Troparul Sfinților Mucenici Donat, Romul, Silvan și Venust din Smirnum:
Cei ce sunteți împodobiți prin sfințenia vieții și prin slujirea de păstori duhovnicești în bisericile din Cibalae și Smirnium de pe malurile Dunării și ați adus pe strămoșii noștri daco-romani din acele ținuturi la credința cea mântuitoare pecetluită cu sângele mărturisirii, învredniciți-ne să vă cântăm totdeauna: bucurați-vă sfinților mucenici Donat, Romul, Silvan și Venust împreună slujitori ai lui Hristos.
Sfinții Mucenici Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul și Venust au viețuit în secolele III – IV, fiind de loc din cetatea Smirnum.
Sfântul Mucenic Donat, diaconul
Sfântul Mucenic Donat diaconul a suferit moarte martirică în timpul împăratului Diocleţian. Persecuţiile sângeroase împotriva creştinilor au fost pornite de către împăraţii romani, care considerau creştinismul ca un pericol pentru însăşi existenţa statului roman păgân de atunci. În acele vremuri, în statul roman, religia era strâns legată de viaţa politică şi socială. Cetăţenii romani aveau obligaţia de a cinsti pe zei şi a le aduce jertfe, rigori pe care creştinii nu le îndeplineau. Au fost foarte mulţi împăraţi romani care au declanşat persecuţii sângeroase împotriva creştinilor printre care şi Diocleţian (284-305). În anii 303-304 Diocleţian a dat patru edicte împotriva creştinilor, prin care se prevedea dărâmarea lăcaşurilor de cult, interzicerea adunărilor creştine, uciderea preoţilor şi chiar a credincioşilor, dacă nu voiau să jertfească zeilor păgâni. Printre pedepsele care se aplicau: bătaia cu vergi sau cu pietre, sfâşierea trupului cu cioburi ascuţite, arderea cu fier înroşit, turnarea de plumb topit pe spate, spânzurarea cu capul în jos, sfărâmarea picioarelor, sugrumarea, înecarea, tăierea capului cu sabia. Diaconul Donatus (Donat) a primit moarte martirică în localitatea Cibalae (Cibales), în apropiere de Sirmium. I s-a tăiat capul cu sabia în ziua de 21 august, anul 304, pentru că a mărturisit că este creştin şi a refuzat să aducă jertfe zeilor păgâni.
Acesta era diacon la biserica din Singidunum, aproape de cetatea Smirnum. Pornindu-se persecuțiile împotriva creștinilor, diaconul Donat a fost prins și dus în fața lui Victorian, conducătorul acestor ținuturi,care a căutat să-l determine să se lepede de credința sa și să jertfească zeilor romani. Donat însă îi arată lui Victorian că zeii romani nu sunt decât materie moartă, doar Hristos fiind adevăratul Dumnezeu. La auzul acestor cuvinte,Victorian i-a spus lui Donat că este nebun, dar acesta a replicat fulgerător, spunând: „Tu și judecătorii voștri sunteți nebuni”, căci el socotea o curată nebunie a nu vedea deșertăciune slujirii idolești. Aceste cuvinte a înfuriat peste măsură pe Victorian, care a poruncit ca Donat să fie pus în lanțuri, după care să i se taie capul.
Astfel, la 21 august, anul 304, acest Sfânt mucenic dintre strămoșii neamului nostru s-a mutat la cămările cerești, prin ascuțișul săbiei, lângă apele adânci ale Dunării, care n-au despărțit, ci au unit întotdeauna pe înaintașii noștri de același sânge și aceeași credință.
Sfântul Mucenic Romul, preotul
Acesta a fost contemporan cu Donat diaconul, și slujea ca preot în cetatea Smirnum, fiind plin de har, de iubire jertfelnică și de tărie în dreapta credință. De aceea, el lupta cu nădejde pentru statornicirea și creșterea credinței celei adevărate în poporul credincios.
Pornindu-se însă prigoana împotriva creștinilor, preotul Romul a fost prins și dus în localitatea Cibales, aproape de Smirnum, unde a fost judecat și osândit la moarte, prin tăierea capului cu sabia. Astfel, împreună cu Donat diaconul a pătimit și acest vrednic slujitor al lui Hristos. Cinstitele lui moaște au fost duse mai târziu, în secolul al IV-lea, în localitatea Concordia, din provincia Friul din Italia nordică, unde s-au bucurat de cinstirea cuvenită.
Sfântul Mucenic Silvan, diaconul
Acesta slujea ca diacon în aceeași biserică unde slujea și Romul preotul, cinstind prin faptele sale Evanghelia lui Hristos și ajutând la propovăduirea cuvântului Acesteia către strămoșii noștri daco-romani care locuiau la Dunăre. El a fost prins odată cu Romul, și amândoi au fost duși la Cibales, unde a primit aceeași soartă ca și Romul preotul.
Astfel, în ziua de 21 august a anului 304, Silvan diaconul a fost învingător în lupta cu păcatul, biruind prin moarte mucenicească, prin tăierea capului, cinstind astfel neamul din care se trăgea și pământul pe care l-a stropit cu sângele său nevinovat.
Sfântul Mucenic Venust
Cu uciderea lui Romul, Silvan, Donat și a multor altor creștini la Cibales, cruzimea conducătorilor păgâni nu a fost pe deplin satisfăcută, astfel că întâistătătorul Victorian a luat și alte măsuri de urmărire și pedepsire a creștinilor.
Astfel, cercetându-se așezămintele din jurul cetății Smirnum, a fost aflat ca fiind creștin și Venust, care era frate geamăn al Sfântului Donat diaconul. Fiind dus în fața lui Victorian, acesta i-a adus aminte de moartea fratelui său, și l-a îndemnat, amenințându-l cu moartea, să se lepede de credința sa. Însă Venust nu s-a tulburat, ci a vestit pe Hristos cu și mai multă tărie, totodată arătând deșertăciunea slujirii idolești. Atunci, Victorian, mâniindu-se, a poruncit ca Venust să fie dus la locul de execuție al fratelui său, și acolo să fie supus la aceeași moarte mucenicească, prin tăierea capului. Astfel, tot în data de 21 august 304, ca și ceilalți martiri, Venust a sfințit cu sângele său locul pătimirii sale, mutându-se în cămările cele cerești ale Mântuitorului.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
Acatistul Sfinților Donat, Romul, Silvan și Venust
