Tropar Glasul 3
Apostole Sfinte şi Evanghelist Matei, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
Fiul lui Dumnezeu, Unul fără de păcat, Care a venit pe pămînt cu asemănare omenească să mîntuiască pe oamenii cei păcătoşi, trecînd prin Capernaum, a văzut un om şezînd la vamă care se chema Matei şi a zis către dînsul: Vino după Mine! Vameşul, auzind aceasta nu numai cu urechile trupeşti ci şi cu cele sufleteşti, îndată s-a sculat de la vamă şi, lăsînd toate, a urmat pe Hristos; apoi Domnul a intrat în casa lui, iar Matei i-a făcut ospăţ. Acolo s-au adunat la Matei vecinii lui, prietenii lui şi mulţi cunoscuţi, vameşi şi păcătoşi şi au şezut împreună cu Hristos şi cu ucenicii Lui. Deci s-a întîmplat să fie acolo farisei şi păcătoşi; aceştia şezînd împreună cu păcătoşii au zis către ucenicii Lui: Pentru ce dascălul vostru mănîncă şi bea cu păcătoşii şi cu vameşii?
Iar Domnul, auzind cuvintele lor, a zis către dînşii: Nu trebuie doctor celor sănătoşi, ci bolnavilor, că n-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi. Din acea vreme Sfîntul Matei s-a făcut ucenic şi următor al lui Hristos şi s-a învrednicit a fi cinstit între cei doisprezece apostoli.
Acest sfînt era fiul lui Alfeu şi frate cu Iacob, iar de către ceilalţi evanghelişti se numea Levi al lui Alfeu. Pentru aceea, vrînd să acopere viaţa lui de vameş pentru cinstea apostoliei, l-au numit cu nume puţin cunoscut, adică Levi a lui Alfeu. Iar Sfîntul Matei în Evanghelia sa, scriind însuşi despre sine, din multă smerenie, arată pe faţă tuturor numele său, numindu-se Matei şi povestind înaintea tuturor viaţa sa de mai înainte, neruşinîndu-se a-şi mărturisi păcatele sale.
Iar după primirea Sfîntului Duh, Sfîntul Matei, mai înainte decît toţi ceilalţi evanghelişti, a scris Evanghelia în limba evreiască, pentru evreii care crezuseră, şi a scris-o după opt ani de la Înălţarea Domnului, propovăduind această Evanghelie prin multe ţări. Căci a străbătut Parţia şi Midia, binevestind pe Hristos. Apoi a înconjurat toată Etiopia, unde îi căzuse soarta, ţară pe care a luminat-o cu lumina înţelegerii Sfintei Evanghelii. Iar mai la sfîrşit, fiind povăţuit de Sfîntul Duh, a venit în ţinutul mîncătorilor de oameni, la o seminţie neagră la chip şi cu nărav de fiară şi a intrat într-o cetate ce se chema Mirmenia, unde, întorcînd către Domnul cîteva suflete, le-a pus episcop pe Platon, următorul său, şi a zidit o biserică mică. Iar el s-a suit pe un munte, care era în apropiere şi a petrecut pe acest munte în post, rugîndu-se lui Dumnezeu cu sîrguinţă pentru întoarcerea acelui neam necredincios.
Atunci i s-a arătat Domnul în chip de tînăr preafrumos, avînd în mîna Sa un toiag. Apoi, dînd pace apostolului, a întins dreapta Sa, dîndu-i acel toiag şi poruncindu-i să se coboare din munte şi să înfigă toiagul înaintea uşii bisericii celei zidite, “căci degrab – i-a zis Domnul -, se va înrădăcina şi va creşte copac înalt cu puterea Mea şi va aduce multă roadă, întrecînd cu mărimea şi cu dulceaţa toate celelalte roade. Iar din rădăcina lui va curge izvor de apă curată şi, dacă mîncătorii de oameni se vor spăla, vor deveni albi, şi cei ce vor gusta din roada lui, vor lepăda năravurile cele de fiară şi vor fi oameni blînzi şi buni”.
Sfîntul Matei, luînd toiagul din mîna Domnului, a coborît din munte, mergînd în cetate să facă ceea ce i s-a poruncit. Iar ighemonul acelei cetăţi, anume Flavian, avea o femeie şi un fiu care erau chinuiţi de diavoli. Aceştia, întîmpinînd în cale pe apostol, au strigat în urma lui cu glasuri sălbatice, înfricoşîndu-l şi zicînd: “Cine te-a trimis pe tine aici cu acel toiag pentru pierderea noastră?”. Iar el, certînd duhurile cele necurate, le-a izgonit. Apoi, cei ce s-au tămăduit s-au închinat apostolului şi au mers după dînsul cu bucurie.
Înştiinţîndu-se episcopul Platon de venirea lui, l-a întîmpinat cu clerul. Apoi, intrînd în cetate şi apropiindu-se de biserică, a făcut precum îi era poruncit: a înfipt toiagul cel dat lui de la Domnul şi îndată înaintea tuturor s-a făcut toiagul copac mare, dînd ramuri cu o mulţime de frunze şi s-au arătat roade într-însul foarte frumoase, mari şi dulci şi izvor de apă a curs din rădăcina lui.
Atunci s-au minunat toţi cei ce priveau la această minune, pentru că toată cetatea se strînsese la o minune ca aceasta, şi mîncau poame dulci din acest pom şi beau apă curată. Iar Sfîntul Apostol Matei, stînd la un loc înalt, propovăduia cuvîntul lui Dumnezeu în limba poporului ce se adunase acolo. Deci, îndată, toţi au crezut în Domnul, iar apostolul i-a botezat în acel izvor făcător de minuni. Mai întîi a botezat pe femeia ighemonului pe care o izbăvise de duhul cel viclean, împreună cu fiul său; pe urmă pe tot poporul care a crezut în Hristos. Iar toţi mîncătorii de oameni, care se botezau după cuvîntul Domnului, ieşeau din apă luminaţi la faţă, apoi cîştigau albire şi frumuseţe nu numai trupească, ci şi sufletească, lepădînd negreala de arap şi îmbrăcîndu-se întru Hristos, omul cel nou.
Înştiinţîndu-se de aceasta ighemonul, mai întîi s-a bucurat de tămăduirea soţiei şi a fiului său. După aceea, îndemnîndu-l diavolul, s-a mîniat asupra Apostolului, pentru că tot poporul părăsind zeii alerga la dînsul, şi a cugetat să-l omoare. Dar în acea noapte Mîntuitorul S-a arătat Apostolului, poruncindu-i a îndrăzni către El şi făgăduindu-i că va fi împreună cu dînsul în mîhnirea care-i va veni. Deci, făcîndu-se ziuă, pe cînd apostolul cînta în biserică laude lui Dumnezeu împreună cu cei credincioşi, ighemonul a trimis patru ostaşi să-l prindă, însă aceia cînd au ajuns la biserica Domnului îndată i-a cuprins un întuneric încît abia au putut să se întoarcă înapoi.
Atunci, fiind întrebaţi de ce n-au adus pe Matei, au răspuns: “Am auzit glasul lui vorbind, dar n-am putut să-l prindem”. Deci, mîniindu-se ighemonul, a trimis ostaşi mai mulţi cu arme, poruncindu-le să aducă pe Apostol cu sila, şi de se va împotrivi cineva, nelăsînd să-l ia pe acela, să-l taie cu sabia. Dar şi acest plan a rămas fără rezultat. Căci, pe cînd se apropiau de biserică, a strălucit o lumină cerească asupra Apostolului, spre care ostaşii neputînd a căuta, s-au umplut de frică şi, aruncînd armele, au fugit; apoi întorcîndu-se au spus ighemonului cele ce se făcuse.
Auzind ighemonul, s-a mîniat foarte tare şi s-a dus cu toată mulţimea slugilor sale, vrînd ca singur să prindă pe Apostol. Însă, cînd s-a apropiat de dînsul, îndată a orbit şi căuta un sprijinitor. Apoi a început a ruga pe Apostol să-i ierte păcatul şi să-i lumineze ochii, iar Apostolul, făcînd semnul Sfintei Cruci peste ochii lui, i-a dăruit vederea. Dar ighemonul, văzînd cu ochii cei trupeşti, însă nu şi cu cei sufleteşti – căci l-a orbit răutatea lui -, n-a crezut că ar fi puterea lui Dumnezeu, ci o vrăjitorie. Apoi, luînd pe Apostol de mînă, îl ducea în curtea sa ca şi cum ar fi vrut să-l cinstească, iar în inima sa cugeta cele viclene, vrînd să ardă în foc pe Apostolul Domnului, ca pe un vrăjitor.
Apostolul, văzînd tainele inimii lui şi, înţelegînd gîndurile cele viclene, l-a mustrat, zicînd: “Prigonitorule şi vicleanule, de ce nu săvîrşeşti lucrul pe care l-ai cugetat asupra mea? Fă ceea ce au pus diavolii în inima ta, căci, precum vezi, sînt gata să rabd toate pentru Dumnezeul meu”. Atunci ighemonul a poruncit ostaşilor să-l ia pe Sfîntul Matei şi, punîndu-l pe pămînt, să-l întindă cu faţa în sus şi să-i pironească mîinile şi picioarele pe pămînt. Făcîndu-se aceasta, după porunca chinuitorului, slugile au adunat mulţime de viţe şi vreascuri; apoi au adus smoală şi pucioasă şi toate acestea punîndu-le deasupra Sfîntului Matei, le-au aprins. Aprinzîndu-se focul cu văpaie mare, toţi credeau că Apostolul lui Hristos va fi ars. Dar, o, minune! Îndată s-a prefăcut focul acela în răcoreală şi văpaia în rouă, iar Sfîntul Matei a rămas viu, slăvind pe Dumnezeu.
Văzînd aceasta, tot poporul s-a înspăimîntat de o asemenea minune şi a lăudat pe Dumnezeul Apostolului. Iar judecătorul s-a mîniat mai mult, în loc să cunoască puterea lui Dumnezeu, Care a păzit viu şi nevătămat de foc pe propovăduitorul lui Hristos, şi grăia asupra dreptului fărădelegi, numindu-l vrăjitor şi zicînd că vrăjile au stins focul şi l-au păzit viu. După aceea a poruncit să adune lemne mai multe, viţe şi vreascuri şi, punîndu-le deasupra lui, să le aprindă, iar deasupra să toarne multă smoală. Apoi a adus şi pe zeii săi cei de aur în număr de doisprezece şi, punîndu-i în jurul focului, îi chema în ajutor pentru ca Sfîntul Matei, cu puterea lor, să nu se poată izbăvi de văpaie şi să ardă în foc.
Sfîntul Apostol, fiind în văpaie, s-a rugat către Domnul puterilor ca să arate puterea Sa nebiruită, să vădească neputinţa zeilor păgîneşti şi să ruşineze pe cei ce nădăjduiesc spre dînşii. Şi îndată s-a pornit văpaia focului înfricoşat asupra idolilor de aur şi s-au topit ca ceara, ba încă au ars şi mulţi din cei necredincioşi, care stăteau împrejur. Iar din topirea idolilor a ieşit un şarpe ca de foc, care mergea după ighemon, vrînd să-l vatăme, încît nu-i era lui cu putinţă a fugi şi a scăpa de frica aceluia, pînă ce a făcut smerită rugăminte către Apostol ca să-l izbăvească din acea nevoie. Sfîntul Apostol Matei a certat focul şi îndată s-a stins văpaia şi a pierit asemănarea şarpelui cea de foc. De acum, ighemonul voia să scoată din foc pe sfîntul, însă el, făcînd rugăciunea cea mai de pe urmă, şi-a dat sfîntul său suflet în mîinile lui Dumnezeu.
Atunci judecătorul a poruncit să se aducă un pat de aur şi să pună pe dînsul cinstitul trup al Apostolului, care fusese scos din foc nevătămat. Apoi, învelindu-l cu veşminte de mare preţ, l-a luat pe umeri împreună cu boierii săi şi l-a dus în curţile sale. Dar el nu avea credinţă desăvîrşită. De aceea a poruncit să facă un sicriu din fier şi, punînd într-însul trupul Sfîntului Apostol Matei, să-l închidă pretutindeni cu plumb şi să-l arunce în mare, zicînd către boierii săi: “Dacă Cel ce l-a păzit pe Matei întreg în foc, îl va păzi pe el şi de înec, apoi cu adevărat Acela este Dumnezeu şi Aceluia ne vom închina, lăsînd pe toţi zeii noştri, care n-au putut să se izbăvească de arderea focului”.
Fiind aruncat în mare sicriul cel de fier cu cinstitele moaşte, noaptea s-a arătat Sfîntul Matei episcopului Platon, zicîndu-i: “Duminică să mergi la malul mării care este spre partea răsăritului de la curţile domneşti şi să iei de acolo moaştele mele, care vor fi scoase la uscat”. Sculîndu-se episcopul, a mers la mare cu o mulţime de popor, la locul arătat şi au aflat racla cea de fier cu moaştele Sfîntului Apostol Matei, precum i-a vestit lui în vedenie.
Înştiinţîndu-se despre aceasta ighemonul şi boierii săi, au crezut cu adevărat în Domnul nostru Iisus Hristos, mărturisindu-L cu glas mare a fi Unul adevăratul Dumnezeu, Care a păzit pe sluga Sa, Matei. Apoi ighemonul, căzînd înaintea raclei Sfîntului Apostol, îşi cerea iertare de la el pentru greşeala sa şi cu osîrdie dorea să se boteze. Episcopul Platon, văzînd credinţa voievodului şi rugămintea lui cea cu dinadinsul şi învăţîndu-l mult, i-a poruncit să intre în apa Botezului. Iar cînd episcopul a pus mîna pe capul lui, voind să-i dea nume, îndată a venit un glas de sus, zicînd: “Nu Flavian să-l numeşti, ci Matei”.
Astfel, luînd voievodul din botez numele Apostolului, s-a sîrguit a fi următor al faptelor lui apostoleşti. Căci degrabă, încredinţînd altuia domnia sa, s-a lepădat de lumea aceasta deşartă şi se sîrguia întru rugăciuni în biserica lui Dumnezeu. Apoi a fost învrednicit rînduielii preoţeşti de către Sfîntul Platon episcopul. Iar după trei ani, murind episcopul, Sfîntul Matei s-a arătat în vedenie preotului Matei, celui ce-şi lăsase domnia, şi l-a sfătuit să primească scaunul episcopal, după fericitul Platon.
Luînd episcopia Matei cel nou, bine s-a ostenit în buna vestire a lui Hristos şi pe mulţi întorcîndu-i de la închinarea la idoli, i-a adus către Dumnezeu. Apoi, vieţuind ani îndelungaţi cu plăcere de Dumnezeu, s-a mutat către El, stînd înaintea scaunului Lui, împreună cu Sfîntul Apostol şi Evanghelist Matei şi se roagă pentru noi, ca să fim moştenitori împărăţiei Sale în veci. Amin.
Acatistul Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei
Condacul 1
Pe ucenicul Domnului şi luminătorul a toată lumea, pe Matei Apostolul, să-l lăudăm credincioşii, ca pe cel ce pe păgâni din închinarea idolilor la adevăratul Dumnezeu prin Evanghelie i-a întors. Pentru aceasta cu bucurie să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Matei!
Icosul 1
Având sufletele întinate de gânduri şi de cuvinte rele, cu dumnezeiescul dar pe care l-ai primit de la Hristos, curăţeşte-le, propovăduitorule al Domnului Matei, ca fiind curate să-ţi aducă ţie cântare vrednică aşa:
Bucură-te, cel ce din vameş, apostol ai devenit;
Bucură-te, că de la vamă ai fost chemat la ucenicie;
Bucură-te, că de la Iisus ai auzit chemarea: „Urmează-Mi”;
Bucură-te, că îndată, toate lăsându-le, pe Hristos L-ai urmat;
Bucură-te, că pe Hristos în casa ta L-ai primit;
Bucură-te, că de El ai fost luminat;
Bucură-te, că prin tine mulţi păcătoşi au fost miluiţi;
Bucură-te, că împreună cu toţi apostolii ai urmat Domnului;
Bucură-te, că de lume te-ai despărţit şi pe Hristos în inima ta L-ai primit;
Bucură-te, că lumină neamurilor te-ai făcut;
Bucură-te, că Evanghelia ta pe mulţi din întuneric i-a scos;
Bucură-te, că pe Hristos până la marginile lumii L-ai propovăduit;
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Matei!
Condacul al 2-lea
Cu cuvântul Evangheliei, Matei prealăudate, din întunericul înşelăciunii ai scos popoarele precum te-ai făgăduit Domnului Iisus Hristos, Cel ce te-a învăţat a vâna pe oameni la credinţa Lui. Pentru aceasta cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Cu limbă de foc te-ai arătat arzând înşelăciunea, preaînţelepte Matei, pururea fericite, primind înfăţişarea Mângâietorului, care în fiinţă a venit la tine. De aceea ai făcut să se teamă toată mintea celor ce ascultau al tău cuvânt, când slava celui Atotputernic ai propovăduit. Pentru acestea lăudăm darul luat şi ţie-ţi cântăm acestea:
Bucură-te, primitorule al Duhului Sfânt în limbi de foc;
Bucură-te, că prin multe ţări ai mers din loc în loc;
Bucură-te, că pe păgânii parţi, prin Evanghelie, i-ai luminat;
Bucură-te, că pentru Evanghelie cu foc ai fost ars;
Bucură-te, că după mulţi ani de propovăduire sângele pentru Hristos ţi-ai vărsat;
Bucură-te, trâmbiţa Duhului cea luminată;
Bucură-te, preafericite al Cuvântului slujitor;
Bucură-te, dumnezeiesc vistiernic al adevărurilor celor mai presus de înţelegere;
Bucură-te, fântână a dumnezeieştilor predanii;
Bucură-te, râu care izvorăşti apele cunoştinţei de Dumnezeu;
Bucură-te, că în tot pământul a ieşit vestirea ta cea dumnezeiască;
Bucură-te, luminător al Bisericii, de Dumnezeu aşezat;
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Matei!
Condacul al 3-lea
Alergat-ai cu sete la chemarea Mântuitorului, Apostole Matei, şi cu osârdie, de bunăvoie te-ai dat spre ascultarea învăţăturii Lui, şi tuturor le-ai propovăduit pe Dumnezeu adevărat; pentru aceasta cântăm: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Lui Hristos Celui ce te-a chemat la ucenicia cerească ai urmat cu osârdie, de Dumnezeu primite, toată îndeletnicirea grijii pământeşti de îndată lepădând-o, că luând cunoştinţă de Împărăţia cea de sus, te-ai îndepărtat de cele de jos şi de mărirea deşartă, evanghelist din vameş făcându-te. Pentru aceasta de la toţi auzi unele ca acestea:
Bucură-te, preacald rugător pentru toată lumea;
Bucură-te, Sfinte Matei, al mântuirii păzitor;
Bucură-te, al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu lăudător;
Bucură-te, cel împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii cântător;
Bucură-te, al nostru păzitor;
Bucură-te, al tainelor lui Hristos păzitor;
Bucură-te, temelia preaîntemeiată a propovăduirii lui Hristos;
Bucură-te, al nostru rugător către Domnul Dumnezeu;
Bucură-te, că tu ai propovăduit credinţa cea dată de Domnul Iisus Hristos;
Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe;
Bucură-te, învăţătorul dreptei credinţe;
Bucură-te, prin care Domnul Iisus Hristos Se sălăşluieşte;
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Matei!
Condacul al 4-lea
Cu trâmbiţa evanghelicelor tale cuvinte ai adus pe oameni la cunoştinţa de Dumnezeu, pururea pomenite Matei Apostole, şi adunările înşelăciunii de pe pământ le-ai alungat şi în unirea gândului pe credincioşi i-ai îndreptat. Pentru aceasta cinstim sfântă pomenirea ta, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Prin cuvântul Evangheliei, templele idoleşti în biserici lui Dumnezeu le-ai prefăcut, Preacinstite Apostole Matei, şi în ele ai sfinţit pe fiii botezului pe care darul i-a înnoit prin apă şi prin Duh. Pentru aceasta cântăm ţie laudele acestea:
Bucură-te, că ai răstignit cele lumeşti şi întru tine vieţuieşte Hristos;
Bucură-te, prin care întunericul păgânătăţii s-a risipit;
Bucură-te, prin care lumea s-a luminat;
Bucură-te, unitule cu Dumnezeu;
Bucură-te, că pe fiii oamenilor lui Dumnezeu i-ai adus;
Bucură-te, degrabă ascultător al celor ce cu credinţă te cheamă;
Bucură-te, că ai fost întrarmat cu limba de foc a Duhului Sfânt;
Bucură-te, că Evanghelia lui Hristos luminat ai scris;
Bucură-te, că din nesfârşita bogăţie a Duhului te-ai împărtăşit;
Bucură-te, că pe toţi să se închine Sfintei Treimi îi înveţi;
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Matei!
Condacul al 5-lea
Din adâncul răutăţii celei mai de jos, la înălţimea cea preaînaltă a virtuţii, ca un vultur ce zboară sus în chip minunat, ai alergat, Matei prealăudate; că ai urmat lui Hristos, Cel ce a acoperit cerurile cu bunătatea şi a umplut de cunoştinţa Sa tot pământul; următor Lui întru toate te-ai arătat, binevestind pacea, viaţa şi mântuirea, celor ce s-au plecat cu dreaptă credinţă dumnezeieştilor porunci. Întru care îndreptează-ne şi pe noi, cei ce împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Celui ce întâi a scris Evanghelia lui Hristos şi a luminat toată făptura cea de sub cer, lui Matei preaînţeleptul şi tăinuitorul cel preaales al Domnului şi vestitorul dumnezeieştilor învăţături, toţi credincioşii cu dragoste să-i cântăm:
Bucură-te, prin care credinţa s-a răspândit;
Bucură-te, prin care rătăcirea a fost zădărnicită;
Bucură-te, păzitorul Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, cel dintâi scriitor al dumnezeieştii Evanghelii;
Bucură-te, tăinuitorul cel preaales al tainelor cereşti;
Bucură-te, stea strălucitoare a Ortodoxiei;
Bucură-te, biruitor nebiruit al credinţelor păgâneşti;
Bucură-te, împodobitorul Bisericilor;
Bucură-te, al lui Hristos dulce cugetător;
Bucură-te, luminat doctor al celor bolnavi;
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Matei!
Condacul al 6-lea
Auzind glasul Cuvântului ce S-a întrupat, ai părăsit deplin tulburarea celor pământeşti şi iconom al harului te-ai arătat, propovăduitor de Dumnezeu primit, Fericite Apostol Matei. Pentru aceasta, împreună cu toate cetele cele cereşti, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Lepădând câştigurile cele cu nelegiuire ale vameşului şi luând Crucea, ai urmat lui Hristos, Celui ce te-a chemat, Fericite Matei. Pentru aceasta ai primit bogăţia cea neîmpuţinată a harului, din care cu îndestulare reverşi celor ce cu dragoste te laudă:
Bucură-te, al dumnezeieştii Întrupări înalt tâlcuitor;
Bucură-te, carte de Dumnezeu închipuită, foarte folositoare minţii;
Bucură-te, comoară dumnezeiască a cereştilor comori;
Bucură-te, cel ce eşti învăţătură de trebuinţă celor ce învaţă;
Bucură-te, al adevărului stâlp întăritor;
Bucură-te, al Bisericii lui Dumnezeu stâlp neclintit;
Bucură-te, cel ce pe credincioşi cu răbdare i-ai mântuit;
Bucură-te, Biserică a fiilor duhovniceşti;
Bucură-te, al Cuvântului Celui Întrupat strălucit văzător;
Bucură-te, binevestitor al vieţii celei veşnice;
Bucură-te, că celor ce erau sub Lege harul le-ai propovăduit;
Bucură-te, trâmbiţa cea fără de tăcere a Duhului Sfânt;
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Matei!
Condacul al 7-lea
Aurul părăsindu-l cu adevărat, şi pe Hristos iubind, Sfinte Apostole Matei, te-ai arătat luminător până la marginile lumii şi din vameş te-ai arătat apostol mărit, ucenic fiind şi propovăduitor al credinţei, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
De Cuvântul Tău cel ipostatic, Dumnezeule, fiind învăţat ucenicul cel văzător de Dumnezeu, a risipit înţelepciunea cea lumească cu dumnezeiasca înţelepciune a Evangheliei Tale, pe toţi învăţându-ne laude să-Ţi aducem. Pentru aceasta, cu bucurie îi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, gură de Dumnezeu grăitoare;
Bucură-te, al tainelor lui Dumnezeu vestitorule;
Bucură-te, cel prin care Hristos mântuieşte sufletele noastre;
Bucură-te, limbă de foc suflătoare care grăieşti cele dumnezeieşti;
Bucură-te, a Mângâietorului cinstit glas;
Bucură-te, doborârea înţelepciunii celor înţelepţi;
Bucură-te, lepădarea priceperii celor pricepuţi;
Bucură-te, privighetoarea cerului cea cu dulce glăsuire;
Bucură-te, cel prin care Duhul Sfânt ne luminează;
Bucură-te, că ai fost încredinţat a întocmi în scris învăţăturile lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Matei!
Condacul al 8-lea
Cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu, Matei de Dumnezeu văzătorule, duhurile demonice cu cuvântul se izgonesc, bolile se vindecă, mulţimea patimilor sufleteşti se îndepărtează de la cei bolnavi; pentru aceasta cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Lepădând jugul cel urât al vămii, Matei Apostole, la jugul dreptăţii te-ai supus şi te-ai arătat iscusit negustor, bogăţie adunând înţelepciunea cea din înălţime, şi tuturor ai propovăduit Cuvântul adevărului, arătând în scris ceasul Judecăţii. Pentru aceasta toţi creştinii îţi cântă:
Bucură-te, lumina celor întunecaţi cu păgânătatea;
Bucură-te, calea cea adevărată a celor rătăciţi;
Bucură-te, al luminilor lui Hristos văzător şi propovăduitor;
Bucură-te, al patimilor lui Hristos preaales mărturisitor;
Bucură-te, al minunilor Domnului bun lucrător;
Bucură-te, stăpânirea dogmelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, al luminii celei gândite luminoasă descoperire;
Bucură-te, gură care vesteşti pe Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, iconomia frumuseţii celei întâi închipuite;
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Matei!
Condacul al 9-lea
Cu arzătoare râvnă, Apostole Sfinte, ai plecat să împlineşti porunca propovăduirii Evangheliei şi primind înştiinţare de la Dumnezeu să vesteşti Evanghelia în cetatea Mirmina din ţinutul parţilor, îndată ai mers acolo, pe toţi învăţându-i să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
În post şi rugăciune, pe munte multe zile nevoindu-te, Apostole al lui Hristos Matei, ca un prunc ţi S-a arătat Ziditorul a toate şi toiag în mâinile tale dând ţi-a poruncit să mergi la parţi, în cetatea Mirmina, şi în faţa bisericii de acolo toiagul să-l sădeşti pentru a arăta minunile Lui. Şi tu, întru toate ascultător făcându-te, de la toţi auzi unele ca acestea:
Bucură-te, rug aprins ce cuvântul Evangheliei arăţi;
Bucură-te, că Evanghelia la parţi şi mezi ai vestit;
Bucură-te, că în cetatea Mirmina de Dumnezeu ai fost trimis;
Bucură-te, că de vedenii preaînalte te-ai învrednicit;
Bucură-te, că pe împărăteasa cetăţii de demonul cel cumplit o ai izbăvit;
Bucură-te, că pe duhurile necurate le-ai certat;
Bucură-te, că şi pe copii i-ai izbăvit;
Bucură-te, că, ascultând porunca, toiagul în cetate l-ai sădit;
Bucură-te, că toiagul îndată a prins rădăcini şi copac mare s-a făcut;
Bucură-te, că minuni multe cu puterea lui Hristos ai făcut;
Bucură-te, că împăratul cel idolatru la multe patimi te-a supus;
Bucură-te, că viaţa pentru Hristos prin foc ţi-ai dat;
Bucură-te, că prin minunile de la sfintele tale moaşte şi împăratul nelegiuirea a părăsit şi pe Hristos adevărat Dumnezeu L-a mărturisit;
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Matei!
Condacul al 10-lea
Cine te-a învăţat a grăi aşa, Sfinte Apostole Matei? Cine ţi-a luminat mintea ca să vezi limpede raza slavei celei neapropiate, care a strălucit lumina Adevărului în inimile noastre, fără numai Iisus Hristos Dumnezeu? Pentru aceasta cântăm Lui: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Se înspăimântează toată mintea de propovăduirea ta, pe care ai trâmbiţat-o în tot pământul, tăinuitorule al lui Hristos şi văzătorule al celor de sus, cel ce eşti cinstit de Domnul între cei doisprezece apostoli; pentru aceasta cântăm ţie:
Bucură-te, rugătorule pentru noi către Domnul;
Bucură-te, că prin sfintele tale rugăciuni Domnul ne miluieşte pe noi;
Bucură-te, că prin ajutorul tău, tiranul satana se izgoneşte de la noi;
Bucură-te, că bolile cele sufleteşti şi trupeşti le îndepărtezi de la noi;
Bucură-te, raza cea luminoasă a Duhului Sfânt;
Bucură-te, mângâierea celor necăjiţi;
Bucură-te, sănătatea celor bolnavi;
Bucură-te, împreună călător cu cei ce călătoresc;
Bucură-te, ajutorul celor ce te cheamă când zboară în aer;
Bucură-te, hrănitorul nostru, al celor flămânzi de fapte bune;
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Matei!
Condacul al 11-lea
Cu voinţă neslăbită, Matei Preasfinţitul, asemenea Chipului dumnezeiesc făcându-se, lumea cea din întuneric o a tras ca să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Cel de lumină purtător şi de bucurie dătător, Fericite Matei, Apostole al lui Hristos, dumnezeiască pomenirea ta rază de tămăduire străluceşte nouă, celor ce cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, stea mai luminoasă decât soarele;
Bucură-te, sfeşnic care străluceşti cu raze de aur;
Bucură-te, celor întristaţi în necazuri ajutător;
Bucură-te, cel ce eşti izgonitor înfricoşător al demonilor;
Bucură-te, frumuseţea cea prealuminată a Bisericii Ortodoxe;
Bucură-te, podoaba cea preacinstită a apostolilor;
Bucură-te, luminătorul cel mare al mucenicilor;
Bucură-te, veselia cea strălucită a cuvioşilor;
Bucură-te, lauda cea fericită a tuturor sfinţilor;
Bucură-te, rugătorule, mijlocitorule şi folositorule al tuturor ortodocşilor;
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Matei!
Condacul al 12-lea
Ai strălucit, Apostole, luminos ca soarele cu razele Duhului şi toată lumea o ai luminat, Fericite, cu cunoştinţa de Dumnezeu şi ai alungat negura mulţimii zeilor, Matei preaînţelepte. Pentru aceasta prealuminata ta prăznuire săvârşind, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Toate neamurile mulţumim ţie, mărite Apostole Matei, că prin cuvântul Evangheliei, pe care tu cel dintâi l-ai cuprins în scris, de la pământ la cer ne-ai ridicat, şi de la slujirea vrăjmaşului depărtându-ne, la cunoştinţa Adevăratului Dumnezeu ne-ai adus. Pentru aceasta laudă cu mulţumire îţi aducem, cântând unele ca acestea:
Bucură-te, Apostole Matei, nume preascump şi dulce nouă drept-credincioşilor;
Bucură-te, izgonitorul tuturor ereziilor;
Bucură-te, arma cea nebiruită a credincioşilor;
Bucură-te, stâlpul cel tare al Bisericii;
Bucură-te, cel ce ne adăpi cu apa cea vie a Evangheliei;
Bucură-te, luminătorule al lumii;
Bucură-te, cel ce ne izbăveşti pe noi din tot felul de nevoi;
Bucură-te, cel ce ne izbăveşti pe noi de vicleşugul vrăjmaşului;
Bucură-te, că tu pe toţi îi înveţi să se închine Sfintei Treimi;
Bucură-te, că toate neamurile prin tine vin în Biserica lui Iisus Hristos;
Bucură-te, cel ce la sfârşitul vieţii noastre ne ajuţi ca prin pocăinţă să ne mântuim;
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Matei!
Condacul al 13-lea
O, preaminunate Sfinte şi mărite Apostol Matei, cu lacrimi alergăm la sprijinul tău, ca prin rugăciunile tale, cele de Dumnezeu primite, să ne izbăveşti pe noi de chinurile cele veşnice, prealăudate, şi luminii raiului să ne învredniceşti, ca împreună cu tine neîncetat să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Având sufletele întinate de gânduri şi de cuvinte…, Condacul 1: Pe ucenicul Domnului şi luminătorul…,
Icosul 1
Având sufletele întinate de gânduri şi de cuvinte rele, cu dumnezeiescul dar pe care l-ai primit de la Hristos, curăţeşte-le, propovăduitorule al Domnului Matei, ca fiind curate să-ţi aducă ţie cântare vrednică aşa:
Bucură-te, cel ce din vameş, apostol ai devenit;
Bucură-te, că de la vamă ai fost chemat la ucenicie;
Bucură-te, că de la Iisus ai auzit chemarea: „Urmează-Mi”;
Bucură-te, că îndată, toate lăsându-le, pe Hristos L-ai urmat;
Bucură-te, că pe Hristos în casa ta L-ai primit;
Bucură-te, că de El ai fost luminat;
Bucură-te, că prin tine mulţi păcătoşi au fost miluiţi;
Bucură-te, că împreună cu toţi apostolii ai urmat Domnului;
Bucură-te, că de lume te-ai despărţit şi pe Hristos în inima ta L-ai primit;
Bucură-te, că lumină neamurilor te-ai făcut;
Bucură-te, că Evanghelia ta pe mulţi din întuneric i-a scos;
Bucură-te, că pe Hristos până la marginile lumii L-ai propovăduit;
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Matei!
Condacul 1
Pe ucenicul Domnului şi luminătorul a toată lumea, pe Matei Apostolul, să-l lăudăm credincioşii, ca pe cel ce pe păgâni din închinarea idolilor la adevăratul Dumnezeu prin Evanghelie i-a întors. Pentru aceasta cu bucurie să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Matei!
şi se face otpustul.
