Troparul Sfinților Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest și Sava Brancovici, Mitropoliții Transilvaniei, glasul al 8-lea:
Mărturisitori ai Ortodoxiei și buni arhipăstori ai Bisericii lui Hristos, îndreptători ai poporului, Preafericiți Ierarhi purtători de biruință, Iorest și Sava, cei ce v-ați învrednicit de cununa vieții, rugați-vă Domnului să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Ierarh Iorest s-a născut în Transilvania, din părinţi ortodocşi, primind la botez numele de Ilie. A învăţat carte la Mănăstirea Putna, unde a deprins şi meşteşugul scrierii frumoase şi al zugrăvirii icoanelor şi unde şi-a agonisit un bun început de viaţă călugărească ortodoxă. În vremea cât a stat la Putna, a fost cunoscut şi de voievodul Vasile Lupu, care, vorbind despre fericitul Iorest, îl numeşte „întru toate credincios şi preacinstit Părinte”.
Cu voia lui Dumnezeu şi cu sprijinul Domnitorului Vasile Lupu şi al Sfântului mitropolit Varlaam al Moldovei, Sfântul Ilie Iorest vine în Alba-Iulia, unde este ales mitropolit al Transilvaniei. În această slujire a întâmpinat greutăţi chiar de la început. I se cerea de către calvini să tipărească şi să folosească în biserici Catehismul calvinesc şi alte cărţi, străine de învăţătura ortodoxă.
Noul mitropolit s-a dovedit un bun păstor, păstrând învăţătura celor şapte Sinoade Ecumenice, fiind pildă de tărie în credinţa ortodoxă şi dovedind credincioşilor că sunt mai de folos lanţurile pentru Hristos decât laudele viclene. A tipărit Evanghelia cu învăţătură, carte ortodoxă începută de înaintaşul său, mitropolitul Ghenadie, întărindu-i pe cei slabi în credinţă şi cercetând toate bisericile din Ardeal.
Nemulţumită de el, stăpânirea străină calvină a încercat să-l câştige de partea ei şi, neizbutind, a plăsmuit învinuiri mincinoase şi Sfântul ierarh a fost aruncat în temniţă, la Alba Iulia, după numai trei ani de păstorie (1640-1643). Adus în lanţuri în curtea mitropoliei din Alba-Iulia, mitropolitul a fost dezbrăcat de haine şi bătut cu nuiele, răbdându-le pe toate „nu pentru că era vinovat, ci pentru credinţa creştină răsăriteană”, cum spun cronicile.
După nouă luni de chinuri îndurate, fericitul Iorest a fost eliberat în schimbul unui preţ de 1.000 de taleri, pe care neavându-i, „s-au dat chezăşie pentru el 24 de credincioşi”. Pentru dezlegarea de chezăşie, Sfântul a plecat după ajutoare la Putna, la domnitorul Vasile Lupu, la mitropolitul Varlaam, apoi la ţarul Rusiei şi astfel şi-a răscumpărat libertatea. Reîntors în ţară, la scurtă vreme s-a săvârşit cu pace, lăsându-ne pilda unui ierarh credincios şi luptător pentru Ortodoxia curată a poporului său.
Sfântul Simion Ştefan, din botez Simion, după călugărie Ştefan, ieromonah în mănăstirea de la Alba Iulia, a ajuns pe scaunul vlădicesc în anul 1643, după Sfântul Ilie Iorest, în vremuri grele pentru Biserica dreptslăvitoare şi pentru credincioşii transilvăneni, aflaţi sub cârmuitori străini de neam şi de credinţă.
Asemenea înaintaşilor săi, Sfântul Ierarh Simion Ștefan n-a fost cruţat nici el de necazuri, suferite din pricina principelui Gheorghe Rakoţi şi a superintendentului Gheleji, mai-marele calvinilor. Şi anume, luându-i dreptul părintesc de a-şi cerceta fiii duhovniceşti şi punându-i pe aceştia cu forţa sub ascultarea sa, superintendentul calvin s-a făcut stăpân peste Biserica românească, în care voia să rânduiască şi să judece după bunul plac.
Apoi, ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, principele şi superintendentul calvin au pus pe umerii sfântului ierarh grele şi hulitoare îndatoriri: să lepede învăţătura Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, să-i înveţe pe tineri Catehismul calvinesc, să nu mărturisească adevărul privind prefacerea Darurilor în Trupul şi Sângelui Domnului Hristos, la dumnezeiasca Liturghie.
Iar, ca nişte urâtori ai icoanelor, aceștia l-au îndemnat să scoată icoanele şi Crucea din biserici. Însă, de Dumnezeu luminatul ierarh nu i-a urmat, ci a apărat credinţa ortodoxă cu mult curaj și iscusință. Astfel, făcându-se următor cuvintelor lui Hristos: „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii” (Matei 10, 16), înţelepţit fiind de Dumnezeu şi dăruit cu dreaptă judecată, ierarhul şi-a păzit nevătămat sufletul său şi al turmei lui cuvântătoare, deşi calvinii n-au încetat nicio clipă să-l ademenească spre rătăcirea lor.
Dar Sfântul s-a făcut apărător nu numai al credinţei, ci şi al neamului său, şi anume, văzându-i pe români mult asupriți în ţara lor şi înţelegând că altă cale de a-i ridica şi păzi nu are decât prin lumina cărţii, le-a dăruit Cuvântul Domnului, Noul Testament, pentru întâia oară tălmăcit pe limba lor şi tipărit în cetatea Alba Iuliei la anul 1648. Prin aceasta, ca odinioară marii dascăli ai Bisericii, el a dăruit credincioşilor hrană duhovnicească, tâlcuindu-le tainele cele dumnezeieşti în Predosloviile la Noul Testament. În acest chip, luptând, pentru Biserica lui Hristos, împotriva rătăcirilor, dăruind cu-vânt hrănitor de suflet păstoriţilor săi şi urmaşilor – Legea Nouă a lui Iisus Hristos Domnul nostru, în grai românesc – şi învăţându-i să privegheze la unitatea neamului, sfântul ierarh şi-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului, în anul 1656.
Sfântul Ierarh Sava Brancovici s-a născut din părinţi dreptcredincioşi, în Ineul Transilvaniei, la începutul veacului al XVII-lea. A fost botezat cu numele Simeon. Fratele său mai mic, Gheorghe, a avut o înaltă dregătorie în Transilvania. Tatăl său a fost căpitan de oaste în armata lui Mihai Viteazul. În tinereţea sa, Sfântul a vieţuit o vreme în Ţara Românească, la Mănăstirea Comana, unde trăia unchiul său şi unde s-a deprins întru cele duhovniceşti.
A fost ales preot şi protopop al Ineului, fiind hirotonit, la Târgovişte, de către mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti. Murindu-i soţia, iar mama lui călugărindu-se, viaţa lui şi-a schimbat cursul. Ca unul ce-şi dovedise însuşirile şi vrednicia în tot timpul cât a fost protopop, în anul 1656, după trecerea la cele veşnice a Sfântului Simion Ştefan, soborul preoţilor şi al mirenilor l-a ales mitropolit de Alba Iulia.
După ce a fost hirotonit arhiereu la Târgovişte, de către acelaşi mitropolit Ştefan, s-a întors acasă încărcat cu daruri din Ţara Românească şi a fost înscăunat, cu bucurie, în ziua Înălţării Domnului, de tot soborul preoţilor din Ardeal, unde a păstorit, cu înţelepciune, timp de 24 de ani. În ciuda greutăţilor, Sfântul s-a străduit să ridice şi să întărească Biserica strămoşilor săi, folosind limba română la slujbe şi în propovăduirea Evangheliei şi sprijinindu-se pe soboarele de clerici pentru îndrumarea slujirii preoţeşti.
Râvna lui pentru păstrarea credinţei ortodoxe i-a adus duşmănia şi prigoana conducătorilor calvini ai Ardealului. În urma unor învinuiri nedrepte, a fost judecat şi scos din scaun în anul 1680. Bătrân şi bolnav, a fost închis în temniţele din Alba-Iulia şi Iernut, fiind bătut în fiecare vineri. După asemenea chinuri şi grele pătimiri, s-a mutat la Domnul, în aprilie 1683. Pentru vredniciile sale, Biserica Ortodoxă Română l-a înscris în calendar alături de alţi doi sfinţi mitropoliţi aredeleni, care au păstorit la Alba Iulia.
Sf. Ier. Iosif Mărturisitorul din Maramureș Pământul românesc, această grădină a Maicii Domnului, este plin de vetre duhovniceşti şi de jertfele martirilor, de nevoinţele cuvioşilor, de suferinţele celor statornici în credinţa străbună, ale căror nume n-au fost toate scrise în documente, dar pe care Dumnezeu le-a trecut în „Cartea veşniciei”.
Cercetându-ne trecutul şi cinstind pe sfinţii noştri martiri, cuvioşi, mărturisitori, preoţi şi credincioşi, care s-au învrednicit de a primi de la Dumnezeu „Cununa sfinţeniei” şi ale căror nume au rămas în evlavia credincioşilor, aflăm la loc de cinste şi numele episcopului Iosif al Maramureşului.
El s-a născut într-un sat din părţile Năsăudului, dintr-o familie de oameni luminaţi şi curaţi la suflet, puternic înrădăcinaţi în credinţa ortodoxă.
Invăţătura şi-a dobândit-o de la preoţii satelor, dar şi de la călugării din mănăstirile şi schiturile maramureşene, de care s-a simţit atras încă din copilărie. După slujirea sa ca preot, a fost ales episcop, în 1690, în vremuri de grele încercări pentru românii din ţinuturile Maramureşului.
Hirotonit arhiereu în Moldova, pentru ţinutul Maramureşului, de marele mitropolit Dosoftei, el a primit, odată cu darul arhieriei şi îndemnul de a veghea cu stăruinţă la păstrarea şi apărarea dreptei credinţe în Maramureşul acelor vremuri, mult încercat de uneltirile celor potrivnici Ortodoxiei şi unde vlădicii români nu puteau să rămână în scaun decât doi-trei ani, după care erau nevoiţi să pornească pe drumul pribegiei. A avut la început reşedinţa la Mănăstirea Sfântul Mihail din Peri, apoi când aceasta a încetat să mai existe, s-a mutat lângă cetatea Hust, iar spre sfârşitul păstoririi a stat pe rând la mănăstirile Giuleşti şi Budeşti din Maramureş.
Din documentele vremii aflăm că acest vlădică a fost un neobosit păstor sufletesc şi cu mare grijă pentru turma sa, şi totodată, un dârz apărător al dreptei credinţe, într-o vreme când duşmanii Ortodoxiei reuşiseră, prin diferite mijloace, să sfărâme unitatea religioasă şi sufletească a românilor transilvăneni şi când făceau sforţări mari ca să înstrăineze şi pe românii din Maramureş de la legea strămoşească.
Necruţând ostenelile, el a vizitat parohiile, a ţinut soboare şi a apărat interesele Bisericii româneşti cu rară pricepere pentru acele vremi cu arma puternică a cuvântului şi a scrisului, ca un cărturar învăţat şi dibaci mânuitor al condeiului împotriva vrăjmaşilor credinţei sale strămoşeşti.
Chemat la Viena, în 1701, unde i s-a făcut propunerea de părăsire a credinţei ortodoxe, el a respins categoric această încercare de trădare a Ortodoxiei, ceea ce a îndârjit mult pe cei ce urmăreau prin orice mijloace dezbinarea religioasă şi de neam a românilor transilvăneni. Căutând să se răzbune, aceştia s-au năpustit asupra lui cu calomnii şi învinuiri de tot felul, pentru a-1 compromite înaintea turmei sale. Ca urmare a unor asemenea învinuiri, ce proveneau din cercurile vrăjmaşilor Ortodoxiei, episcopul Iosif a fost chemat la Sibiu pentru a fi tras la răspundere în faţa guvernului Transilvaniei. El s-a prezentat fără teamă la judecată şi s-a apărat cu demnitate şi curaj, drept pentru care a fost trimis în temniţă, de unde a fost scos la insistenţele clerului şi credincioşilor Maramureşului.
In martie 1705 însă, uneltitorii s-au ridicat cu şi mai multă înverşunare împotriva lui şi în urma unor nedrepte învinuiri, sub povara cărora căzuseră victime mai înainte Sfinţii ierarhi Ilie Iorest şi Sava Brancovici, mitropoliţii Ardealului, episcopul Iosif a fost aruncat din nou în temniţă, fără judecată, de data aceasta în cetatea Hust. Fraţii români din Maramureş au protestat cu hotărâre împotriva acestei samavolnicii şi au cerut stăruitor eliberarea arhipăsţorului lor. A fost pus în libertate la sfârşitul anului 1705, dar nu i s-a îngăduit să mai rămână în fruntea turmei sale.
A revenit totuşi în scaunul de episcop al Maramureşului în anul 1711, dar la scurtă vreme, în urma suferinţelor îndurate, a trecut la cele veşnice cu conştiinţa curată că a mărturisit şi a slujit cu credincioşie Legea strămoşească, până la sfârşitul zilelor sale.
Dacă la actul dezbinărilor religioase a românilor transilvăneni din 1700 n-a luat parte nici un român din Maramureş, aceasta se datoreşte desigur şi episcopului Iosif, care a răspuns cu cinste misiunii sale, apărând cu jertfelnicie şi pricepere obştea credincioşilor împotriva tuturor uneltirilor duşmanilor Ortodoxiei.
De la mutarea sa la Domnul, el a intrat în evlavia şi cinstirea credincioşilor ortodocşi maramureşeni ca un îndreptător şi apărător al credinţei, ca un mărturisitor neînfricat al Evangheliei lui Hristos şi ca un ierarh care şi-a pus sufletul său pentru turma încredinţată lui spre păstorire, numele lui fiind înscris şi în ceruri, dar mai ales, în evlavia şi conştiinţa credincioşilor.
Cu ale cărui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Cuvioasa Elisabeta a fost dăruită de Dumnezeu părinţilor ei, creştini evlavioşi de neam ales din Heracleea Traciei, prin mijlocirea minunată a Sfintei Muceniţe Glicheria (prăznuită la 13 mai). Din fragedă vârstă a învăţat pe de rost vieţile Sfinţilor, astfel încât să poată urma totdeauna pilda lor de trăire după poruncile Evangheliei. Rămânând orfană la vârsta de 12 ani, şi-a împărţit averea săracilor, a eliberat slugile şi a intrat în obştea mănăstirii Sfântul Gheorghe – Dealul Mic, din Constantinopol, unde era egumenă sora tatălui său.
Acolo, Sfânta s-a nevoit aspru, devenind, nu după mult timp, un vas al alegerii dumnezeieşti. Ochii sufletului ei erau necontenit aţintiţi asupra frumuseţilor dumnezeieşti, pentru care, urmând smereniei vameşului, trei ani nu şi-a ridicat privirea de la pământ. Îmbrăcămintea ei era numai o haină de păr aspru, suferind frigul nopţii şi arşita zilei.
Purta aceeaşi haină şi umbla desculţă chiar şi iarna, dar iubirea de Dumnezeu, care îi înflăcăra inima, îi era haină şi acoperământ. Lacrimile care îi curgeau când psalmodia le socotea drept o baie cu aromate, iar când înălţa rugăciunile cele de miezul nopţii în singurătate, era luminată de sus cu lumină cerească. Avea ca hrană, cel mai adesea, doar Sfânta Împărtăşanie, iar uneori se hrănea, dar nu cu pâine, ci numai cu verdeţuri şi legume, pentru că untdelemn şi vin n-a gustat niciodată. De multe ori stăruia în postire câte patruzeci de zile, ca Marele Moise, negustând nimic.
Când stareţa mănăstirii s-a apropiat de sfârşitul vieţii sale pământeşti, a numit-o pe Cuvioasa Elisabeta în locul său, aceasta fiind binecuvântată în noua slujire de către însuşi Sfântul Patriarh Ghenadie (458-471, prăznuit la 17 noiembrie). Domnul i-a înmulţit atunci darurile, astfel încât Sfânta săvârşea multe minuni: vindeca boli incurabile, izgonea demoni şi prorocea cele viitoare. Astfel, ea l-a înştiinţat pe împăratul Leon I (457-474) despre înfricoşătorul incendiu care urma să izbucnească în Constantinopol în anul 465 (amintit în sinaxar la 1 septembrie), fapt pe care l-a prorocit şi Sfântul Daniil Stâlpnicul (pomenit la 11 decembrie).
Pentru rugăciunile celor doi Sfinţi, oraşul împărătesc a fost păzit de nimicirea deplină. De aceea, în semn de recunoştinţă, împăratul a dăruit mănăstirii Cuvioasei Elisabeta un loc lângă cetate. Acolo însă era o fiară înspăimântătoare, care îi îngrozea pe locuitori. Cuvioasa s-a dus în acel loc cu sfânta Cruce şi a omorât fiara, călcând-o în picioare.
Faima ei ca făcătoare de minuni s-a răspândit atunci în tot Constantinopolul. Precum un doctor fără de arginţi, Cuvioasa Elisabeta vindeca bolnavii care îi cereau ajutorul. Prin rugăciune tămăduia toate bolile trupeşti, iar prin cuvintele şi sfaturile cele de Dumnezeu insuflate, vindeca sufletele omeneşti, povăţuindu-le spre pocăinţă şi spre toată fapta bună. Într-o zi, în vremea Sfintei Liturghii a avut o vedenie şi a văzut cum cobora Duhul Sfânt, aidoma unui veşmânt de un alb luminos, care a acoperit Sfânta Masă.
Către sfârşitul îndelungatei ei vieţi pământeşti, Cuvioasa Elisabeta s-a întors la locul naşterii sale pentru a se închina moaştelor Sfintei Glicheria. Atunci i-a apărut Sfânta, amintindu-i de ocrotirea şi grija pe care a avut-o pentru ea încă din anii copilăriei, chemând-o în patria cerească la următorul praznic al Sfântului Gheorghe.
Întorcându-se în mănăstirea sa la Constantinopol, Sfânta şi-a povăţuit pentru ultima data surorile şi, cu o zi înainte de ziua prorocită, s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, având faţa strălucitoare precum soarele. Apoi şi-a întins mâinile către cer, dându-şi sufletul în mâinile Domnului, în timp ce rostea cuvintele Dreptului Simeon: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta…”
Era o zi de 24 aprilie a anului 540. La mormântul Cuvioasei se făceau multe vindecări şi chiar praful luat de pe mormântul ei dăruia vedere orbilor. Sfintele ei moaşte au fost aflate nestricate şi timp de mulţi ani au fost un izvor neîncetat de tămăduiri. Astăzi, o parte din moaştele Sfintei se găsesc în Grecia, la Mănăstirile Sfânta Ana – Lamia şi Dau – Pendeli.
Acatistul Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş
Icosul 1
Pe părintele nostru Iosif Mărturisitorul, pe arhiereul lui Hristos care împreună se află acum cu toţi sfinţii, în soborul cel mare al lui Hristos, să-l cinstim zicând:
Bucură-te, că de la sânul mamei tale, te-a ales Domnul să slujeşti sfintelor altare;
Bucură-te, ce-l ce din tinereţe, ca Iosif cel prea frumos, fiul lui Iacov, ai fost iubit de Tatăl, de Fiul şi de Duhul Sfânt;
Bucură-te că cel ce este Harul şi Adevărul, ţi-a luminat calea precum Domnul i-a luminat-o lui Moise, când şi-a apărat neamul ce zăcea în adâncă robie;
Bucură-te, că până la sânge ai răbdat şi ai mărturisit pe Hristos înaintea dregătorilor lumii pe care i-ai ruşinat şi nu te-ai înspăimântat nici de temniţă, nici de moarte, ci şi în temniţă şi in faţa morţii, ai apărat credinţa cea dreaptă, pe care neamul tău a primit-o de la Hristos;
Bucură-te, Părinte Iosif, arhiereul cel dreptcredincios al lui Hristos!
Condacul al 2-lea
Iosif Mărturisitorul, a primit de la Dumnezeu multă înţelepciune, când a stat înaintea dregătorilor, apărând Legea cea dreaptă dată de Dumnezeu poporului nostru, aceştia, ca fariseii şi cărturarii, care ascultând cuvântul lui Iisus Hristos, au zis: De unde ştie acesta carte, tot aşa şi dregătorii cei străini văzând ştiinţa şi înţelepciunea Sfântului Iosif Mărturisitorul, au strigat: De unde are acest om atâta învăţătură, iar noi cunoscând că de la Dumnezeu ai primit lumina şi puterea, împreună cu tine părinte Iosif, îl preamărim pe Dumnezeu zicând: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Zis-a Domnul: Cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu pe el în faţa Tatălui Meu Cel din ceruri şi Tu pe Hristos L-ai mărturisit toată viaţa şi nu te-ai lepădat de El, de aceea Stăpânul nostru Iisus Hristos, te-a preamărit Părinte Iosif, pomenind numele tău în faţa Tatălui Său, care te-a primit şi te-a aşezat în rând cu toţi sfinţii care pe pământ au mărturisit şi au slujit cu vrednicie pe Dumnezeu, iar poporul dreptcredincios văzând darul şi cununa pe care ai primit-o de la Hristos, alături de toţi voievozii şi slujitorii sfintelor altare din Maramureş şi din tot Ardealul, cu bucurie au strigat:
Bucură-te, Părinte Iosif că ai fost binecuvântat de Tatăl nostru cel din ceruri;
Bucură-te, Mărturisitorule al Prea Sfintei Treimi;
Bucură-te, că asemenea cu Sfântul Nicolae şi Atanasie şi Ioan Gură de Aur, ai apărat credinţa ortodoxă;
Bucură-te, că şi tu, asemenea cu Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, ai pătimit de la acelaşi duşman viclean, al Dreptei credinţe;
Bucură-te, Părinte Iosif, arhiereul cel dreptcredincios al lui Hristos!
Condacul al 3-lea
„Eu sunt Păstorul cel Bun”, a zis Iisus Hristos, şi după cum pe toţi slujitorii Bisericii Sale, care apără oile turmei sale, de lupii care încearcă să le răpească din staulul Bisericii sale, şi pe tine care cu toiag tare ai păstorit poporul dreptcredincios, te-a numit păstor bun, pentru că nu ai fost un năimit, nici nu ţi-ai părăsit turma, ci împreună cu toţi slujitorii altarelor ortodoxe, aţi cântat neîncetat cântare de slavă lui Dumnezeu, zicând: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Episcopia ta, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, este ocrotită de Maica Domnului, preamărite arhiereu şi mucenic al lui Iisus Hristos. Maica Domnului care este Maica Durerii şi a bucuriei, ţi-a dat tărie şi ţie, şi la tot poporul lui Dumnezeu din aceste ţinuturi, să-şi poarte crucea cu răbdare şi să păstreze în suflet credinţa cea sfântă şi mare, credinţa strămoşească. În aceste zile, când episcopia ta Hristos a reînviat-o, sufletul tău şi a tot poporul dreptcredincios, cu bucurie dau slavă lui Dumnezeu şi strigă:
Bucură-te, acum Părinte Iosif, care ai fost păstorul nostru cel bun, că turma ta nu este dezbinată;
Bucură-te, episcopul nostru cel iubit, că s-a împlinit dorul tău cel sfânt, ca toţi românii să se închine într-un glas şi într-un gând;
Bucură-te, că tu ocroteşti copiii şi pe părinţii lor binecredincioşi;
Bucură-te, că pe tine Maica Domnului te-a iubit, pentru că tu cu rugăciunile tale fierbinţi, sfinţeşti ţara şi casa dreptcredincioşilor;
Bucură-te, Părinte Iosif, arhiereul cel dreptcredincios al lui Hristos!
Condacul al 4-lea
Păstor şi Mucenic, Învăţător şi Cârmuitor adevărat ai fost Prea Sfinţite Părinte Iosif, de aceea Dumnezeu te-a încununat cu cununa nemuririi şi te-a aşezat între sfinţi, care sunt împreună slujitori la altarul cel de sus, unde liturghiseşte neîncetat Hristos. De aceea cu umilinţă şi credinţă te rugăm: Roagă-te şi pentru noi, pentru toţi cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
„Minunat este Dumnezeu întru sfinţii lui”, zice Scriptura, minunat este numele tău, Prea Sfinţite Părinte Iosif, pentru că precum sfântul şi dreptul Iosif a îngrijit-o pe Maica Domnului şi pe Fiul lui Dumnezeu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, de la zămislire şi naştere ocrotindu-I şi apărându-I de Irod şi de toţi cei ce căutau să-l ucidă pe Iisus, tot aşa şi tu Prea Sfinţite Părinte Iosif, ai apărat Biserica noastră, care este Mireasa lui Hristos, şi pe fiii ei dreptcredincioşi din Maramureş şi Sătmar i-ai luminat şi i-ai apărat de cei ce doreau să-i înstrăineze de lumina cea curată a lui Iisus Hristos. De aceea cu credinţă şi cu recunoştinţă, poporul lui Dumnezeu din Maramureş, din Ardeal şi din toată Ţara Românească, cu sfinţenie te laudă şi te preamăresc zicând:
Bucură-te, părinte al tuturor părinţilor din Maramureş şi Sătmar;
Bucură-te, părinte al tuturor cuvioşilor care cinstesc pe Maica Domnului, în toate mănăstirile şi schiturile în care ard candelele Dreptei credinţe;
Bucură-te, că pe toţi preoţii din episcopia ta în soboare i-ai adunat şi i-ai învăţat să lumineze poporul şi să-l întărească în credinţa pe care neamul nostru a moştenit-o de la apostolii lui Iisus Hristos;
Bucură-te, că tu faci parte dintre ierarhii mucenici ce au iubit pe Iisus Hristos, mai mult decât toate rangurile pământeşti;
Bucură-te, Părinte Iosif, arhiereul cel dreptcredincios al lui Hristos!
Condacul al 5-lea
Hristos te-a ales pe tine, cel tare în credinţă şi nemişcat în dragoste faţă de poporul binecredincios, ca să-l mângâi, când era dispreţuit şi asuprit de vrăjmaşii credinţei lor strămoşeşti. Cu faptele tale şi cu lumina Evangheliei Domnului Hristos ai luminat poporul. Cu graiul gurii tale l-ai învăţat Cuvântul lui Dumnezeu, cu jertfa şi cu suferinţa ta, ai zidit Biserica cea vie pe pământul românesc, pentru aceea noi toţi cei ce suntem dintr-un neam, şi de o Lege cu tine, cinstindu-te cu umilinţă cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Ca şi Moise, ai dorit Părinte Iosif, să nu se cunoască locul unde odihnesc osemintele tale cele mult chinuite şi astfel pe noi ne-ai învăţat să cinstim fiecare mormânt ca pe un loc sfânt, bineştiind că acolo se odihneşte un dreptcredincios creştin, care a fost purtător de cruce şi a adormit împărtăşit cu Dumnezeiescul Trup şi Sânge al lui Iisus Hristos. Pentru aceasta, când ne oprim lângă fiecare mormânt, toţi ne amintim şi de tine Părinte Iosif, preamărind smerenia şi răbdarea ta, care nici în viaţă şi nici în moarte nu te-ai înstrăinat de Hristos şi nici de preoţi sau de credincioşi, ci împreună cu cei binecredincioşi te odihneşti în acest pământ sfânt românesc. De aceea, te lăudam, zicând:
Bucură-te, că împreună cu preoţii tăi şi cu poporul binecredincios, staţi aici de veghe, lângă altarele strămoşeşti;
Bucură-te, că în mormânt cu trupul fiind şi în rai cu duhul, te veseleşti acum văzând pe fiii tăi duhovniceşti că în unitate se împărtăşesc din acelaşi potir dumnezeiesc;
Bucură-te, mare duhovnic al Maramureşului, care de la locul tău din ceruri te rogi şi binecuvântezi pe toţi slujitorii Bisericii lui Hristos, de azi;
Bucură-te, că mormântul tău, care este necunoscut de oameni, este binecuvântat de Dumnezeu;
Bucură-te, părinte Iosif, arhiereul cel dreptcredincios al lui Hristos!
Condacul al 6-lea
Har, putere şi pace, ca dintr-un izvor dumnezeiesc, curg din ostenelile sfinţilor, pentru toţi cei ce cinstesc numele lor, de aceea şi noi, cei ce cu smerenie slujim lui Dumnezeu, aici, unde cu sfinţenie ai slujit şi tu Părinte Iosif, cu cântări cuvioase şi sfinte, te lăudăm şi lui Dumnezeu înălţăm cântări de laudă, zicând: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Adevărul ai iubit şi pe Hristos cu credinţă L-ai slujit, de aceea în case şi în biserici, în sfintele noastre mănăstiri şi schituri te pomenim şi zicem mereu:
Bucură-te, Părinte Iosif, care ai mărturisit pe Hristos înaintea dregătorilor cei vicleni, care au încercat să te dezbrace de haina cea sfântă a ortodoxiei şi să te îmbrace în haina cea străină a ereziei;
Bucură-te, că ai fost nebiruit şi cu înţelepciune ai apărat dreptatea Bisericii Ortodoxe;
Bucură-te, Mărturisitorule, că ai rămas ucenic credincios al Bisericii lui Hristos şi nu ţi-ai vândut sufletul ca Iuda cel rău credincios;
Bucură-te, că nu ai primit să guşti din apa ereziei, ci ai iubit numai apa cea vie, a Evangheliei Domnului;
Bucură-te, Părinte Iosif, arhiereul cel dreptcredincios al lui Hristos!
Condacul al 7-lea
Şapte sunt Darurile Duhului Sfânt, care au împodobit viaţa ta, pentru aceasta fiii tăi şi slujitorii Sfintelor altare precum şi cei ce te-au legat în lanţuri şi te-au aruncat în temniţa grea de la Hust, s-au cutremurat de răbdarea ta şi de lumina ce lumina faţa ta, iar noi, văzând harul ce răsare din darurile cu care Duhul Sfânt te-a înzestrat, împreună cu tine părinte, preamărim pe Dumnezeu, zicând: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Cunoscând Cuvântul Domnului care a zis: „Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”, din pruncie, din casa părintească, ai fost pătruns de un duh luminos care te-a apropiat de Hristos, şi ai ascultat acest cuvânt, pe care Fiul lui Dumnezeu L-a rostit ca pe o chemare, cuvânt pe care ascultându-l, toţi sfinţii şi cuvioşii s-au lepădat de mamă şi de tată şi au îmbrăcat cămaşa lui Hristos, urcând împreună cu Domnul drumul crucii, vieţii călugăreşti şi tu Părinte Iosife ţi-ai dăruit viaţa lui Dumnezeu, sfinţindu-te, luminându-te, unindu-te cu Dumnezeu, pentru aceasta noi cu umilinţă stând în faţa icoanei tale, zicem:
Bucură-te, Părinte Iosif, care porţi pe faţa ta chipul lui Hristos;
Bucură-te, omule al lui Dumnezeu, care te-ai învrednicit să vezi pe Maica Domnului plângând de mila neamului tău cel oropsit şi asuprit pentru credinţa lui strămoşească;
Bucură-te, că ai primit în sufletul tău învăţătura cea curată a lui Hristos de la preoţii binecredincioşi, de la monahii cei cuvioşi care trăiau în munţii şi în codrii Năsăudului, ai Maramureşului şi în tot Ardealul;
Bucură-te, că ai primit peste veşmântul călugăriei şi haina împărătească a arhieriei de la Dosoftei, părintele poeziei româneşti;
Bucură-te, Părinte Iosif, arhiereul cel dreptcredincios al lui Hristos!
Condacul al 8-lea
Prin viaţa şi credinţa ta cea curată, te-ai făcut părtaş dumnezeieştii firi, cum zice Scriptura şi luând har peste har, ai ajuns prin dumnezeiescul Har fiu al Luminii, fiu al Invierii, fiu al lui Dumnezeu, de aceea am îndrăznit şi noi, să ne îndreptăm gândurile şi glasurile spre tine, având credinţa că ne vei asculta şi te vei ruga Domnului pentru noi păcătoşii. Cu stăruinţă căzând în genunchi te rugăm: pe cei neputincioşi să-i miluieşti. Pe cei bolnavi să-i întăreşti. Pe cei ce sunt în călătorie să-i ocroteşti, pe prunci să-i creşti, pe tineri să-i miluieşti, pe cei orfani şi pe bătrâni să-i mângâi, pentru toţi, ca cel ce ai primit har de la Dumnezeu, să te rogi şi cu rugăciunile tale să ne ajuţi, ca împreună cu tot poporul cel preaiubit al lui Hristos, să cântăm: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Prea Sfinţite Părinte şi mare Mărturisitorule al lui Hristos, Iosife ajută-ne şi pe noi să ajungem să prăznuim ziua cea mare, ziua a opta, ziua învierii tuturor şi împreună cu Hristos care este Domnul Cerului şi al pământului, Părintele veacului ce va să vină, să ne învrednicim a sta de-a dreapta Dreptului Judecător, şi să auzim zicându-ne şi nouă: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii“. Înfricoşată şi întunecată va fi această zi pentru ereticii, pentru necredincioşii şi pentru păcătoşii care nu se vor pocăi. Părinte Iosif, cu rugăciunile tale izbăveşte sufletele noastre ca ziua aceea să nu fie întunecată, ci împreună cu Prea Sfânta, Prea Binecuvântata Născătoare de Dumnezeu, roagă-te să fim mântuiţi de osânda pe care cu dreptate o vor primi cei nepăsători, atunci când Dreptul Judecător le va zice: „Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor, …căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat…”. Ştim bunătatea ta Arhiereule, cunoaştem mila ta faţă de cei păcătoşi şi rătăciţi sau necredincioşi. Ne aducem aminte că şi tu, ca toţi slujitorii Bisericii lui Hristos, ai binecuvântat şi nu ai blestemat, ai binecuvântat şi ai iertat, pe cei ce te-au batjocorit şi te-au condamnat la temniţă grea, pentru credinţa cea dreaptă a ta, pe care ai slujit-o împreună cu tot poporul din mitropolia ta. De aceea cu umilinţă zicem ţie:
Bucură-te, că te-ai ostenit mult să ne aminteşti tuturor că viaţa e scurtă şi dreapta judecată este aproape;
Bucură-te, că ne-ai învăţat pe toţi să ne amintim că în ceasul în care nu ne vom gândi, Mirele cel ceresc va veni;
Bucură-te, că numele tău nu este uitat, ci se pomeneşte şi astăzi prin gura tuturor slujitorilor sfintelor altare din Maramureş şi din toată ţara;
Bucură-te, Părinte, că poporul dreptcredincios şi acum cu cântări şi cu rugăciuni împodobeşte bisericile şi mănăstirile din aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu;
Bucură-te, Părinte Iosif, arhiereul cel dreptcredincios al lui Hristos!
Condacul al 9-lea
Cerul se luminează, Părinte, când pe pământ se înalţă cântări de laudă lui Dumnezeu. Îngerii din ceruri îşi însoţesc glasul cu îngerii bisericilor de pe pământ, iar Hristos, Cel ce a semănat în lume cuvântul adevărului, se bucură când vede că înfloreşte şi rodeşte învăţătura Evangheliei Sale. Domnul se bucură când vede arhiereii şi preoţii Bisericii Sale slujind cu vrednicie dumnezeiasca Liturghie. Îngerii cântă împreună cu monahii, credincioşii în biserică stând, în cer li se pare că stau. Părinte Iosif, înger al lui Dumnezeu, din adâncul inimii te rugăm, cu rugăciunile tale întăreşte-ne credinţa şi ne ajută să mergem şi noi pe calea cea dreaptă spre Dumnezeu, du-ne şi pe noi în mijlocul îngerilor şi nu ne lăsa să cădem în întunericul iadului, unde diavolii batjocoresc şi chinuiesc pe cei necredincioşi şi cu puterea rugăciunii tale, întoarce-i pe toţi şi îi învaţă să cânte: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Luminată este viaţa ta, Sfinte şi mare mărturisitorule al lui Hristos. Arhanghel în trup ai fost, Îngerul Bisericii lui Hristos din Maramureş, unde poporul a fost întotdeauna dreptcredincios. Voievozii din această ţară, au jertfit totul pentru apărarea Bisericii Domnului. Iar când voievozii au dispărut din acest pământ sfânt al Maramureşului, aici au rămas arhiereii care, ca nişte arhangheli cu sabie de foc, au apărat bisericile şi pe preoţi. Un arhanghel cu sabie de foc ai fost şi tu, părinte Iosif. Preoţii, care sunt îngerii satelor, te-au ascultat pe tine şi nici unul n-a participat la târgul întunecat de la Bălgrad, unde o ceată de năimiţi, pentru un blid de linte, şi-au vândut credinţa. Preoţii şi poporul din Maramureş, în frunte cu episcopul lor, n-au şezut pe scaunul vânzătorilor de la Alba Iulia, ci au rămas dreptcredincioşi, păstrând datinile şi credinţa moştenită din strămoşi. Acum sufletul tău se bucură în ceruri, văzând înflorind dreapta credinţă şi Biserica, pentru care tu ai suferit: lanţuri, temniţă şi moarte grea. Ea e liberă şi strălucitoare, iar preoţii şi credincioşii ei deopotrivă, închinându-se îţi zic ţie:
Bucură-te, Iosife, episcopul nostru, care cu sabie de foc ai apărat credinţa noastră strămoşească;
Bucură-te, Părinte Iosif, episcopul nostru, că îngerii satelor împreună cu bătrânii, tinerii şi copiii, se închină acum într-un glas cu fraţii lor din Moldova şi Ţara Românească;
Bucură-te, Părinte Iosif că s-a scris numele tău în ceruri;
Bucură-te că tinerii ucenici şi învăţăcei, care se pregătesc pentru sfânta preoţie, te-au chemat pe tine să fii patronul lor;
Bucură-te, Părinte Iosif, arhiereul cel dreptcredincios al lui Hristos!
Condacul al 10-lea
Slujirea ta, Părinte, n-a încetat, ci şi acum se săvârşeşte în ceruri împreună cu toţi sfinţii care s-au născut din neamul românesc. Mare este numărul celor ce cu trupul odihnesc în pământul românesc, în umbra altarelor, în ograda bisericilor şi a mănăstirilor, în cuprinsul cimitirelor, iar cu sufletul se află în locaşurile drepţilor. Smerit şi drept a fost sufletul marelui număr de creştini care s-a născut din neamul românesc. Blând şi smerit aşa cum ne-a îndemnat Hristos ai fost şi tu, Părinte Iosif, de aceea acum te bucuri în slava cerului, împreună cu toţi sfinţii români şi cu aceştia împreună neîncetat cântaţi lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Steaua care a strălucit la Naşterea Domnului în Betleem, a luminat şi munţii şi văile de aici, unde nimeni nu se închina la idoli făcuţi din piatră, aur sau argint, nici nu erau chinuiţi de patimi şi păcate spurcate de care erau stăpâniţi păgânii de la Roma şi Atena, ci poporul de aici îngrijindu-se de suflet ca să fie sănătos, aştepta şi el un Mântuitor. De aceea s-au bucurat de lumina ce s-a arătat departe în zare, şi ciobanii de aici au cântat împreună cu păstorii de la Betleem – iar noi cunoscând dragostea ta faţă de Iisus, strigăm:
Bucură-te, slujitorul lui Iisus, care ai văzut pe domnul în chipul fiecărui nou născut;
Bucură-te, Prea Sfinţite Iosife, cel ce ai avut sufletul curat ca şi al unui copil nevinovat;
Bucură-te, sfânt cu inimă de bărbat, care ai înfruntat ispitele care veneau de la trup, de la lume şi de la diavolul;
Bucură-te, Prea Cuvioase, care, ca un sihastru, ţi-ai sfinţit viaţa cu post şi cu rugăciune;
Bucură-te, Părinte Iosif, arhiereul cel dreptcredincios al lui Hristos!
Condacul al 11-lea
Munţii şi dealurile s-au mişcat, pământul s-a cutremurat şi cerul s-a întunecat şi aici când la Ierusalim, pe Golgota, Fiul lui Dumnezeu strigând cu glas tare a zis: „Părinte în mâinile Tale încredinţez duhul Meu“ dându-şi sufletul în mâinile Tatălui, atunci şi poporul de aici s-a înfiorat şi în sufletul lor au aflat că împărăţia satanei s-a prăbuşit, şi dacii cei blajini, din aceşti munţi, au primit în inima lor o lumină nouă care a venit de la Ierusalim, iar tu Părinte cu har şi putere trimisă de Dumnezeu, i-ai învăţat pe fiii celor ce cu lumina venită de la Golgota s-au încreştinat, şi au păstrat legăturile străvechi cu Ierusalimul cel dumnezeiesc, care este Maica tuturor Bisericilor, şi asemenea cu strămoşii lor, cu inimă curată de atunci au cântat lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Prea minunate Părinte Iosif, ca Sfântul Nicolae te-ai luptat şi cu îndrăzneală ai ruşinat pe cei ce huleau Biserica strămoşilor tăi şi batjocoreau învăţătura cea Dreaptă a lui Iisus Hristos, pentru aceasta, poporul dreptcredincios, cinstindu-te a strigat:
Bucură-te, apărătorule al Crucii şi slujitorul cel luminat al Bisericii lui Hristos, care slujeşte credinţa cea dreaptă, pentru care apostolii şi toţi sfinţii şi-au dat viaţa;
Bucură-te, ostaş neadormit, care aperi Biserica Domnului de eretici;
Bucură-te, blând păstor al oilor celor cuvântătoare ale lui Iisus Hristos;
Bucură-te, Prea Sfinţit Slujitor al Bisericii Maramureşului şi Sătmarului, care ai pus stavilă vânturilor şi furtunii, care veneau peste noi din norii rătăcitori şi întunecoşi;
Bucură-te, Părinte Iosif, arhiereul cel dreptcredincios al lui Hristos!
Condacul al 12-lea
Lumina din Lumina Învierii Domnului, ţi-a călăuzit paşii întotdeauna, Părinte Iosif, şi când ai stat în faţa dregătorilor celor înstrăinaţi de învăţătura cea dreaptă a lui Hristos şi în întunericul temniţei unde ei te-au aruncat, fără a fi vinovat, dar tu, ca Mântuitorul, te-ai rugat, zicând: „Doamne iartă că nu ştiu ce fac” şi ca un mare mucenic cu bucurie ai cântat neîncetat: „Aliluia!”.
Icosul al 12-lea
Hristos, Arhierul arhiereilor şi Domnul domnilor, pe Care l-ai slujit cu sfinţenie, ţi-a scris numele în Cărţile vieţii şi ca la Sfântul Nicolae, ţi-a pus pe cap cununa cea neveştejită de arhiereu, iar Maica Domnului în temniţă te-a cercetat şi cu cinste ţi-a pus pe umeri omoforul cel luminat de episcop al poporului dreptcredincios din Maramureş, şi atunci poporul lui Dumnezeu din ţara marelui Bogdan, împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii, lângă mormântul tău au cântat:
Bucură-te, Iosife, episcopul cel binecuvântat de Dumnezeu şi preaiubit de Iisus Hristos şi de Maica Domnului care te-a încununat cu cea mai scumpă cunună de arhiereu şi martir;
Bucură-te, mucenicule, care ai primit de la Hristos cunună, de la Maica Domnului veşmânt de laudă şi lumină, iar de la îngeri şi de la sfinţi, cinstirea cea mai înaltă, primindu-te în ceata lor;
Bucură-te, părinte, ocrotitorul tuturor românilor dreptcredincioşi;
Bucură-te, fiule şi fratele nostru, ţi-au zis toţi arhiereii, voievozii, prea cuvioşii, preoţii şi credincioşii creştini, care au trăit în sfinţenie şi se odihnesc în pace în mormintele din Maramureş şi din toată Ţara Românească, când ai intrat şi tu în mormântul tău ca într-o cămară împăratească;
Bucură-te, Părinte Iosif, arhiereul cel dreptcredincios al lui Hristos!
Condacul al 13-lea
O, Prea Fericite Părinte Iosif, cu credinţă şi cu umilinţă cinstind nevoinţele şi suferinţele tale, pentru care ai primit har de la Hristos, pentru aceasta cu smerenie îţi cerem: roagă-te pentru noi, pentru toţi cei ce cinstim numele tău şi ne închinăm, şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia, Aliluia, Aliluia (de trei ori)!
Apoi se zice iarăşi:
Icosul 1
Pe părintele nostru Iosif Mărturisitorul, pe arhiereul lui Hristos care împreună se află acum cu toţi sfinţii, în soborul cel mare al lui Hristos, să-l cinstim zicând:
Bucură-te, că de la sânul mamei tale, te-a ales Domnul să slujeşti sfintelor altare;
Bucură-te, ce-l ce din tinereţe, ca Iosif cel prea frumos, fiul lui Iacov, ai fost iubit de Tatăl, de Fiul şi de Duhul Sfânt;
Bucură-te că cel ce este Harul şi Adevărul, ţi-a luminat calea precum Domnul i-a luminat-o lui Moise, când şi-a apărat neamul ce zăcea în adâncă robie;
Bucură-te, că până la sânge ai răbdat şi ai mărturisit pe Hristos înaintea dregătorilor lumii pe care i-ai ruşinat şi nu te-ai înspăimântat nici de temniţă, nici de moarte, ci şi în temniţă şi in faţa morţii, ai apărat credinţa cea dreaptă, pe care neamul tău a primit-o de la Hristos;
Bucură-te, Părinte Iosif, arhiereul cel dreptcredincios al lui Hristos!
Condacul 1
Apărătorul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne-a dăruit nouă un părinte şi învăţător sfânt pe Dreptcredinciosul Ierarh Iosif Mărturisitorul, care asemenea Păstorului celui Bun care şi-a dat viaţa pentru mântuirea lumii, aşa şi Iosif Mărturisitorul, cu fapta şi cu cuvântul, a luminat tot Maramureşul. Pentru aceasta, noi acum îi înălţăm cântări de laudă şi împreună cu el cu umilinţă şi credinţă cântăm Domnului: Aliluia!
Rugăciune către Sfântul Iosif Mărturisitorul
Iosife, Părintele nostru, care eşti înconjurat de marele şi sfântul sobor de ierarhi şi de preoţi şi de monahii dreptcredincioşi din Maramureş, care aţi apărat şi aţi păstrat lumina cea curată a credinţei adevărate şi acum staţi în faţa Prea Sfintei Treimi şi vă rugaţi pentru fiii binecredincioşi din episcopia voastră, cu smerenie ne închinăm şi vă rugăm ocrotiţi-ne cu rugăciunile voastre cele bineplăcute lui Dumnezeu, pe prunci îi apăraţi, pe tineri îi binecuvântaţi, pe bărbaţi îi întăriţi, pe femei le miluiţi, pe bătrâni şi pe bolnavi mângâiaţi, iar noi toţi pentru binefacerile voastre vom cînta lui Dumnezeu întotdeauna: Aliluia, Aliluia, Aliluia.
Iosife, Părintele nostru, nume prea luminat, pe care l-a purtat şi Iosif cel preafrumos fiul lui Iacob, icoana lui Hristos şi Iosif cel drept, logodnicul Maicii Domnului şi ocrotitorul cel mare al Fiului lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu umilinţă îţi pomenim numele şi-ţi cinstim râvna cu care te-ai luptat pentru credinţa ortodoxă a maramureşenilor. Dumnezeu pentru aceasta te-a încununat cu cununa sfinţeniei şi a nemuririi, iar noi nu uităm suferinţele tale, chinurile pe care le-ai îndurat în temniţa cea întunecoasă şi grea, în care te-au aruncat duşmanii Bisericii lui Hristos din Maramureş şi din Ardeal, pentru toate acestea ne plecăm în faţa arhieriei tale şi zicem: Iosife, Părintele nostru, bucură-te, că Hristos te-a primit în curţile Sale şi în soborul marilor ierarhi şi mărturisitori ortodocşi din Maramureş şi Ardeal.
Iosife, Părintele nostru, Bucură-te că acum eşti înconjurat în ceruri de toţi slujitorii Bisericii lui Hristos din Maramureş şi Ardeal pe care aşa mult i-ai cinstit şi i-ai iubit.
Iosife, Părintele nostru, azi ne minunăm văzând că jertfa şi ostenelile tale nu au rămas zadarnice, şi în tot Maramureşul şi Ardealul, Biserica Dreptmăritoare are acum arhierei luminaţi, preoţi şi monahi binecuvântaţi de Dumnezeu şi veneraţi de poporul dreptcredincios.
Iosife, Părintele nostru, Bucură-te şi priveşte peste ţara Maramureşului şi a Sătmarului, a Năsăudului şi Făgăraşului de unde slugile satanei au pustiit toate locaşurile monahale, acum din propria cenuşă s-au ridicat, au reînviat şi s-au înălţat alte locaşuri duhovniceşti, vetre cereşti, unde au început să se desfăşoare nevoinţele călugăreşti care luminează şi încălzesc sufletele dreptcredincioşilor.
Iosife, Părintele nostru, Te rugăm, întăreşte-ne credinţa, ca împreună cu toţi ierarhii şi sfinţii mărturisitori ai dreptei credinţe din Ardeal şi Maramureş să ne vedeţi umilinţa şi voinţa şi să strigaţi şi să rugaţi pe Domnul să ne ajute să putem sluji cu vrednicie pe Dumnezeu cel în Treime preamărit, pe Maica Domnului, care este ocrotitoarea monahilor şi monahiilor şi preoţilor evlavioşi, ca mănăstirile să înflorească şi să se împodobească cu daruri cereşti, iar bisericile cele binecuvîntate de Dumnezeu din sate şi oraşe să fie păzite, iar pe noi să ne izbăvească de duhul nepăsării şi al răcelii sufleteşti, care de la cel rău vine.
Iosife, Părintele nostru, tu întru toate ai urmat Sfinţilor Părinţi şi nu ai primit învăţăturile străinilor de Dumnezeu, făcând pe căpeteniile acestora să se minuneze de măiestria ta şi de profunzimea cunoştinţelor tale, a Sfintelor Scripturi, zicând şi despre tine, aşa cum au zis de Hristos, cărturarii şi fariseii: „De unde are acesta atâta învăţătură şi cunoaşte Sfintele Scripturi“, iar drept credincioşii s-au bucurat şi te-au lăudat zicând: al nostru apărător şi luminător, bucură-te că nu ne-ai lăsat să cădem în întunericul ereziei ce înstrăinează de Hristos.
Bucură-te că luminat fiind de Duhul Sfânt ai răspuns şi înfruntat pe toţi cei ce sunt străini de Calea, Adevărul şi Viaţa care străluceşte şi călăuzeşte poporul dreptcredincios, care se mântuieşte şi se pregăteşte pentru fericire şi frumuseţea cea veşnică, unde vor petrece cu Iisus Hristos.
Iosife, Părintele nostru, credincios fiind cuvântului lui Hristos, care a zis nu vă îngrijoraţi ce veţi grăi când vă vor duce în faţa dregătorilor că Duhul vă va da vouă înţelepciune, şi putere şi cuvînt, ai stat cum a stat Domnul în faţa lui Pilat, în faţa celor ce te-au batjocorit pe tine şi Biserica şi pe preoţi şi poporul cel dreptcredincios.
Iosife, Părintele nostru, deşi ai fost curat şi sfânt, arhiereu adevărat a lui Hristos, pentru credinţa ta curată te-au aruncat în temniţă şi te-au dat la moarte şi au lăsat poporul fără păstor, pentru că ei ştiau cuvântul prin care Iisus Hristos ne-a arătat cum va face satana: Bate-voi păstorul şi se va risipi turma.
Iosife, Părintele nostru, umbra ta care a luminat Episcopia Maramureşului o întâlnim în fiecare biserică de la noi şi harul nu s-a îndepărtat din altarele la care tu ai slujit, ci preoţii şi acum primesc Har peste Har din Biserica strămoşească, pe care tu ai lăsat-o moştenire creştinilor, care şi astăzi aleargă la mănăstirile şi bisericile sfinţite de Duhul Sfânt prin preoţi şi arhierei ce au urmat slujirea ta.
Iosife, Părintele nostru, Harul şi Adevărul l-ai pus mai presus de slava şi bogăţia cu care au încercat să te ispitească, ca pe Atanasie, cel urât de Hristos şi de poporul român. Slava şi bogăţia cu care au voit să te cumpere au trecut de mult, dar Harul şi Adevărul a rămas şi dă viaţă şi lumină şi mântuire la toţi cei ce trăiesc în sânul Bisericii lui Hristos din ţara voievozilor.
Iosife, Părintele nostru, Har şi Lumină şi Pace din Harul, Lumina şi Pacea lui Hristos, roagă pe Dumnezeu să reverse şi peste sufletele noastre, ale tuturor celor ce-ţi cinstim numele şi-ţi urmăm faptele. Ştim Prea Sfinţite şi de Dumnezeu încununate Părinte Iosif că moaştele tale se află aici în ţara voievozilor, dar tu te-ai rugat, ca Moise şi Antonie cel Mare, să fie necunoscut mormântul tău, pentru ca cei vicleni să nu îl batjocorească, iar dreptcredincioşii să te caute în fiecare biserică, în fiecare cimitir, unde Biserica ortodoxă îşi are comoara cea mai scumpă, trupurile tuturor moşilor şi strămoşilor noştri ortodocşi, care mulţi au fost sfinţi, pentru că au păzit credinţa şi au cântat lui Dumnezeu neîncetat Aliluia, Aliluia, Aliluia.
Iată, Domnul ne-a binecuvântat şi ţara şi poporul nostru cel dreptcredincios mult asuprit s-au adunat acum laolaltă şi trăiesc ca într-o familie, într-o ţară liberă şi într-o Biserică părintească, în care ne-am născut, am crescut, ne-am format, ne-am luminat, ne-am înzestrat cu daruri, pe care le preţuiesc toate popoarele şi care ne vor da putere să înfruntăm valurile ce vor veni peste lume şi peste popoare în veacurile ce urmează. Pentru aceasta, ştiind că ai fost prietenul lui Hristos şi ai putere şi îndrăzneală faţă de Dumnezeu, te rugăm cere-I Celui Atotputernic ca şi de acum înainte să apere ţara şi poporul şi biserica noastră de toate primejdiile, iar casa în care se află creştinii purtători de Cruce ocroteşte-o cu rugăciunile tale prea Sfinte.
Din neam sfânt, neam ales, din familie ce făcea parte din preoţia împărătească te-ai născut prea alesule slujitor al lui Dumnezeu. Prea Sfinte Părinte Iosif, care ai fost şi arhiereu şi mucenic al Bisericii lui Hristos şi pentru credinţa şi nevoinţa ta ai primit putere de la Dumnezeu să te rogi pentru noi păcătoşii, care de multe ori ispitim pe Dumnezeu şi ne îndoim de dreptatea Lui, acum cu umilinţă alergăm şi ne rugăm, pomeneşte-ne şi pe noi în rugăciunile tale. Suntem încredinţaţi că Dumnezeu te va asculta şi pe tine aşa cum a ascultat pe Iov, despre care, Dumnezeu, celor ce l-au ispitit le-a zis: duceţi-vă la robul meu Iov şi îi cereţi „să se roage pentru voi şi din dragoste pentru el, voi fi îngăduitor, ca să nu Mă port cu voi după nebunia voastră“, aşa binecredinciosule Părinte, împreună cu toţi sfinţii şi cu Maica Domnului roagă-te pentru noi cei ce te avem ocrotitor şi neîncetat rugător către Dumnezeu.
Stând în faţa cerului şi al pământului asemenea cu Vasile cel Mare, roagă-L zicând: miluieşte Doamne pe poporul ce stă de faţă şi pe toţi cei ce pentru binecuvântate pricini nu sunt aici. Miluieşte-i pe ei şi pe noi după mulţimea milei Tale. Cămările lor, Domnul Dumnezeul nostru, le umple de tot binele; casele lor în pace şi bună înţelegere le păzeşte. Pe prunci îi creşte, tinereţile le călăuzeşte, bătrâneţile le întăreşte, pe cei slabi la suflet îi îmbărbătează, pe cei risipiţi îi adună, pe cei rătăciţi de la Dreapta credinţă îi întoarce şi îi împreună cu sfânta, soborniceasca şi apostoleasca Biserică, pe cei bântuiţi de patimi necurate îi slobozeşte, cu cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer împreună călătoreşte, văduvelor le ajută, pe orfani îi apără, pe cei robiţi îi izbăveşte, pe cei bolnavi îi tămăduieşte.
Adu-ţi aminte, Doamne, Dumnezeul nostru, de cei ce sunt în judecăţi, în prigoniri, în amară robie şi în orice fel de necaz şi strâmtoare. Adu-ţi aminte, Doamne, Dumnezeul nostru, de toţi cei ce au trebuinţă de marea Ta milostivire, de cei ce ne iubesc pe noi şi de cei ce ne urăsc, şi de cei ce ne-au poruncit nouă nevrednicilor să ne rugăm pentru dânşii. Adu-ţi aminte, Doamne, Dumnezeul nostru, de toţi binecredincioşii creştini de pretutindeni şi peste toţi varsă mila ta cea bogată, împlinind cererile cele spre mântuire. Şi pe cei ce din neştiinţă sau uitare nu i-am pomenit, pomeneşte-i Tu Cel ce ştii pe fiecare din pântecele maicii lui. Că Tu eşti Doamne ajutătorul celor fără de ajutor, nădejdea celor fără de nădejde, izbăvitorul celor înviforaţi, liman liniştitor tuturor celor ce călătoresc pe valurile înviforate a vieţii acesteia. Tu eşti doctorul bolnavilor şi apărătorul călătorilor. De aceea Doamne Dumnezeul nostru, fii tuturor de toate, Cel ce ştii pe fiecare şi cererea lui, şi casa lui şi nevoile lui.
Izbăveşte Doamne, ţara noastră şi toate oraşele şi satele, de ciumă, de cutremur, de potop, de foc, de gheaţă, de venirea unor neamuri străine şi războiul cel dintre noi, cercetează-ne pe noi Doamne cu bunătatea Ta. Arată-ne nouă bogatele tale binefaceri; vremuri bune şi de folos ne dăruieşte. Ploi line spre rodirea pământului, ne trimite. Binecuvintează Doamne Cununa Anului. Fă să înceteze dezbinarea Bisericilor, potoleşte întărâtarea păgânilor, răzvrătirea eresurilor o risipeşte cu puterea Duhului Tău cel Prea Sfânt, pe noi pe toţi ne primeşte întru împărăţia Ta. Aşa te roagă Prea Sfinţite Părinte Iosife, arhiereul cel iubit al lui Hristos, pentru noi. Poporul cel binecredincios, te va lăuda şi cu evlavie va cinsti viaţa şi credinţa ta.
Ştim „că mult poate rugăciunea dreptului“ de aceea şi noi, ne-am îndreptat glasul în slujba aceasta şi am lăudat nevoinţele şi suferinţele tale, care nu au fost trecute cu vederea de Stăpânul cerului şi al pământului, ci te-a încununat şi te-a aşezat în ceata sfinţilor şi ţi-a dat dreptul să te rogi pentru noi, şi putere ţi-a dat să faci minuni, izbăvindu-i pe toţi cei ce se închină Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, de toate relele şi de toate muncile iadului.
(Sursa: Viaţa şi Acatistul Sfântului Ierarh Iosif Mãrturisitorul din Maramureş, Editura Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului Baia Mare, 2006)
ACATISTUL SFINȚILOR IOREST ȘI SAVA
Sfinți Ierarhi – Mitropoliții Ardealului, 24 aprilie
Rugăciunile începătoare: …
Condacul 1
Pe fericitii ierarhi, pe Iorest si pe Sava, care au slujit adevarului si cu viata si cu invataturile lor au impodobit Biserica lui Hristos, cu credinta si cu evlavie sa-i laudam, cinstind ostenelile lor si zicand: Bucurati-va, luminatilor ierarhi si marturisitori ai Ortodoxiei!
Icosul 1
Cela ce a ales si a chemat pe ucenicii Sai la propovaduire, Acela te-a ales si pe tine, Sfinte Ierarhe Ioreste, sa propovaduiesti adevarul dreptei credinte celor pastoriti de tine si sa intorci la Ortodoxie pe cei rataciti. Pentru aceasta si noi cu evlavie te laudam, zicand:
Bucura-te, cela ce din botez numele de Ilie ai primit;
Bucura-te, ca din pruncie credinta cea dreapta ai marturisit;
Bucura-te, cela ce lui Dumnezeu, cu multa dorire ai urmat;
Bucura-te, ca pentru credinta cea dreapta, mucenic te-ai aratat;
Bucura-te, cela ce in tara Transilvaniei, ca o stea te-ai ivit;
Bucura-te, ca Moldova cu invataturi sfinte tea impodobit;
Bucura-te, cela ce la Putna din frumusetile de taina ale cinului calugaresc te-ai adapat;
Bucura-te, ca Dumnezeu Icoana vie pe tine tea aratat;
Bucura-te, cela ce pe Hristos, din toata inima ta L-ai iubit;
Bucura-te, ca pentru dragostea Lui, multe prigoane ai patimit;
Bucura-te, al dreptei credinte ravnitor prea fierbinte;
Bucura-te, al Bisericii drept-maritoare prea ales parinte;
Bucura-te, Ierarhe Ioreste, prea fericite!
Condacul al 2-lea:
Ca o raza duhovniceasca dintr-o familie aleasa ai stralucit, Sfinte Ierarhe Ioreste, si ai impodobit Biserica lui Hristos cu lumina invataturilor tale, iar acum, in Biserica cea biruitoare din ceruri fiind, canti lui Dumnezeu cantare: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Arvuna dreptei credinte, din Sfantul Botez primin-do, Ierarhe Sava, la vremea potrivita, cu multe si mari stradanii ai adunat duhovniceasca bogatie Bisericii lui Hristos. Pentru aceasta te laudam, zicand:
Bucura-te, cela ce din parinti binecredinciosi ai rasarit;
Bucura-te, ca margaritarul dreptei credinte ai dobandit;
Bucura-te, coboratorule din oameni prea smeriti;
Bucura-te, vlastar ales, din stramosi cu arhierie cinstiti;
Bucura-te, a cetatii Inaului impodobire sfanta;
Bucura-te, a Transilvaniei mare si neclintita stanca;
Bucura-te, cela ce din pruncie virtutea o ai invatat;
Bucura-te, ca din izvorul Scripturilor Sfinte de mic te-ai adapat;
Bucura-te, cela ce mintea cu cugetari dumnezeiesti ti-ai hranit;
Bucura-te, cela ce dar de vindecare ai primit;
Bucura-te, cela ce multe suflete, cu sarguinta ai rascumparat;
Bucura-te, ca slujitor drept al Mantuitorului te-ai aratat;
Bucura-te, Ierarhe Sava, care lui Hristos ai urmat!
Condacul al 3-lea:
Dupa calatorii prin tari straine in manastirea Comana invatat-ai randuiala pravilei calugaresti, sfintite Ierarhe Sava, si toate ispitirile ce au venit asupra ta nu au fost in stare sa te desparta de dragostea lui Hristos si sa te impiedice a canta: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Evlaviosul voievod al Moldovei, Vasile Lupu, minunandu-se de curatia si vrednicia vietii tale, tea numit pe tine, Ierarhe Ioreste, „intru toate credincios si prea cinstit Parinte”. Pentru aceea si noi, nevrednicii, cu evlavie te laudam, zicand:
Bucura-te, cela ce esti a Transilvaniei podoaba aleasa;
Bucura-te, ca si Moldovei i-ai fost odrasla frumoasa;
Bucura-te, a credinciosilor faclie mult luminata;
Bucura-te, cela ce esti si monahilor podoaba prea minunata;
Bucura-te, cela ce pe Hristos, in inima, cu ravna, L-ai purtat;
Bucura-te, ca lui Dumnezeu cu smerenie fierbinte te-ai rugat;
Bucura-te, cela ce pe Hristos, cu cuvantul si cu fapta L-ai binevestit;
Bucura-te, ca in rugaciuni si postire, toata viata o ai trait;
Bucura-te, cela ce cu vietuirea ta pe multi ai calauzit;
Bucura-te, ca spre sfintenia ta, Domnul din cer a binevoit;
Bucura-te, cela ce ai fost tuturor un bun si ales parinte;
Bucura-te, al ierarhilor celor sfinti intaistatator in cinste;
Bucura-te, Ierarhe Ioreste, prea fericite!
Condacul al 4-lea:
Cu rautate pornindu-se oarecand stapanitorii Transilvaniei asupra crestinilor celor dreptcredin-ciosi, toti fiii cei adevarati ai Bisericii noastre s-au bucurat nespus de alegerea ta ca arhipastor al lor, Ierarhe Ioreste, si vazand in tine un puternic aparator al Legii stramosesti, au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Stralucind in implinirea poruncilor lui Hristos, ai fost chemat de Dumnezeu la darul preotiei si, nu multa vreme dupa aceasta, ai fost ales in scaunul de mitropolit al Balgradului, fiind hirotonit prin mainile mitropolitului Stefan al tarii Romanesti. Pentru aceasta bucurandu-ne de iconomia lui Dumnezeu, cea cu privire la tine, te laudam, zicand:
Bucura-te, cela ce ca preot, chemarea cu sfintenie ti-ai plinit;
Bucura-te, ca Domnul spre o si mai inalta cinstire tea harazit;
Bucura-te, ca la vrednicia de arhiereu al lui Hristos ai fost chemat;
Bucura-te, ca apoi, in tara Romaneasca la treapta de arhiereu ai fost ridicat;
Bucura-te, ca mitropolitul Stefan, al Ungrovlahiei, la plecare, cu parintesti indemnuri tea povatuit si insotit;
Bucura-te, cela ce cu toate virtutile arhieresti ai fost impodobit;
Bucura-te, ca spre pastorire, Mitropolia Balgradului tie s-a dat;
Bucura-te, ca sosind in Balgrad, tot poporul mult sa bucurat;
Bucura-te, cela ce, cu dragoste, intru credinta dreapta, pe toti i-ai intarit;
Bucura-te, arhipastorule, intru care harul luminii sa salasluit;
Bucura-te, cela ce intru arhierie pe cei saraci nu i-ai uitat;
Bucura-te, cela ce in ajutorul tuturor, cu sarguinta ai stat;
Bucura-te, Ierarhe Sava, care lui Hristos ai urmat!
Condacul al 5-lea:
Vestea vietuirii tale celei imbunatatite, sfintite Ierarhe Sava, a razbatut pana departe si toti cei ce auzeau de trairea ta cea sfanta laudau pe Dumnezeu, din inima, cantandu-I: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Statut ai pe scaunul Mitropoliei Transilvaniei ca o faclie mult-luminoasa in sfesnic, luminand pe toti cu lumina Treimii celei mai presus de fire. Pentru aceasta si noi cu umilinta te laudam, zicand:
Bucura-te, cela ce ai fost pastorul cel bun al turmei lui Hristos;
Bucura-te, ca turma ta, din cursele potrivnicului o ai scos;
Bucura-te, cela ce toate ademenirile pacatului le-ai biruit;
Bucura-te, ca de amenintarile vrajmasilor nicicum nu te-ai infricosat;
Bucura-te, cela ce cu platosa adevarului te-ai intrarmat;
Bucura-te, ca pe nedreptii asupritori, cu mult curaj i-ai infruntat;
Bucura-te, cela ce marelui Atanasie cu vietuirea te-ai asemanat;
Bucura-te, ca pentru dreapta credinta in temnita ai fost aruncat;
Bucura-te, cela ce pentru adevar in lanturi ai fost ferecat;
Bucura-te, ca prin aceasta marelui Pavel ai urmat;
Bucura-te, cela ce uneltirilor asupritorilor te-ai impotrivit;
Bucura-te, ca dreapta credinta cu sarguinta o ai propovaduit;
Bucura-te, Ierarhe Ioreste, prea fericite!
Condacul al 6-lea:
Propovaduit-ai neobosit si cu mare ravna cuvantul lui Dumnezeu cel adevarat, Ierarhe Ioreste, si ai purtat grija turmei tale, ferind-o de uneltirile railor prigonitori, pe toti intarindu-i in dreapta credinta, iar prin luminarea mintii si izvodirea cartilor sfinte, i-ai povatuit sa cante lui Hristos: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Piind hirotonit arhiereu dupa randuiala sfintelor canoane si intorcandu-te cu multa bucurie de la Targoviste, la Mitropolia din Balgrad, pastorii si credinciosii iau primit cu litie si cu cantari, marind pe Dumnezeu, cu glas luminat. Pentru aceasta si noi, cinstindu-te, zicem tie:
Bucura-te, cela ce, plin de ravna si nadejde, la ai tai te-ai intors;
Bucura-te, ierarhe fericite, al Domnului nostru Iisus Hristos;
Bucura-te, cela ce de popor si de pastori cu dor ai fost asteptat;
Bucura-te, ca pe toti, la inapoiere, ca arhiereu i-ai binecuvantat;
Bucura-te, cela ce de preoti si de turma ai fost mult cinstit;
Bucura-te, ca celor ce unelteau impotriva dreptei-credinte cu hotarare te-ai impotrivit;
Bucura-te, ca Dumnezeu, Cel peste toate, ti-a dat intarire;
Bucura-te, ca tuturor le-ai fost statornica ocrotire;
Bucura-te, cela ce multe soboare de preoti ai adunat;
Bucura-te, ca pe toti la apararea dreptei credinte i-ai indemnat;
Bucura-te, cela ce pe rataciti cu tarie i-ai infruntat;
Bucura-te, ca incercand sa te schimbe din arhipastorire, pe potrivnici i-ai rusinat;
Bucura-te, Ierarhe Sava, care lui Hristos ai urmat!
Condacul al 7-lea:
Mai inainte de hirotonia ta intru arhiereu, de praznicul înaltarii Sfintei Cruci, Ierarhe Sava, lepadandu-te de toate cele desarte, crucea ti ai luat si urmand lui Hristos, din inima ai cantat: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Hristos, Mantuitorul nostru, cautand spre sfintele tale rugaciuni, tea scos din temnita, Ierarhe Ioreste, spre folosul Bisericii Sale. Pentru aceea si noi, laudandu-te, zicem tie:
Bucura-te, cela ce, pentru adevar, in temnita ai fost aruncat;
Bucura-te, ca si acolo, lui Dumnezeu, din tot sufletul te-ai rugat;
Bucura-te, cela ce pe Hristos, cu suspinele tale L-ai chemat;
Bucura-te, ca prin voia Lui, din inchisoare ai fost slobozit;
Bucura-te, cela ce, dupa aceea, la manastirea Putna te-ai dus;
Bucura-te, ca in aceasta manastire lauda si multumire lui Hristos ai adus;
Bucura-te, cela ce apoi, de la Putna la Iasi ai plecat;
Bucura-te, ca acolo Varlaam Mitropolitul cu drag tea imbratisat;
Bucura-te, ca si de voievodul Vasile Lupu ai fost bine primit;
Bucura-te, ca pe toti cu firea ta cea blanda i-ai dobandit;
Bucura-te, cela ce esti chezas al dumnezeiestii bunei-vointe;
Bucura-te, marturisitorule neclintit al dreptei-credinte;
Bucura-te, Ierarhe Ioreste, prea fericite!
Condacul al 8-lea:
Aparator celor dosaditi si potrivnic celor asupritori te-ai aratat, Ierarhe Ioreste, ca turma ta ai calauzit-o cu stralucirea minunatelor tale nevointe, prin pustia cea arzatoare a patimilor, catre pamantul fagaduintei, la izvorul cel datator de viata al invataturii lui Hristos, pentru care si noi cu credinta te laudam, cantand: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Cei ce nu iubeau dreapta credinta cautau asupra ta felurite pricini, spre a te izgoni din scaun. Dar tu ca un adevarat pastor, ai stat pana la moarte langa turma ta si ti-ai pus sufletul pentru ea, Ierarhe Sava. Pentru aceea si noi, smeritii, te laudam, zicand:
Bucura-te, cela ce esti adevarat arhiereu al lui Hristos;
Bucura-te, ca esti tuturor credinciosilor de mare folos;
Bucura-te, cela ce viclenia prigonitorilor ai vadit;
Bucura-te, ca in necazuri, ca o stanca neclintita te-ai dovedit;
Bucura-te, cela ce ai infruntat cumplite prigoane;
Bucura-te, cela ce nu te-ai intristat cand rabdai rani;
Bucura-te, ca pentru stramoseasca credinta multe chinuri ai patimit;
Bucura-te, cela ce de adunarea celor puternici ai fost osandit;
Bucura-te, cela ce, desi bolnav, in temnita Balgradului si Iernutului ai fost aruncat;
Bucura-te, cela ce pentru statornicia ta in credinta in lanturi grele ai fost ferecat;
Bucura-te, ca de ispitele celor ce voiau sa te cumpere te-ai lepadat;
Bucura-te, ca marirea cea desarta de la tine totdeauna ai alungat;
Bucura-te, Ierarhe Sava, care lui Hristos ai urmat!
Condacul al 9-lea:
Privegheat-ai, cu multa grija, asupra turmei tale celei duhovnicesti, in vreme de furtuna si de incercare, sfintite Ierarhe Sava. Pe toti i-ai imbarbatat sa nu se abata de la dreapta credinta, ci lui Hristos Dumnezeu lauda sa I aduca, cantand: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Mladita odraslita din tulpina neamului nostru, fericite Ioreste, pentru credinta ta cea neclintita si pentru dragostea ta de popor ai fost aruncat in temnita, invrednici ndu te de cununa cea nevestejita a marturisitorilor lui Hristos; pentru aceasta si noi cu dragoste te laudam pe tine, zicand:
Bucura-te, Ierarhe Ioreste, ca adevarului ai slujit;
Bucura-te, ca pentru popor si dreapta credinta mult te-ai ostenit;
Bucura-te, cela ce predaniile sfinte cu ravna ai pastrat;
Bucura-te, ca legea stramoseasca cu dragoste ai aparat;
Bucura-te, cela ce in noianul prigoanelor nicicum n-ai sovait;
Bucura-te, ca in furtuna incercarilor intocmai ca o stanca tare te-ai dovedit;
Bucura-te, cela ce cu barbatie pe potrivnici i-ai infruntat;
Bucura-te, ca pe fratii cei napastuiti, cu sarguinta i-ai aparat;
Bucura-te, cela ce te-ai aflat neamului nostru stalp nebiruit;
Bucura-te, ca increderea turmei tale pe drept o ai agonisit;
Bucura-te, cela ce cu pilda vietii tale pe toti ai inflacarat;
Bucura-te, ca intarire minunata in credinta tuturor te-ai aratat;
Bucura-te, Ierarhe Ioreste, prea fericite!
Condacul al 10-lea:
Faptele tale cele bune, Ierarhe Ioreste, nu s-au masurat cu lungimea vremii, ci cu ravna cea aprinsa a inimii tale, pentru dreapta credinta. Putina vreme pastorind, te-ai invrednicit a fi impreuna cu sfintii si ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
In zadar cautau vrajmasii tai, ca prin tot felul de chinuri sa induplece vointa ta, Ierarhe Sava si, in loc de adevar, strambatatea s-o marturisesti. Dar ca un stalp de foc ai ramas, pana departe luminand si pilda vie pastoritilor tai facandu-te. Pentru aceasta, cu evlavie te laudam, zicand tie:
Bucura-te, cela ce de prigonitori cu nuiele ai fost batut;
Bucura-te, ca prin suferinte lui Hristos bine ai placut;
Bucura-te, cela ce, prin lovirea cu nuiele, trupul ti-a fost sfasiat;
Bucura-te, ca din sangele tau, pamantul tarii sa a-dapat;
Bucura-te, cela ce adevarul cu viata l-ai pecetluit;
Bucura-te, ca in dreapta credinta ai ramas mereu neclintit;
Bucura-te, cela ce chinuri mucenicesti nesfarsite ai rabdat;
Bucura-te, ca pilda Sfintilor Mucenici cu sarguinta ai urmat;
Bucura-te, cela ce de Biserica, intre sfinti ai fost asezat;
Bucura-te, ca tara Transilvaniei, ca pe un prinos, lui Dumnezeu tea dat;
Bucura-te, lauda cuviincioasa a Bisericii stramosesti, prea marita;
Bucura-te, a dreptcredinciosilor crestini cununa nevestejita;
Bucura-te, Ierarhe Sava, care lui Hristos ai urmat!
Condacul al 11-lea;
In fiecare vineri erai scos afara din temnita de la Vint si crunt batut cu nuiele pana la sange, sfintite Ierarhe Sava, iar tu, intocmai ca marturisitorii de odinioara ai adevarului, rabdai, ramanand neclintit in credinta si lui Dumnezeu lauda aduceai, cantand: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Desi numai trei ani ai pastorit pe scaunul Mitropoliei Balgradului, Ierarhe Ioreste, dar te-ai ingrijit de oile turmei tale duhovnicesti cu multa sarguinta. Pentru aceasta, dupa cuviinta, laudandu-te pe tine, iti zicem:
Bucura-te, neobositule pastor al turmei celei duhovnicesti;
Bucura-te, ca pe a ta turma si acum spre tot binele o povatuiesti;
Bucura-te, ca predania Sfintilor Parinti, plin de ravna o ai pastrat;
Bucura-te, cela ce cu osardie pilda sfintilor ai urmat;
Bucura-te, cela ce sfintele locasuri ale tarii noastre le-ai cercetat;
Bucura-te, ca de la cetatea Brasovului, pana in muntii Maramuresului ai alergat;
Bucura-te, cela ce tuturor credinciosilor tai ai fost de folos;
Bucura-te, ca i-ai povatuit pe ei, ca un adevarat parinte duios;
Bucura-te, cela ce lumina cea sfanta a Scripturilor, preotilor tai ai daruit;
Bucura-te, ca prin toate, legea noastra stramoseasca ai intarit;
Bucura-te, cela ce, dupa ajutoare, pana in pravoslavnica Rusie ai plecat;
Bucura-te, ca, intors in tara, patimind tot felul de chinuri, la cele vesnice te-ai mutat;
Bucura-te, Ierarhe Ioreste, prea fericite!
Condacul al 12-lea:
Daramat-au potrivnicii sfantul locas al Mitropoliei Balgradului, zidit de Mihai Voievodul, intregitor de tara, in care si voi slujit-ati cu vrednicie, fericitilor Ierarhi Ioreste si Sava. Dar in locul lui a rasarit locasul nou si mandru al Reintregirii Bisericii noastre Ortodoxe de veacuri, care azi se innoieste cu stralucire, prin vrerea lui Dumnezeu. Pentru aceasta cu credinta fierbinte cantam cu totii lui Dumnezeu, Celui ce toate spre bine le oranduieste: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Postati, la vreme, prea sfintilor Ierarhi, pastori, invatatori si ocrotitori ai fratilor vostri de neam si de credinta, cu care impreuna ati luptat si ati suferit. Nestiute sunt pana acum mormintele in care odihnesc sfintele voastre oseminte. Dar pomenirea voastra se cinsteste pururea in Biserica dreptmaritoare a credinciosilor nostri romani, pentru care, si acum, va rugati in ceruri! Pentru aceasta marindu-te, impreuna cu sfintitul Ierarh Iorest, cu laude te cinstim, sfintite Ierarhe Sava, parintele nostru, graindu-ti unele ca acestea:
Bucura-te, aparator neinfricat al Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, ca te-ai aratat turmei tale ca un adevarat pastor cuvios;
Bucura-te, cela ce ai cinstit slujba incredintata tie;
Bucura-te, ca nu te-ai abatut de la Sfanta Ortodoxie;
Bucura-te, ca lupta cea buna toata viata ai luptat;
Bucura-te, ca credinta cea buna, pana la sfarsit ai pastrat;
Bucura-te, cela ce acum te afli in cer, langa toti cei biruitori;
Bucura-te, ca esti pilda de viata pentru bunii pastori;
Bucura-te, sfinte marturisitor al credintei stramosesti;
Bucura-te, cela ce din cer si astazi de noi te ingrijesti;
Bucura-te, ca si acum, tot atat de folositor crestinilor te-ai aflat;
Bucura-te, cela ce cu sfintenie pe calea vietii ai umblat;
Bucura-te, Ierarhe Sava, care lui Hristos ai urmat!
Condacul al 13-lea:
O, preafericitilor ierarhi ai lui Hristos, Ioreste si Sava, care, prin stradaniile si patimirile voastre din viata, v-ati invrednicit sa dobanditi partea cea de-a dreapta Tatalui ceresc, primind rugaciunile noastre smerite, de acum, cereti de la Bunul Dumnezeu sa daruiasca Bisericii Sale tarie, Tarii noastre pace si intru toate buna sporire, iar noua credinciosilor iertare de pacate si mare mila, ca sa cantam lui Dumnezeu, impreuna cu voi, Aliluia!
(Acest Condac se zice de trei ori.)
Dupa care se zice Icosul 1 si Condacul 1.
Rugaciune catre Sfintii Ierarhi Ilie Iorest si Sava Brancovici
Pe sfintii lui Dumnezeu Ierarhi Iorest si Sava, traitori cu adevarat ai smereniei calugaresti si purtatori ai darurilor ceresti, care au pus credinta cea dreptmaritoare mai presus de toate cele vremelnice si au indurat chinuri si moarte pentru apararea legii noastre stramosesti si pentru incurajarea poporului nostru dreptcredincios, cu laude sai cinstim. Voi, care ati odraslit din Biserica dreptmaritoare, din tara Transilvaniei si care acum va bucurati de marirea mucenicilor si a marturisitorilor lui Hristos, primiti rugaciunea noastra si mijlociti pentru noi inaintea Bunului si Milostivului Dumnezeu, Celui in Treime preamarit. Ocrotiti, cu rugaciunile voastre, lumea care va cinsteste pe voi, ca pe niste stalpi neclintiti ai dreptei credinte.
Rugati va Domnului, ca sa intareasca unitatea si dragostea de credinta dintre frati, sa reverse harul pacii in inimile tuturor, sa fereasca turma credinciosilor de toata reaua intamplare, ca intr-un cuget si intr-un glas sa preamarim pe Cel ce este Datatorul darurilor si Mantuitorul nostru. Privegheati si va rugati pentru noi ca, izbaviti fiind, prin mijlocirile voastre, de cursele celui rau, lupta cea buna a mantuirii sa o ducem in toate clipele vietii noastre si sa ramanem neclintiti in dreapta credinta a mosilor si stramosilor nostri.
Rugati-va Domnului, ca sa trimita grabnicul Sau ajutor tuturor celor dreptcredinciosi, care alearga la sprijinul vostru mijlocitor, in toate cererile pentru mantuire si pentru cele de folos in viata de acum si in cea viitoare, pentru ca, fiecare din noi, dobandind cele ce sunt spre binele nostru, sa marim pe Preabunul Dumnezeu, Cel intreit inchinat: Tatal, Fiul si Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin!
