Noblețea sufletească, spirituala, fiindcă la ea ma voi referi în rândurile următoare, este o calitate, o virtute, demna de apreciat și de admirat, în dreptul celor care o au și o cultiva!…
Întotdeauna o persoana nobila, eleganta, decenta și gentila va genera, în jur lui, multa stima, pretuire si admiratie!…
De ce?
Fiindcă noblețea sufletească este apanajul omului discret dar concret, elegant dar corect, sensibil dar demn, delicat dar ferm, suplu dar consistent, atent si amabil, îngăduitor dar onest, etc.
Omul ce are aceasta excelenta calitate este cel care, întotdeauna, se poarta impecabil, vorbește ireproșabil, fără zgomot, fără a fi vocal ori strident, detesta orice fel de acte josnice, derizorii sau fapte penibile și reprobabile, este omul care dispune de o dispoziție și de o disponibilitate, plina de dragoste, mila, clementa, înțelegere, ingaduinta și altruism!…
Întotdeauna, noblețea spirituala a omului care, cu adevărat, o are, va răspândi în jur sau, multa frumusețe, neîntreruptă delicatețe, neincetata sensibilitate și considerabila afectivitate, toate la superlativ!…
Jos pălăria în fata unor asemenea oameni, care te ajuta fără sa te simți dator, îți oferă fără sa aștepte nimic în schimb, te asculta fără sa dea semne de plictiseala, te susține fără sa te simți obligat cu ceva, te incurajeaza fără sa îți impună ceva, te mangaie, pe obraz, atunci când chipul îți este brăzdat de tristete, mâhnire ori supărare, se bucura, cu tine, atunci când îți observa privirea luminata și luminoasa, compatimeste cu tine, împărtășește cu tine, trăiește cu tine și sărbătorește împreună cu tine, atunci când viata îți este radioasa, victorioasa și glorioasa!…
Noblețea sufletească, spirituala, se imprima, în viata celui care o cultiva, pana și în calcatura, vestimentația și ținuta lui, altfel spus, pana în cele mai mici detalii, de orice fel și amănunte, de orice natura!…
Numai spun de faptul ca o persoana nobila da dovada, oricând și oriunde, de buna sa creștere și educație, adică, de cei șapte ani de acasă și de faptul ca a citit, serios și asumat, codul bunelor maniere!…
In concluzie, omul nobil va cultiva, permanent, frumosul, veritabilul, autenticul, calitatea și perenitatea și va înlătura și îndepărta, chiar și prin simpla lui prezenta, kischul, ipocrizia, viclenia, abuzul, opulenta, mitocănia, optuzitatea, ignoranța, aroganta, mârlănia și badaranismul precum și toate celelalte asemenea!…
Da, în încheiere, mai spun, doar atat: merita, măcar, sa încercam realizarea, dezvoltarea și cultivarea acestei inestimabile virtuti, a nobleței, a calității omului, care nu îți reproșează atunci când ai greșit, care nu te judeca atunci când ai păcătuit, care nu te părăsește atunci când ai căzut, care nu te abandonează atunci când ai clacat, care nu te condamna și nu-ți întoarce spatele atunci când ai pierdut ci, dimpotrivă, este lângă tine, este cu tine și pentru tine, atunci când, practic, în virtutea revelației tale personale, conștientizezi ca Dumnezeu lucrează în viata ta, ca face, cu tine, minuni, poate în fiecare zi și ca, toate acestea le realizează prin asemenea vase, comunicante și alese care, astfel se umplu și, te umplu de harul, darul și binecuvantarea lui Dumnezeu – El Însuși – Nobilul, Gentilul, Boierul și, Cavalerul prin excelenta!…
Prin urmare, când ne întâlnim cu asemenea oameni avem toate șansele sa ne întâlnim, de fapt și, în fapt, cu lucrătorii Sai, cei buni, credincioși, fideli, loiali și, cu adevărat, nobili!…
Asadar, da, astăzi, și nu numai azi, noblețea este o floare rara care, insa, chiar merita sa o cultivam des!…
