Aceasta este o mărturie apărută la „Minuni spuse în 2024” a `monahiei N` din 12 ianuarie 2024
• Prima si ultima intalnire cu Preacuviosul Gherontie in trup
Auzisem despre Cuviosul Gherontie ca e un om al lui Dumnezeu dar personal nu-l intalnisem si, ma gandeam ca, poate, nu e chiar asa de sfânt… In 2009 a venit intr-o vizita la manastirea unde vietuiam ca sora. Imi amintesc ca eram la strana si eram foarte tulburata de ganduri. Ma rugam, treceau putin si iar navaleau asupra-mi. Imi pierdusem rabdarea, nadejdea si obosisem… Deodata aud usa bisericii… se deschide, se inchide… nu ma uit dar… dintr-o data se face o mare pace in capul meu, una stabila de data asta… Minune!!! Cum de atat m-am silit si nu trecea si deodata se face pace totala si vad ca si statornica… Mare mi-era mirarea… oare cum am facut!?
Pe cand ma miram de minunea lui Dumnezeu si inca nu ma dumiream, incep sa se auda din spatele bisericii tot felul de voci care protesteaza… De data asta ma uit sa vad ce se intampla. Cand, ce sa vad!? Cuviosul Gherontie facea metanii mari si deranja oamenii in mod intentionat. Am zambit si abia atunci am inteles ca lui ii datoram pacea mintii mele. Prin prezenta lui plina de har a pus pe fuga, fara intoarcere, toate gandurile rele. Ma si miram ca asa o victorie totala sa fie rodul straduintei mele nepricepute!!! Cuviosul fusese autorul!!! Doar ce a intrat in biserica si a facut o milostenie duhovniceasca!!!
In seara acelei zile am stat de vorba cu Gherontie care in felul lui caracteristic mi-a spus ce nume am de la Sfantul Botez, ce nume voi primi ca rasofora si ce nume voi primi ca monahie. Apoi ma tot mangaia si ma tot saruta pe cap, pe frunte, parca mi-a sarutat si mana, zicand: ,, ioi, draga, ioi draga!” dar ma si compatimea, aproape ma jelea cu o mila infinita vrand sa-mi faca cunoscut faptul ca mult voi suferi. Mi- a spus ca voi pleca din acea manastire. Eu l-am tot contrazis spunandu-i ca nu voi pleca nicicum pentru ca iubesc tot ce e acolo, dar el o tinea pe a lui si mi-a dat de inteles ca nu va fi din voia mea, ca eu nu voi vrea aceasta… Apoi mi-a mai spus o taina despre acea manastire si despre mine.
Acestea din urma inca nu s-au implinit dar celelalte s-au implinit intocmai 9 ani mai tarziu.
• Dupa trecerea Cuviosului la Domnul
Intr- o iarna a trebuit sa fiu operata la un genunchi. Aveam o fractura urata. Am luat poza Cuviosului cu mine. Mi-au facut rahianestezie. Dupa operatie, din cauza anesteziei, ma cam blocasem si nu puteam urina. Era nevoie sa mi se puna o sonda. Toate pacientele din salon au avut nevoie de sonda. Eram cam ingrozita de idee! Am strigat in inima mea la Gherontie cat am putut spunandu-i ca nu vreau sonda, ca mi-e foarte, foarte rusine si ca trebuie sa ma ajute, ca poate! Am luat poza si am pus-o pe abdomen si ma tot rugam… Si, slava lui Dumnezeu, si Cuviosului, mii de multumiri, pentru ca nu a mai fost nevoie de sonda!
In timpul convalescentei ii mai puneam poza pe locul operatiei si ma incaltam cu niste sosete de-ale Cuviosului si intr-adevar totul a mers spre vindecare.
Chiar inainte sa-mi rup piciorul primisem sosetele de la cineva pentru a le purta o perioada de binecuvantare si eu nu mi- am permis sa ma incalt cu acestea ci le tineam sub perna, pe cap, pe corp…
Apoi mi-am dat seama ca, daca ma incaltam poate nu pateam mai nimic, dar si ca nu am patit ceva mult mai rau datorita rugaciunilor Cuviosului.
Cuviosul Gherontie iubitor de Dumnezeu si de oameni, mare rugator, om smerit si milostiv, gata sa ajute pe oricine, alungator de duhuri rele, cu darul inainte vederii, vindecator de neputinte si boli, izbavitor de alcoolism, aducator de pace si veselie, ramane la fel de usor accesibil si dincolo de moartea trupului pentru ca e viu cu sufletul si acelasi prieten fidel si sfant.
Inainte sa plece la Domnul ma tot gandeam pe unde o mai fi ca nu mai auzisem nimic de el. Nici nu stiam daca mai traieste. Si, intr- o zi, din vorba in vorba cu o monahie imi arata o inregistrare video cu Gherontie… era ultima lui aniversare… Apoi cand am aflat ca a trecut la Domnul, am realizat ca a fost ca un fel de ,, ramas bun”.
• Cuviosul Gherontie e un prieten smerit si fidel!
De multe ori m-a ajutat in moduri diferite sau proprii lui. Uneori ajutorul lui e greu de exprimat prin cuvinte pentru ca tine de constiinta personala a fiecaruia, de relatia intim-duhovniceasca cu acesta.
Sfinte Preacuvioase Parinte Gherontie miluieste-ne pe noi!
