume. Lucrarea a rămas neterminată datorită plecării forţate în Polonia. Această carte deosebit de necesară pentru misiunea Bisericii arată darul de mare cărturar al mitropolitului Dosoftei dar şi dragostea sa pentru sfinţi şi pentru sfinţenie. De aceea, el scrie despre sfinţi cuvioşi români pe care i-a cunoscut personal şi despre alţii pe care poporul îi venera cu multă evlavie: „Dară tocma şi din rumâni mulţi sfinţi sânt, carii am şi vădzut viaţa şi traiul lor, dară nu s-au căutat, fără numai Daniil de Voroneţ, şi Rafil de Agapia, i-am sărutat şi svintele moştii. Apucat-am în dzâlele noastre părinţ nalţ la bunătăţ şi-n podvig, şi plecaţ la smerenie adâncă. Părintele Chiriac de Beserecani, gol şi ticăloşit în munte 60 de ani. Şi Chiriac de Tazlău, Epifanie de Voroneţ, Partenie de Agapia. Dară Ioan de Râşca, arhiepiscopul acel svânt şi minunat, Inochentie de Pobrata şi Istatie!”.
În 1686 regele polon Jan Sobieski, în campania sa antiotomană, a intrat în Moldova pentru a-l atrage de partea sa pe voievodul Constantin Cantemir. Fiind nevoiţi să se retragă, polonii au luat cu ei mulţime de pietre scumpe, odoare din aur şi argint. Luat ostatec împreună cu tezaurul Mitropoliei şi cu moaştele Sf. Ioan cel Nou, Mitropolitul Dosoftei a trăit ultimii ani ai vieţii sale pământeşti departe de ţară. Aici a continuat lucrarea sa cărturărească şi a păstrat mereu legătura cu ierarhii ortodocşi de la Moscova şi de la Kiev. Pentru a aplana conflictele teologice privind epicleza euharistică mitropolitul moldovean a tradus din elineşte în slavo-rusă scrieri ale Sfinţilor Părinţi Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Gherman, patriarhul Constantinopolului, Simeon al Tesalonicului, argumentând astfel dreapta învăţătură a Bisericii. Păstor dreptcredincios şi jertfelnic, sfântul ierarh a îndurat cu demnitate asprimile şi lipsurile, purtând de grijă comunităţii sale ortodoxe care se afla în Polonia. Sfinţenia vieţii lui strălucea nu numai asupra fiilor duhovniceşti, chiar regele Jan Sobieski venea adesea la castelul de la Stryi, unde locuia sfântul mitropolit al Moldovei, ca să participe la slujbe cu familia şi să-i dea cinstire cuvenită. În ciuda presiunilor care s-au făcut asupra lui, sfântul ierarh Dosoftei a refuzat trecerea la uniaţie şi a rămas ortodox până la trecerea sa la veşnicie, la 13 decembrie 1693. Din mărturiile călugărilor care l-au însoţit în exil aflăm că sfântul şi-a cunoscut vremea chemării sale la veşnicie de către Domnul. Blândul ierarh Dosoftei a fost înmormântat la Biserica „Naşterea Domnului” din Jolkiew, astăzi în Ucraina.
Pătimind încercări şi multe necazuri în această viaţă trecătoare, sfântul mitropolit Dosoftei al Moldovei rămâne peste veacuri un teolog al întregii Ortodoxii, ierarh cu viaţă sfântă şi neîntrecut învăţător al dreptei credinţe în limba poporului său. Luminat de harul Duhului Sfânt, el a slujit cu dragoste Biserica Mântuitorului Hristos, cu smerenie şi fapte minunate, iar acum se roagă în ceruri pentru mântuirea sufletelor noastre.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Vedeti Acatistul Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei

Continuarea

Vestire bună: Biserica Sfântul Grigorie Palama din București va avea o copie în mărime naturală a Icoanei Maicii Domnului Grabnic-ascultătoare (Gorgoypikoos) de la Mănăstirea Dohiariu din Muntele Athos

Sfântul Munte Athos

DSC_8384

Vineri, 13 noiembrie 2015, în ajunul praznicului Sfântului Grigorie Palama, la ora Vecerniei (la Litie) se va primi și se va așeza pentru totdeauna în biserica Sf. Grigorie Palama din Universitatea Politehnică Icoana Maicii Domnului Grabnic-ascultătoare, copie în mărime naturală executată de părinții mânăstirii după Icoana făcătoare de minuni Grabnic-ascultătoare (Gorgoypikoos) de la Sfânta Mănăstire Dohiariu din Sfântul Munte Athos.

Icoana a fost pictată în frescă în anul 1563 și se află într-un mic paraclis pe dreapta culoarului dintre biserică și trapeză. În vremea aceea, cu banii voievodului Moldovei, Ioan Alexandru Lăpușneanu se reconstruia biserica mare a Mânăstirii care fusese dărâmat la cutremurul din 1554. În 1646, Maica Domnului se descoperă trapezarului mânăstirii în chip minunat cu numele de Grabnic-ascultătoare. De atunci este cunoscută cu acest nume în tot spațiul ortodox. Modelul ei s-a răspândit mult. Este între cele mai cunoscute icoane ale Maici Domnului din Sfântul Munte…

View original post 312 more words

Chemare la rugăciune pentru pace şi unitate

Patriarhie rugaciuniÎn aceste zile de durere, dar şi de frământare socială, Patriarhia Română cheamă pe fiii Bisericii la rugăciune pentru pace şi unitate, deoarece rugăciunea este izvor de lumină şi înțelepciune, de înnoire spirituală şi morală în viaţa Bisericii, dar şi în viaţa societății noastre.

La Catedrala Patriarhală, rugăciunea pentru pace şi unitate se va desfășura în fiecare zi începând cu orele 18:30 (Acatiste, rugăciuni din Liturghier şi Molitfelnic).

Biroul de presă al Patriarhiei Române

Întoarcere la Dumnezeu

doarortodox_doarcuHristosLa stânga Domnului, un tânăr îngrozit, mut si surd / la dreapta – un tânăr care biruie lumea cu Hristos.

Cum să înţelegem cuvântul dat de Mântuitorul Sfântului Siluan Atonitul:  «Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!»?

– Gândul la iad în sensul că nu ne putem mântui prin faptele noastre, oricât ar fi ele de mici. Fără harul lui Dumnezeu nu se poate! Pentru că păcatul este atât de mare, încât a trebuit să vină Hristos să Se răstignească, să ia chip de om ca să-l vindece.

Nu ne putem vindeca de păcatele noastre prin nevoinţa noastră, ci numai cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Şi atunci, cum să nu mă gândesc eu la iad, când ştiu cât sunt de păcătos? Şi nădejdea la Dumnezeu, pentru că «Nu am venit să întăresc iadul, ci am venit ca să întăresc raiul!» Să ştiţi că şi cei din iad sunt iubiţi de Dumnezeu, dar tocmai iubirea aceasta îi biciuie! «Vai, ia te uită! El ne iubeşte! Uite pe Cine am trădat noi!» Şi acolo, în iad, nu mai este glumă! Da! Îi iubeşte şi pe cei din iad. Pentru că iadul este marea durere a lui Dumnezeu.

(Ne vorbeşte părintele Arsenie, vol. 2, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, pp. 60 – 61)

Invitaţie 24 octombrie 2015 sfinţirea Monumentului Eroilor Cotul Donului 1942, mănăstirea Comana

Dragi români,

Vă invităm să participați la slujba de sfințire a Troiței – Monument pentru Eroii români căzuți la Cotul Donului în 1942.

Ceremonia va avea loc la Sfânta Mânăstire Comana – Episcopia Giurgiului, în ajunul Zilei Armatei Române, sâmbătă, 24 octombrie 2015, după următorul program:

08:30 – 10:00 : Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie

10:00 – 12:00 : Slujba de Sfințire. Depuneri de coroane. Alocuțiuni

12:00 – 13:30 : Simpozion ”Bătălia de la Cotul Donului în istoria celui de-al doilea război mondial”

13:30 – Agapa

Veniti alaturi de noi!

O sacra, ostaseasca si omeneasca datorie!

Starețul Mânăstirii Comana, Arhim. Dr. Mihail Muscariu

Generalul de Flotilă Aeriană, veteran de război, Radu Theodoru

UPDATE: Grupul de Inițiativă suporta costul transportului din București dus-întors.

Pentru persoanele din București interesate să meargă la sfințirea monumentului, se pune la dispoziție microbuz gratuit, cu plecare din București, biserica Mavrogheni (str. Monetăriei, langă MȚR), la ora 08:00, sâmbătă dimineață, pe 24 octombrie 2015. De asemenea, microbuzul mai face o oprire si în zona Cimitirul Eroilor de la Bellu, de unde mai pot fi preluate alte persoane. CEI INTERESAȚI VĂ RUGĂM SĂ NE CONTACTAȚI ȘI SĂ VĂ REZERVAȚI LOCUL PÂNĂ JOI, 22 OCT 2015, PENTRU A ORGANIZA PLECAREA. Telefon: 0722.57.57.00, ADRIAN GRIGORIU.

invitatie slujba sfintire monument troita eroi romani cotul donului 1942 manstirea comana 24 octombrie 2015

https://cotuldonului.files.wordpress.com/2015/10/cruce-troita-monument-comana-eroi-romani-soldati-cazuti-morti-batalia-cotul-donului-1942-2.jpg?w=700&h=

Aici Galerie foto cu troita.

Programul pelerinajului la sărbătoarea Sf. Cuvios Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureştiului (23-28 octombrie 2015)

Patriarhie-Hram2Pelerinajul la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor (prăznuit la 27 octombrie), organizat ca în fiecare an de Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Bucureştilor, se va desfăşura în perioada 23-28 octombrie 2015 după următorul program:

Vineri, 23 octombrie 2015, la ora 12.00, va avea loc procesiunea Calea Sfinţilor cu Sfintele Moaşte ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor de la Catedrala patriarhală, pe bulevardul Regina Maria până la baza Colinei Patriarhiei. De la aceeaşi oră, 12.00, de la Catedrala mitropolitană Sfântul Spiridon Nou, vor fi aduse în procesiune Sfintele Moaşte ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena pe traseul Calea Şerban Vodă, strada Bibescu Vodă până la urcarea pe Dealul Patriarhiei.

Patriarhie-Hram1

Cele două procesiuni se vor întâlni la Sfânta Cruce brâncovenească din piatră de la baza Colinei Patriarhiei, unde va avea loc întâmpinarea Sfintelor Moaşte ale Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, aduse la Bucureşti de la Mănăstirea „Sfântul Pavel” din Muntele Athosde o delegaţie a Bisericii Ortodoxe a Greciei condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Pavlos (Pavel) de Drama.

slujba Sf. DimitrieLa ora 12.30, procesiunea Calea Sfinţilor cu Sfintele Moaşte ale Sfinţilor Trei Ierarhi, ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor şi ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena va continua de la Sfânta Cruce brâncovenească până la Catedrala Patriarhală, unde acestea vor fi întâmpinate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Altarul de vară de lângă Catedrala patriarhală. Apoi, Sfintele Moaşte vor fi depuse spre închinare în noul baldachin de pe Colina Patriarhiei pentru a fi cinstite de către cler şi credincioşi până în ziua de miercuri, 28 octombrie 2015.

Sâmbătă, 24 octombrie 2015, de la ora 9.30, va avea loc Sfânta Liturghie arhierească în Catedrala patriarhală, iar duminică, 25 octombrie 2015, de la ora 9.30, Sfânta Liturghie arhierească va fi oficiată la Altarul de vară de lângă Catedrala patriarhală.

Luni, 26 octombrie 2015, la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, de la ora 9.30, Înaltpreasfinţitul Părinte Pavlos (Pavel) de Drama va oficia Sfânta Liturghie, împreună cu alţi ierarhi din ţară şi străinătate, preoţi şi diaconi, la Altarul de vară de lângă Catedrala patriarhală.pelerinaj_Florii7

Marţi, 27 octombrie 2015, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, între orele 7.00 – 8.30, în Catedrala Patriarhală va fi oficiată Sfânta Liturghie pentru credincioşii care doresc să se împărtăşească. În continuare, de la ora 9.30, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va oficia Sfânta Liturghie solemnă, împreună cu un sobor de ierarhi români şi greci, preoţi şi diaconi, la Altarul de vară.

De asemenea, marţi 27 octombrie 2015, la ora 19.00, la Sala Radio din Bucureşti va avea loc etapa finală a celei de a opta ediţii a concursului coral național de muzică bisericească intitulat Lăudați pe Domnul, organizat de Patriarhia Română în parteneriat cu Societatea Română de Radiodifuziune. Anul acesta concursul a avut două secțiuni: interpretare pentru coruri ale mănăstirilor din cele şase mitropolii din ţară şi compoziție muzicală de cântări la Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur. La acest eveniment muzical invitați speciali sunt Corul de copii Radio, dirijor Voicu Popescu, şi actrița Ana Calciu.

pelerinaj Patriarhie de Sf. Dimitrie cel Nou (13)Miercuri, 28 octombrie 2015, la sărbătoarea Sfântului Ierarh Iachint de Vicina, la ora 7.00, va fi oficiată Sfânta Liturghie arhierească în Catedrala patriarhală, urmată de slujba de Te Deum în deschiderea şedinţei solemne a Sfântului Sinod.

De la ora 10.00, în Sala Sinodală din Reşedinţa Patriahală, va avea loc şedinţa solemnă a Sfântului Sinod cu tema 2015 –  Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi şi Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhiiîn Patriarhia Română.În cadrul şedinţei solemne vor fi evaluate cele mai importante manifestări cu caracter religios-duhovnicesc, cultural-editorial şi mediatic desfăşurate de eparhiile Patriarhiei Române din ţară şi din străinătate în anul 2015.

pelerinaj racle sfinteDelegaţia Bisericii Greciei condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Pavel de Drama cu Sfintele Moaşte ale Sfinţilor Trei Ierarhi aduse de la Mănăstirea „Sfântul Pavel” din Muntele Athos se va întoarce în Grecia în după-amiaza zilei de miercuri, 28 octombrie 2015.

Sfintele Moaşte ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor şi ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena vor rămâne spre cinstire în baldachinul de pe Colina Patriarhiei până la închinarea ultimului pelerin.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Răspuns la propunerea introducerii educației sexuale în școli al Mănăstirii Petru Vodă

Ca răspuns la scrisoarea (de ieri) de cerere a unei platforme de educaţie sexuală marxist-leninistă în şcolile României moderne, suntem nevoiţi să reamintim câteva principii specific naţionale şi raţionale care se pare că le sunt complet străine domnilor activişti semnatari ai scrisorii.

Sufletul, gândul, imaginaţia, voinţa, simţirea, sunt adesea mai importante decât faptele, gesturile şi acţiunile exterioare. Acest principiu este respectat şi în Justiţie, în cazurile când responsabilitatea (recunoaşterea meritelor ori aplicarea pedepselor) este mai mare pentru cel ce a gândit un fapt decât cel care doar l-a executat (autorul moral versus autorul faptei). Iată de ce e imperativ ca educaţia să pornească întotdeauna de la premisa supremaţiei Sufletului asupra Trupului, nu invers, cum susţin ONG-urile semnatare ale cerinţelor de sexualizare într-o măsură mai mare decât deja o fac concernurile multinaţionale de marketing şi entertainment.

Copiii-de-la-Centrul-social-PRO-VITA-Slobozia-Giurgiu-19-foto-Cristina-Nichitus-RonceaÎn orice studiu se porneşte de la definiţii de bază. Deci, dacă chiar s-ar dori elevarea cunoaşterii, ar trebui să se înceapă de la o educaţie antropologică, şi nu de la explicarea amănunţită, către nişte copilaşi fragili, a unor noţiuni care nu ţin nici măcar de firea umană. Cursurile de aşa-zisă educaţie sexuală sunt de fapt nişte tratate care tot reinventează roata şi apa caldă. Autorii şi promotorii lor ignoră propria lor existenţă ca rod al unor părinţi care n-au avut nevoie de manuale, ONGuri şi forumuri de discuţii publice ca să se iubească şi să-i zămislească. Prin fire, omul consideră iubirea ca pe ceva sacru, iar modul de a o exprima, ca pe ceva absolut intim. Gingăşia şi farmecul sădit în fire de Dumnezeu, Care este Însăşi Iubirea, se văd ameninţate de grosolănia unor oameni pentru care sexualitatea este valoarea supremă a vieţii şi pentru care nu există respect pentru intimitatea altuia. În felul în care este concepută şi prezentată, ideologia numită „educaţie sexuală” (un corolar al revoluţiei ateiste) urmăreşte desacralizarea fiinţei umane.

Curriculumul sociopat cerut de către o ultraminoritate care desfide virtutea se adresează copiilor în termeni şi imagini sexuale explicite, în modul cel mai evident ateo-materialist, cu efectul de a suscita şi a perverti, deci de a deprinde, nu de a educa. Procesul de învăţare are nevoie de raţiunea netulburată de simţuri. Agresarea copiilor cu imagini şi conversaţii de natură sexuală nu educă, ci excită, şi prin urmare deprinde, prin condiţionare. Cu alte cuvinte, corupe.

Pentru o înţelegere suficientă şi etică a comportamentului intim, orele de biologie explică partea funcţională, orele de educaţie civică, diriginţie, literatură, filozofie şi psihologie explică partea sufletească. În familie şi între prieteni se discută aspecte mai intime, la doctor aspectele fizice, la duhovnic aspectele sufleteşti. Activitatea sexuală este o intimitate. Nu se pot concepe cursuri de respiraţie, de circulaţia sângelui sau de excreţie, şi nici despre cum să fii romantic. Unele lucruri se învaţă singur. Alte lucruri nici nu trebuie învăţate. („Desfrâu şi orice necurăţie să nu se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor; că nici un desfrânat sau necurat, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. Nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă, căci cele ce se fac întru ascuns de ei ruşine este a le şi grăi” – spune Sfântul Pavel).

Educaţia publică vizează alte subiecte. Între ele, cel mai important considerăm că este antropologia, din care derivă toate ştiinţele sociale, la fel cum toate artele şi ştiinţele derivă din cosmologie. Ori, antropologia este taman singura ştiinţă care nu se studiază în şcoli. Ea ar lămuri, unor copii însetaţi de cunoaştere, noţiuni precum structura umană sau puterile sufleteşti. Ca ştiinţă revelată, cunoaşterea cea mai profundă şi mai amplă despre om o oferă Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor. Colecţia lor de scrieri despre om şi despre toate trăirile omului e cea mai vastă literatură din lume, din întreaga istorie. Varianta restrânsă şi accesibilă este Filocalia, iar varianta mai largă este chiar folclorul poporului nostru, cea mai mare colecţie de învăţături despre om şi viaţă dintre toate popoarele lumii. Această uriaşă colecţie de înţelepciune, pilde, proverbe, basme, cântece, obiceiuri este însăşi înţelegerea creştină asupra lumii în limba română. Prin această filozofie practică, deprinsă din Biserică, poporul român stă în fruntea popoarelor cu cel mai bogat patrimoniu cultural, înaintea multora care s-au ocupat cu plăcerile cărnii din copilărie până pe buza morţii şi n-au înţeles de la viaţă ceva mai măreţ decât propriile senzaţii efemere şi gândurile ridicole ce se ivesc din ele. Educarea gândirii critice, a strategiei, educaţie istorică, educare a virtuţilor, iată ce trebuie copiilor ca să trăiască frumos.

Antropologia nu este proprietatea d-lor Jung şi Freud, ale căror aplicaţii anticreştine, neştiinţifice şi obtuze, bazate pe un empirism urechist şi sociopat, duc invariabil la aceleaşi concluzii epicureice la fel de sociopate. Pe temeiul studiilor celor doi s-a creat ştiinţa propagandistică a lui Edward Bernays (prin care fiinţa umană lipsită de discernământ este lăsată fără apărare în faţa oricăror stimuli), ştiinţă care a provocat în ultimii 50 de ani boli psihice incurabile la scară planetară. Poate de aceea apare acum discuţia despre ceva ce mii de ani s-a considerat tabu din respect, nu din prostie, din conştiinţă morală, nu din angoasă gnostică. Numai ocultismul menţine un dublu standard în ce priveşte tabu-ul, pe de o parte numindu-l protejare a unei noţiuni sacre pentru care „masele” n-au fost „iniţiate”, pe de alta numindu-l „duşmanul progresului”. Atunci când nu este un apanaj al prejudecăţii, tabu-ul este un aspect al Ordinii. Al Legii. Al legii naturale. Cine dezavuează Legea? Anarhia şi stegarii ei.

Câteva noţiuni de antropologie, legate de sexualitate

Puritatea, în cel mai concret sens, este starea care nu a cunoscut plăcerea sexuală, nici fizic (prin senzaţii sau acte), nici mental (prin imagini sau vise). Plăcerea sexuală este contopirea sufletului cu senzaţiile fizice de tip sexual. Această contopire a sufletului cu materia este o coborîre a sufletului raţional în materia trupului. Plăcerea sexuală înseamnă o diminuare a capacităţii de cunoaştere spirituală, şi transformarea acestei capacităţi în unealtă de cunoaştere strict simţuală, adică un act prin care omul raţional se aseamănă cu animalele. Animalele nu au aptitudini spirituale. Ele au suflet sensibil şi resimt plăcere şi durere, provenite de la trup. Senzaţii de plăcere şi durere au în comun aproape toate organismele vii. Omul, spre diferenţă de animale şi plante, are capacităţi superioare de a simţi spiritual, mental, sufleteşte, fără să fie neapărat legat de trup. Tocmai de aceea se spune că omul e stăpân pe propriul trup, adică nu este stăpânit de instincte şi simţuri, ba nici chiar de gânduri, ci numai de libera sa voinţă, pe când animalele sunt stăpânite de propriul trup prin instincte şi simţuri. Puritatea (virginitatea, curăţia, abstinenţa, fecioria, asceza, neprihănirea), sunt fapte caracteristice numai şi numai omului, care prin raţiune şi voinţă este capabil să fie mai presus de trup şi materie. Excepţiile din lumea animală (la porumbel sau la delfin, sau şi la alte mamifere de inteligenţă superioară, la care s-a observat capacitatea de abstinenţă voluntară) sunt cele mai bune contraexemple la scopurile declarate ale educaţiei sexuale marxiste.

La persoanele sensibile, un simplu cuvânt, o privire, un parfum, o uşoară atingere sau chiar o amintire pot determina o reacţie sexuală. Cu cât o persoană este mai sensibilă, cu atât resimte plăcere sau durere de la stimuli mai fini, mai puţin evidenţi sau fizici. Analog, cu cât o persoană este mai insensibilă, cu atât are nevoie de stimuli mai puternici. Sensibilitatea creşte sau scade în raport invers cu expunerea la stimuli. Prin urmare, cu cât mai expus este un om la stimuli sexuali (imagini, senzaţii, cuvinte) cu atât este mai insensibil la trăirile respective şi are nevoie de stimuli mai puternici. Este ceea ce se numeşte „îndobitocire”, adică micşorarea puterii de simţire spirituală şi creşterea puterii instinctelor.

Ştiinţa ne arată că cu cât mai sistematică (deasă), mai variată, mai intensă şi mai timpurie (din copilărie) este expunerea omului la aceşti stimuli, cu atât sunt mai adânci efectele: afecţiunile neurologice, afecţiunile endocrine, impotenţa, înclinaţiile patologice şi psihopatologice, condiţionarea, scăderea puterii de concentrare, de memorie, de voliţie, şi acuitatea simţurilor. De aceea toate marile performanţe din ştiinţe, arte, cultură, sport, cercetare, sfinţenie, cer concentrarea tuturor forţelor şi sunt indispensabil legate de abstinenţă. Dacă celelalte funcţii biologice folosesc doar energia fizică (respiraţie, nutriţie, circulaţia sângelui, etc.), funcţia sexuală angajează integral omul, nu numai energia fizică.

Toţi marii cercetători, marii eroi, marii strategi, marii supravieţuitori, marii sfinţi, marii artişti, marii sportivi, au excelat prin aceea că şi-au concentrat puterea minţii şi a sufletului nu pe instinctele şi simţurile trupului, ci pe idealuri, pe care astfel le-au şi atins. Din aceste idealuri atinse se hrăneşte întreaga civilizaţie umană. Abţinerea de la plăcerile trupului în numele unui ideal este ceea ce au în comun toate marile fapte măreţe din istoria omenirii.

Aşa cum orice activitate a spiritului care nu aduce roade folositoare omenirii este o pierdere de energie şi de timp. Sexualitatea ca scop este iraţională şi antiumană.

În cazul particular al ONGurilor promotoare a ideologiei LGBT (care cu toată toleranţa, bunăvoinţa şi finanţarea, continuă să fie departe de a aduce vreo îmbunătăţire a înţelegerii raţionale şi sociale asupra experienţelor lor de tip psihopatologic), ambele criterii de ratare sunt atinse. Dacă prin activitatea lor fizică îşi anulează puterea de reproducere, prin activitatea lor politică promovează iraţionalismul, senzaţionalismul, eugenia, transhumanismul, pedofilia, zoofilia, contracepţia, imoralitatea, îndobitocirea – noţiuni şi realităţi psihopatologice pe care le impun ca norme. De altfel, nefiind ei înşişi părinţi, nici biologici, nici duhovniceşti, nu au cum să înţeleagă instinctul părintesc de a ocroti copiii.

Definiţiile creştine (iar nu atee) asupra unor noţiuni fundamentale precum viaţă, moarte, suflet, necesitate, demnitate, libertate, şamd, trebuiesc aprofundate în şcoală. Abia aceste cunoaşteri determină respectul faţă de persoană şi între persoane.

Mănăstirea Petru Vodă

80 de ONG-uri au scris Ministrului Educației și Ministrului Sănătății: Vrem Educație pentru familie și societate, nu formarea de pionieri sexuali pentru ideologia gender de tip comunist

Stimate Domnule Ministru Sorin Cîmpeanu,
Stimate Domnule Ministru Nicolae Bănicioiu,
Ați primit un Apel semnat de 67 de ONG-uri care solicită introducerea educației sexuale în școală. Motivele par dintre cele mai firești, în esență fiind invocată lipsa informațiilor de calitate, în condițiile în care în spațiul public se transmit masiv informații distorsionate despre sexualitate „din care lipsesc elemente ce țin de responsabilitate, înțelegerea funcționării propriului corp și respectul în relații intime”.
În timp ce necesitatea informării în privința sexualității este universală, de la o persoană la alta, de la o familie la alta, de la un stat la alt stat, de la o civilizație la alta, de la o perioadă istorică la alta au existat și există moduri diferite de abordare. Ca atare, o întrebare esențială este „Ce fel de educație despre sexualitate solicită semnatarii?”, deoarece identificarea unor probleme reale nu conduce automat și către identificarea unor soluții potrivite și eficiente.
Tipul de educație sexuală pe care semnatarii Apelului îl solicită, și pentru care militează de ani de zile, inclusiv prin introducerea acestui tip de educație prin intermediul materiei școlare Educație pentru sănătate, care ar deveni obligatorie, este axat pe denormativizarea familiei binare heterosexuale în fața oricăror comportamente sexuale consimțite și pe promovarea contracepției și avortului ca soluții complete și ideale la problema sarcinilor nedorite.
Acest tip de educație sexuală este generat de un sistem de valori hedonist în care este centrală plăcerea individuală în condiții de siguranță fizică. Acest sistem de valori a promovat necesitatea consimțământului în relațiile sexuale și eliminarea abuzului, fără a reuși să le obțină, în schimb a agravat probleme precum disoluția familiei, nașterea și creșterea copiilor în afara familiei, nefericirea personală. La nivel de stat, el a dus la probleme care nu existau anterior: statul trebuie să sprijine mamele singure, din ce în ce mai numeroase, prin ajutoare sociale, în timp ce rata natalității a scăzut sub limita de înlocuire a populaţiei.

Continuarea