Viaţa, troparul si acatistul Sfântului Mare Mucenic Mercurie (25 noiembrie)


Sf. M. Mc. Mercurie

Tropar, Glasul 2

Nevoințele muceniciei răbdându-le ca un ostaș nebiruit ai stătut înaintea împăratului celui nemuritor, Mare Mucenice Mercurie, unde împreună cu cetele pătimitorilor luând îndrăzneală, grăbește cu rugăciunile tale spre ajutorul celor ce cu credință cinstesc pomenirea ta.

Viata Sf. Mare Mucenic Mercurie

Deciu şi Valerian, păgânii împăraţi ai Romei, chemând pe toţi domnii şi boierii lor, s-au sfătuit pentru întinderea şi înmulţirea cinstirii zeilor lor şi pentru pierzarea şi risipirea sfintei credinţe creştineşti. Şi toţi, cu un gând, s-au învoit la acel sfat fărădelege şi au dat o poruncă în capitala Romei, care era scrisă astfel:

    „Împăraţii Romei, biruitorii cei nebiruiţi, pururea cinstiţi, marii credincioşi Deciu şi Valerian, împreună cu toţi boierii, dau în ştire că de vreme ce facerile de bine şi darurile zeilor noştri le-am cunoscut şi ne-am îndulcit şi de biruinţele ce ne sunt date nouă de la dânşii asupra vrăjmaşilor noştri; apoi, că tot felul de roade primim de la dânşii cu îndestulare, prin bună prefacere a văzduhurilor şi i-am cunoscut pe ei a fi nouă mari făcători de bine şi de obşte rînduitori pentru cele de folosul nostru.

   Drept aceea cu un sfat împreună glăsuit cu boierii, poruncim ca toată rânduiala poporului, liberi şi robi, ostaşii şi neostaşii, să aducă jertfă zeilor, căzând la dânşii şi cu rugăciune plecându-se. Iar dacă va îndrăzni cineva a călca dumnezeiasca noastră poruncă ce este întărită de noi cu sfat de obşte, pe unul ca acela poruncim ca să-l arunce legat în temniţă, apoi să se omoare prin felurite munci. Şi de se va pocăi, plecându-şi genunchii, de mare cinste se va învrednici de la noi.

    Iar de se va împotrivi, apoi după multe munci, să ia pedeapsă de sabie sau să fie aruncat în mare sau să se dea spre mâncare păsărilor şi câinilor; mai vârtos dacă se va afla cineva de credinţa creştinească, acela astfel să fie muncit. Iar cei ce se vor supune poruncii noastre, mare cinste şi daruri vor moşteni. Fiţi sănătoşi cu bună norocire”.

    Astfel de poruncă împărătească fiind dată, s-a tulburat toată cetatea Romei, căci se propovăduia acea poruncă fără de Dumnezeu prin toată cetatea şi se trimitea prin toate cetăţile şi împrejurimile lor. În acea vreme s-au sculat barbarii asupra împărăţiei Romei şi pregăteau împăraţii oştile lor ca să iasă la război împotriva barbarilor. Deci au poruncit trupelor de prin toate cetăţile să se adune la Roma. Atunci a venit şi trupă în care era ostaş Mercurie şi se chema trupa aceea Martenses din Armenia cea Mare, sub stăpânirea voievodului Saturnin.

    Deci, ieşind împăratul Deciu la război, a rămas în Roma Valerian şi, făcându-se multă vreme război şi măcel mare între barbari şi romani, s-a arătat lui Mercurie îngerul Domnului în chip de om mare, îmbrăcat în haine albe, ţinând în mâna să o sabie, şi a zis către dânsul: „Nu te teme, Mercurie, nici te înfricoşa, căci sunt trimis spre ajutor ţie, ca să te fac biruitor. Deci, primeşte această sabie şi porneşte asupra barbarilor şi, după ce-i vei birui, să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău!”

    Iar el fiind înspăimântat, i se părea că cel ce i s-a arătat este unul din boierii Romei. Şi luând sabia pe care i-o dăduse, a pornit cu mare iuţeală asupra potrivnicilor, pe care-i tăia ca pe nişte iarbă. Şi trecând prin trupele barbarilor, până la împăratul lor, l-a ucis cu sabia şi împreună cu el mulţime mare de ostaşi viteji, încât i se lipise mâna cu sânge de mânerul săbiei. Şi aşa au fost biruiţi şi izgoniţi barbarii de către romani.

    Atunci Deciu, văzând vitejia cea mare a lui Mercurie, l-a chemat la sine şi, cinstindu-l cu mari daruri, l-a pus voievod peste toate oştile. Apoi, părându-i-se lui Deciu căci cu ajutorul zeilor au biruit pe vrăjmaşi, se veselea foarte şi împărţind oştilor aur mult, a slobozit pe fiecare într-ale lor. Iar ei împreună cu Mercurie mergând la Roma, făceau ospeţe mari prin cetăţi.

    Într-o noapte, dormind voievodul Mercurie, a venit la dânsul îngerul, în acelaşi chip precum i se arătase şi mai înainte şi, lovindu-l în coastă, l-a deşteptat. Iar el văzând cele ce i se arătaseră, s-a înfricoşat şi a rămas mut. Apoi îngerul a zis către dânsul: „Mercurie, nu-ţi mai aduci aminte de ceea ce ţi-am zis în război? Vezi, ca să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău, căci ţi se cade a pătimi pentru El şi a lua cunună de biruinţă împreună cu toţi sfinţii”.

    Îngerul zicând acestea, s-a făcut nevăzut. Iar el, venindu-şi în sine, a început a mulţumi lui Dumnezeu şi şi-a adus aminte de credinţa creştinească de care auzise de la moşul şi de la tatăl său. Căci tatăl său, anume Gordian, care a fost ostaş în aceeaşi trupă în care şi el mai pe urmă a fost ostaş, adeseori grăia: „Fericit este cel ce ostăşeşte Împăratului ceresc, că va primi de la El răsplată în împărăţia cea cerească! Căci Acel Împărat a făcut toate numai cu cuvântul şi are să judece viii şi morţii şi să răsplătească fiecăruia după faptele lui”.

    De aceste cuvinte ale tatălui său aducându-şi aminte Mercurie şi socotind cu mintea arătarea îngerului, s-a umplut de bucurie şi a început a plânge şi a se tângui, zicând: „Vai mie, păcătosul, căci fiind ramură de copac verde, m-am uscat, neavând acum rădăcina cunoştinţei de Dumnezeu!”

    Astfel zicând în sine şi tânguindu-se, au venit slugile împărăteşti să-l cheme la împărat la un sfat. Iar Mercurie a spus că este bolnav şi a amânat împăratul sfatul pe altă zi; căci nu voia să se sfătuiască la nimic fără de Mercurie. Aşa de mult îl iubea şi îl cinstea. Iar a doua zi, chemând pe Mercurie cu cinste, s-a sfătuit împreună cu dânsul ceea ce era de folos împărăţiei Romei. Iar după sfat, a zis împăratul către Mercurie: „Să mergem împreună în capiştea Artemidei ca să-i aducem jertfă”. Iar sfântul s-a despărţit în taină de împărat şi s-a dus la gazda sa.

    Însă unul din boieri l-a clevetit la împăratul, zicând: „Mare împărate, biruitorule nebiruit, alesule de zei a stăpâni împărăţia, binevoieşte cu blândeţe a mă asculta pe mine. Acesta care este cinstit de dreapta împărăţiei voastre şi pe care stăpânia voastră l-a preamărit, nu vine împreună cu noi în capiştea marei zeiţe ca să aducă jertfă pentru stăpânia voastră”. Iar împăratul l-a întrebat, zicând: „Şi cine este acela care nu vrea să fie la un gând cu noi, să aducă jertfă cinstitei Artemida?”

    Răspuns-a boierul: „Sfetnicul Mercurie, pe care l-a mărit bunătatea împărăţiei voastre. Acela se leapădă şi nu vrea să se închine zeilor noştri”. Iar împăratul a zis: „Oare nu bârfiţi asupra lui din oarecare zavistie? Deci nu vă voi asculta pe voi de nu-l voi ispiti singur şi voi cunoaşte adevărul cu dinadinsul. De nu va fi aşa precum ziceţi voi, apoi tare veţi fi pedepsiţi pentru clevetirea voastră. Iar de se va afla adevărul, veţi fi vrednici de cinste de la noi, ca nişte credincioşi zeilor şi împărăţiei noastre”.

    Acestea zicând împăratul, îndată a trimis să cheme cu cinste pe Mercurie şi, venind el, a zis către dânsul Deciu: „Oare nu te-am cinstit eu pe tine, punându-te voievod peste toţi domnii mei? Căci cu ajutorul zeilor ai biruit pe potrivnici! Dar tu pentru ce te arăţi nemulţumitor pentru o facere de bine că aceasta, pe care ţi-am făcut-o ţie? De ce treci cu vederea stăpânirea şi porunca mea, nedând zeilor noştri cinstea ce se cuvine, precum am auzit de la oarecare credincioşi de-ai noştri?”

    Iar ostaşul cel viteaz al lui Hristos, după cuvântul Apostolului, dezbrăcându-se de omul cel vechi şi, prin Sfântul Botez, îmbrăcându-se în cel nou, zidit după chipul lui Dumnezeu, a răspuns cu îndrăzneală, zicând: „Cinstea ta să fie cu tine, căci eu n-am biruit pe vrăjmaşi cu ajutorul neputincioşilor voştri zei, ci cu puterea lui Hristos, Dumnezeul meu. Ia de la mine ceea ce mi-ai dat, căci eu gol am ieşit din pântecele maicii mele, şi gol mă voi duce”.

    Acestea zicând, a deschis brâul cel ostăşesc, a dezbrăcat haina cea de boierie şi le-a aruncat înaintea picioarelor împăratului, zicând cu glas mare: „Auziţi toţi că sunt creştini!”

    Atunci Deciu a rămas uimit şi căuta la sfântul tăcând şi se miră de cuvântul lui cel cu îndrăzneală şi încă se minună de frumuseţea trupului lui. Căci sfântul era înalt cu statul şi rumen la faţă, arătând cu chipul bărbăţia ce era într-însul. Apoi a poruncit împăratul să-l pună în temniţă, zicând: „Acest om n-a priceput cinstea sa. Deci, când va cunoaşte ocară şi defăimarea, atunci mi se pare că se va întoarce la gândul cel bun”. Iar sfântul, fiind dus în temniţă, mulţumea şi lăuda pe Dumnezeu. Dar noaptea iarăşi i s-a arătat îngerul Domnului, zicând: „Îndrăzneşte, Mecurie şi nu te teme! Crede în Domnul pe Care L-ai mărturisit şi Acela te va izbăvi de tot necazul!” Prin acea arătare a îngerului, iarăşi s-a întărit Mercurie.

    A doua zi a şezut împăratul Deciu în divan şi, punând înaintea sa pe Sfântul Mercurie, a zis către dânsul: „Acest fel de cinste ţi se cuvine pentru nebunia ta, ca să stai ca un osândit la judecată”. Sfântul a răspuns: „Cu adevărat, acest fel de cinste mi se cuvine pentru Domnul meu! Tu ai luat de la mine cele ce degrabă pier, iar eu voi primi de la El pe cele ce rămân în veci”. Împăratul a zis: „Spune nouă neamul tău şi patria”. Sfântul a răspuns: „Dacă vrei să ştii neamul meu şi patria, îţi voi spune; pe tatăl meu l-a chemat Gordian, de neam scit şi a ostăşit în oastea martionilor; iar patria mea, către care merg cu sârguinţă, este Ierusalimul cel de sus, care este cetatea Împăratului Celui ceresc”.

    Împăratul a zis: „Dar pentru ce nu faci voia noastră şi nu împlineşti porunca ce este dată de noi tuturor oamenilor? Pentru ce nu te închini zeilor, ca să primeşti dregătoria ta cea dintâi? Ori voieşti a muri în munci? Răspunde-mi degrab, căci pentru aceasta eşti chemat”. Sfântul Mercurie a răspuns: „Eu pentru aceasta am venit ca să te biruiesc pe tine şi pe tatăl tău diavolul, aflător al tuturor răutăţilor şi să primesc cunună de biruinţă de la puitorul de nevoinţe Iisus Hristos, Domnul meu. Deci împlineşte asupra mea ceea ce gândeşti, pentru că am platoşă şi pavăză prin care voi birui toate muncile ce le vei pune asupra mea”.

    Atunci împăratul, umplându-se de mânie, a zis: „De vreme ce zici că ai pavăza şi platoşa credinţei, poruncesc ca să te spânzure gol între patru furci”. Şi aceasta făcându-se, a zis muncitorul: „Unde sunt acum armele războiului tău?” Iar Sfântul, căutând spre cer, a zis: „Doamne, Iisuse Hristoase, ajută robului Tău!” Apoi împăratul a poruncit să aducă săbii şi cuţite ascuţite şi să taie trupul sfântului, iar pe pământ sub dânsul să aştearnă foc, pentru ca, deasupra fiind tăiat cu cuţitele şi dedesubt ars cu focul, să pătimească cumplit. Şi acestea făcându-se, curgea sângele din trupul lui că izvorul încât şi focul se stingea de sângele lui; iar sfântul toate acestea le răbda cu vitejie.

    După acestea tiranul a poruncit să-l dezlege ca să nu moară degrabă şi să-l închidă într-o casă. Luându-l slujitorii l-au dus, căci el nu putea singur să meargă, abia fiind viu, şi l-au aruncat în acea casă, crezând că îndată va muri. Deci sfântul zăcea ca un mort, abia suflând din cauza rănilor celor cumplite. Dar făcându-se noapte, a venit îngerul Domnului către dânsul şi a zis: „Pace ţie, bunule pătimitor!” şi l-a tămăduit pe el de răni. Iar sfântul simţind în sine putere, s-a sculat sănătos şi a mulţumit lui Dumnezeu, Celui ce l-a cercetat prin îngerul Său.

    A doua zi, împăratul a poruncit să aducă pe sfântul înaintea sa. Şi mergând ostaşii la dânsul, l-au aflat sănătos şi l-au dus la împărat. Văzându-l împăratul că este sănătos, a zis: „Pe cel care l-a dus ieri de la noi ca pe un mort, acum umblă singur de sine ca şi cum n-ar fi avut nici o rană!” Deci a poruncit ostaşilor să-i caute rănile. Iar ei, căutând trupul mucenicului, au zis către împăratul: „Aşa să fie întregimea stăpânirii tale, precum are Mercurie trupul său, cu totul întreg şi fără prihană, ca şi cum nu s-ar fi atins de dânsul nici o muncă”.

    Împăratul a zis: „Acum el va zice că Hristos l-a vindecat. Oare n-aţi adus voi vreun doctor la dânsul în strajă?” Iar ei au răspuns: „Ne jurăm pe stăpânirea voastră care îndreptează toată lumea, că nimeni nu l-a căutat; apoi nouă ni s-a părut că îndată va muri, iar cum s-a vindecat şi acum stă sănătos, nu ştim”. Iar împăratul a zis: „Socotiţi căci cu farmecele creştineşti cel ce se părea ieri a fi mort, este astăzi sănătos?” Şi a zis cu mânie către sfântul: „Cine te-a tămăduit? Spune-ne nouă adevărul, căci mi se pare că nu fără vrăjitorie te-ai tămăduit”.

    Sfântul a răspuns: „Chiar fără voia ta ai spus adevărul, căci Domnul nostru Iisus Hristos, doctorul Cel adevărat al sufletelor şi al trupurilor, Acela m-a tămăduit pe mine, Care pe toţi vrăjitorii şi fermecătorii împreună cu cei ce se închină idolilor, legându-i cu legături nedezlegate, îi va da focului gheenei, pentru că n-au cunoscut pe adevăratul Dumnezeu, Ziditorul lor”. Împăratul a zis: „Iarăşi voi umplea trupul tău cu răni şi voi vedea de te va vindeca Hristos pe Care Îl mărturiseşti”.

    Sfântul a răspuns: „Cred Domnului meu Iisus Hristos că nu mă vei birui cu toate muncile tale, oricâte vei aduce asupra mea. Căci nu mă tem de dânsele deloc, fiind întărit cu cuvintele Stăpânului meu, Care a zis: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă. Că după ucidere iarăşi mă va învia în ziua cea înfricoşată a dreptei Sale judecăţi”. Atunci a poruncit împăratul să-l muncească iarăşi cu foc şi cu bătăi.

    Sfântul fiind bătut şi ars cu foc, ieşea bună mireasmă din trupul lui cel ars. Iar mucenicul răbda cu atâta vitejie, încât n-a strigat, n-a suspinat, nici n-a oftat, aşa că se mirau toţi de răbdarea lui. Apoi împăratul a zis către dânsul în batjocură: „Unde este acum doctorul tău, ca să vină aici să te tămăduiască? Căci ai zis că şi după moarte poate să te ridice”. Sfântul Mercurie a răspuns: „Fă ce voieşti, stăpânire ai peste trupul meu, iar peste suflet are Dumnezeu; căci chiar dacă-mi vei pierde trupul meu, însă sufletul va rămâne nestricat în veci”.

    Deci împăratul a poruncit să-l spânzure cu capul în jos şi să-i lege o piatră mare de grumaji, ca fiind sugrumat de greutatea pietrei, să moară. Iar mucenicul fiind întărit cu darul lui Dumnezeu, a rămas multă vreme viu în acea muncă. Apoi, dezlegând piatra, a poruncit să-l bată cu bice, care aveau capetele ferecate cu aramă. Şi îndată a fost bătut fără cruţare, încât şi pământul s-a înroşit de sângele lui. Însă el, ca un diamant tare, răbda cu bărbăţie, zicând: „Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai învrednicit a pătimi pentru numele Tău!”

    Văzând împăratul pe mucenic că nu se pleacă nicidecum spre voia lui, şi acum nemaiavând vreme să-l muncească mai mult, pentru că se sârguia degrab a merge la Roma, a dat asupra lui porunca cea din urmă, astfel: „Mercurie, care a socotit drept nimic zeii noştri şi a defăimat cinstita poruncă a blândeţei noastre, porunceşte stăpânirea noastră să-l ducă în ţara Capadochiei şi acolo să-i taie capul spre învăţătura multora. Căci cel ce se împotriveşte împăratului, după multe munci, se pedepseşte cu sabie”.

    Deci ostaşii, luând pe sfântul, l-au pus pe un dobitoc şi l-au legat, căci era trupul lui foarte slăbit de multe munci şi l-au dus în Capadochia. Ajungând el în Cezareea, Domnul S-a arătat sfântului şi i-a zis: „Mercurie, vino la Mine şi te odihneşte! Alergarea ai săvârşit şi credinţa ai păzit, deci primeşte cununa nevoinţei tale, căci aici se cade a te sfârşi”. Iar Mucenicul, întărindu-se prin acea vedenie a Mântuitorului şi dorind ca mai degrabă să se dezlege de trup şi să vieţuiască în Hristos, a zis către ostaşii care erau împreună cu dânsul: „Faceţi ceea ce vi s-a poruncit şi nu amânaţi porunca mai mult; iar Domnul, Care cheamă pe toţi spre pocăinţă, să vă dea darul Său; căci fiind bogat în milă, dă darurile Sale cu îndestulare celor ce vin la Dânsul!”

    Zicând acestea, ostaşii i-au tăiat capul în bună mărturisire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în a douăzeci şi cincea zi a lunii noiembrie. Iar a doua zi după tăierea sfântului, s-a aflat trupul lui alb ca zăpada şi ieşea dintr-însul bună mireasmă de mir de mult preţ şi tămâie. Pentru o minune ca aceea, mulţi au crezut în Hristos. Apoi sfântul trup a fost pus cu cinste la loc însemnat care dădea multe tămăduiri celor bolnavi.

    Pe acest sfânt ostaş şi Mare Mucenic Mercurie, care acum se bucură cu sufletul în cer, l-a orânduit Doamnă, Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, la o minunată slujbă ostăşească precum aceasta: Când se ruga Sfântul Vasile cel Mare înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu – lângă care era icoana Sfântului Marelui Mucenic Mercurie, cu suliţa ca un ostaş -, ca răucredinciosul împărat Iulian Paravatul, mare prigonitor şi pierzător al dreptcredincioşilor creştini, să nu se mai întoarcă de la războiul cu perşii, spre pierderea credinţei creştineşti. Atunci a văzut că s-a făcut nevăzută, după puţin timp, icoana Sfântului Mercurie, care era lângă cea a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu; apoi, după aceea, s-a arătat cu suliţa sângerată.

    Chiar în acelaşi timp, în depărtatul război, Iulian a fost însuliţat de un ostaş necunoscut, care, îndată ce l-a însuliţat, s-a făcut nevăzut. Iar ticălosul Iulian, luând sânge din rana sa a aruncat în sus către cer şi, grăind hule asupra lui Hristos, a zis: „Ai biruit Galileene!”

    Această minune s-a adeverit atunci, că însăşi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare, a trimis pe acest plăcut al lui Dumnezeu şi al ei, pe Sfântul purtătorul de biruinţă Marele Mucenic Mercurie, din biserica cea care prăznuieşte către biserica cea care avea război, spre pedeapsa împotrivitorului lui Dumnezeu, Iulian Paravatul şi spre apărarea sfintei credinţe şi a dreptcredincioşilor creştini.

    Cu a cărui sfânta folosire şi apărare să ne fie şi nouă spre ajutor, ca să fim păziţi de vrăjmaşii cei potrivnici lui Dumnezeu şi să fie biruiţi cu ajutorul lui, ca împreună cu dânsul să slăvim pe Dumnezeu şi pe Maică Să în vecii vecilor. Amin

doar ortodox church102

Acatistul Sfantului Mare Mucenic Mercurie, 25 noiembrie

Condacul 1

Cel ce ai fost prin înger chemat să-L mărturiseşti pe Hristos, Cel ce te-a întărit pe tine şi cu sabie dumnezeiască te-a dăruit, prinos de laudă aducem ţie, cel ce eşti apărător nebiruit creştinătăţii şi nouă celor păcătoşi; pentru aceasta îţi cântăm: Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Icosul 1

Ca un pom lângă izvor, care rodul său şi-l dă la vremea sa, a fost viaţa ta, plăcutule al lui Dumnezeu Mercurie; căci din rădăcină creştină răsărind, ai dat Domnului tău rod însutit, pentru care auzi:
Bucură-te, înfruntătorul lui Decius;
Bucură-te, cel ce nu te-ai înspăimântat de poruncile păgâneşti;
Bucură-te, cel dăruit de Dumnezeu cu sabie îngerească;
Bucură-te, ostaş îngeresc neînfricat al lui Hristos;
Bucură-te, podoabă nestemată din sceptrul Domnului;
Bucură-te, învrednicitule de chemarea îngerească;
Bucură-te, biruitorule al demonilor şi doritorul vieţii îngereşti;
Bucură-te, sabia creştinătăţii, apărătorul Bisericii şi surpătorul lui Iulian apostatul;
Bucură-te, sluga lui Hristos şi plăcutul Maicii Sale;
Bucură-te, izvorâtor de mireasmă dumnezeiască a sfinţeniei;
Bucură-te, binecuvântare şi tămăduire a celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 2-lea

Vrând să prade creştinătatea, urâtorul sufletelor pornitu-i-a pe Decius şi Valerian, cât şi pe barbari, spre prigonirea creştinilor, creştin fiind şi tu, dar le-ai scăpat din mâini ca o pasăre din laţ, fiindcă erai dăruit cu sabie dumnezeiască cu care i-ai tăiat pe vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Sârguitu-te-ai pentru apărarea ţării a tăia cât mai mulţi duşmani, creştin fiind în ascuns, încât Decius s-a minunat de vitejia şi înţelepciunea ta şi te-a pus mai mare peste toate oştile sale, dar el nu ştia că prin tine se arată biruitoare creştinătatea, care te cinsteşte zicând:
Bucură-te, ostaşul cel iubit al lui Hristos;
Bucură-te, vorbitorule cu îngerii;
Bucură-te, voievodul lui Decius şi iconomul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că venind de la Roma sfetnic de taină ai ajuns;
Bucură-te, sămânţă bună salvată de îngerul lui Hristos;
Bucură-te, cel ce ai ascultat de înger şi de sfatul părintelui tău Gordian;
Bucură-te, mlădiţa viei lui Hristos;
Bucură-te, împlinitorul legii creştineşti;
Bucură-te, cel ce ai dorit să fii ostaş al Împăratului ceresc;
Bucură-te, cel dăruit cu daruri dumnezeieşti;
Bucură-te, iubitorul podoabei Bisericii;
Bucură-te, slugă ce ai înmulţit talantul dat ţie de Stăpânul ceresc;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 3-lea

Tânguirea a cuprins sufletul tău văzând că ai uitat să-I mulţumeşti lui Dumnezeu şi că îngerul te-a mustrat pentru aceasta, iar tu te vedeai ca o ramură uscată dintr-un pom verde, însă curând te-ai răsădit udând cu sânge şi cu lacrimi pomul sufletului tău, ca să poţi cânta cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Văzând Decius bărbăţia şi înţelegerea cea cu pricepere, luatu-te-a sfetnic ales, iar tu, de Dumnezeu dorind, te sârguiai a-I aduce Lui jertfă nesângeroasă de mulţumire, precum odinioară proorocul Daniel, iar noi te cinstim cântând:
Bucură-te, noule Daniile;
Bucură-te, de Dumnezeu luminatule şi ocrotitorul ostaşilor;
Bucură-te, apărătorul celor din războaie;
Bucură-te, folositorul creştinilor şi izbăvitorul de războaie;
Bucură-te, frumoasă tinereţe cu minte bătrânească;
Bucură-te, înfruntătorul idolilor păgâneşti;
Bucură-te, mucenicul, ucenicul şi sluga lui Hristos;
Bucură-te, coardă verde cu rod copt din grădina cerească;
Bucură-te, cel ce ai biruit meşteşugirea demonilor şi înşelăciunea lumească;
Bucură-te, viteazul mărturisitor al credinţei creştine;
Bucură-te, că nu te-ai ruşinat de goliciunea trupului, ca şi Adam în rai;
Bucură-te, cel îmbrăcat cu haina smereniei lui Hristos;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 4-lea

Cine va putea spune răbdarea ta, Sfinte, când zavistnicii tăi s-au năpustit asupra ta pentru că nu te închinai idolilor, cu gând să te doboare din cinstea ce-o aveai de la împăratul pământesc, ci tu râdeai de ei pentru c-o aveai pe cea cerească de la Cel Veşnic, Căruia Îi cântai: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ca într-o cămară împărătească stăteai în închisoare rugându-te Împăratului ceresc, când îngerul lui Dumnezeu iar ţi s-a arătat şi te-a îmbărbătat, preafrumosule Mucenic, iar noi îţi cântăm cu îngerul:
Bucură-te, cel întărit de înger să îndrăzneşti către Hristos şi să nu te temi a-L mărturisi înaintea necredincioşilor;
Bucură-te, vorbitorule cu îngerii şi întăritule de ei în tot necazul;
Bucură-te, că ai câştigat îndrăzneală a te ruga Domnului pentru noi;
Bucură-te, purtătorul Crucii şi al pătimirilor lui Hristos;
Bucură-te, cel ce, dorind să pătimeşti pentru El, ai fost osândit pe nedrept;
Bucură-te, cel ce ai primit bătăi şi moarte pentru credinţa ta;
Bucură-te, cel ce porţi numele inimii şi ai parte cu îngerii;
Bucură-te, binecuvântarea celor ce se luptă pentru dreptate;
Bucură-te, bucuria şi biruinţa celor ce sunt ispitiţi pentru credinţă;
Bucură-te, văzătorule de cele cereşti şi mare tăinuitor;
Bucură-te, sprijinitorul, veselia şi biruinţa ostaşilor;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 5-lea

Tăinuitorule de cele cereşti şi vorbitorule cu îngerii, roagă-te Celui iubit al tău, Hristos, Împăratul ceresc, să ne ajute a ne lepăda de cele pieritoare şi a le alege pe cele veşnice, ca să ajungem şi noi în cetatea îngerească şi să cântăm împreună: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cel ce te-a ales pe tine ştia bărbăţia cu care aveai să-L mărturiseşti şi să lepezi toate cinstirile lumeşti, spre câştigarea ostăşiei cereşti, şi te-a dat nouă rugător, apărător şi luptător în toate greutăţile vieţii noastre, iar noi cu mulţumire îţi cântăm:
Bucură-te, fiul lui Gordian şi mlădiţă de creştin;
Bucură-te, lauda şi mărirea sciţilor şi romanilor;
Bucură-te, odraslă de ostaş creştin şi suliţa duhului;
Bucură-te, cel ce ai ostăşit ca şi el în oastea martirilor;
Bucură-te, înger pământesc şi om ceresc;
Bucură-te, cetăţean al Ierusalimului ceresc;
Bucură-te, sfeşnicul cel de aur din Biserica Domnului;
Bucură-te, maestrul sfatului şi înţelepciunea adevăratei biruinţe;
Bucură-te, că ai călătorit spre ceruri precum magii spre ieslea unde S-a născut Hristos;
Bucură-te, sprijinitorul, veselia şi biruinţa ostaşilor;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 6-lea

Făcătorul îngerilor şi Domnul Puterilor datu-ţi-a daruri îndestulate binecuvântate tinere, căci tiranul şi vrăjmaşul sufletului tău se minuna de frumuseţea şi bărbăţia ta, necunoscând lucrarea Duhului Sfânt ce se măiestrea în tine, dar văzându-te neplecat ţi-a hotărât chinuri înfricoşătoare pentru că nu ştia să cânte cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Ca un vultur te-ai întraripat cu dumnezeiescul dor şi, căutând spre Cel dorit sufletului tău, te-ai îngrădit cu platoşa dreptăţii şi pavăza dreptăţii şi a credinţei spre chinurile pregătite ţie; dă-ne şi nouă răbdarea ta, Sfinte, în ispitele ce ne înconjoară ca să ne izbăvim sufletele din mâna celui rău şi să-ţi mulţumim zicându-ţi aşa:
Bucură-te, întraripatule ostaş cântător cu îngerii;
Bucură-te, cel ce ai fost spânzurat gol între patru furci;
Bucură-te, că îngerii ţi-au ajutat şi te-au întărit;
Bucură-te, că nu te-ai împuţinat cu sufletul având pilda celor paisprezece mii de prunci ucişi de Irod;
Bucură-te, că steaua magilor de la Răsărit strălucea în inima şi cugetul tău, umplându-te de bucurie;
Bucură-te, magul oştilor romane şi păstorul duhovnicesc al ostaşilor;
Bucură-te, însuliţatule de săbii şi cuţite şi mai vârtos de dragostea cerească;
Bucură-te, solul dumnezeiesc al vieţuirii creştineşti tuturor păgânilor;
Bucură-te, că faţa ta lumina dumnezeiasca Lumină, cea dătătoare de viaţă;
Bucură-te, slujitorul desfătării celei sfinte;
Bucură-te, că toţi se minunau de strălucirea chipului tău;
Bucură-te, răsărit de soare în noaptea necredinţei;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 7-lea

Mai mult mort decât viu mulţumeai lui Hristos pentru răbdarea ce ţi-a dat când îngerul ceresc ţi-a trimis pacea lui pentru bună pătimirea ta, iar tu gândeai la îngerii cu flori de măr ce au cântat Pruncului dumnezeiesc şi au adus oamenilor vestea Întrupării Lui, ca să cânte cu toţi pe pământ, precum în cer, cântarea: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Ca un pârâu curgea sângele tău cel curat şi stingea para focului, iar tu te rugai lui Hristos ca un prunc fără răutate, gândind la Rahila ce-şi plângea pruncii şi nu voia să se mângâie că nu mai sunt, de aceea te rugăm, Mucenice, să fii mângâiere celor îndureraţi şi împovăraţi de greutăţile vieţii ce-şi duc crucea cu bărbăţie şi cu multă evlavie îţi cântă:
Bucură-te, noule Abel, că afierosit este sângele tău pe altarul muceniciei;
Bucură-te, inimă de foc ce arzi gândurile spurcate;
Bucură-te, cel ce în Iordanul sângelui tău l-ai înecat pe Veliar;
Bucură-te, că, rupându-ţi picioarele, mai vârtos alergai spre dobândirea celor cereşti;
Bucură-te, că toţi prietenii te-au părăsit pentru că erai prieten cu cerul;
Bucură-te, cel aruncat în temniţă ca într-un mormânt şi înviat cu drepţii în ziua cea de apoi;
Bucură-te, că îngerul ceresc iar te-a cercetat şi ţi-a strigat:
Bucură-te, zicem ţie, iubitule, şi Pace ţie, bunule pătimitor;
Bucură-te, că ţi-a tămăduit toate rănile trupului tău;
Bucură-te, cel tămăduit fără vrăjitorie şi ruşinătorul păgânilor;
Bucură-te, că spre noi chinuri ai fost dat pentru credinţa ta;
Bucură-te, că nu te-ai temut de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu;
Bucură-te, că nu ai slujit la doi domni, ci doar Împăratului ceresc;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 8-lea

Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi slugile Sale pară de foc te-a făcut şi pe tine asemenea lor, iar aceia n-au cunoscut, chinuindu-te pe tine, însă noi, cunoscându-L, îndrăznim a cere grabnic ajutor în ispitele ce ne strâmtorează şi patimile care ard în sufletele noastre, ca să putem şi noi, curăţindu-ne, a cânta cu tine şi cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Fericit eşti, Sfinte, că te-a învrednicit Dumnezeu ca să-L mărturiseşti, pe Decius să-l biruieşti, pe diavoli să-i ruşinezi şi toată lumea s-o luminezi cu sfântă pătimirea ta şi viaţa ta curată şi cu credinţa învierii în ziua Judecăţii, când toţi ne vom lua răsplata după faptele ce le-am făcut, iar noi cu smerenie cădem către tine să fii nouă mijlocitor la Cel mărturisit de tine, că El ni te-a dat nouă, şi pentru aceasta îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că Decius a cunoscut că slujeşti Dumnezeului Celui Viu, dar n-a crezut Lui;
Bucură-te, că precum acela, la fel şi noi una zicem şi alta facem;
Bucură-te, cel ce, cunoscând viclenia diavolului, ai primit darul discernerii duhurilor;
Bucură-te, că ai crezut cu tărie că vei învia cu Hristos, dacă vei muri pentru dreapta credinţă;
Bucură-te, cel ce, bătându-ţi-se trupul, ai bătut taberele demonilor;
Bucură-te, că, fiind ars cu foc, ai ars cu smerenia şi dragostea pe cel ce a înşelat pe Eva oarecând;
Bucură-te, cel cu dragoste de heruvimi şi înţelepciune de serafimi;
Bucură-te, cel ce eşti stăpân peste patimi şi domn peste trup;
Bucură-te, cel cu dragoste, ascultare şi înţelepciune;
Bucură-te, începătorul cel bun pe drumul ce duce spre Împărăţia cerească;
Bucură-te, jertfitor şi jertfă pe altarul dragostei celei sfinte;
Bucură-te, tăcerea şi convieţuirea inimii lui Hristos;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 9-lea

Îngerii şi oamenii nu pot descrie răbdarea ta, Sfinte, în cumplitele chinuri ce ai suferit, însă tu, Mucenice, pururi aveai gândul la picioarele Crucii lui Hristos, de unde luai tărie, răbdare şi mângâiere; Crucea Sfântă îţi era armă şi scară către cer, vistierie nesecată a tuturor ce pururea se închină şi îi cântă: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Răbdarea ta i-a uimit pe toţi, că nu ştiau dragostea care te răcorea în chinurile ce le pătimeai, nici pe îngerii din juru-ţi nu-i vedeau, iar inimile lor nu săltau bătând pentru Dumnezeu Cel Viu, Căruia tu te închinai, fiindcă nu ştiau să-ţi mulţumească pentru că le luminai credinţa cea vie; însă noi, bucurându-ne, îţi vestim unele ca acestea:
Bucură-te, credinţă şi faptă nepătată cu care te-ai suit la cer;
Bucură-te, că prin rugăciune şi smerenie erai ca un pustnic în inima ta;
Bucură-te, neguţătorul celor cereşti şi iconomul credincios;
Bucură-te, cel cu piept de diamant şi vistiernicul tainelor lui Hristos;
Bucură-te, cel ars cu foc şi bătut cu bice de aramă;
Bucură-te, cel sfinţit prin dragostea de Dumnezeu;
Bucură-te, bună mireasmă a celor ce se nevoiesc în smerenie şi tăcere;
Bucură-te, cel dăruit cu darul suferinţei pentru statornica ta inimă;
Bucură-te, doritorul mântuirii tuturor oamenilor;
Bucură-te, că te rugai pentru cei ce te chinuiau pe tine;
Bucură-te, cel ce n-ai răsplătit răului cu rău;
Bucură-te, cel ce te pregăteai cu bucurie pentru mântuirea sufletului tău;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 10-lea

Cu ce cântări de laudă te vom cânta, Mucenice, căci gura ta n-a oftat, nici n-a suspinat, ci ca un miel de bunăvoie aducându-te jertfă lui Hristos, te-ai învrednicit darurilor Lui dumnezeieşti şi Împărăţiei celei cereşti, iar pe cei ce vin cu dragoste la cinstita ta pomenire îi înveţi să cânte: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Să trâmbiţăm cu cântări dumnezeieşti, să săltăm în cele de praznic că Mucenicul Mercurie se desfată în chinurile cumplite, pe care nu le simte şi care îi sunt mai dulci decât mierea şi fagurele, iar moartea îi este mireasma frumoasă cu care se logodeşte prin chinuri; iar noi şi îngerii îi suntem nuntaşi care îi cântă:
Bucură-te, cel nestricat cu sufletul în veci şi cu trupul împodobit cu chinurile precum o haină;
Bucură-te, că ai fost spânzurat cu capul în jos cu piatra de grumaz;
Bucură-te, cel ce ai fost bătut cu bice de aramă;
Bucură-te, că nu ai cârtit împotriva lui Dumnezeu pentru pătimirea ta;
Bucură-te, cel ce mai vârtos ai mulţumit pentru că te-a învrednicit a pătimi pentru Dânsul şi numele Lui cel Sfânt;
Bucură-te, că nu te-au biruit nici cu aceste chinuri, ci mai vârtos te bucurai;
Bucură-te, că nemaiavând cu ce te chinui au poruncit tăierea prin sabie;
Bucură-te, cel ce ai mers în Capadocia să-ţi laşi trupul multpătimitor;
Bucură-te, că ai fost legat pe un dobitoc şi dus călare;
Bucură-te, că asemenea Stăpânului tău ţi-ai dus crucea până la capăt;
Bucură-te, cel ce ai însemnat prin aceasta intrarea în Ierusalimul ceresc;
Bucură-te, că ai căzut sub povara crucii, dar ai rămas nebiruit de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 11-lea

În drum spre Capadocia ostaşii au oprit în Cezareea, iar acolo, iubitule şi frumosule Mucenice, ţi S-a arătat Hristos, cu glas minunat chemându-te la Sine, în cămările cereşti, făgăduindu-ţi veşnica odihnă şi cununa biruinţei, iar tu I-ai mulţumit cântându-I: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Supusu-ţi-ai sufletul lui Hristos dorind blagoslovenia Lui, datu-ţi-ai toată dragostea, ascultarea şi înţelepciunea, zburat-ai spre ceruri având drept aripi pacea cu smerita cugetare, încă şi curăţenia cu dreapta socoteală, iar noi, auzind cum răsplăteşte Cel de Sus pe cei ce-L caută, cu sinceritate, împreună cu cetele cele de sus, cântăm:
Bucură-te, că Hristos te-a odihnit în sânurile părinteşti;
Bucură-te, că alegerea ai săvârşit şi credinţa ai păzit;
Bucură-te, că ţi s-a tăiat capul cu sabia în Cezareea Capadociei;
Bucură-te, că aici ţi s-a rânduit să ia sfârşit Golgota vieţii tale;
Bucură-te, că le-ai spus ostaşilor a se opri şi să facă cele poruncite;
Bucură-te, că le-ai făgăduit pocăinţă şi darul lui Hristos;
Bucură-te, cel ce ai izvorât din trupul tău mireasmă de mir şi tămâie;
Bucură-te, că pentru această minune ce s-a făcut prin tine mulţi au crezut în Hristos;
Bucură-te, că sfântul tău trup a fost pus la loc de cinste;
Bucură-te, prin care ni se dau tămăduiri sufleteşti şi trupeşti de atunci şi până astăzi;
Bucură-te, cel ce întotdeauna ţi-ai apărat cetatea de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 12-lea

Văzând cei din Cezareea multele minuni ce se făceau prin sfintele tale moaşte, ţi-au zidit biserică, iar sfânta ta icoană a fost pusă lângă icoana Stăpânei noastre, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe care o iubeai. Iar credincioşii de-atunci şi până azi, împreună şi cu mine, păcătosul, cântăm Celui ce te-a proslăvit pe tine: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cel ce a zidit vremurile şi a zidit Biserica a lucrat multe minuni prin sfintele tale moaşte, dar şi prin icoana ta, căci, împărăţind Iulian apostatul în Roma, după o perioadă de bună pace pentru Biserica creştinească, s-a ridicat împotriva creştinilor, dar pronia dumnezeiască l-a ruşinat prin tine, Sfinte Mucenice, drept aceea auzi de la cei izbăviţi de tine şi acum de la noi acestea:
Bucură-te, că Sfântul Ierarh Vasile cel Mare s-a rugat Maicii Domnului să-l surpe pe apostat;
Bucură-te, că sfântul arhiepiscop s-a minunat văzând icoana ta fără închipuirea sfântului tău chip;
Bucură-te, că la puţin timp ai reapărut cu suliţa însângerată;
Bucură-te, că într-adevăr undeva, pe câmpul de luptă, apostatul murea însuliţat de un ostaş necunoscut;
Bucură-te, că apostatul a aruncat cu sânge spre cer, nepocăindu-se şi zicând „Ai biruit, Galileene!”;
Bucură-te, că toate acestea i-au fost descoperite sfântului ierarh, care a mulţumit Maicii lui Dumnezeu şi ţie, Mucenice Mercurie;
Bucură-te, că nimeni dintre războinici nu te-au cunoscut, căci îndată te-ai făcut nevăzut;
Bucură-te, prin care s-a apărat şi se apără creştinătatea;
Bucură-te, grabnicule ajutător al tuturor ostaşilor şi credincioşilor;
Bucură-te, că ai făcut, faci şi vei face minuni ajutându-i pe toţi cei asupriţi şi nedreptăţiţi;
Bucură-te, prin care Maica Domnului aduce credincioşilor bucurie şi nouă, celor ce cu dragoste prăznuim pomenirea ta;
Bucură-te, prin care Dumnezeu readuce pacea şi armonia înţelegerii între oameni şi apără creştinătatea;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 13-lea

O, sfinte Mare Mucenice Mercurie, alesule ostaş al lui Hristos, împreună cu oştile cereşti auzi şi această nevrednică rugăciune a celor ce sunt în nevoi şi vino, precum odinioară, în ajutorul nostru, apărându-ne de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, învrednicindu-ne de Împărăţia cerurilor, ca să putem împreună cu tine şi cu oştile cereşti a cânta lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Se zice iarăşi Icosul 1: Ca un pom lângă izvor…, Condacul 1: Cel ce ai fost prin înger chemat…,

Icosul 1

Ca un pom lângă izvor, care rodul său şi-l dă la vremea sa, a fost viaţa ta, plăcutule al lui Dumnezeu Mercurie; căci din rădăcină creştină răsărind, ai dat Domnului tău rod însutit, pentru care auzi:
Bucură-te, înfruntătorul lui Decius;
Bucură-te, cel ce nu te-ai înspăimântat de poruncile păgâneşti;
Bucură-te, cel dăruit de Dumnezeu cu sabie îngerească;
Bucură-te, ostaş îngeresc neînfricat al lui Hristos;
Bucură-te, podoabă nestemată din sceptrul Domnului;
Bucură-te, învrednicitule de chemarea îngerească;
Bucură-te, biruitorule al demonilor şi doritorul vieţii îngereşti;
Bucură-te, sabia creştinătăţii, apărătorul Bisericii şi surpătorul lui Iulian apostatul;
Bucură-te, sluga lui Hristos şi plăcutul Maicii Sale;
Bucură-te, izvorâtor de mireasmă dumnezeiască a sfinţeniei;
Bucură-te, binecuvântare şi tămăduire a celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul 1

Cel ce ai fost prin înger chemat să-L mărturiseşti pe Hristos, Cel ce te-a întărit pe tine şi cu sabie dumnezeiască te-a dăruit, prinos de laudă aducem ţie, cel ce eşti apărător nebiruit creştinătăţii şi nouă celor păcătoşi; pentru aceasta îţi cântăm: Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

şi această

Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Mercurie

Mulţumim ţie, Sfinte Mare Mucenice Mercurie pentru binefacerile ce le revarsă prin tine Dumnezeu şi Preasfântă Maica Sa. Nu suntem vrednici să privim sfântă icoana ta care revarsă nouă, păcătoşilor, darurile lui Dumnezeu din destul. Apără cu sfântă sabia ta credinţa ortodoxă şi Sfânta noastră Biserică şi pe drept-credincioşii creştini de toate năvălirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Tu eşti lauda şi întărirea noastră. Ajută-ne să nu pierim sub greutăţile vieţii, ci roagă-te lui Dumnezeu să ne ducem cu demnitate crucea până la sfârşit. Ajută celor obosiţi şi împovăraţi, precum odinioară ţi-a ajutat şi ţie Mântuitorul Hristos. Celor din războaie dă-le biruinţă şi creştere Sfintei noastre Biserici, unire tuturor creştinilor, mântuirea sufletelor tuturor oamenilor de pe pământ şi luminarea lor şi sănătate trupurilor. Tuturor ce lucrează pe uscat, pe apă şi pe sus şi în cele din adâncuri, dă-le de la Hristos, prin rugăciunile tale, toate cele trebuitoare sufletelor şi trupurilor şi izbăvire de toate greutăţile pe care le au. Ajută celor ce se luptă pentru dreptate şi sunt izgoniţi pe nedrept şi nu lăsa pe urâtorul sufletelor să piardă omenirea. Iar pe noi, cei ce cu dragoste prăznuim pomenirea ta, te rugăm să ne pomeneşti în sfintele tale rugăciuni către Dumnezeu şi către Preasfânta Maica Sa, care ni te-a trimis în ajutor când suntem întristaţi. Fii nouă mijlocitor în ceasul sfârşitului nostru şi ne învredniceşte Împărăţiei cereşti cu toţi sfinţii îngeri, care laudă neîncetat pe Cel dorit sufletelor noastre, pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl Atotştiitorul, împreună cu Duhul Sfânt, Care din Tatăl purcede, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

doar ortodox church102

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s