Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite a murit fără a-L cunoaște pe Dumnezeu și Învățătura Lui


Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita MargueriteSe cuvine respect în fața oricărei morți. Măcar pentru faptul că este încheierea unei vieți.
În zilele noastre, însă, respectul este înlocuit și aici prin tot felul de acțiuni și vorbe nepotrivite, adesea duse la extrem.
Trăim într-o lume atât de bolnavă, încât firescul a ajuns să fie privit ca vinovăție. Atât de mult aleargă lumea către extreme și extremisme, încât a ține calea de mijloc stârnește supărarea (violentă) a majorității. Cea care alege extremismele.
Un caz tipic și extrem de grav este acela al unui deces recent.
O moarte regretabilă ca oricare altă moarte.
Poate mai mult regretabilă din punct de vedere ortodox. Pentru că, din acest punct de vedere, Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite a murit fără a-L cunoaște pe Dumnezeu și Învățătura Lui.
Desigur, punctul de vedere catolic în această privință este diametral opus.
Ceea ce este firesc, altfel Ortodoxia ar fi Catolicism sau Catolicismul Ortodoxie.
Total anormal – și tipic extremist – este cum se reacționează față de moartea d-nei Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite.
Mă feresc aici de disputele în privința regalității unui fost rege și de altele asemenea. Tema este nu doar foarte sensibilă, ci și atât de bogată în nuanțate încât este greu să ajungi la o concluzie clară și larg acceptabilă.
Ceea ce este însă clar și evident este faptul că Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite a fost și este catolică.
A fost catolică până la sfârșitul vieții și, ca urmare, pentru toți cei care cred în viața de după moarte, este catolică în continuare.
Prin urmare, orice „slujbă” ortodoxă pentru ea în acest moment ține exclusiv de extremism și este manifestarea unei demențe uluitoare.
Sub ce pretext rațional poate cineva să ignore până la dispreț total ALEGEREA religioasă, liberă și conștientă, a unui om?
Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite a ales catolicismul.
Din punctul meu de vedere, o alegere profund greșită. Dar pe care sunt gata să o respect chiar cu prețul vieții mele. Așa cum spunea Churchill, „cred că greșești, iar eu am dreptate; dar pentru dreptul tău de a greși sunt gata să mor”.
Este o demență impunerea de „slujbe” ortodoxe unui catolic. Ele sunt din punct de vedere ortodox nu doar egale cu zero, ci total condamnabile pentru participanți. Ele constituie un dispreț total și față de cel care este catolic, și față de Ortodoxie, și față de Catolicism.
Simplu și clar.
Restul este trecerea – atât de răspândită astăzi – de la respect la demență.
pr. Mihai Andrei Aldea (sursa: Activenews.ro/ „Între respect şi demenţă”)
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s