Troparul, acatistul și viața Sfintei Fecioare şi Muceniţe Achilina (13 iunie)


Troparul Sfintei Muceniţe Achilina, Glasul 4

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Achilina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

DoarOrtodox

În cetatea Palestinei, care se numeşte Vivlos, vieţuiau nişte creştini care învăţaseră credinţa cea în Hristos de la Sfinţii Apostoli. Unul dintre aceia cu numele Evtolmie, petrecînd cu plăcere de Dumnezeu în cinstita însoţire, Domnul i-a dat binecuvîntarea Sa şi femeia lui, zămislind în pîntece, a născut o pruncă, pe care a numit-o Achilina.

Cînd prunca era de patru luni, maica ei, luînd-o, a dus-o la episcopul Evtalie; iar acela, însemnînd pe acea copilă cu semnul Sfintei Cruci în numele Domnului nostru Iisus Hristos, i-a pus numele Achilina şi, după două luni, a luminat-o cu Sfîntul Botez. Cînd era de un an, tatăl ei, Evtolmie, s-a mutat din cele pămînteşti la cele cereşti, iar maica creştea pe pruncă după obicei. Deci, fiind de şapte ani, a învăţat-o toate obiceiurile care se cuvin creştinilor. Acea copilă, cu cît înainta cu anii în vîrstă, cu atît mai mult se umplea de Duhul Sfînt şi se înfrumuseţa cu darul lui Hristos, în care a sporit atît de mult, încît, în puţinii şi nesăvîrşiţii ani ai tinereţilor sale, a călcat poruncile păgînilor împăraţi, cele pentru închinarea idolilor, puse înaintea tuturor, le-a răsturnat cu bărbăţie şi le-a batjocorit, precum se va arăta în cuvîntul ce urmează:

Cînd fecioara era de zece ani, chema neîncetat pe Dumnezeu în rugăciuni şi, în al şaptelea an al împărăţiei lui Diocleţian, un oarecare Volusian, fiind născut mai mult sataniceşte decît omeneşte, a luat antipatia laturii Palestinei. El, neştiind pe adevăratul Dumnezeu făcătorul a toate, a început cu toată răutatea a prigoni pe dreptcredincioşii închinători ai adevăratului Dumnezeu. Mulţi viteji pătimitori ai lui Hristos, săvîrşind cu bărbăţie nevoinţele lor, s-au învrednicit bunurilor celor nevestejite. Într-acea vreme şi fericita fecioară Achilina, care ştia bine pe Dumnezeu, adeseori sfătuia pe fecioarele cele de o vîrstă cu ea, zicîndu-le: „Ce vă foloseşte pe voi cinstirea idolilor celor mulţi şi nesimţitori? Au nu ştiţi, că cei ce cred în ei şi li se închină lor au nădejde zadarnică, oarbă, vătămătoare de suflet şi diavolească? Căci acei zei, fiind ei înşişi morţi şi neputincioşi, cum pot să facă bine altora?”

Fecioarele cele de o vîrstă cu ea o întrebau: „Dar tu pe care Dumnezeu cinsteşti?” Achilina a răspuns: „Pe Unul Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pămîntul, marea şi toate cele dintr-însa; pe Acela Îl cinstesc şi Aceluia după vrednicie mă închin, Care din veci a făcut bine tuturor. Cred întru El şi nădăjduiesc spre Dînsul, că El este puternic să facă bine pînă la sfîrşitul lumii celor ce-L cheamă pe El”. Atunci, cele de o vîrstă cu ea, i-au zis: „Noi am auzit că pe Dumnezeul cel propovăduit de tine iudeii L-au răstignit pe Cruce, pe care a şi murit”. Sfînta a răspuns: „Moartea nu are stăpînire asupra Lui, pentru că nu a înviat numai El singur, ci a înviat şi pe cei ce muriseră cu moarte bună şi pe care i-a răscumpărat cu cinstitul Său sînge şi i-a înviat. El, văzînd pe om rătăcit din calea cea adevărată, a voit a se întoarce şi a se face om, ca să ridice firea noastră cea căzută şi să o povăţuiască la calea cea mîntuitoare, pierzînd înşelăciunea diavolească, şi să ne dăruiască darul cel împreunat cu adevărul”.

Fecioarele acelea au întrebat-o: „Cine este Acela care a fost răstignit?” Achilina a răspuns: „Mîntuitorul tuturor, ziditorul şi iubitorul neamului omenesc, Care a voit ca pe omul cel vechi să-l îmbrace în cel nou, prin apă şi prin duh; răbdînd pătimirile de bună voie, S-a suit pe Cruce, voind să mîntuiască nu numai pe cei ce vieţuiesc pe pămînt, dar şi pe cei ţinuţi în iad să-i dezlege din legăturile morţii, înviind a treia zi, a arătat cu adevărat că, la a doua venire a Sa, are să fie la toţi învierea din morţi cea de obşte”. Atunci, cele ce vorbeau cu dînsa au zis: „Dacă Acela, pentru care tu grăieşti, a făcut atîtea bunătăţi în lume, atunci pentru ce iudeii, din al căror neam a fost şi El, nu Îl au ca pe un Dumnezeu?” La acestea, înţelepţita de Dumnezeu Achilina, a răspuns: „Totdeauna neamul jidovesc s-a abătut din calea cea dreaptă, fiindcă, avînd sufletul orbit de răutate şi cerbicea învîrtoşată, leapădă cele ce sînt drepte şi adevărate; de aceea s-au lepădat de Acela care le-a făcut mult bine, dîndu-L lui Pilat, spre a fi răstignit pe Cruce”.

Fericita fecioară, grăind adeseori acestea cu acele fecioare, Nicodim, unul din slugile antipatului, auzind cele spuse, a alergat la antipat şi i-a spus, că în acea cetate este o fecioară care nu se supune poruncilor împărăteşti pentru cinstirea zeilor, socotindu-i de nimic şi numindu-i diavoli; iar pe Unul, Care S-a răstignit, Îl propovăduieşte Dumnezeu şi întoarce şi pe celelalte fecioare de la părinteasca cinstire de zei. Antipatul, aflînd acestea, a trimis pe slujitori să prindă pe fericita fecioară. Sfînta Muceniţă Achilina, fiind prinsă la pătimire în al doilea an al antipatiei lui Volusian şi al doisprezecelea an de la naşterea sa, a fost adusă la păgîneasca judecată.

Antipatul i-a zis mai întîi: „Oare tu te împotriveşti poruncilor împărăteşti şi amăgeşti pe alte fecioare ca să nu se supună zeilor noştri şi le îndemni să se închine Omului Cel răstignit? Nu ştii că împăraţii au poruncit ca pe cei ce mărturisesc pe Iisus să-i dăm la tot felul de munci şi la pedeapsă cu moartea? Deci, lasă şi tu pe Cel răstignit şi adu cinste şi jertfă zeilor celor fără de moarte, ca să nu ne sileşti să te dăm la munci”. Fericita Achilina a răspuns: „O, antipate, de mă vei da la munci amare, îmi vei fi mijlocitor a căpăta cununa cea nestricăcioasă, pe care aştept s-o iau de la Mîntuitorul meu; de vreme ce pe El Îl mărturisesc şi nu mă voi lipsi de Dînsul nicidecum, măcar de aş fi în cele mai cumplite munci. Pentru aceea, nu zăbovi, ci caută asupra mea tot felul de munci, ca să mă cunoşti că stau înaintea ta înarmată cu credinţă şi nu mă tem nici de tine, nici de muncile tale”.

Iar Volusian a început a o îndemna cu cuvinte înşelătoare, zicînd: „Te văd că eşti încă tînără, bineîncuviinţată şi frumoasă; deci mă milostivesc spre tine pentru că de te voi da la munci, atunci îndată toate mădularele tale cele tinere se vor zdrobi; căci muncitorii sînt nemilostivi şi, după cumplitele munciri, te vor da la amară moarte şi te vor lipsi de tînără de viaţă, şi nu-ţi va ajuta Dumnezeul creştinesc pe care Îl mărturiseşti”. Sfînta a răspuns: „Nu-mi trebuie milostivirea ta, căci, dacă ţi se pare că te milostiveşti spre mine, cu aceasta mai mult voieşti să mă vatămi; deoarece te sîrguieşti să mă depărtezi de adevăratul Dumnezeu. Deci, te rog să nu ai milă de mine, ci te arată mai aspru, ca, din răbdarea mea, să ştii că cei ce nădăjduiesc pentru Hristos rămîn nebiruiţi”.

Antipatul, văzînd că nu poate nicidecum să întoarcă de la mărturisirea ei pe roaba lui Hristos, a poruncit să o bată peste faţă, zicîndu-i: „Iată începutul muncilor! Îţi sînt dulci şi bine primite?” Achilina a răspuns: „O, muncitorule fără de omenie, de vreme ce ai îndrăznit a bate faţa cea zidită după chipul lui Dumnezeu, apoi să ştii că Acela, al Cărui chip îl porţi, nu te va ierta în ziua judecăţii Sale”. Judecătorul a spus: „Eu socotesc că marii noştri zei ţin în mîinile lor mîntuirea a toată lumea; deci, în veacul ce va veni vor avea asemenea în stăpînirea lor mîntuirea tuturor”. Zicînd aceasta, a poruncit la doi ostaşi a dezbrăca pe fecioara de hainele ei, să o întindă pe pămînt şi să o bată fără de milă, zicînd şi aceste cuvinte: „Achilino, unde este Dumnezeul tău de care ai zis că nu mă va ierta la judecata Sa, să vină aici şi să te scoată din mîinile mele?”.

După aceasta, a poruncit celor ce o băteau să înceteze, şi a zis către fericita: „Achilino, ascultă-mă pe mine cel ce te sfătuiesc de bine, lasă-ţi sălbăticia aceasta şi te depărtează de la creştinescul eres, dacă voieşti să scapi de munci; pentru că cine a ieşit izbăvit din mîinile mele, nădăjduiesc spre Acela, Care singur nu S-a izbăvit, fiind răstignit şi pe cine din cei ce-L cinstesc l-au lăsat împăraţii noştri să trăiască?” Sfînta Achilina a răspuns la acestea: „O, prea cumplitule muncitor, socoteşti oare că simt muncile cele puse de tine asupra mea? Să ştii aceasta cu adevărat, că pe cît tatăl tău, diavolul, îţi dă meşteşugiri asupra mea, pe atît şi mai mult Dumnezeul meu îmi dă putere şi răbdare!”

Volusian s-a mirat, văzînd o vitejească mărime de suflet ca aceea a fericitei fecioare, apoi a zis: „Te las cîteva zile să te gîndeşti şi să te înţelepţeşti a te închina zeilor, pentru care vei dobîndi viaţa pe pămînt şi de la împărat cinste vrednică”. Sfînta l-a întrebat: „Cîte zile îmi vei lăsa pentru aceasta?” Volusian a răspuns: „Atîtea cîte vei voi tu”. Achilina a zis: „Te rog pentru aceea, să nu-mi laşi să mă socotesc nici o zi şi nici chiar un ceas, pentru că eu din copilărie am învăţat a mă închina la Unul Dumnezeu şi a alerga la El, Care, petrecînd în cer, caută spre cei de pe pămînt!”

Volusian, văzînd pe fecioară neschimbată în dragostea adevăratului Dumnezeu, a zis într-însul: „În zadar sînt sfaturile şi ostenelile mele”. Şi astfel, mîniindu-se, a poruncit să găurească capul prin urechi cu ţepuşi de fier înroşite în foc. După ce muncitorii au făcut aceasta, fierbinţeala focului a străbătut-o prin creier, încît curgea pe nările nasului creier cu sînge amestecat. Iar fericita, aflîndu-se într-o pătimire ca aceea, se ruga lui Dumnezeu, zicînd: „Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce m-ai hrănit din pruncie şi mi-ai luminat gîndurile cele ascunse ale inimii cu razele dreptăţii şi m-ai întărit pe mine cu puterea ta cea tare şi bărbătească, ca să pot sta împotriva vrăjmaşului diavol; Tu, Cel ce ai descoperit adîncurile înţelepciunii celei adevărate şi mari celor ce cred în Tine, săvîrşeşte alergarea nevoinţei mele şi-mi fereşte nestinsă făclia fecioriei mele ca şi eu să intru împreună cu cele cinci fecioare înţelepte, în neîntinata Ta cămară, ca acolo să mă învrednicesc a Te slăvi pe Tine, Împlinitorul durerilor mele”.

Acestea grăindu-le, Sfînta Muceniţă Achilina a căzut ca moartă, din pricina cumplitelor dureri. Antipatul, socotind-o că a murit, a poruncit ca, tîrînd-o de acolo, să o arunce afară din cetate spre mîncarea cîinilor, judecînd-o pe dînsa nevrednică de îngroparea omenească, deoarece, defăimînd poruncile împărăteşti, s-a lepădat de zeii romanilor. Şi astfel muceniţa a zăcut toată ziua aruncată în drum. Deci, sosind miezul nopţii, îngerul Domnului a venit la fericita şi, atingîndu-se de dînsa, a zis: „Scoală-te şi fii sănătoasă şi, ducîndu-te, ceartă pe Volusian că el şi sfaturile lui sînt de nimic!” Atunci, Sfînta Achilina îndată s-a sculat sănătoasă, şi, lăudînd pe Dumnezeu, zicea: „Mulţumescu-Ţi Ţie, Făcătorule al vieţii mele, Cel ce mi-ai dat sănătate şi din necurăţie ai izbăvit pe roaba Ta; că Tu, Doamne, mai înainte de veci ai fost, în veci vei petrece şi nu este alt Dumnezeu afară de tine. Deci, cu smerenie mă rog Ţie, ca, după ce voi săvîrşi nevoinţa pătimirii, la Tine să mă învrednicesc de cununa slavei Tale şi, îndulcindu-mă de adevăratele Tale făgăduinţe, să Te laud pe Tine împreună cu cetele sfinţilor Tăi, care au pătimit pentru Tine”. Iar Domnul de sus i-a răspuns ei: „Vino, că îţi va fi ţie precum ai cerut!”

Auzind fericita aceasta, s-a veselit foarte mult şi a mers în cetate, unde, ajungînd la porţile ei, îndată s-au deschis singure. Deci, fericita a mers la palatele lui Volusian, precum o povăţuise pe ea îngerul Domnului; şi, intrînd acolo fără să fie oprită de cineva, a stat înaintea antipatului pe cînd el dormea. Antipatul, deşteptîndu-se din somn şi văzînd-o pe ea stînd înaintea sa, s-a înspăimîntat, şi chemînd pe servitorii săi le-a zis: „Cine este aceasta care stă înaintea mea?” Iar ei, aducînd lumînări, au zis: „Aceasta este cu adevărat Achilina, care, după bătăile cele multe fiind moartă, ai poruncit să o aruncăm afară din cetate spre mîncarea cîinilor”. Acestea auzindu-le antipatul, mai mult s-a înspăimîntat şi a poruncit ca, luînd-o pe ea, să o păzească pînă dimineaţa. Deci, după ce s-a făcut ziuă, a adus-o pe ea înaintea judecăţii sale şi a întrebat-o: „Tu eşti Achilina?”

Sfînta a răspuns: „O, fărădelege om, văd că şi cu ochii inimii tale eşti orbit de tatăl tău diavolul; oare nici cu ochii cei trupeşti nu vezi? Eu sînt Achilina, roaba Domnului, şi stau în faţa ta”. Iar antipatul, ştergîndu-şi ochii cu mîna, a rămas întru nepricepere şi zicea întru sine: „Dacă n-a murit cînd i-am găurit capul şi cînd i-am scos creierii, ce fel de munci poate să o vatăme pe ea?”

Spunînd aceasta, a poruncit să o taie, zicînd: „Pe Achilina, apărătoarea necuratului eres creştin, cea de ani tînără şi mare fermecătoare, care a necinstit pe zeii cei fără de moarte şi nici nu s-a supus împărăteştilor porunci, măcar că ne-am ostenit mult a o pleca pe ea de la o nebunie ca aceea, dar n-am putut să o întoarcem; de aceea, după multe munci, care nu s-au atins cîtuşi de puţin de acea fermecătoare, poruncim ca, scoţînd-o afară din cetate, să i se taie capul”.

Fericita fecioară, auzind acest răspuns de moarte, a mers de voie afară din cetate, la locul cel de tăiere, la care ajungînd a cerut voie un ceas să se roage lui Dumnezeu. Deci, ridicîndu-şi ochii spre cer, zicea: „Doamne Dumnezeul meu, Atotputernice, mulţumesc Ţie că mi-ai arătat sfîrşitul pătimirii mele. Pe Tine Te slăvesc, Dumnezeul şi făcătorul meu, că nu în deşert mi-am săvîrşit măsura alergării mele. Te binecuvintez pe Tine, Ziditorul a toate, că pe muncitor l-ai ruşinat, iar pe mine mă învredniceşti cununii celei nestricăcioase. Deci, primeşte în pace sufletul meu, ca, lăsînd aici pe cele pămînteşti, să cîştig acolo pe cele cereşti”. Astfel rugîndu-se fericita, s-a auzit glas din cer, zicînd: „Vino, fecioară aleasă, ceea ce ai călcat mînia muncitorului şi boldul diavolului prin nevoinţa ta l-ai sfărîmat, primeşte răsplătirea cea gătită ţie”.

Acest glas, venind de sus spre dînsa mai înainte să-şi ridice călăul sabia spre grumazul său, sfînta muceniţă a lui Hristos a adormit desăvîrşit cu somn de moarte. Călăul, văzînd că muceniţa îşi dăduse sufletul său chiar nesăvîrşind porunca antipatului, a tăiat cu sabia capul cel mort al fericitei fecioare şi atunci a curs din tăietură lapte în loc de sînge. Creştinii care erau acolo, luînd moaştele ei cele mai scumpe decît mărgăritarul, ungîndu-le cu aromate de mult preţ şi, învelindu-le cu pînze subţiri şi noi, le-au îngropat în mormînt, cu cinste, în cetatea Vivlos; iar de la mormîntul ei li se dădeau bolnavilor multe tămăduiri întru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel împreună slăvit cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

DoarOrtodox

Acatistul Sfintei Muceniţe Achilina

Condacul 1

Tărie îngerească a iubirii de Dumnezeu te-ai făcut, Sfântă Fecioară şi Muceniţă Achilina, şi alergare învăpăiată de dumnezeiescul dor spre Mirele Hristos. Pentru aceasta, după cuviinţă îţi strigăm ţie: Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Icosul 1

Părinţii tăi au primit credinţa în Hristos chiar de la Sfinţii Apostoli, şi petrecând cu plăcere de Dumnezeu în cinstită însoţire, te-au zămislit pe tine, rod binecuvântat de Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că la două luni ai fost luminată cu Sfântul Botez;
Bucură-te, că ai învăţat din fragedă copilărie chipul închinării creştine;
Bucură-te, vas ales al Sfântului Duh;
Bucură-te, laudă a Părinţilor cinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, cea înfrumuseţată cu Darul lui Hristos;
Bucură-te, căci, cu cât te umpleai mai mult de Acesta, cu atât însetai mai mult după El;
Bucură-te, izvor de rugăciune curată;
Bucură-te, sămânţă crescută pe pământul bun al evlaviei creştine;
Bucură-te, că ai învăţat a purta în inimă Chipul lui Hristos;
Bucură-te, făclie nestinsă a fecioriei şi a întregii înţelepciuni;
Bucură-te, carte în care s-a scris Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, vistierie bună a inimii;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 2-lea

Mijlocitoare grabnică către Hristos te-ai făcut, Sfântă Muceniţă Achilina, că pentru nimic în lume nu te lipseai de Domnul, stând neclintită şi zdrobindu-ţi inima înaintea Lui, pentru care şi El te-a învrednicit a-I fi mărturisitoare în faţa păgânilor împăraţi. Drept aceea, înarmată cu nebiruită credinţă ai călcat poruncile cele diavoleşti, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Când aveai zece ani, Sfântă Muceniţă Achilina, chemai neîncetat pe Dumnezeu în rugăciuni şi îi sfătuiai pe toţi să-L cunoască pe Dumnezeul Cel Viu, arătându-te şi cu cuvântul, şi cu fapta sălaş dumnezeiescului har. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, candelă a Luminii de Sus;
Bucură-te, îmbrăcare în Omul cel nou, Hristos;
Bucură-te, rază a dreptăţii dumnezeieşti;
Bucură-te, ascultare doar de Hristos;
Bucură-te, că ţi s-au descoperit adâncurile înţelepciunii de Sus;
Bucură-te, mistuitoare dorinţă de a fi împreună cu Hristos;
Bucură-te, privire aţintită spre cele de Sus;
Bucură-te, aluat duhovnicesc în frământătura Bisericii;
Bucură-te, purtătoare a sabiei Duhului;
Bucură-te, că iubind desăvârşit pe Dumnezeu, desăvârşit ai urât păcatul;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 3-lea

Cu ce cuvinte de laudă te vom lăuda pe Tine, Sfântă Muceniţă Achilina, că în tine s-au unit pământul cu cele de sus şi te-ai arătat izvor de apă vie pururea curgător spre Viaţa Veşnică, răcorind inimile celor ce cântă cu credinţă: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Văzând pe vrăjmaş cum umbla ca un leu să înghită cu înfricoşare sufletele spre slujirea idolilor neînsufleţiţi, te nevoiai să scapi din valurile morţii pe fecioarele cele de o vârstă cu tine, să le aprinzi şi lor râvna cea mântuitoare după Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, sare a pământului;
Bucură-te, foc din cer aruncat pe pământ;
Bucură-te, vedere curăţită de neghina patimilor;
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii;
Bucură-te, chip al lepădării de sine;
Bucură-te, că ne întinzi şi nouă din Pâinea Vieţii;
Bucură-te, casnică a lui Hristos;
Bucură-te, vitejească mărime de suflet;
Bucură-te, făclie luminoasă a iubirii de Dumnezeu;
Bucură-te, far pe Ţărmul Veşniciei pentru cei rătăciţi în valurile lumii;
Bucură-te, că ai arătat drept pricină a necredinţei lipsirea de lumina lui Hristos;
Bucură-te, mustrare a nedreptăţii şi hulei;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Văzând cum socoteşti drept nimic porunca împărătească spre închinare la idoli, o slugă a antipatului a alergat la acesta spre a te pârî, iar antipatul a trimis pe slujitori să te prindă, fiindcă nu sufereau robii patimilor lumina ce izvora din mărturisirea ta. Atunci, pregătindu-te a pătimi pentru Hristos, ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Încercând să-ţi abată de la Hristos mintea, antipatul ţi-a vorbit despre chinurile şi moartea ce te aşteptau, însă cursele lui s-au sfărâmat de temelia tare a credinţei creştine, care vede în Învierea lui Hristos singura şi adevărata biruinţă asupra morţii şi stricăciunii. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, ancoră a nădejdii neclătinate;
Bucură-te, căutare întâi de toate a Împărăţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai binevestit-o cu bărbăţie;
Bucură-te, bucurie de a suferi pentru Hristos;
Bucură-te, arătătoare neclintită a Căii-Hristos;
Bucură-te, glas dulce care ne îndemni spre pocăinţă;
Bucură-te, zdrobire a iubirii de sine;
Bucură-te, fagure plin de mierea Duhului;
Bucură-te, cea binecuvântată de Tatăl;
Bucură-te, lăcaş înfrumuseţat al Cuvântului;
Bucură-te, lepădare a legii păcatului şi a morţii;
Bucură-te, păzire a duhului vieţii în Hristos;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Ce părtăşie are lumina cu întunericul? Aşa şi tu, Sfântă Muceniţă Achilina, te zoreai a urma calea cea strâmtă, strălucind de tăria Duhului şi pe înşişi asupritorii tăi îi luai ca mijlocitori ai cununii nestricăcioase. Pentru aceasta, însăţi cereai munci mai aspre, ca să te împărtăşeşti şi mai mult de slava lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Nu ştia antipatul că nu îi poţi înşela pe sfinţii lui Dumnezeu, că nu le sunt necunoscute planurile Satanei celor ce neîncetat liturghisesc voia lui Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, altar de jertfă;
Bucură-te, dăruire a vieţii pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, liturghisitoare a Cuvântului;
Bucură-te, stea mult luminoasă a Bisericii;
Bucură-te, laudă a fecioarelor;
Bucură-te, adânc de smerenie;
Bucură-te, nerăutate şi pace netulburată a inimii;
Bucură-te, împărtăşire din toată fiinţa de Hristos;
Bucură-te, purtătoare a jugului Lui;
Bucură-te, naştere în lume a iubirii Lui;
Bucură-te, blândeţe nemişcată de ispite;
Bucură-te, ploaie duhovnicească peste pământul însetat;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Poruncind slujitorului să te bată peste faţă, i-ai arătat antipatului chipul Judecăţii celei înfricoşătoare pentru cei ce nu cinstesc Chipul lui Dumnezeu, după care a fost zidit omul. Şi i-ai zugrăvit osânda veşnică a celor ce răstignesc în inimile lor icoana iubirii dumnezeieşti, înaintea căreia se cuvine a cânta cu smerenie şi dragoste: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Dezbrăcată de haine şi întinsă pe pământ spre lovire, veşmânt de har s-a pogorât peste trupul tău, strălucind de nestematele sângelui vărsat. Aşa, Muceniţă Achilina, simţeai numai cum te umpli de putere şi răbdare, harul covârşind durerea, şi ai ruşinat îndrăzneala celor ce huleau purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, zbor mai presus decât săgeţile şi cursele vânătorilor;
Bucură-te, uitare de cele dinapoi şi alergare spre cele dinainte;
Bucură-te, vas al nădejdii şi deşertării de grija lumească;
Bucură-te, prescură liturghisită de Însuşi Hristos;
Bucură-te, urmare a lui Hristos în icoana iubirii;
Bucură-te, fiică iubită a Împăratului Ceresc;
Bucură-te, iubire revărsată peste albia firii;
Bucură-te, duhovnicească naştere a lui Hristos;
Bucură-te, veşnică întipărire de Chipul Iubirii;
Bucură-te, moştenire a Domnului;
Bucură-te, aleasă urmaşă a Maicii Domnului,
vrednică păzitoare a chipului fecioriei;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 7-lea

Nedespărţită de Hristos ai fost în suferinţe, căci ocara şi ruşinea prigonitorilor o socoteai ca pe o mare cinste, îmbrăcându-te în haina aurită a Duhului şi neîncetat cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Grăuntele de grâu aruncat în pământ, dacă nu moare, nu învie. Aşa şi tu, Sfântă Muceniţă Achilina, ştiai că Lumina Învierii se naşte numai din pătimirea de bunăvoie pentru iubirea lui Hristos. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, rugăciune curată;
Bucură-te, conştiinţă neadormită;
Bucură-te, foc ce arzi patimile;
Bucură-te, chemare la viaţa veşnică;
Bucură-te, rod nestricat de furul viclean;
Bucură-te, închinare, strajă neadormită a minţii;
Bucură-te, mană cerească în pustiul necredinţei;
Bucură-te, călăuză a celor rătăciţi;
Bucură-te, toiag al celor ce se clatină în viforul ispitelor;
Bucură-te, izgonire a diavolilor, privelişte oamenilor şi îngerilor;
Bucură-te, pescuire minunată a credincioşilor;
Bucură-te, isihie, iubire ce Îl odihneşti pe Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 8-lea

Mirându-se de vitejia ta, Volusian Antipatul ţi-a oferit un răgaz de odihnă şi de gândire, dar tu l-ai refuzat, că alesesei deja pentru veşnicie să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Văzându-te neschimbată în dragostea adevăratului Dumnezeu, s-a tulburat antipatul, pornindu-se cu mânie asupra ta, şi a poruncit să-ţi găurească cinstitul cap prin urechi, cu ţepuşe de fier înroşite în foc. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, dragoste aprinsă de rugul Iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, dragoste curată, vădită de focul nevoinţelor muceniceşti;
Bucură-te, închinare către Hristos, decât lumea mai adâncă;
Bucură-te, răbdare peste fire a cumplitelor dureri;
Bucură-te, sfărâmare a curselor diavolului prin nevoinţele tale;
Bucură-te, sânge vărsat la temelia Bisericii;
Bucură-te, urmare a lui Hristos, fără a mai privi înapoi spre lume;
Bucură-te, răstignire a patimilor şi poftelor necurate;
Bucură-te, cer nou şi pământ nou;
Bucură-te, mieluşeaua Domnului;
Bucură-te, păşire întru bucuria Domnului;
Bucură-te, îmbrăţişare a Crucii;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 9-lea

În mijlocul pătimirilor, rugăciunea ta urca precum un stâlp de foc la cer, arzând toate duhurile viclene, care se tânguiau neputincioase, neştiind cum să se ascundă de văpaia Duhului ce te umbrea. Iar tu te dăruiai întreagă, ca o jertfă vie, Sfintei Treimi, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu untdelemnul smereniei tale ai spălat picioarele lui Hristos, Biruitorul morţii şi Cel ce ţi-a gătit cunună nestricăcioasă în ceruri. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, viaţă ascunsă în Hristos;
Bucură-te, pământ al făgăduinţei;
Bucură-te, spic în holda raiului;
Bucură-te, că şi pe noi ne tragi spre dragostea Lui;
Bucură-te, dor nepotolit de Hristos;
Bucură-te, sfinţenie şi mare cuviinţă;
Bucură-te, tărie duhovnicească izvorâtă din Piatra Hristos;
Bucură-te, purtătoare a Icoanei Iubirii;
Bucură-te, bună mireasmă a creştinătăţii;
Bucură-te, gustare nesăturată din bunătatea Domnului;
Bucură-te, zugrăvire a fricii curate de Domnul, dar împreună şi a iubirii Lui;
Bucură-te, inimă alipită de Domnul;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 10-lea

Ai căzut ca moartă din pricina cumplitelor dureri, fiind aruncată afară din cetate spre hrană câinilor. Însă îngerul Domnului a venit la miezul nopţii şi te-a tămăduit desăvârşit. Apoi te-a trimis spre certarea potrivnicilor şi proslăvirea numelui lui Dumnezeu în inimile celor ce aveau să-ţi cunoască viaţa, cântând împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Mulţumind Domnului, te-ai îmbrăcat cu şi mai multă credinţă şi smerenie, slăvind pe Cel Iubit în inima ta făcută altar, încât Acela ţi-a răspuns de Sus, făgăduind să asculte toate cererile tale. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, veselire cu duhul la auzirea lui Hristos;
Bucură-te, că porţile cetăţii s-au deschis singure înaintea ta;
Bucură-te, lipsire de toată dulceaţa lumii ca să câştigi mărgăritarul Hristos;
Bucură-te, că Însuşi Domnul ţi-a grăit;
Bucură-te, ruşinare a necredincioşilor cu facerile tale de minuni;
Bucură-te, glas al conştiinţei ce nu poate fi oprit;
Bucură-te, bărbăţie înfricoşată vrăjmaşilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, dumnezeiască râvnă;
Bucură-te, că pomenirea ta risipeşte sfaturile viclene;
Bucură-te, că şi pe noi ne tragi cu putere spre Dumnezeu;
Bucură-te, rugătoare pentru cei orbiţi de necredinţă;
Bucură-te, dar şi mustrare a lor neînduplecată;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 11-lea

Nepricepându-se spre alte chinuri, antipatul a poruncit să ţi se taie capul, într-un loc afară din cetate, spre care mergând de bunăvoie, I-ai mulţumit lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Înainte de a ţi se tăia cinstitul cap, te-ai rugat vreme de un ceas, ridicându-ţi ochii spre cer şi binecuvântând pe Dumnezeu. Şi de la Dânsul ai primit înnoită adeverire a primirii tale la cereştile lăcaşuri, întru bucuria Domnului tău. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, lăcaş înfrumuseţat al Sfintei Treimi;
Bucură-te, că ne împărtăşeşti cu dărnicie din darurile tale;
Bucură-te, că ne asculţi rugăciunile cele nefăţarnice;
Bucură-te, necontenită rugă pentru cei din ispite şi nevoi;
Bucură-te, talant înmulţit însutit;
Bucură-te, faptă unită cu rugăciunea şi contemplaţia;
Bucură-te, lumină din Lumina neînserată;
Bucură-te, alăută a Duhului;
Bucură-te, porumbiţă a lui Hristos;
Bucură-te, mijlocitoare a duhovniceştilor mângâieri;
Bucură-te, izvor de înţelepciune şi tămăduiri întru slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 12-lea

Abia ai auzit preadulcele glas al Domnului şi mai înainte de a-şi ridica călăul sabia spre tăierea capului tău, Sfântă Muceniţă Achilina, ai adormit desăvârşit cu somn de moarte. Iar sufletul ţi-a fost întâmpinat de Hristos, de a Cărui dragoste erai învăpăiată, cântând cu cereştile cete: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Tăindu-ţi-se cinstitul cap, după ce ţi-ai închinat sufletul în mâinile Domnului, din tăietură a curs lapte în loc de sânge. Iar sfintele tale moaşte au fost îngropate de credincioşi cu cinste, şi au fost proslăvite prin multe tămăduiri şi minuni întru slava Sfintei şi nedespărţitei Treimi. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, trup feciorelnic, făcut gură de rai;
Bucură-te, moştenire a Domnului;
Bucură-te, că îţi citim viaţa şi ne minunăm;
Bucură-te, surpătoare a slavei lumeşti şi fereastră spre Dumnezeu;
Bucură-te, rugătoare de Dumnezeu ascultată;
Bucură-te, că nu ne laşi când ne rugăm ţie cu credinţă;
Bucură-te, strugure în via lui Hristos;
Bucură-te, bucurie a Maicii Domnului;
Bucură-te, luminare a celor din întuneric;
Bucură-te, trâmbiţă a dreptei credinţe;
Bucură-te, mijlocitoare, scară de la pământ la cer;
Bucură-te, bucuria şi ocrotirea celor ce aleargă la Domnul cu credinţă;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Hristos ca să se milostivească de noi, iar prin purtarea Sa de grijă să ne învrednicească stării de-a dreapta la Înfricoşata Judecată. Şi aşa, prin mijlocirile tale, să păşim, Muceniţă, întru bucuria cea nestricăcioasă, unde cetele sfinţilor şi ale îngerilor pururi cântă Sfintei Treimi: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Părinţii tăi au primit credinţa în Hristos…, Condacul 1: Tărie îngerească a iubirii de Dumnezeu te-ai făcut, Sfântă Fecioară şi Muceniţă Achilina…,

Icosul 1

Părinţii tăi au primit credinţa în Hristos chiar de la Sfinţii Apostoli, şi petrecând cu plăcere de Dumnezeu în cinstită însoţire, te-au zămislit pe tine, rod binecuvântat de Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că la două luni ai fost luminată cu Sfântul Botez;
Bucură-te, că ai învăţat din fragedă copilărie chipul închinării creştine;
Bucură-te, vas ales al Sfântului Duh;
Bucură-te, laudă a Părinţilor cinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, cea înfrumuseţată cu Darul lui Hristos;
Bucură-te, căci, cu cât te umpleai mai mult de Acesta, cu atât însetai mai mult după El;
Bucură-te, izvor de rugăciune curată;
Bucură-te, sămânţă crescută pe pământul bun al evlaviei creştine;
Bucură-te, că ai învăţat a purta în inimă Chipul lui Hristos;
Bucură-te, făclie nestinsă a fecioriei şi a întregii înţelepciuni;
Bucură-te, carte în care s-a scris Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, vistierie bună a inimii;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul 1

Tărie îngerească a iubirii de Dumnezeu te-ai făcut, Sfântă Fecioară şi Muceniţă Achilina, şi alergare învăpăiată de dumnezeiescul dor spre Mirele Hristos. Pentru aceasta, după cuviinţă îţi strigăm ţie: Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

şi se face otpustul.

DoarOrtodox

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.