HERUVICUL (IMNUL HERUVIC) -Mănăstirea Putna


„Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim,
Și făcătoarei de viață Treimi întreit-sfântă cântare aducem,
Toată grija cea lumească să o lepădăm
Ca pe Împăratul tuturor, să primim,
Pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngerești.”

 

_MG_3929Heruvicul se canta in cadrul Sfintei Liturghii, atunci cand Cinstitele Daruri sunt aduse de la proscomidiar pe sfanta masa. Aceasta cantare a fost introdusa in Sfanta Liturghie in 574, in timpul imparatului bizantin Iustin al II-lea (565-578) si a avut menirea de a inlocui un psalm, care in vechime se intona in timp ce se adunau darurile de la credinciosi in vederea punerii inainte.

Intonarea Heruvicului incepe dupa ecfonisul „Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti…”

Imnul heruvic nu este propriu-zis o rugaciune. El nu este adresat ingerilor si nici nu se prezinta ca intonat de ei. Cuprinsul sau, spune parintele profesor Petre Vintilescu, are caracterul unei formule de autopersuasiune corespunzatoare momentului, pe care credinciosii prezenti la Liturghie si-o administreaza olectiv in vederea inviorarii potentialului lor spiritual, pentru a se putea simti in cor cu „cetele ingeresti, cu heruvimii, cu serafimii … care acum slujesc in chip nevazut impreuna cu noi.

Pentru a reusi sa vedem in chip tainic pe Fiul lui Dumnezeu, mergand sa Se jertfeasca pentru mantuirea noastra, se cere ca ” toata grija cea lumeasca sa o lepadam„. Exista si o rugaciune speciala a liturghisitorului, rostita in timpul cantarii Heruvicului: „Nimeni din cei legati cu pofte si cu desfatari trupesti nu este vrednic sa vina, sa se apropie sau sa slujeasca Tie, Imparate al slavei…”, care are menirea sa angajeze profund liturghisitorul in aducerea darrurilor pe Sfanta Masa, pentru jertfa.

Din comentariul lui Teodor al Mopsuestiei reiese ca pe vre­mea acestuia, aducerea darurilor se facea in tacere. Sub influ­enta unei gandiri care apare pentru prima data la el, a fost introdusa initial in Ierusalim cantarea:

Sa taca tot trupul omenesc si sa stea cu frica si cu cutre­mur si sa nu gandeasca la nimic pamantesc. Caci impa­ratul imparatilor si Domnul domnilor vine sa se junghie si sa se dea ca mancare credinciosilor. inaintea Lui merg cetele ingeresti cu toata ihcepatoria si stapania, heruvi­mii cei cu multi ochi si serafimii cu cate sase aripi, cu care isi acopera fetele si striga cantarea Aliluia, Aliluia, Aliluia.

Imnul „Sa taca tot trupul omenesc” este intalnit si astazi in Liturghia Sfantului Vasile din Sambata Mare.

Profesorul Robert Taft a lansat ipoteza ca inainte de introducerea heruvicului se cantau antifonic, cu refrenul Aliluia, versetele 7-10 ale Psalmului 23: „Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra Imparatul slavei. Cine este acesta Imparatul slavei? Domnul Cel tare si puternic, Domnul Cel tare in razboi. Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra Imparatul slavei. Cine este acesta Imparatul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Imparatul slavei”. In anul 574, sustine el, Heruvicul propriu-zis s-a adaugat refrenului Aliluia. In perioada urmatoare, pana in secolul al X-lea, s-a renuntat la versetele din psalmi ramanand doar Imnul heruvimic si Aliluia.

Ceremonialul „Intrarii celei mari”

Dupa ce liturghisitorul a rostit de trei ori Imnul heruvic in fata Sfintei Mese, se deschid sfintele usi si iese din sfantul altar pentru a face tamaierea mica, recitand Psalmul 50 si alte tropare de umilinta. Terminand cadirea, face indata trei inchinaciuni in fata Sfintei Mese si, dupa ce o saruta, se inclina dintre sfintele usi catre credinciosi. Mergand dupa aceea la proscomidiar si facand trei inchinaciuni insotite de recitarea stihului „Dumnezeule, curateste-ma pe mine pacatosul”, liturghisitorii iau vasele cu sfintele daruri si formeaza cortegiul Vohodului. In momentul in care cantarea Heruvicului se opreste la punctul stabilit prin practica, procesiunea cu sfintele daruri se desfasoara iesind, prin usa de miazanoapte a altarului, purtandu-se inainte cadelnita cu tamaie sau smirna, precum si una sau doua lumanari aprinse.

Incepand chiar in timpul parcursului de la altar si continuand in mijlocul naosului, unde se opresc cu fata spre credinciosi, liturghisitorii rostesc formulele stabilite pentru pomenirea in general a capeteniilor bisericesti, a diferitelor categorii ale clerului, a conducatorilor statului si a ctitorilor.

Reluandu-se cantarea partii a doua a Imnului heruvic, procesiunea cu cinstitele daruri se intoarce in aceeasi ordine in altar si, dupa ce s-a intrat prin sfintele usi, darurile sunt asezate pe antimisul de pe Sfanta Masa. Preotul asaza mai intai Potirul pe Sfanta Masa si luand apoi Discul de la diacon il pune langa el, in stanga, intocmai ca la proscomidiar. Dupa asezarea sfintelor vase pe antimis, se inchid sfintele usi si perdeaua lor, iar preotul ridica acoperamintele de deasupra Discului si Potirului, punandu-le la o parte, steluta lasand-o pe Disc deasupra Sfantului Agnet. Ia apoi „aerul” de pe umerii diaconului sau ai sai, cand slujba se face fara diacon, acoperind cu el darurile laolalta, apoi le tamaiaza de trei ori.

Simbolismul „Intrarii celei Mari”

Unii comentatori ai Liturghiei, considera Vohodul cu cinstitele daruri ca o reprezentare simbolica a luarii de pe cruce a Trupului Domnului si a inmormantarii Lui. Precum Iosif si Nicodim, nu l-au inmormantat pe Golgota, ci L-au luat si L-au transportat in gradina in care se afla mormantul unde L-au pus (Ioan 19, 38-41), tot asa preotul si diaconul, venind la proscomidiar, iau sfintele vase cu simbolurile materiale ale Trupului si Sangelui Domnului, pe care le transporta in procesiune solemna pe Sfanta Masa, privita ca simbol al mormantului.

Asezarea darurilor peste antimisul de pe Sfanta Masa inchipuie punerea trupului Domnului in mormant, adica ingroparea Lui. Discul nu mai inseamna acum, ca la Proscomidie, ieslea din staulul de la Betleem, in care s-a nascut Domnul, ci locul mainilor lui Iosif si Nicodim, care au ingropat pe Hristos. De asemenea, procovetele sfintelor vase nu mai amintesc aici scutecele in care a fost infasat la nastere, ci panzele cu care a fost infasurat trupul Sau, la asezarea in mormant, si anume acoperamantul discului tine locul sudariului sau stergarului ce a fost pe fata Lui, iar cel de deasupra potirului aminteste giulgiul in care i-a fost infasurat trupul (Ioan 20, 6, 7), in timp ce „aerul”, care se intinde peste cele doua sfinte vase, inseamna piatra pusa pentru inchiderea mormantului.

Tamaia intrebuintata la cadire in acest moment, si anume dupa asezarea acoperamantului cel mare peste sfintele vase, reprezinta aromatele intrebuintate de Iosif si Nicodim la ungerea sfantului trup al Domnului inainte de punerea in mormant, inchiderea sfintelor usi la incheierea Vohodului mare aminteste pecetluirea mormantului si intarirea lui cu paznici de catre capeteniile iudeilor. Pecetea aplicata pe mormant este simbolizata, dupa unii comentatori, prin steluta sau asteriscul ramas pe Sfantul Disc, dupa ridicarea acoperamantului, iar coborarea perdelei aminteste coborarea tainica a lui Hristos la iad, cu sufletul si dumnezeirea, pentru eliberarea celor drepti.

Simbolismul Vohodului mare mai are o alta talcuire. Intrarea eu cinstitele daruri este interpretata ca o reprezentare simbolica a intrarii si primirii triumfale a Domnului in Ierusalim, cu numai cateva zile inainte de Pastile iudeilor, de Patimile si de moartea Sa.

textul: crestinortodox.ro

Anunțuri

Psalmul 94


muzica: Manastirea Putna
foto: http://www.orthphoto.net/

Psalmul 94

1. Veniţi să ne bucurăm de Domnul şi să strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru.
2. Să întâmpinăm faţa Lui întru laudă şi în psalmi să-I strigăm Lui,
3. Că Dumnezeu mare este Domnul şi Împărat mare peste tot pământul.
4. Că în mâna Lui sunt marginile pământului şi înălţimile munţilor ale Lui sunt.
5. Că a Lui este marea şi El a făcut-o pe ea, şi uscatul mâinile Lui l-au zidit.
6. Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui şi să plângem înaintea Domnului, Celui ce ne-a făcut pe noi.
7. Că El este Dumnezeul nostru şi noi poporul păşunii Lui şi oile mâinii Lui.
8. O, de I-aţi auzi glasul care zice: „Să nu vă învârtoşaţi inimile voastre,
9. Ca în timpul cercetării, ca în ziua ispitirii în pustiu,
10. Unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au ispitit şi au văzut lucrurile Mele.
11. Patruzeci de ani am urât neamul acesta şi am zis: „Pururea rătăcesc cu inima”.
12. Şi ei n-au cunoscut căile Mele, că M-am jurat întru mânia Mea: „Nu vor intra întru odihna Mea”.

Dogmatica, glasul I


„Pe ceea ce este mărirea a toată lumea, care din oameni a răsărit și pe Stăpânul a născut, Ușa cea Cerească, pe Maria Fecioara să o lăudăm…. Cântarea celor fară de trupuri și podoaba credincioșilor … Ca aceasta s-a arătat în cer şi Biserică dumnezeirii… Aceasta peretele cel din mijloc al vrajbei l-a stricat, pace a adus şi împăraţia a deschis-o… Deci pe aceasta avandu-o tărie credinţei, Apărator avem pe Domnul, Cel ce S-a născut din dânsa… Îndrăznească dar, îndrăznească poporul lui Dumnezeu, că acela va birui pe vrăşmaş ca un puternic a toate.”

Mănăstirea Putna

Psalţii Catedralei Patriarhale

dogmatică (Biz.) (‹ gr. [τροπάριον] δογματιϰόν [dogmaticon]), slava care se cântă la vecernia mică și mare, de sâmbătă seara (pe cele opt ehuri), ca și din alte zile ale săptămânii, după stihirile* de la „Doamne strigat-am” și după cele de la stihoavnă*. Este numită astfel pentru că textul ei enunță o dogmă, respectiv aduce laudă Fecioarei și conține dogmele privitoare la persoana lui Iisus. Prin tradițe, alcătuitorul este Sf. Ioan Damaschinul. (sinaxar, 4 decembrie)

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

Paraclisul Maicii Domnului


Vizitează și abonează-te la canalul youtube asociat al site-ului doarortodox.ro, click pe iconița de mai jos,

do





Continuă lectura

Stihirile Paştilor


Psalţii Catedralei Patriarhale – Stihirile Paştilor

Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui (Ps. 67:1)

Paştile cele sfinţite astăzi nouă S-au arătat. Paştile cele nouă şi sfinte. Paştile cele de taină. Paştile cele preacinstite. Paştile Hristos-Izbăvitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului (Ps. 67:2a)

Veniţi de la vedere femei binevestitoare și ziceţi Sionului:
primește dela noi bunele vestiri de bucurie, ale Învierii lui Hristos;
Veselește-te, saltă și te bucură, Ierusalime, pre Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca un Mire ieșind.

… aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, (Ps. 67:2a)
Iar drepţii să se bucure şi să se veselească  (Ps. 67:2b)

Mironosiţele femei, foarte de dimineaţă, stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, aflat-au înger pe piatră şezând; şi acela, grăind către dânsele, aşa a zis:
Ce căutaţi pe Cel viu printre morţi? Ce plângeţi pe Cel nestricat, ca şi cum ar fi în stricăciune? Mergând, vestiţi ucenicilor Lui.

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea.  (Ps. 117:24)

Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile; Paştile cele preacinstite nouă ne-au răsărit; Paştile cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm; O Paştile, izbăvire de întristare!

Că astăzi, din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând: Vestiţi apostolilor!

Psalmul 46


muzica: psaltii Manastirii Putna fotografii: Orthphoto


Psalmul 46

Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.

Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat mare peste tot pământul.

Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre;

Alesu-ne-a nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o.

Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.

Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi Împăratului nostru, cântaţi.

Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu; cântaţi cu înţelegere.

Împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel sfânt al Său.

Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-a înălţat foarte.

Concert de muzică psaltică – Theodoros Vassilikos


ACTUALIZARE:       Concertul a fost reuşit cu toate că au existat şi probleme de sonorizare şi de organizare. Laudabilă şi prestaţia grupului Tronos, emoţionantă şi neaşteptată indelung-aprecierea domnului Theodoros Vassilikos la adresa psalţilor Patriarhiei conduşi de diaconul Mihai Bucă. Aplauze prelungite, diplome si distincţii laice din partea Patriarhului Daniel într-un firesc şi sincer mod de recunoaştere a valorii şi contribuţiei domnului Vassilikos în „muzica heruvimilor şi a serafimilor” pe care acesta ne-o împărtaşeşte aici, pe pământ. Cu voia lui Dumnezeu şi cu ajutorul Sfantului Ioan Rusul, prăznuit în ziua respectivă, s-au adus mulţumiri şi celui mai „insistent” mijlocitor al prezenţei renumitului psalt, lui Dimitrie Voicescu, compozitor şi psalt al Bisericii Polizu, dar şi component al grupului Tronos.

O iniţiativă laudabilă care ar trebui încurajată şi pe viitor ţinând cont de interesul manifestat de credincioşii prezenţi joi seară. Şi nu numai în Bucureşti. Era binevenită chiar o video-proiecţie în curtea Mitropoliei pentru cei care nu au mai fost acceptaţi înăuntru.

Iată câteva filmări de la acest moment,


În data de 27 mai, în Aula Palatului Patriarhal, grupul de psalţi TRONOS al Catedralei Patriarhale condus de Diaconul Protopsalt Mihail Bucă-Buchet va susţine un concert de muzică bisericească.

Invitat special – Theodoros Vassilikos.

Mulțumiri d-lui Dimitire Voicescu, Bisericii Polizu, Asociţiei Psaltica si tuturor celor care au ajutat în realizarea acestui proiect.


FERICIRILE si STIHIRILE FERICIRILOR – Psalții Sfintei Mănăstiri Putna


Fericirile

Întru împărăţia Ta, când vei veni, pomeneşte-ne pe noi, Doamne,

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este împărăţia cerurilor.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor sătura.

Stihirile Fericirilor (Glasul 1):

Fericiţi cei milostivi, că aceia vor fi miluiţi.

Prin mâncare a scos vrăjmaşul pe Adam din rai; iar prin Cruce a adus Hristos într-însul pe tâlharul, care grăia: Pomeneşte-mă, când vei veni întru împărăţia Ta.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Închinu-mă Patimilor Tale, slăvesc şi învierea; împreună cu, Adam şi cu tâlharul, cu glas luminat grăiesc către Tine: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Răstignitu-Te-ai, Cel ce eşti fără de păcat, şi în mormânt ai fost pus de voie; dar ai înviat ca un Dumnezeu, împreună cu Tine sculând pe Adam, care grăia: Pomeneşte-mă, când vei veni întru împărăţia Ta.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este împărăţia cerurilor.

Biserica Ta cea trupească, cu îngroparea cea de a treia zi o ai sculat, şi împreună cu Adam, pe cei din Adam i-ai înviat, Hristoase Dumnezeule, care grăieşte: Pomeneşte-ne, când vei veni întru împărăţia Ta.

Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor grăi tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine.

Venit-au plângând purtătoarele de mir la mormântul Tău, Hristoase Dumnezeule, foarte de dimineaţă; şi în veşminte albe au aflat un înger şezând, care a grăit: Ce căutaţi? înviat-a Hristos, de acum nu mai plângeţi.

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.

Apostolii Tăi, Doamne, venind la muntele unde le-ai rânduit lor, Mântuitorule, văzându-Te, s-au închinat Ţie, pe care i-ai şi trimis la neamuri să-i înveţe şi să-i boteze pe ei.

Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt să-L slăvim, grăind: Treime Sfântă, mântuieşte sufletele noastre.

parintele Laurentiu Iacob: