Viața, troparul și acatistul Sf. Gheorghe (Lazăr) Pelerinul (17 august)


Troparul Sfantului Gheorghe Pelerinul, 17 august

Pe nevoitorul cel mare și următorul sihaștrilor, pe fericitul pelerin al lui Hristos în cântări să-l cinstim, strigându-i cu evlavie: Sfinte Gheorghe, prin rugăciunile tale, luminează calea vieții noastre!


MOSUL GHEORGHE LAZAR – Manastirea Varatec (1846-1916)

mos_gheorghe_lazarCredinciosul Gheorghe Lazar este modelul adevaratului pelerin roman. Prin trairea sa cu totul aleasa, el formeaza un exemplu unic in viata duhovniceasca a Bisericii noastre din ultima suta de ani.

Mosul Gheorghe Lazar, cum i se spune pana astazi, s-a nascut in comuna Sugag, judetul Alba, in anul 1846. Cand avea varsta de 24 de ani, parintii sai l-au casatorit si l-au lasat mostenitor averii lor. Si a trait in insotire cu femeia sa, Pelaghia, aproape 20 de ani, fiind binecuvantat de Dumnezeu cu cinci copii. Ducea o viata crestineasca aleasa, in munca cinstita, in rugaciune, in post si milostenie. Indeletnicirea lui era cresterea vitelor.

In anul 1884, s-a dus sa se inchine la Mormantul Domnului si a ramas la manastirile din pustiul Iordanului si al Sinaiului peste un an de zile. Apoi s-a nevoit un an si jumatate in Muntele Athos si s-a intors in tara. A mai trait cativa ani in familie, si-a pus copiii in randuiala, iar in anul 1890 s-a retras ca pelerin spre manastirile Moldovei.

Dupa ce se inchina la toate sfintele lacasuri, Mosul Gheorghe Lazar se stabileste definitiv in orasul Piatra Neamt si se nevoieste ca un adevarat sihastru in clopotnita lui Stefan cel Mare din mijlocul orasului timp de 26 de ani, pana la obstescul sau sfarsit. Aici se ostenea singur, in post si rugaciune, vara si iarna, fara foc, fara pat, fara doua haine, fara incaltaminte in picioare, traind din darul lui Dumnezeu si din mila oamenilor.turnul lui Stefan cel Mare Piatra Neamt

Astfel, bineplacand lui Dumnezeu si cunoscandu-si sfarsitul, s-a savarsit cu pace in chilia lui, la 15 august, 1916, si a fost inmormantat in cimitirul orasului. In vara anului 1934, osemintele sale au fost asezate in gropnita Manastirii Varatec.

Sf Cuvios Gheorghe Lazar


Fapte si cuvinte de invatatura

Credinciosul Gheorghe Lazar a fost in viata sa un om al rugaciunii. Cel mai mult citea Psaltirea. Inca de mic o purta cu sine si, pascand vitele parintilor sai pe munte, citea mereu psalmii lui David, pana i-a deprins pe de rost.

Dorind foarte mult sa se inchine la Mormantul Domnului, in primavara anului 1884 si-a pus Evanghelia si Psaltirea in traista, si-a lasat casa in randuiala, a luat toiagul in mana si a plecat la Ierusalim. Pana la Constanta a mers pe jos, apoi cu vaporul, rostind neincetat psalmii lui David. Iar cand a ajuns la Sfantul Mormant, s-a rugat cu atata credinta si lacrimi, ca a uimit pe toti. Si a zabovit in Ierusalim 40 de zile.

Spunea mai tarziu ucenicilor sai ca, ravnind sa cunoasca nevointa calugarilor din Tara Sfanta, s-a dus sa se inchine prin toate manastirile din pustiul Iudeii si din Valea Iordanului. Mai intai a ajuns cu mai multi pelerini la un sihastru vestit ce se nevoia in pestera Sfantului Xenofont. Sihastrul tocmai atunci dadea mancare unui leu in gura pesterii. Apoi, slobozind leul in pustie, a strigat pe nume pe Mosul Gheorghe, zicandu-i prin talmaci:

– Frate Gheorghe, vino si nu te teme. Pomenita sa fie credinta ta inaintea lui Hristos si auzita sa-ti fie rugaciunea in urechile Domnului Savaot! Stiu dragostea ta si ravna inimii tale de a-I sluji Lui toata viata. Deci, zaboveste o vreme la manastirile din Palestina in post si rugaciune, iar cand iti va porunci Duhul Sfant, sa vii iarasi la mine.

Cu binecuvantarea acestui sihastru a petrecut Mosul Gheorghe un an de zile prin manastirile Palestinei. In fiecare lavra statea o luna de zile. Ziua ajuta la udatul gradinilor, iar noaptea citea la Psaltire in biserica si zicea rugaciunea lui Iisus. Apoi pleca la alta manastire.

Asa s-a nevoit batranul, in post, in rugaciune si tacere, nestiut de nimeni. Apoi s-a dus iarasi la bunul sau dascal din pustie.

Primindu-l cu dragoste, pustnicul l-a intrebat:

– Frate Gheorghe, cum se simte duhul tau?

– Bine, cu rugaciunile sfintiei tale, parinte.

– Sa stii, frate, ca tu nu esti chemat sa fii calugar, dar vei duce o nevointa mai grea decat a unui calugar. Ca vei trai mergand din loc in loc, in rugaciune, in post si in multa lipsa. Dar, de vei avea neincetat mintea la Dumnezeu, darul Lui va fi cu tine si vei birui toate ispitele vrajmasului. Avere pe pamant sa nu-ti aduni; pe calugari si pe preoti sa-i cinstesti, pe mireni sa-i sfatuiesti, pe saraci cat poti sa-i ajuti, in biserici ziua si noaptea sa te rogi, si asa te vei mantui.

– Dar cum voi putea implini toate acestea, ca sunt slab si neputincios?

– Du-te la pustie, unde nu este fata de om, si posteste patruzeci de zile. Iar pentru slabiciunea firii sa iei cu tine putina paine si apa. Insa, fii cu luare- aminte, ca multe ispite si naluciri diavolesti vei patimi. De vei sfarsi aceste zile cu bine, vei primi mare dar de la Dumnezeu si vei birui toate cursele vicleanului diavol.

Trecand bunul nevoitor Iordanul, numai cu Evanghelia si Psaltirea in desaga, a postit 40 de zile in pustie, rugandu-se neincetat si intarindu-se din cand in cand cu putina hrana. Dar in aceste zile multe ispite a patimit. Ca uneori il speria vrajmasul cu naluciri de fiare si serpi veninosi, alteori il chinuia cu foamea, cu setea, cu arsita si mai ales cu tantarii si cu tot felul de insecte. El insa, cu ajutorul lui Dumnezeu, de toate s-a izbavit.

Intr-o zi, vrajmasul i-a aruncat caciula, ca sa-l tulbure de la rugaciune. Atunci el s-a fagaduit Domnului ca sa umble pana la moarte cu capul descoperit. In alta zi i-a aruncat bocancii si nu i-a mai gasit. De atunci, bunul nevoitor a inceput sa umble toata viata descult. Iar in alta zi i s-a aratat vrajmasul in chipul unui om ce ara si i-a zis:

– Mos Gheorghe, vezi brazda aceasta?

– Da, o vad, a raspuns batranul.

– Asa ca este dreapta?

– Da, este dreapta.

– Iata, asa este si credinta ta catre Dumnezeu! adauga vrajmasul, vrand sa-l arunce in pacatul mandriei. Dar Mosul Gheorghe, insemnandu-se cu Sfanta Cruce, a izgonit pe diavolul de la el.

Implinindu-se cele 40 de zile, Mosul Gheorghe s-a dus iarasi la sihastrul din pustie. Iar pustnicul, sarutandu-l, i-a zis:

– Frate Gheorghe, pentru ca ai biruit pe vrajmasul si nu te-ai lasat inselat de cursele lui, iata, ti-a dat Dumnezeu darul rugaciunii celei curate si putere duhovniceasca in nevointa ta. Ca toata viata vei umbla descult si fara acoperamant pe capul tau, dar nici frigul, nici caldura, nici boala nu te vor vatama.

Apoi batranul, facand metanie dascalului sau, s-a intors la Ierusalim, s-a inchinat la Mormantul Domnului, a primit Preacuratele Taine si a plecat spre Muntele Athos. Aici a zabovit inca un an si jumatate, inchinandu-se pe la toate sfintele lacasuri si cercetand pe cuviosii calugari din manastiri si pesteri. Apoi, luand de la toti binecuvantare, s-a intors iarasi in sanul familiei.

140814_mosul-gheorghe-lazar-01Spuneau ucenicii sai ca Mosul Gheorghe n-a stat mult in Sugag. Ci, punandu-si in randuiala casa si copiii, a plecat inchinator pe la manastiri si schituri. Imbracat cu cojoc, descult, cu capul descoperit, cu Psaltirea sub brat si cu toiagul in mana, bunul pelerin mergea pe jos din sat in sat, din manastire in manastire, rostind rugaciunea lui Iisus si psalmii lui David. Ziua calatorea, iar seara poposea prin sate, cat mai aproape de biserici. Dupa ce se odihnea cateva ceasuri, intra in biserica si se ruga acolo, singur, cu rugaciuni de taina, pana dimineata. Apoi pleca mai departe.

Asa s-a nevoit batranul Gheorghe Lazar trei ani de zile, strabatand Transilvania si Muntenia, rugandu-se prin biserici si manastiri, ca un adevarat pelerin al Bisericii noastre Ortodoxe.

In anul 1890, Mosul Gheorghe Lazar a mers sa se inchine si prin manastirile Moldovei, zabovind in fiecare sfant lacas. Apoi s-a stabilit definitiv la biserica Sfantul Ioan Botezatorul din Piatra Neamt, zidita de Voievodul Stefan cel Mare si Sfant. Si a locuit in clopotnita bisericii timp de 26 de ani in aspra nevointa, ca un adevarat stalpnic si sihastru in mijlocul lumii, fiind iubit de toti si rugandu-se pentru toti.

Nevointa batranului Gheorghe Lazar, dupa marturia ucenicilor sai, arhimandritul Mina Prodan si protosinghelul Damaschin Trofin din Manastirea Neamt, era aceasta:

– Dimineata pleca, cu toiagul in mana si cu Psaltirea sub brat, la unele familii unde era chemat sau pe strada, zicand pe de rost psalmii. Din banii pe care ii primea milostenie, cumpara mai multe paini calde de la brutarie si, la amiaza cand se intorcea, le impartea saracilor si cersetorilor din oras care il asteptau in fata clopotnitei. Unora le dadea paine, altora le dadea bani si tot ce primea de la credinciosi. Apoi urca in turn singur numai cu Psaltirea sub brat. Acolo zabovea in rugaciuni de taina pana catre seara. Dupa asfintitul soarelui manca legume fierte si indata se culca.

La ora 11 noaptea, batranul cobora din turn, se inchidea in biserica si se ruga acolo singur, nestiut de nimeni, pana dimineata. In zorii zilei iesea din biserica si pleca sa cumpere paine pentru saraci.

Psaltirea era cartea de rugaciuni cea mai iubita in viata batranului Gheorghe Lazar. O stia pe de rost din tineretea sa si o rostea regulat in fiecare zi. Pe strada, insa, batranul rostea psalmii in ison, cu glas tare si rar, zicand:

– Acum sa incepem dragutele de rugaciuni ale catismei intai! Dupa ce termina, adauga:

– Acum sa incepem dragutele de rugaciuni ale catismei a doua!

Asa continua pana termina Psaltirea. Apoi impartea milostenie si se urca din nou in turn.

Spuneau ucenicii batranului ca oamenii din oras si din imprejurimi, toti il cunosteau si se foloseau mult de viata lui aleasa. Tineri si batrani, sateni si oraseni, saraci si bogati, cu totii il numeau de obste „Mosu Gheorghe”. Iar cand trecea prin sate sau pe strada, unii ii sarutau Psaltirea pe care o purta permanent sub brat, altii ii dadeau milostenie ca sa se roage pentru ei, copiii se opreau din joaca, vitele pe camp stateau o clipa din pascut, iar cainii niciodata nu latrau dupa el. Multi credinciosi il petreceau, mergand cu evlavie in urma lui si ascultand psalmii pe care ii rostea in auz.

Spuneau aceiasi ucenici ca cea mai inalta rugaciune a batranului era cea de noapte, pe care o facea in biserica. Timp de peste 30 de ani nu a lipsit niciodata noaptea de la biserica. Intra la ora 11 inainte de miezul noptii si iesea dimineata, intre orele patru-cinci. Oriunde innopta, in orase, prin sate sau pe la manastiri, pastra cu sfintenie aceasta randuiala. Aceasta era rugaciunea de foc a batranului Gheorghe Lazar, pe care o savarsea in taina, nestiut de oameni.

Ucenicul sau, Protosinghelul Damaschin Trofin din Manastirea Neamt, spunea urmatoarele:

– Fiind eu de loc din Piatra Neamt, Mosul Gheorghe venea adesea in casa noastra. Intr-o zi, pe cand aveam 15 ani, a zis batranul catre tata:

– Draguta, lasa copilul deseara sa se roage cu mine la biserica!

– Il las, Mos Gheorghe. Si am plecat impreuna spre biserica Sfantul Ioan Domnesc.

Noaptea, la ora 11, a deschis biserica si ne-am incuiat inauntru. Pe mine m-a trimis la strana sa citesc incet din Ceaslov, iar el a ramas in pronaos. Si a stat acolo nemiscat, descult pe piatra, cu mainile in sus la rugaciune, doua ceasuri. Eu ma uitam pe furis la el, sa vad cum se roaga, dar nu intelegeam ce zice. Apoi a zis cateva catisme din Psaltire. Apoi a lasat Psaltirea si zicea catre fiecare sfant din calendar aceasta scurta rugaciune:

– Sfinte preacuvioase parinte (numele), roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii!

Pe urma a inceput sa pomeneasca pe de rost pe toti oamenii care i-au dat milostenie in ziua trecuta, fara a uita vreun nume. Pentru fiecare facea o inchinaciune si zicea aceasta rugaciune:

– Preasfanta Treime, miluieste pe cutare care m-a miluit pe mine pacatosul! Apoi si-a pus cojocul, Psaltirea si toiagul in strana si a inceput sa faca metanii cu rugaciunea lui Iisus, mai mult de un ceas. Iar cand a observat ca se lumineaza de ziua, s-a apropiat de mine si mi-a zis:

– De acum, hai sa mergem, draguta!

Pe langa rugaciune si milostenie, Mosul Gheorghe Lazar avea si o mare nevointa trupeasca, prin care intrecea pe toti. Vara si iarna umbla descult si descoperit, oricat de cald sau de ger ar fi fost. Iarna ieseau aburi de pe crestetul sau, iar zapada si gheata i se topeau sub talpi, incat toti se minunau de aceasta si slaveau pe Dumnezeu. Spuneau parintii care l-au cunoscut si batranii orasului ca Mosul Gheorghe nu a fost niciodata bolnav, caci darul Domnului era cu dansul.

Pe cand traia inca in Transilvania, s-a dus iarna descult peste Carpati, la Schitul Pestera Ialomicioarei. Acolo, vazand ca biserica nu are soba, a zis egumenului:

– Cum stati in biserica fara foc?

– Nu avem bani sa cumparam o soba, a raspuns. Atunci Mosul Gheorghe a cumparat o soba de teracota din Sinaia si a dus-o la schit.

Trecand odata printr-un sat in timp de iarna si vazandu-l oamenii descult, i-au zis:

– Mos Gheorghe, vrei sa-ti cumparam noi niste opinci?

– Lasa draguta, a raspuns batranul, ca picioarele mele sunt mai calde ca ale voastre!

Uneori obisnuia acest minunat batran sa mearga spre inchinare pe la sfintele manastiri, ca era cunoscut parintilor si toti il primeau cu dragoste. Si statea pana la o saptamana in fiecare lacas, pazind neschimbata buna lui randuiala si zabovind in vorbiri duhovnicesti cu parintii calugari. Manastirile cele mai iubite Mosului Gheorghe erau: Bistrita, Neamt, Sihastria, Sihla, Agapia, Varatec si Nechit.

Vestea nevointei sale ajunsese departe, dincolo de hotarele Moldovei. De aceea veneau multi sa-i ceara cuvant de folos. Unii veneau sa se roage pentru ei. Altii ii cereau milostenie. Iar batranul, fiind bland la chip, dulce la grai, intelept la cuvant si smerit la inima, pe toti ii mangaia si ii zidea sufleteste.

Veneau inca la Mosul Gheorghe tineri din Transilvania si Moldova, care doreau sa slujeasca lui Hristos. Iar el, avand darul inaintevederii, pe unii ii trimitea la manastirile din Moldova sau la Sfantul Munte, iar pe altii ii intorcea la caminele lor. Cei mai multi ucenici avea la Manastirea Neamt, iar dintre maici, la Agapia si Varatec. Insa, toti ucenicii lui au ajuns calugari desavarsiti.

Odata l-a intrebat un tanar din Zarnesti:

– Mos Gheorghe, vreau sa ma fac calugar. La ce manastire sa ma duc?

– Asculta, draguta. Daca vrei sa te mantuiesti, du-te acolo unde sunt mai multe ispite!

Altadata l-a intrebat ucenicul sau, Dumitru Trofin, din Piatra Neamt:

– Mos Gheorghe, m-am hotarat sa ma duc la Sfantul Munte. Ce sfat imi dai?

– Draguta, nu te duce la Sfantul Munte. Poti fi si aici calugar bun. Du-te la Schitul Sihastria. Acolo este un egumen ales si are mare nevoie de frati. Deci, ascultandu-l, ucenicul a ajuns duhovnic iscusit.

Alti doi ucenici ai batranului, anume Ioan si Constantin Pavaluca, mocani vestiti din comuna Bretcu-Covasna, l-au intrebat:

– Mos Gheorghe, vrem sa ne facem amandoi calugari. Donam manastirii si averea noastra formata din 500 de oi. La care manastire sa mergem?

– Draguta, mergeti la Manastirea Neamt. Acolo este mantuirea voastra!

Uneori batranul se retragea la Manastirea Sihastria, al carei egumen, Protosinghelul Ioanichie Moroi, ii era cel dintai ucenic. Noaptea se ruga dupa obicei in biserica, iar ziua se ruga si citea Psaltirea la un loc tainuit pe Muntele Taciunele.

Odata s-a urcat Mos Gheorghe la Schitul Sihla cu mai multi parinti din Sihastria. Batranul mergea inainte, rostind in taina rugaciunea lui Iisus. Apoi, deodata s-a impiedicat si era gata sa cada jos. Atunci s-a intors catre parinti si le-a zis:

– Vedeti ce mi s-a intamplat? Numai putin am parasit rugaciunea si indata m-a parasit darul lui Dumnezeu. Cum m-am pogorat cu mintea jos, m-am si impiedicat sa cad, caci, mintea trebuie sa fie intotdeauna inaltata la Dumnezeu.

Acest minunat batran dobandise de la Dumnezeu darul preasfintei rugaciuni a lui Iisus, pe care o zicea in taina cu mintea si cu inima. Dar despre aceasta minunata lucrare nu vorbea niciodata cu nimeni. Numai pe fiica sa cea mai mare, Ana, o invatase rugaciunea lui Iisus, inca pe cand traia in familie. Despre aceasta spunea copila:

– Repetam mereu rugaciunea „Doamne Iisuse”, asa cum ma sfatuise tata, dar nu puteam s-o zic cu atentie. Mintea mea se raspandea mereu, desi ma rugam toata ziua. Mi se parea ca atentia mea este in fata, iar nu in inima. Pentru aceasta eram tare intristata si ma rugam lui Dumnezeu sa-mi dea darul rugaciunii.

Odata, trecand pe langa o troita de la rascrucea unui drum, m-am inchinat inaintea ei cu multa credinta. In clipa aceea am simtit ca o putere a intrat in inima mea. De atunci, mintea mi se pogoara in inima si ma rog totdeauna cu nespusa bucurie si caldura.

Spuneau ucenicii Mosului Gheorghe ca odata, pe cand se rugau dupa obicei in biserica, i s-a aratat vrajmasul in fata si l-a intrebat cu manie:

– Ce faci aici?

– Ma rog lui Dumnezeu! a raspuns batranul cu indrazneala.

– Bine faci! a zis vrajmasul, si a disparut.

Altadata zicea batranul ucenicilor sai:

– intr-o Duminica, pe cand veneam de la biserica, am vazut la carciuma satului multi oameni la baut, iar printre ei multime de diavoli, cum n-am mai vazut in alta parte.

Se spunea despre dansul ca daca ii dadea cineva milostenie mai mult de un leu, nu voia sa primeasca, ci cu blandete ii zicea:

– Draguta, da-i la saraci, ca asa ne porunceste Dumnezeu!

Odata a venit o femeie saraca la el si i-a spus, plangand:

– Mos Gheorghe, sunt femeie vaduva, am cinci copii la scoala si n-am nici un ban.

– De cat ai nevoie? o intreba batranul.

– Imi trebuie o suta de lei.

Atunci el i-a dat tot ce primise milostenie de la oameni in ziua aceea.

Alta data mos Gheorghe s-a urcat in tren la Pascani sa mearga la Roman, dar nu avea bilet. Controlorul i-a spus:

– Mosule, daca n-ai bilet, la prima statie te dai jos din tren!

Batranul rostea in taina Psaltirea pe care o stia din tinerete pe de rost. Iar oamenii din tren rugau pe controlor sa-l lase, ca este om cu viata sfanta.

Insa, la prima statie, l-a coborat din tren, iar batranul a plecat pe jos pe langa calea ferata, zicand:

– Draguta, ramaneti aici cu Dumnezeu si cu maicuta Domnului!

Dupa putin timp, mecanicii au vazut ca trenul nu mai porneste, si nu stiau de ce!

Atunci oamenii au inteles ca din cauza batranului, care a fost dat jos, nu mai porneste trenul. Auzind controlorul, imediat a plecat pe jos dupa el, l-a urcat in tren si a pornit locomotiva.

Mosul Gheorghe avea la Manastirea Neamt trei monahi, ucenici ai lui din Transilvania, cu numele Veniamin, Pamvo si cu Damaschin.

Odata batranul a venit la ei sa-i vada. Iar ei, fiind tulburati, i-au spus:

– Mos Gheorghe, noi plecam din manastirea asta, ca ne-am smintit!

– Dar de ce, draguta?

– Nu mai este mantuire aici!

Atunci batranul, desi era foarte bland, a strigat tare de trei ori:

– Nu fa tu! Nu fa tu! Nu fa tu!… Ca fiecare va raspunde pentru ale sale pacate.

Spuneau batranii din Piatra Neamt ca iarna, oricat de ger ar fi fost, Mosul Gheorghe mergea incet pe strada, prin viscol si troiene, zicand Psaltirea pe de rost. Iar cand trecea pe langa brutarii, intra inauntru si punea cate un picior pe vatra cu jaratic pana ii cadea gheata dintre degete. Apoi pleca, rugandu-se mai departe.

Uneori il intrebau ucenicii:

– Cand o sa mori, Mos Gheorgtie?

– Draguta, stii cand? Cand s-or tulbura popoarele si la moartea mea va fi sarbatoare mare si vor suna toate clopotele din tara!

In ziua de 15 august, 1916, la Adormirea Maicii Domnului, pe cand clopotarul bisericii Sfantul Domnesc din Piatra Neamt se urca in turn sa sune clopotele de mobilizare generala, Mosul Gheorghe Lazar zacea jos in chilie, cu Psaltirea langa el. In clipa aceea venerabilul pelerin isi dadea duhul in mainile lui Hristos Dumnezeu!

Petrecut de mii de credinciosi, a fost ingropat in cimitirul orasului, imbracat in cojocul sau, cu Psaltirea si toiagul alaturi.

Iar stramutarea osemintelor sale de la Piatra Neamt la Manastirea Varatec a fost asa:

In anul 1934, Protosinghelul Damaschin Trofin, ucenicul sau, fiind staret la Manastirea Rasca-Suceava, a voit sa duca osemintele Mosului Gheorghe Lazar la Rasca. Deci, asezandu-le intr-un sicriu, le-a pus in caruta si a pornit spre Targu Neamt. La drumul spre Varatec, insa, caii s-au oprit si n-au voit nicidecum sa mearga mai departe. Zadarnic incerca parintele Damaschin sa-i porneasca din loc. Apoi fara veste, caii au pornit in galop spre Varatec si nu s-au oprit decat in fata manastirii.

Intelegand staretul ca aceasta este voia fericitului batran Gheorghe Lazar, i-a facut prohodul in biserica, impreuna cu tot soborul maicilor, iar osemintele le-a asezat in gropnita, sub altar, unde se afla pana astazi.

Fericiti sunt, Doamne, cei pe care i-ai primit si i-ai ales!


În ziua de 5 octombrie 2017, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul căreia au fost luate următoarele hotărâri: Canonizarea Mitropolitului Iosif Naniescu, numit acum Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, cu ziua de prăznuire la data de 26 ianuarie; Canonizarea mireanului Gheorghe Lazăr, cu numele Sfântul Gheorghe Pelerinul, cu ziua de prăznuire la 17 august (…)

doar ortodox candle light_church00

Acatistul Sfântului Gheorghe Pelerinul (17 august)

Condacul 1

Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe Sfântul Gheorghe Pelerinul care, prin viața lui minunată, a veselit pe îngeri și a chemat pe oameni la duhovnicească viețuire; că acesta, sporind cu râvnă fierbinte darul de a-L căuta și mărturisi pe Dumnezeu, în călătorii, în biserici și în sfinte nevoințe, s-a făcut izvor de bucurie și mijlocitor pentru cei ce cântă: Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Icosul 1

Încă din tinerețe, Sfinte Gheorghe, ai fost pătruns la inimă de chemarea Mântuitorului, pe Care L-ai urmat în toată viața ta; astfel, desculț, cu capul descoperit și, purtând pe mâini Evanghelia iubirii, te-ai făcut priveliște îngerilor și oamenilor și ai ajuns biruitor în Canaanul ceresc, unde te rogi pentru cei ce-ți cântă:
Bucură-te, tinerețe curată și lui Dumnezeu închinată;
Bucură-te, vârf al evlaviei, de care s-a minunat familia ta binecuvântată;
Bucură-te, pelerin pe urmele Mântuitorului în Țara Sfântă;
Bucură-te, rugător cu duh smerit și cu inimă înfrântă;
Bucură-te, cel ce ai trăit toată viața desculț și cu capul descoperit;
Bucură-te, cel ce ai purtat Evanghelia printre oameni necontenit;
Bucură-te, nevoitor care ai viețuit în cetate ca în pustie;
Bucură-te, sărac de bună voie, care săracilor le aduci veselie;
Bucură-te, iubitor al Psaltirii, pe care ai învățat-o pe de rost;
Bucură-te, trăitor în rugăciune, priveghere și post;
Bucură-te, cel ce ți-ai cunoscut ceasul sfârșitului, cu ochi prorocești;
Bucură-te, adeverirea și lauda preoției obștești;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 2

Deși te-ai însoțit prin Taina nunții și ai fost binecuvântat de Dumnezeu cu patru copii, nu ai uitat că datoriile față de familie nu trebuie să veștejească râvna față de poruncile Domnului. De aceea, mergând cu ardoare la biserică, împărțind milostenie și rugându-te neîncetat, ai învățat și pe fiii tăi să cânte Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 2

Împlinindu-ți datoriile de tată și soț, ai viețuit duhovnicește, în rugăciuni și în post, de aceea, ai auzit în inima ta chemarea Sfântului Duh către o viață mai înaltă, iar, la vremea potrivită, te-ai făcut pribeag și pelerin, pentru care auzi de la noi:
Bucură-te, cel ce din zorii vieți ai ales partea cea bună;
Bucură-te, tinerețe în care s-a aprins dorul mântuirii;
Bucură-te, fiu al înțelepciunii, căutător al împărăției cerurilor;
Bucură-te, privire curată, care rușinează pofta ochilor;
Bucură-te, tată credincios, care ai arătat fiilor tăi calea mântuirii;
Bucură-te, cel prin care fiica ta a primit darul rugăciunii;
Bucură-te, gând sihastru, care ai depărtat toată necuviința;
Bucură-te, cuget smerit, care ai biruit trufia vieții;
Bucure-te, cel în care Duhul Sfânt a mărturisit taina înfierii;
Bucură-te, negustor care ai dat pe cele trecătoare pentru cele veșnice;
Bucură-te, cel ce mustri pe cei înăbușiți de cele vremelnice;
Bucură-te, cel bogat întru cele duhovnicești;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 3

Când a sosit vremea cu bun prilej, Sfinte Gheorghe, ai călătorit la Ierusalim, unde, după ce te-ai închinat la Locurile Sfinte, ai postit 40 de zile, iar un pustnic ți-a prorocit că vei împlini o înaltă și anevoioasă slujire, prin care vei aprinde evlavia în inimile cele reci; și, întorcându-te în patria ta, cei ce vedeau faptele tale se minunau și cântau lui Hristos: Aliluia!

Icosul 3

Cine va putea spune ispitele pe care le-ai biruit în timpul postului din pustia Iordanului? Că, în vremea rugăciunii, diavolul te tulbura uneori cu ispita slavei deșarte, alteori îți arunca încălțămintea și căciula, dar l-ai învins, făgăduind lui Dumnezeu că toată viața vei merge desculț și cu capul descoperit, pentru care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce ai fost covârșit de fericire când ai ajuns la Locurile Sfinte;
Bucură-te, cel răpit de sfințenia slujbelor și de bucurie;
Bucură-te, următor al lui Hristos, prin postul de 40 de zile;
Bucură-te, bun luptător, care ai învins cursele celor întunecați;
Bucură-te, cel ce nu te-ai înfricoșat de diavolul prefăcut în plugar;
Bucură-te, cel ce l-ai alungat pe cel ce te ispitea cu mândria;
Bucură-te, smerită cugetare, care ai disprețuit viclenia lui ascunsă;
Bucură-te, cel prin care nălucirea a pierit ca fumul;
Bucură-te, că în biserica Învierii lumânarea din mână singură ți s-a aprins;
Bucură-te, cel ce ai umblat toată viața desculț și cu capul descoperit;
Bucură-te, cel ce ai fost încununat cu neveștejita cunună în cer;
Bucură-te, pasăre care ai zburat cu dor spre Țara făgăduinței;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, pelerin fericit al lui Hristos!

Condacul 4

Mișcat de dragostea arzătoare pentru Iisus, ai trăit pentru o vreme printre credincioșii ardeleni, cu care ai călătorit de mai multe ori la Locurile Sfinte. Apoi, auzind de numeroasele mănăstiri din Moldova, te-ai adăpostit în turnul lui Ștefan Vodă, din Piatra Neamț, de unde, ca un cerb însetat, alergând la izvoarele harului, îți potoleai dorul inimii și cântai: Aliluia!

Icosul 4

Ai mers ani îndelungați pe străzile orașului Piatra Neamț, desculț și cu capul descoperit, purtând în mâini o mică Evanghelie și toiagul pribegiei, iar pe buze șoaptele rugăciunii neîncetate, și așa te-ai făcut, Sfinte Gheorghe, propovăduitor al Crucii, martor neînvins al învățăturilor sfinte și mijlocitor pentru cei ce-ți cântă:
Bucură-te, Golgotă vie, care ai purtat Cartea sfântă printre oameni;
Bucură-te, cel ce nu te-ai rușinat de Evanghelia Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, scrisoare scrisă de Duhul Sfânt, pe care cei mândri nu o pot înțelege;
Bucură-te, tăcere vie, care vădești deșertăciunea cuvintelor celor fărădelege;
Bucură-te, vestire smerită, însuflețită de putere cerească;
Bucură-te, cel ce ai biruit pe nevăzuții vrăjmași prin smerenie;
Bucură-te, pelerin înstrăinat de orice grijă trecătoare;
Bucură-te, cel ce nu vorbeai decât despre viața duhovnicească;
Bucură-te, rugător în biserica Sfântul Ioan – Domnesc în timp de noapte;
Bucură-te, nevoitor înțelept, doritor de nepătimire;
Bucură-te, viață dusă după poruncile Evangheliei;
Bucură-te, cel ce ai făcut rob trupul și împărat sufletul;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 5

Iubind frumusețea casei Domnului, fericite, noaptea te retrăgeai în biserica satului în care ajungeai. Acolo, înălțai rugăciuni și făceai nenumărate metanii, iar vicleanul vrăjmaș, văzând râvna cu care chemai numele lui Hristos, o dată, a vrut să te tulbure cu necurata lui arătare, dar, arzându-l cu puterea Crucii, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Rugăciunea ți s-a făcut viață și suflare, Sfinte, că vorbeai cu Dumnezeu în toată vremea și în tot locul, iar călăuză în această lucrare duhovnicească ți-a fost Psaltirea Prorocului David, pe care ai iubit-o din tinerețe și ai învățat-o pe de rost, încât o rosteai în fiecare zi cu trezvia minții și simțirea inimii, pentru care auzi de la noi:
Bucură-te, icoană a Ortodoxiei vii;
Bucură-te, cel ce împodobești Biserica lui Hristos;
Bucură-te, făclie tăinuită între zidurile sfintelor lăcașuri;
Bucură-te, îndurerat mijlocitor pentru orice făptură aflată în suferință;
Bucură-te, cel ce, cu multă osteneală săvârșeai pravilă pustnicească;
Bucură-te, cel ce ai învățat pe de rost Psaltirea lui David;
Bucură-te, cel ce o rosteai în fiecare zi, mergând pe străzile orașului;
Bucură-te, înțelept cugetător la Legea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel căruia lumea întreagă ți s-a făcut biserică;
Bucură-te, cel ce ai deprins rugăciunea în duh și în adevăr;
Bucură-te, rugător plin de dumnezeiescul har;
Bucură-te, cel ce te-ai îmbogățit prin aflarea Mărgăritarului neprețuit;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 6

Te-ai umplut de mila Mângâietorului, fericite; de aceea, ai dat pâine celor flămânzi, ai îmbărbătat pe cei slabi la suflet, călăuzindu-i pe calea credinței, și ai cerut de la Domnul, prin îndelungate rugăciuni, vindecare pentru cei bolnavi, iar cei miluiți de tine, cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Mulți dintre cei ce au văzut viețuirea ta în timp de iarnă, își aminteau cum, intrând în brutărie, milostive, îți topeai gheața lipită de picioare. Apoi, cumpărând câte un sac cu pâine, îl împărțeai săracilor care te așteptau ca pe un bun părinte și, aducându-ți  mulțumire, ziceau:
Bucură-te, punte întinsă peste amărăciunile vieții;
Bucură-te, liman de mângâiere pentru cei neajutorați;
Bucură-te, cel ce, prin rugăciune, vindeci pe cei bolnavi;
Bucură-te, mângâietor al celor apăsați de poveri și de întristare;
Bucură-te, cel care împarți pâine flămânzilor;
Bucură-te, om sărac care împarți milostenie săracilor;
Bucură-te, laudă a celor umiliți și cu inima zdrobită;
Bucură-te, cel ce mustri pe cei pururea nemulțumiți;
Bucură-te, călător pe calea cea strâmtă a nevoinței;
Bucură-te, cel ce îmbărbătezi pe cei strâmtorați;
Bucură-te, cel ce împărțeai milostenia primită, cu cei nevoiași;
Bucură-te, creștin milostiv și pururea bucuros;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 7

Mântuitorul lumii, urcând drumul Crucii, a spus celor ce-L urmau pe cale: „Nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi”. Tot așa și tu, Sfinte Gheorghe, celor care voiau să-ți cumpere opinci, văzându-te desculț prin zăpadă, le răspundeai: „Nu mă plângeți pe mine, că picioarele mele sunt mai calde ca ale voastre!”. Iar cei care auzeau cuvintele tale, se minunau, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Limbile de foc ale Cincizecimii, coborând din cer, au însuflețit nenumărate mulțimi de oameni pentru dragostea lui Dumnezeu. O flacără de foc s-a coborât și peste tine, Sfinte Gheorghe, încât, făcându-se inima ta izvor de neîncetată rugăciune și vatră a focului iubirii dumnezeiești, ai alergat în urma lui Hristos pe calea cea strâmtă. Pentru aceasta, roagă-te ca să se aprindă și în noi râvna mântuirii, ca astfel să te lăudăm, zicând:
Bucură-te, nume înveșnicit prin chemarea numelui lui Iisus;
Bucură-te, cel ce te-ai îndeletnicit cu lucrarea minții;
Bucură-te, altar în care a intrat marele Arhiereu spre slujire;
Bucură-te, că harul îți încălzea picioarele și capul descoperit;
Bucură-te, făclie aprinsă de focul ceresc;
Bucură-te, mărturisitor plin de puterea Duhului Sfânt;
Bucură-te, vatră în care arde focul cel necreat;
Bucură-te, inimă curată, în care Mângâietorul a scris legea iubirii;
Bucură-te, alergător încununat pentru nevoința duhovnicească;
Bucură-te, cel ce nu te-ai oprit înainte de a intra prin porțile Împărăției de sus;
Bucură-te, cel mărturisit ca sfânt, încă din vremea vieții tale;
Bucură-te, cel ce ai fost numit mare pustnic și mare apostol;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 8

Vedem, Mântuitorule, că fericirea pe care ai făgăduit-o celor săraci cu duhul, strălucește pe chipul alesului Tău Gheorghe Pelerinul, de aceea lăudăm pe cerescul Părinte, Care a binevoit să ascundă acest dar de cei trufași și să-l dăruiască, prin Duhul Sfânt, celor smeriți, iar noi lăudăm pe Preasfânta Treime, Cea de o ființă și nedespărțită, cântând: Aliluia!

Icosul 8

Bucuria pe care a făgăduit-o Hristos celor ce-I urmează, Sfinte Gheorghe, a învins toate întristările din viața ta, și te-ai ridicat mai presus de tulburările lumii, pentru că pacea lui Dumnezeu era cu tine. Drept aceea, înălțându-te în muntele cel luminos al smereniei, cei ce îți vedeau fața învăluită de lumina celor fericiți, se minunau și ziceau:
Bucură-te, curăție care înflorești fericirea în lume;
Bucură-te, cel ce înalți imnul păcii în mijlocul furtunii;
Bucură-te, glas al Raiului auzit în valea plângerii;
Bucură-te, psaltire cu zece strune, de Hristos cântătoare;
Bucură-te, harpă dulce glăsuitoare la adierile Duhului Sfânt;
Bucură-te, inimă iubitoare care cuprinzi în rugăciune lumea toată;
Bucură-te, conștiință curată, care gustă din veșnica sărbătoare;
Bucură-te, viață de osteneli, închinată lui Dumnezeu cu bucurie;
Bucură-te, cel ce ai adeverit slava învierii prin răstignirea patimilor;
Bucură-te, sihastru care ai adus mireasma pustiei în cetate;
Bucură-te, cel în care Împărăția lui Dumnezeu s-a arătat;
Bucură-te, făclie a virtuților pusă în sfeșnic spre folosul multora;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 9

Prin ostenelile și smerenia ta, Sfinte Gheorghe, ai primit de la Duhul Sfânt darul facerii de minuni, în care s-a adeverit sfințenia vieții tale, iar cei strâmtorați, izbăviți fiind, aflau credința cea mântuitoare și lăudau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 9

În vremea când îi învățai pe negustorii din Târgu Neamț calea mântuirii, a venit la tine o familie de evrei a căror fiică era pe moarte, pentru că nu putea să nască, iar tu, bunule, te-ai dus la casa lor și, însemnând cu semnul Crucii pe cea chinuită, îndată ea a născut, iar ei, văzând această minune, au primit botezul, grăind ție:
Bucură-te, mijlocitor către Dumnezeu al celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, cel ce, prin fapte minunate, ne arăți calea mântuirii;
Bucură-te, cel ce aduci mângâiere prin semnul Crucii;
Bucură-te, cel ce prin minuni ți-ai adeverit vrednicia vieții;
Bucură-te, cel ce L-ai mărturisit pe Hristos cu faptele;
Bucură-te, cel ce L-ai propovăduit pe El și prin cuvinte;
Bucură-te, cuvântare smerită, pecetluită de harul minunii;
Bucură-te, cel ce ai arătat lumii puterea credinței creștine;
Bucură-te, mărturisire pecetluită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, aluat sfânt, care dospești frământătura lumii;
Bucură-te, lauda și bucuria poporului noului Legământ;
Bucură-te, propovăduitor al Evangheliei în chip apostolic;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 10

În viața ta, Sfinte Gheorghe, s-au unit cele potrivnice: ai ales pribegia și singurătatea, dar te vedem înconjurat de dragostea credincioșilor; te-ai purtat aspru cu trupul tău, dar erai covârșit de bucurie; ai disprețuit lauda și slava, dar Dumnezeu te-a slăvit cu darul facerii de minuni. Iar noi, încredințându-ne de acestea, cântăm Celui atotputernic: Aliluia!

Icosul 10

De Dumnezeu ai fost slăvit atunci când, nefiind primit în tren, nu te-ai întristat, însă, trenul nu a mai pornit, până când nu te-au readus cu evlavie la locul tău de pelerin. Pentru această preaslăvită minune, se cuvine a te lăuda așa:
Bucură-te, om al Raiului, care covârșești legile firii;
Bucură-te, pelerin slăvit, căruia îi slujesc stihiile;
Bucură-te, cel ce, prin Hristos, ești mai presus de cele materiale;
Bucură-te, cel ce nu te-ai împotrivit când ai fost înjosit;
Bucură-te, cel ce erai cunoscut călătorilor ca om evlavios;
Bucură-te, că aceștia au spus că trenul nu va porni fără tine;
Bucură-te, că, după ce ai revenit, acesta a pornit de îndată;
Bucură-te, că toți, văzând minunea, L-au slăvit pe Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ți-ai întărit propovăduirea cu semne minunate;
Bucură-te, om smerit, care nu ai primit gânduri de slavă deșartă;
Bucură-te, cel în care Domnul Își împlinește făgăduințele;
Bucură-te, ocrotitor al pelerinilor și al călătorilor credincioși;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 11

Bunule nevoitor, amăgirea vieții, înșelarea demonilor, duhul lumii și toate nălucirile născute din păcat, le-ai biruit prin rugăciune, luare-aminte și post. De aceea, te-a arătat Hristos ca pe un apostol ales, care ai uimit chiar și pe cei de alte credințe, iar noi, văzând lucrarea Duhului Sfânt în viața ta, cântăm: Aliluia!

Icosul 11

Când Fiul lui Dumnezeu a descoperit oamenilor Evanghelia păcii, mulțimi nenumărate de păcătoși, albindu-și hainele prin pocăință, s-au arătat flori ale Raiului în țarina lumii. Floare aleasă și bine înmiresmată te vedem și pe tine, Sfinte Gheorghe, pentru care grăim ție acestea:
Bucură-te, mlădiță crescută din Vița-Hristos;
Bucură-te, aducător de rod bogat duhovnicesc;
Bucură-te, cel ce ai avut ca ucenici stareți, duhovnici și monahi;
Bucură-te, povățuitor nemaiîntâlnit, care pe mulți ai bucurat;
Bucură-te, cel de a cărui viață și evreii s-au minunat;
Bucură-te, că unul dintre ei revelație te-a numit;
Bucură-te, om duhovnicesc, trăitor în privegheri și post;
Bucură-te, cel arătat de Dumnezeu ca făcător de minuni;
Bucură-te, cel ce ai urmat-o pe Maica Luminii;
Bucură-te, crin care nu ți-ai pierdut frumusețea între spini;
Bucură-te, mireasmă care veselești pe locuitorii cerești;
Bucură-te, cel ce viețuiești acum în grădinile Raiului;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 12

Ca un ostaș viteaz, lupta cea bună ai luptat, ca un străjer treaz ai biruit noaptea acestei vieți, ca o fecioară înțeleaptă ți-ai umplut candela cu untdelemnul iubirii, iar când dorul inimii tale s-a împlinit, sufletul tău cuvios s-a înălțat la cer, unde ai primit cununa neveștejită a slavei din mâna lui Hristos, Căruia cânți: Aliluia!

Icosul 12

Când te întrebau ucenicii despre sfârșitul vieții tale, tu le spuneai: „Eu am să mor când s-or tulbura popoarele și la moartea mea va fi sărbătoare și vor trage clopotele în țară”. Astfel, viața ta pământească s-a sfârșit la preaslăvitul praznic al Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, când sunetul clopotelor aducea și vestea Războiului de reîntregire. Deci, aducându-ne aminte de prorocia ta, îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ți-ai cunoscut înainte ceasul sfârșitului;
Bucură-te, pelerin râvnitor, care ai ajuns la Cel dorit;
Bucură-te, cel ce ai fost petrecut la mormânt de mulțimi nenumărate;
Bucură-te, cel ce ai fost binecuvântat cu mulți ucenici;
Bucură-te, călător nejefuit de tâlharii cei din văzduh;
Bucură-te, înălțime la care privim cu evlavie;
Bucură-te, cel înmormântat la Curtea domnească a lui Ștefan Vodă;
Bucură-te, cel ce și la mormânt ai săvârșit minuni;
Bucură-te, că, dorind ucenicii să-ți ducă moaștele la Râșca, nu te-ai învoit;
Bucură-te, că înspre Mănăstirea Văratec au pornit căruța și caii;
Bucură-te, cel slăvit de toți pentru acest semn neobișnuit!
Bucură-te, cel de o râvnă cu Sfântul Iosif de la Văratec!
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 13

O, alesule al lui Hristos, care bine ai săvârșit călătoria vieții, Sfinte Gheorghe, roagă-L pe milostivul Dumnezeu pentru noi, care suntem în pustiul lumii, să ne izbăvim de negura întristării ce vine din păcat și să dobândim lumina bucuriei, care vine din virtuți, ca mântuindu-ne din amăgirea vieții, să cântăm împreună cu tine Preasfintei Treimi: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori.)

Icosul 1

Încă din tinerețe, Sfinte Gheorghe, ai fost pătruns la inimă de chemarea Mântuitorului, pe Care L-ai urmat în toată viața ta; astfel, desculț, cu capul descoperit și, purtând pe mâini Evanghelia iubirii, te-ai făcut priveliște îngerilor și oamenilor și ai ajuns biruitor în Canaanul ceresc, unde te rogi pentru cei ce-ți cântă:
Bucură-te, tinerețe curată și lui Dumnezeu închinată;
Bucură-te, vârf al evlaviei, de care s-a minunat familia ta binecuvântată;
Bucură-te, pelerin pe urmele Mântuitorului în Țara Sfântă;
Bucură-te, rugător cu duh smerit și cu inimă înfrântă;
Bucură-te, cel ce ai trăit toată viața desculț și cu capul descoperit;
Bucură-te, cel ce ai purtat Evanghelia printre oameni necontenit;
Bucură-te, nevoitor care ai viețuit în cetate ca în pustie;
Bucură-te, sărac de bună voie, care săracilor le aduci veselie;
Bucură-te, iubitor al Psaltirii, pe care ai învățat-o pe de rost;
Bucură-te, trăitor în rugăciune, priveghere și post;
Bucură-te, cel ce ți-ai cunoscut ceasul sfârșitului, cu ochi prorocești;
Bucură-te, adeverirea și lauda preoției obștești;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 1

Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe Sfântul Gheorghe Pelerinul care, prin viața lui minunată, a veselit pe îngeri și a chemat pe oameni la duhovnicească viețuire; că acesta, sporind cu râvnă fierbinte darul de a-L căuta și mărturisi pe Dumnezeu, în călătorii, în biserici și în sfinte nevoințe, s-a făcut izvor de bucurie și mijlocitor pentru cei ce cântă: Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Rugăciune

Sfinte și dreptcredinciosule plăcut al lui Dumnezeu, Gheorghe Pelerinul, văzând noi că ziua vieții este pe sfârșite și se lasă umbrele nopții, prietenii cei de aproape se îndepărtează de noi, tinerețea și sănătatea în fiecare zi se veștejesc, gândurile cele mari se risipesc ca o nălucă, iar Judecătorul este la uși, fiind cuprinși de întunericul deznădăjduirii, năzuim către solirile tale! Sfinte Gheorghe, roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască mărturisirea tâlharului, pocăința vameșului și lacrimile femeii păcătoase! Oprește, prin rugăciunile tale râurile patimilor, usucă noianul păcatelor și povățuiește-ne la limanul voii lui Dumnezeu. Risipește ispitele care vin de la trup, de la diavoli și de la lume, care ne tulbură cu poftele cele necuviincioase, că tu ai primit de la Dumnezeu darul de a fi ascultat. O, Sfinte Gheorghe, umple inimile noastre de bucurie și mulțumire pentru darurile primite de la Dumnezeu, luminează-ne întunericul vieții, ca privind la viețuirea ta cea minunată, să nu mai fim nerecunoscători, ci mulțumindu-ne cu pâinea și cu acoperământul nostru, să ne mântuim prin mijlocirea ta, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin. Apoi se cântă Condacul 1, în timpul căruia preotul cădeşte. După citirea Acatistului, rostim rugăciunea: Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Dacă este preot, acesta rosteşte ectenia întreită, după care face otpustul obişnuit. În lipsa preotului, după rugăciunea către Maica Domnului, zicem: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

doar ortodox candle light_church00

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.