Sprijinul financiar pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului este legal


catedrala-mantuiriiÎn legătură cu scrisoarea deschisă aAsociaţieiSecular-Umaniste din România (ASUR),adresată  Primăriilor şi Consiliilor locale cărora le solicită să refuze cererile Patriarhiei Române de finanțare aCatedralei Mântuirii Neamuluiprecizăm:

1. Solicitările de sprijin financiar ale Patriarhiei Române pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului adresate autorităţilor de Stat centrale şi locale sunt făcute conform prevederilor legale în vigoare.

Potrivit legii 376/2007 privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului, fondurile destinate construirii Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului vor fi asigurate de către Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, de către Guvernul României, în limita sumelor alocate anual cu aceasta destinaţie prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale” (art. 1, alin. 2).

De asemenea, conform legii 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al Cultelor din România,cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi, în raport cu numărul credincioşilor conform ultimului recensământ şi cu nevoile reale” (art. 10, alin. 6).

2. În ceea ce priveşte dezinformarea repetată sistematic de ASUR că „anual 540 de milioane de euro sunt alocaţi de la bugetul central şi cele locale pentru Culte”, precizăm că în anul 2012, sprijinul financiar pentru repararea şi construirea noi lăcaşuri de cult, consolidarea şi repararea celor existente a fost de aproximativ 50 milioane de lei (aproximativ 11 milioane euro), de aproape 50 de ori mai puţin decât suma menţionată fără niciun fundament real de asociaţia menţionată. Aceste fonduri au fost destinate sprijinirii tuturor Cultelor recunoscute din România, iar nu doar a Bisericii Ortodoxe Române.

Referitor la fondurile pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, reamintim că acestea provin din donaţiile credincioşilor făcute în toate bisericile şi mănăstirile Patriarhiei Române şi din contribuţiile de la bugetele de Stat centrale şi locale. Pănă în prezent, în cei doi ani de la începerea lucrărilor sunt aproape finalizate lucrările la infrastructura Catedralei, urmând ca la începutul anului viitor să fie continuate lucrările de construcţie la suprafaţă.

Patriarhia Română mulţumeşte tuturor credincioşilor donatori şi reprezentanţilor autorităţilor centrale şi locale pentru sprijinul financiar acordat pentru construireaCatedralei Mântuirii Neamului, ceea ce dovedeşte înţelegerea faptului că viitoarea Catedrală patriarhală este o necesitate liturgică pentru cler şi mireni, fiind în acelaşi timp şi un simbol al demnităţii poporului român majoritar religios.

(Biroul de Presă al Patriarhiei Române)

Reclame

AJUTĂM construirea Catedralei Mântuirii Neamului, vis, simbol şi necesitate liturgică pentru ortodoxia românească!


Donaţi în conturile special deschise de Patriarhie, destinate exclusiv obiectivului:

Cont BCR (ROL): RO53 RNCB 0075 0048 9503 0109 Sucursala Sector 4, București

Cont BCR (EUR): RO96 RNCB 0075 0048 9503 0111 Sucursala Sector 4, București

Cont BCR (USD): RO26 RNCB 0075 0048 9503 0110 Sucursala Sector 4, București

Catedrala Mântuirii Neamului – o necesitate practică şi un simbol al demnităţii naţionale

Legea Catedralei (261/2005) prevede că „fondurile destinate construirii Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului vor fi asigurate de către Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, de către Guvernul României, în limita sumelor alocate anual cu această destinaţie prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale” (art. I, alin. 2). Ca atare, potrivit prevederilor legale în vigoare, Guvernul României a acordat recent Patriarhiei Române un sprijin financiar în valoare de zece milioane lei pentru lucrările la Catedrala Mântuirii Neamului pe anul 2011. Această sumă reprezintă doar 5% din suma de 200.000.000 lei aferentă lucrărilor de execuţie pe anul 2011 . Banii din acest sprijin guvernamental provin şi din impozitele plătite statului român de către credincioşii români ortodocşi, care reprezintă majoritatea poporului român (87%). Impozitul şi contribuţiile aferente salariilor, TVA-ul etc. care vor fi plătite de către Patriarhia Română Statului Român din suma de 200.000.000 lei se estimează a fi de aproximativ 60.000.000 lei în anul 2011.

În urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 6 iulie 2010, pe toate calendarele bisericeşti – 2011, editate de către eparhiile Patriarhiei Române din ţară şi străinătate, a fost tipărită imaginea Catedralei Mântuirii Neamului însoţită de apelul Ajutorul tău pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului şi menţionate conturile în lei, euro şi dolari (USD) deschise de Patriarhia Română în care pot fi făcute donaţii prin virament.

În şedinţa de lucru din 16 – 17 februarie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat procedura de colectă naţională pentru continuarea lucrărilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului în cadrul unităţilor de cult din cuprinsul eparhiilor Patriarhiei Române . Astfel, potrivit acestei hotărâri sinodale, pentru informarea credincioşilor asupra colectei naţionale pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, în fiecare lăcaş de cult ortodox va fi afişat un anunţ care va cuprinde imaginea Catedralei Mântuirii Neamului , anunţul emiterii unei chitanţe indiferent de sumă, modelul de chitanţă şi conturile bancare în care se pot face direct donaţii prin virament de către persoanele fizice sau juridice.

Donaţiile pentru Catedrala Mântuirii Neamului vor putea fi făcute la parohii, mănăstiri şi schituri doar clericilor angajaţi la respectivele unităţi de cult. Donatorii vor primi pentru suma donată o chitanţă personalizată din chitanţierele puse la dispoziţie de către Patriarhia Română prin intermediul centrelor eparhiale , corespunzător numărului unităţilor de cult din subordine. Fiecare eparhie va transmite apoi, prin intermediul protopopiatelor din jurisdicţie, carnetele-chitanţier către fiecare parohie şi mănăstire.

În fiecare lună, protopopiatele vor centraliza electronic, în baza unor procese-verbale, chitanţele eliberate de unităţile de cult din teritoriu pe care le vor trimite, împreună cu sumele aferente, către centrele eparhiale.

La rândul lor, eparhiile vor centraliza electronic procesele-verbale cu chitanţele de la toate unităţile de cult aflate în jurisdicţie, iar sumele aferente vor fi transferate prin virament direct în conturile bancare ale Patriarhiei Române, aferente Catedralei Mântuirii Neamului. Predarea centralizării către Patriarhia Română se va face împreună cu ordinul de plată bancar.

Însumarea informaţiilor şi a documentelor necesare înregistrării în contabilitatea Patriarhiei Române se va face în luna curentă pentru luna precedentă.

Verificarea fiecărei chitanţe de către persoanele donatoare se poate face prin apelarea la numărul de telefon: 021 406 71 82 sau la adresa de e-mail: contabilitate@patriarhia.ro.

În pomelnicul ctitorilor Catedralei de pe site-ul http://www.catedralaneamului.ro vor fi menţionate numele donatorilor, dar numai cu acordul acestora.

Ţinând cont de faptul că în parohiile şi mănăstirile Patriarhiei Române în primele duminici din postul Sfintelor Paşti (care începe la 7 martie 2011) se va organiza colecta pentru Fondul Central Misionar destinat în special ajutorării comunităţilor ortodoxe româneşti sărace din ţară şi din străinătate, colecta naţională pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului va începe după sărbătoarea Sfintelor Paşti (24 aprilie 2011) .

Pentru evitarea fraudelor, Patriarhia Română nu împuterniceşte pe nimeni să colecteze bani pentru Catedrala Mântuirii Neamului în spaţiile publice, la casele credincioşilor sau sediile instituţiilor publice de stat ori ale firmelor private . În acelaşi timp, urmare unor sesizări primite, Patriarhia Română respinge încercările unor societăţi comerciale de a folosi donaţiile pentru Catedrala Mântuirii Neamului ca pretext pentru neplata datoriilor către alte persoane juridice .

Celor care încă se mai opun construirii viitoarei Catedrale patriarhale prin lamentaţii tardive, deşi la începutul lunii septembrie 2010 a fost obţinută autorizaţia de construire, iar acum se desfăşoară lucrările de execuţie, le reamintim faptul că edificarea acesteia este o necesitate practică, liturgică şi misionară şi, ca atare, o responsabilitate imediată a Patriarhiei Române .

Biserica Ortodoxă Română este singura dintre Bisericile Ortodoxe fără o catedrală reprezentativă pentru credinţa şi demnitatea poporului ei .

Patriarhia Română mulţumeşte tuturor celor care în ultimii ani au sprijinit-o în continuarea demersurilor pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului şi, mai ales, clerului şi credincioşilor care au contribuit sau contribuie financiar pentru înălţarea acesteia, rugând pe Milostivul Dumnezeu să le dăruiască tuturor sănătate şi mântuire, bucurie şi mult ajutor în viaţă.

Donaţiile vor fi făcute în biserici şi în conturi speciale

Patriarhia Română a organizat in 18 februarie 2011, în Sala „Europa Christiana” din Palatul Patriarhiei, o conferinţă de presă pe tema colectei naţionale pentru Catedrala Mântuirii Neamului.

Conferinţa de presă a fost susţinută de către Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, secretarul Sfântului Sinod, şi de părintele vicar-administrativ Ionuţ Corduneanu, având ca scop comunicarea hotărârii Sfântului Sinod privind procedura de colectă naţională pentru continuarea lucrărilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului în cadrul unităţilor de cult din cuprinsul eparhiilor Patriarhiei Române. În cadrul conferinţei, s-au făcut precizări clare asupra modului în care credincioşii pot contribui la edificarea Catedralei Mântuirii Neamului, prin donaţii făcute direct prin unităţile de cult (parohii, mănăstiri sau schituri) astfel încât ei să fie feriţi de orice tentativă de fraudă din partea unor posibili impostori.

Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul a prezentat conţinutul hotărârii Sfântului Sinod, din şedinţa de lucru din 16 – 17 februarie, referitoare la informarea credincioşilor asupra colectei naţionale pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, după care a răspuns întrebărilor jurnaliştilor prezenţi. Preasfinţia Sa a specificat că procedura de colectă naţională prevede clar că donaţiile pentru viitoarea catedrală patriarhală nu pot fi făcute decât în biserică, urmate în mod obligatoriu de eliberarea unei chitanţe personalizate care nu poate fi falsificată, astfel încât credinciosul să aibă certitudinea că donaţia va corespunde scopului propus, iar numele său va fi pomenit la altarul vechii Catedralei patriarhale. „În curând, vom amplasa o biserică construită din izopan pe terenul Catedralei Mântuirii Neamului, în apropierea şantierului, unde credincioşii pot să meargă personal să vadă şi felul în care se desfăşoară lucrările, să participe la slujbe şi să primească chitanţa pentru donaţia făcută”, a anunţat PS Ciprian. De asemenea, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul a precizat că donaţiile pentru Catedrala Mântuirii Neamului nu se vor confunda sau amesteca, în nici un caz, cu contribuţiile credincioşilor pentru botezuri, nunţi şi înmormântări, pentru care se eliberează o chitanţă şi care au o cu totul altă destinaţie: salarizarea personalului clerical şi neclerical şi întreţinerea lăcaşului de cult.

O campanie solicitată chiar de credincioşi

PS Ciprian a arătat că donaţii pentru noua catedrală s-au făcut încă dinaintea lansării unei campanii oficiale, cu ajutorul cărora s-a asigurat organizarea şantierului şi a pereţilor mulaţi. „De la ultima conferinţă de presă din iunie 2010 şi până în momentul de faţă, s-au strâns de la credincioşi peste 1 milion de lei noi, care doar auzind în ce condiţii s-a desfăşurat concursul de proiectare şi că s-a început efectiv lucrarea prin organizarea de şantier, au trimis bani, fie prin mandate poştale, fie direct în contul deschis la Patriarhia Română, aceasta în condiţiile în care nu s-a organizat o campanie de colectare oficială”, a spus Preasfinţia Sa.

Părintele consilier patriarhal Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, a explicat că această campanie naţională de colectare a fost organizată ca urmare a cererilor credincioşilor care, după ce au fost anunţate oficial conturile, au solicitat telefonic o campanie în fiecare biserică şi mănăstire, pentru a evita dificultăţile pe care le presupun demersurile de donaţie prin virament bancar sau prin mandat poştal.

Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul a mai arătat că circumstanţele sunt cu atât mai încurajatoare cu cât, după definitivarea proiectului şi începerea efectivă a lucrărilor, estimările de cost arată o sumă mai mică pentru realizarea Ansamblului arhitectural „Catedrala Mântuirii Neamului”. „Cifrele care au fost anunţate anul trecut au fost estimate în funcţie de devize nedefinitivate. După ce s-a semnat contractul cu firma de proiectare câştigătoare şi s-a continuat toată această procedură de finalizare şi calculare, pentru faza „de roşu”, potrivit devizului, costurile au scăzut la aproximativ 110 milioane de euro, cu TVA inclusă. Pentru a ajunge cu lucrările la „cota 0″, şi sperăm ca până la sfârşitul anului să ajungem la această fază, e nevoie de 200 milioane de lei”, a spus PS Ciprian.

O prioritate a Bisericii şi a tuturor instituţiilor de stat

Părintele Ionuţ Corduneanu, vicar administrativ patriarhal, a explicat că, spre deosebire de celelalte unităţi de cult din ţară, Catedrala Mântuirii Neamului are un statut special, reglementat prin lege, care prevede necesitatea implicării pentru edificare, nu numai a Patriarhiei Române, ci şi a celorlalte instituţii de stat. „Catedrala Mântuirii Neamului este singurul lăcaş de cult sau singurul obiectiv care este reglementat la nivel de lege. În rest, există o lege generală referitoare la lăcaşurile de cult şi la aşezăminte în special. De aceea, atenţia deosebită nu a fost acordată doar de către Patriarhia Română, ci a fost acordată de toate autorităţile Statului, începând cu Guvernul, care a adoptat Ordonanţa 19 în 2005, Parlamentul, care a aprobat ordonanţa prin lege, preşedintele, care a promulgat legea adoptată de ambele Camere ale Parlamentului, Primăria Municipiului Bucureşti, care a adoptat planul urbanistic zonal, în baza căruia s-a eliberat certificatul de urbanism pentru catedrală, iar numărul instituţiilor locale, centrale şi de stat care au considerat că aceasta este o problemă naţională ar putea continua. De aceea, nu este vorba doar de o prioritate a Bisericii”, a spus părintele vicar patriarhal.

Pr. Ionuţ Corduneanu a mai arătat că „acest efort sau acest exerciţiu poate fi un câştig şi pentru viitor, deoarece vom căpăta încredere şi vom continua şi pentru alte lucrări de anvergură naţională după un astfel de model”. Astfel, pe baza modelului de realizare a proiectului „Catedrala Mântuirii Neamului”, se vor putea realiza şi alte obiective naţionale, cerute de către populaţie şi chiar sprijinite de Patriarhia Română, în măsura în care pot fi acceptate de către Biserică. Părintele vicar patriarhal a specificat, de asemenea, că lucrarea social-filantropică a Bisericii nu se va diminua în nici un fel, ci toate proiectele Patriarhiei şi ale eparhiilor se vor dezvolta cu succes în paralel cu lucrările pentru Catedrala Mântuirii Neamului.

Duminica Fiului Risipitor; “…acolo am şezut şi am plâns, când mi-am adus aminte de Sion“



La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.
În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.
Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: „Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!”
Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?
De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!
Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.
Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: „Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!”
Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă.
Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră.

 
fiulrisipitor-doarortodox (1)Ev. Luca 15, 11-32 Şi a zis: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.

“In a treia Duminica din perioada pregatirii pentru Post, auzim parabola Fiului Risipitor (Luca XV, 11-32). Impreuna cu imnurile cantate in aceasta zi, parabola ne dezvaluie timpul pocaintei ca fiind intoarcerea omului din exil. Fiul risipitor, ni se spune, a plecat intr-o tara indepartata, cheltuind toti banii pe care ii avea.intoarcerea-fiului-risipitor-doaror

O tarã îndepãrtatã! Aceastã definitie a conditiei noastre umane, pe care trebuie sã ne-o asumãm si sã ne-o impropriem atunci când începem sã ne apropiem de Dumnezeu, este unicã. Un om care nu a trecut niciodatã prin acesta experientã, fie ea chiar si foarte scurtã, care nu a simtit niciodatã cã este înstrãinat niciodatã de Dumnezeu si de adevãratã viatã, nu va întelege niciodatã care este esenta crestinismului. Si acela care se simte perfect “acasã” în aceastã lume si în viata ei, care niciodatã nu a fost atins de dorinta dupã altã Realitate, nu va întelege ce este pocãinta.

Pocãinta este adesea identificatã cu o însiruire rece si “obiectivã” a pãcatelor si a greselilor, ca un act de pledoarie pentru vinovãtie în fata unei acuzatii juridice. Spovedania si dezlegarea de pãcate sunt privite ca fiind de naturã juridicã, dar ceva esential este omis, ceva fãrã de care nici spovedania si nici dezlegarea de pãcate nu au nici o semnificatie sau putere realã. Acest “ceva” este chiar sentimentul de înstrãinare de Dumnezeu, de bucuria comuniunii harice cu El, de la adevãrata viatã creatã si datã de Dumnezeu.

Este usor, într-adevãr, sã mã spovedesc cã nu am postit în zilele rânduite, cã nu mi-am fãcut rugãciunile sau cã m-am mâniat. Este un lucru diferit, totusi, acela de a realiza dintr-o datã cã am pângãrit si cã mi-am pierdut frumusetea sufleteascã, cã sunt departe de adevãrata mea viatã, de adevãrata mea casã, si cã ceva pretios, frumos si curat a fost rupt fãrã sperantã în structura intimã a existentei mele. Aceasta si numai aceasta este pocãinta, dorinta adâncã de a te reîntoarce, de a te înapoia, de a recãpãta cãminul pierdut. Eu am primit de la Dumnezeu bogãtii minunate: mai întâi viata si posibilitatea de a mã bucura de ea, de a o umple de sens, de dragoste si cunoastere; apoi – în Botez – noua viata a lui Hristos Însusi; darul Sfântului Duh, pacea si bucuria Împãrãtiei vesnice. Am primit cunoasterea lui Dumnezeu si, prin El, cunoasterea întregii Creatii si puterea de a fi Fiul lui Dumnezeu. Si pe toate acestea le-am pierdut, pe toate acestea le risipesc în tot timpul, nu numai prin “pãcatele”, “greselile” personale, ci prin pãcatul pãcatelor: îndepãrtarea dragostei mele de la Dumnezeu, preferând “tara îndepãrtatã” în locul minunatei Casei a Tatãlui.

Dar Biserica este aici ca sã îmi aminteascã de ceea ce am pãrãsit si am pierdut. Si asa cum ea îmi reaminteste, îmi amintesc si eu: “de la pãrinteascã slavã a Ta depãrtându-mã neîntelepteste“, spune Condacul acestei zile, “întru rãutãti am risipit bogãtia care mi-ai dat. Pentru aceasta glasul desfrânatului aduc tie: Gresit-am înaintea Ta, Pãrinte Îndurate!“. Si atunci, când îmi amintesc, gãsesc în mine dorinta si puterea de a mã reîntoarce: “… mã voi întoarce la Tatãl Meu, plângând cu lacrimi: primeste-mã ca pe unul din slujitorii Tãi“. O particularitate liturgica a acestei “Duminici a Fiului Risipitor” trebuie mentionata aici in mod special. La utrenia de Duminica, dupa solemnul dar veselul Psalm al Polieleului, cantam Psalmul 136:


Acesta este Psalmul instrainarii. El era cantat de evrei in captivitatea lor babilonica, pe cand se gandeau la orasul sfant al Ierusalimului. El a devenit totdeauna cantecul omului atunci cand realizeaza indepartarea sa de Dumnezeu si, realizand aceasta, devine om din nou: ca unul ce nu poate fi niciodata deplin satisfacut de nimic in aceasta lume cazuta, care prin structura si vocatie este un pelerin al Absolutului.Acest Psalm va fi cantat inca de doua ori, in ultimele doua Duminici, inainte de inceperea Postului. El ne infatiseaza Postul insusi ca pelerinaj si pocainta – ca reintoarcere”.
(din: Pr. Al. Schmemann, “Postul cel Mare“, Editura Doris, Bucuresti, 1998 )

La Râul Babilonului

De Parintele Serafim Rose (martie 1965)

“La raul Babilonului, acolo am sezut si am plans cand ne-am adus aminte de Sion“

“In aceste cuvinte ale Psalmului specific Postului Mare, noi, crestinii ortodocsi, Noul Israel, ne amintim ca suntem in exil. Pentru ortodocsii rusi, alungati din Sfanta Rusie, psalmul are un inteles aparte; dar toti crestinii ortodocsi, la randul lor, traiesc in exil in lumea aceasta, tanjind sa se intoarca in patria lor adevarata, Imparatia Cerurilor. Pentru noi postul mare este o perioada de exil randuita pentru noi de maica noastra, Biserica, pentru a pastra nestirbita amintirea Sionului de care ne-am indepartat atat de mult. Ne-am meritat exilul si avem si mare nevoie de el din cauza pacatoseniei noastre atat de mari. Numai prin durerea exilului, pe care ne-o amintim postind, rugandu-ne si pocaindu-ne in aceasta perioada, ramanem cu mintea atintita spre Sionul nostru.

“De te voi uita Ierusalime…“

Slabi si cuprinsi de uitare, chiar in cadrul Postului Mare traim ca si cum Ierusalimului nu ar exista pentru noi. Ne indragostim de lume, Babilonul nostru; suntem sedusi de preocuparile frivole ale acestui “pamant strain“ si neglijam slujbele si randuiala Bisericii care ne aduc aminte de adevarata noastra patrie. Si mai rau inca, ii iubim pe cei care ne inrobesc – pentru ca pacatele noastre ne inrobesc, cu siguranta mai mult decat oricare alt stapan omenesc – si in slujba lor petrecem in trandavie zilele pretioase ale postului cand ar trebui sa ne pregatim sa intampinam Rasaritul Noului Ierusalim: Invierea Domnului nostru Iisus Hristos.

Mai e timp; trebuie sa ne amintim de adevarata noastra patrie si sa plangem pacatele care ne-au indepartat de ea. Sa punem la inima cuvintele Sfantului Ioan Scararul: “Exilul inseamna instrainarea de toate pentru a tine mintea nedespartita de Dumnezeu. Exilul iubeste si produce plansul neincetat“. Exilati din rai, trebuie acum sa ajungem sa fim exilati fata de lume, daca nadajduim sa ne intoarcem in rai.

Aceasta putem face petrecand aceste zile in post, rugaciune, instrainare de lume, frecventare a slujbelor Bisericii, varsand lacrimi de pocainta, pregatindu-ne astfel pentru sarbatoarea bucuriei care va incheia aceasta perioada a exilului; si dand marturie tuturor celor care apartin acestui “pamant strain” de amintirea acelei si mai mari sarbatori a bucuriei care va fi cand Domnul nostru Se va intoarce sa-Si ia poporul in Noul Ierusalim, de unde nu va mai fi exilat, pentru ca acesta va fi vesnic”.

DoarOrtodox