Sfinţii Grigorie, cei de peste tot anul


GRIGORIE, In greceste, gregórios inseamna „cel treaz“, „veghetorul“ (de la gregoreo, „a fi/sta treaz“, „a priveghea“). Limba bisericeasca pastreaza forma veche Grigorie, dar in limba moderna s-a impus forma Grigore (de unde si prescurtarea Gore). Desi purtat de numerosi sfinti, atat in Rasarit, cat si in Apus, astazi numele este tot mai rar. Diminutivele curente sunt Grigoras si, sub influenta occidentala, Grig (uneori dezvoltat autohton in Griguta). Derivatele feminine – Grigorita, Grigorina – se intalnesc inca si mai putin.

Numele este atestat si in limba latina, sub forma de Gregorius si Glegorius, destul de intalnite in epoca imperiala. Istoria numelui, insa, incepe in primele secole ale erei crestine, cand este purtat de personalitati marcante ale bisericii atat grecesti, cat si romane. In Sinaxar se gasesc trecuti multi sfinti care au avut acest nume – Sf. Grigore de Nazianz (supranumit „Teologul”), Sf. Grigorie de Nyssa, fratele Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie, episcopul Armeniei Mari (supranumit „Luminatorul”) si multi altii. Atestat din vechime, numele apare in limbile slave, iar de aici Grigore va intra si in limba romana.

Din familia derivatelor se mai intalnesc Goras, Guruta, Grigole, Grigorita, Golea, Gorov, Grigoropol, Grigorcea, Grif, Grigor, Gurga, Grigoran, Grigorescu, Guta, Gorcea, Grisca, Grigoras, Griguta, Gligolas, Grigor etc. O dovada a popularitatii numelui este zicala populara „Vrei, nu vrei, bea, Grigore aghiasma”. Este un nume intalnit in toata Europa.

Întrucât foarte mulţi nu se gasesc scrisi în calendarul nostru, am gasit folositor sa-i adunam pe toţi şi să-i listăm mai jos. Cei mai mulţi sunt din biserica greacă şi rusă. Prezentul articol cuprinde lista (ne-exhaustivă) a acestora.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

1 ianuarie – Sf. Ierarh Grigorie de Nazianz cel Bătrân (cca. 276 – 374), tatăl Sf. Grigorie Teologul

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

5 ianuarie – Sf. Grigorie din Akrita

5 ianuarie Sf GrigorieSf. Grigorie s-a născut în jurul anului 755 în insulele Cretei, din părinţi evlavioşi care se numeau Teofan şi Iuliana. Încă de tânăr a iubit studiul sfintelor scripturi şi a trăit ceva timp în Seleucia, din Grecia Veche, coasta de sud a Anatoliei. Acolo s-a nevoit hrănindu-se doar cu pâine si apă. După ce a murit Împăratul Leon al IV-lea Khazarul şi credincioşii creştini s-au eliberat de tirania acestuia, a mers în Ţara Sfântă, apoi la Roma.

În acei ani, sub împăratul Leon Armeanul (813-820), erezia iconoclastă a renăscut şi s-au înteţit din nou opresiunile. Episcopi ortodocşi erau scoşi din funcţie şi exilaţi. În 815 la Constantinopol s-a întrunit un consiliu al ereticilor în cadrul căruia s-a hotărât alungarea Patriarhului Nichifor (806-815), alegînd în locul sfinţiei sale un mirean eretic pe nume Teodot. De asemenea, episcopii ortodocşi exilaţi au fost înlocuiţi cu eretici.

În timpul împăratului roman Mihai I (811-813)  Sf. Nichifor (806-815) a trimis într-o delegaţie trei membri la Papă menţinând printr-un act apartenenţa la Imperiul Bizantin, nerecunoscându-l ca împărat al Romei. Din aceasta a facut parte şi Sf. Grigorie.

Ulterior sfântul s-a aşezat la o vestită mănăstire din Akrita, şi, într-o chilie mică – ascuns de lume, acoperit doar cu o haină din piele, a plâns şi s-a rugat pentru revoltele şi opoziţiile din sânul bisericii.  Recita psalmi in orele serii, în timp ce se afla gol într-un borcan mare de apă din grădină. Aşa rugându-se, a trăit toată viaţa pământească până ce şi-a încredinţat sufletul în mâinile Domnului.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

8 ianuarieSfântul Grigorie Zavorâtul

Sfântul Grigorie a venit din Rusia. Pustnic în mănăstirea Sf. Teodosie Marea Lavră de la Kiev și a dormit liniștit în jurul secolul 14 d.Hr.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

8 ianuarie – Sf. Grigorie Episcopul Moesiei (al Bulgariei) care a adormit în anul 1012.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

8 ianuarieSf.Cuvios Grigorie facatorul de minuni de la Pecerska (†1093)

sf-cuvios-grigorie-taumaturgul-de-la-pecerska 8 ianuarieNu numai Neocezareea se laudă cu făcătorul de minuni Grigorie, ci şi Sfînta şi făcătoarea de minuni lavră Pecersca se măreşte cu cel care poartă acelaşi nume. Dumnezeu cînd a preamărit întru sfinţii Săi pe Antonie şi Teodosie ai Pecerscăi, care au strălucit prin tot felul de minuni, în aceeaşi vreme a ales şi pe Cuviosul Grigorie, făcătorul de minuni, şi în aceeaşi lavră l-a chemat.

Deci acest fericit, după ce s-a aşezat Cuviosul Antonie în peşteră, a mers la Cuviosul Teodosie, povăţuitorul mănăstirii, şi luînd de la dînsul cinul monahicesc, s-a învăţat sărăcia, smerenia, ascultarea, curăţia, cum şi celelalte bunătăţi; iar la rugăciune mai mult se îndeletnicea. Şi aşa, după nevoinţele cele multe, mai mult decît cele vremelnice s-a învrednicit a avea darul facerii de minuni. Mai înainte de toate a cîştigat biruinţa asupra diavolilor, încît aceştia de departe văzînd pe sfîntul, strigau: „O! Grigorie, ne îngrozeşti cu rugăciunea ta”.

Pentru că Grigorie avea obicei ca, după orice cîntare, să facă rugăciuni pentru certarea celui viclean. Apoi biruitul vrăjmaş nesuferind gonirea ce i se făcea de sfîntul, se gîndea cu ce fel de răutate să-i facă supărare întru îmbunătăţita sa viaţă. Dar, neputînd singur a-i face nimic, a îndemnat pe nişte oameni răi ca să-l fure, dînsul neavînd altceva decît cărţi de rugăciune şi de citire.

Într-o noapte s-au dus tîlharii la chilia lui Grigorie şi ascunzîndu-se, pîndeau pînă ce va ieşi cuviosul la Utrenie în biserică, ca atunci să intre şi să-i ia tot avutul lui. Însă fericitul a simţit venirea lor, pentru că nu dormea în toate nopţile, şi stînd în chilie, se ruga lui Dumnezeu. Atunci s-a rugat pentru dînşii zicînd: „Dumnezeule, dă somn robilor tăi, care s-au ostenit în deşert”. Şi a fost auzit de Dumnezeu, căci au adormit tîlharii cinci zile şi cinci nopţi, pînă ce fericitul în faţa mai multor fraţi i-a deşteptat, zicîndu-le: „Pînă cînd străjuiţi în deşert, vrînd să mă furaţi? Duceţi-vă acum la casele voastre!”.

Aceştia, sculîndu-se, nu puteau să se ducă, fiindcă nu mîncaseră de atîta vreme. Iar fericitul le-a pus înainte bucate şi, hrănindu-i, i-a liberat. Înştiinţîndu-se despre aceasta, stăpînitorul cetăţii a poruncit să-i muncească. Grigorie, mîhnindu-se că pentru dînsul au fost daţi la chinuire, a mers la stăpînitor, i-a dăruit nişte cărţi ale sale şi a liberat pe tîlhari, apoi a vîndut alte cărţi şi preţul lor l-a dăruit la săraci, zicînd: „Nu cumva să mai cadă cineva în primejdie, vrînd să mă fure; căci Domnul a zis: Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie. Faceţi-vă voua pungi care nu se învechesc şi comoară nefurată în ceruri, unde nici furul nu se aproprie, nici molia nu o strică”. Acei tîlhari, pentru minunea ce se făcuse asupra lor, nu se mai întoarseră la locurile lor cele dintîi, şi cu pocăinţă mergînd în aceeaşi mănăstire a Pecerscăi, s-au dat în slujba fraţilor.

Însă vrăjmaşul nu şi-a părăsit viclenia lui cea rea, căci acest cinstit Grigorie mai avea o grădiniţă mică, în care semăna verdeţuri şi sădea pomi roditori. Deci, într-altă vreme, îndemnîndu-i acelaşi vrăjmaş, s-au dus alţi tîlhari şi intrînd în acea grădină, şi-au umplut sacii cu poamă; iar cînd şi-au luat sarcina şi au voit să plece, n-au putut şi au rămas două zile şi două nopţi nemîncaţi, doborîndu-se de sarcini. Apoi începură a striga: „Părinte Sfinte, Grigorie, slobo-zeşte-ne, că ne pocăim de păcatul nostru şi de acum nu vom mai face lucruri de felul acesta”.

Auzind monahii, au alergat şi au pus mîna pe ei, dar n-au putut să-i ducă din acel loc. Atunci i-au întrebat: „Cînd aţi venit aici?”. Tîlharii au răspuns: „Sînt două zile şi două nopţi de cînd stăm aici”. Iar monahii au zis către dînşii: „Noi totdeauna umblăm pe aici şi nu v-am văzut”. Tîlharii au răspuns: „Şi noi, dacă vă vedeam, am fi cerut de la voi mijlocire către stareţ; dar acum, slăbiţi am început a striga. Deci, vă poftim rugaţi pe Sfîntul făcătorul de minuni Grigorie, să ne slobozească”.

Venind Grigorie, le-a zis: „De vreme ce în deşert v-aţi petrecut viaţa voastră, furînd ostenelile străine, iar voi nevoind a vă osteni, de acum să staţi aici ceilalţi ani pînă la sfîrşitul vieţii voastre”. Iar ei cu lacrimi rugau pe stareţ să-i libereze, făgăduind că de acum n-au să mai facă o greşeală ca aceasta. Stareţului făcîndu-i-se milă de dînşii, le-a zis: „De veţi voi să lucraţi cu braţele voastre pe alţii să-mi hrăniţi, vă voi slobozi”.

Tîlharii, cu jurămînt au zis: „Te vom asculta pentru totdeauna”. Atunci Grigorie le-a zis: „Bine este cuvîntat Dumnezeul Cel ce v-a întărit, de acum veţi lucra la sfinţii fraţi şi din osteneala voastră veţi aduce cîte ceva la trebuinţele lor”. Şi astfel i-a slobozit. Tîlharii, în schimbul faptei celei rele, au lucrat în grădinile mănăstirii, pînă la sfîrşitul vieţii lor. Apoi înşelătorul ispititor l-a ispitit şi a treia oară, ca prin tîlhari, asemenea să se aproprie de fericitul, cu acest chip de înşelăciune:

Au venit la Grigorie trei oameni necunoscuţi, care nu păreau a fi tîlhari, ci arătîndu-se ca şi cum le-ar trebui ajutor, vrînd însă a-l ispiti. Doi din ei rugau pe sfîntul pentru cel de-al treilea, zicînd: „Părinte, acest prieten al nostru este osîndit la moarte; te rugăm, grăbeşte a-l izbăvi pe el, dă-i ceva ca să se răscumpere de moarte”. Fericitul văzînd îndată cu duhul că minciuna lor se va descoperi cu adevărul, a lăcrimat cu jale şi a zis: „Vai omului acestuia, că i-a sosit ziua pieirii”. Ei ziseră: „Părinte, dacă-i vei da tu ceva, atunci nu va muri”. Însă aceasta ziceau, vrînd să ia ceva de la dînsul şi să împartă între ei. Iar făcătorul de minuni fiind înainte-văzător, a zis: „Orice i-aş da, tot va muri; însă vă întreb: cu ce fel de moarte este osîndit?”. Ei răspunseră: „Are să fie spînzurat pe lemn”. Atunci înainte-văzătorul le-a grăit: „Bine l-aţi judecat, că dimineaţă se va împlini aceasta”.

Acestea zicîndu-le, s-a coborît în peşteră, unde ferindu-se de vederea şi auzirea deşertăciunilor pămînteşti, avea obiceiul a-şi face rugăciunile; de acolo scoţînd carţile care îi rămăseseră, le-a dat lor, zicînd : „Luaţi acestea şi de nu vă vor plăcea mi le veţi înapoia”. Ei au luat cărţile şi au început a rîde, zicînd: „Le vom vinde şi ceea ce vom lua, vom împărţi”; apoi, văzînd la sfîrşit şi pomii cei rodiţi, ziseră între dînşii: „Vom veni în noaptea aceasta şi vom aduna roadele”.

Sosind noaptea, veniră cei trei tîlhari, iar Grigorie se ruga în peşteră. Atunci ei astupară pe dinafară uşa peşterii, unde era cuviosul şi unul dintre dînşii, despre care s-a zis că va fi spînzurat, suindu-se într-un măr, a început a culege mere, dar iată că o creangă de care se ţinea, s-a frînt şi el a căzut; iar cei ce străjuiau, speriindu-se, au fugit amîndoi.

Atunci, cel ce căzuse cînd era în văzduh, agăţîndu-se de altă creangă, şi neavînd ajutor, s-a spînzurat, iar Grigorie fiind închis, n-a putut să fie cu fraţii la Utrenie, în biserică. Fraţii ieşind din biserică, s-au dus să vadă pricina nevenirii neobişnuite a celui sfînt bărbat; şi iată văzură în pom un om spînzurat, şi se înspăimîntară; apoi căutînd pe Grigorie, îl aflară încuiat în peşteră. El ieşind, a poruncit să coboare pe cel spînzurat, apoi a văzut şi pe prietenii lui, cu alţii care veniseră, şi se uitau la cel mort.

După aceea, a zis: „Vedeţi cum ticăloasa voastră minciună s-a răsplătit? Pentru că Dumnezeu nu se batjocoreşte; şi dacă nu m-aţi fi încuiat, eu i-aş fi ajutat să nu moară, dar de vreme ce vrăjmaşul v-a învăţat să urmaţi cele deşarte şi minciuna, drept aceea aţi pierdut şi mila voastră”. Batjocoritorii, văzînd împlinirea cuvintelor fericitului, căzură la picioarele lui, cerînd iertare. Grigorie i-a supus la slujba mănăstirii Pecersca, ca acolo ostenindu-se, prin sudoarea feţelor să-şi mănînce pîinea, apoi să fie mulţumiţi a hrăni şi pe alţii din osteneala lor. Astfel şi aceia şi-au sfîrşit viaţa, ca şi ceilalţi, slujind în mănăstirea Pecersca, robilor Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ucenicilor părinţilor noştri Antonie şi Teodosie.

Acum se cuvine a spune şi patima morţii pe care a suferit-o sfîntul: s-a întîmplat odată de se spurcase un vas mănăstiresc, prin căderea unei vietăţi necurate; deci, fericitul s-a coborît în Nipru, ca să scoată apa şi să se spele. Voievodul Rostislav Vsevolodic a sosit acolo în aceeaşi vreme, voind să intre în Mănăstirea Pecersca pentru rugăciune şi binecuvîntare, pentru că se ducea la război cu fratele său, Vladimir Monomahul (1113-1125), împotriva polovţilor; şi văzînd slugile lui Rostislav pe cuviosul acesta, au început a-l batjocori şi a-l defăima cu cuvinte de ruşine, fiind povăţuiţi de înrăutăţitul vrăjmaş.

Cuviosul îndată cunoscîndu-i, cu duhul său proorocesc, că sînt aproape de moarte, a zis către dînşii: ” O! fiilor, cînd este trebuinţă să aveţi umilinţă multă şi să faceţi rugăciuni, atunci săvîrşiţi mai multe răutăţi care nu sînt plăcute lui Dumnezeu; deci plîngeţi a voastră pierzare şi vă căiţi de greşalele voastre, ca măcar o uşurare să luaţi în ziua cea înfricoşată, căci acum v-a ajuns judecata şi vă veţi îneca toţi în apă, împreună cu domnul vostru”.

Voievodul Rostislav auzind aceasta, n-a pus la inima sa cuvintele cuviosului, şi părîndu-i că îi grăieşte minciună, iar nu proorocie, s-a mîniat foarte şi i-a zis: „Mie îmi spui că voi muri în apă, cel care ştiu a înota prin mijlocul ei? Poate tu singur vei gusta acea moarte”. Deci, îndată, fără frică de Dumnezeu, a poruncit să lege mîinile şi picioarele cuviosului, să-i atîrne de grumaz o piatră, şi să-l arunce în apă; şi astfel l-a înecat.

Fraţii l-au căutat două zile şi nu l-au găsit; apoi a treia zi s-au dus în chilia lui, vrînd să ia de la el ceea ce a rămas; dar iată că au găsit în chilie pe cuviosul mort, avînd mîinile şi picioarele legate, piatra spînzurată de grumaz, iar hainele îi erau încă ude şi faţa ca a unui om viu; atunci se mirară de cine şi cum a fost adus, de vreme ce şi chilia era încuiată.

Însă dînd laudă lui Dumnezeu, Celui ce face minuni întru sfinţii Săi, au scos cu cinste moaştele făcătoare de minuni şi le-au pus în peşteră, unde stau şi pînă acum nestricate. Rostislav, nesocotind aceasta a fi păcat şi cu groază suflînd, n-a intrat în mănăstire, precum se făgăduise, şi n-a voit nici binecuvîntarea, care s-a şi depărtat de la dînsul; numai Vladimir Monomahul, fratele lui, a fost în mănăstire, cerînd binecuvîntare. Cînd erau la Tripoli şi au trecut rîul Stugna, făcură cetele lor război cu polovţii şi nu i-au biruit, dar domnii ruşi au fugit din faţa potrivnicilor; atunci Vladimir, fugind, a trecut rîul Stugna, prin rugăciunile şi binecuvîntarea sfinţilor din Pecersca, iar Rostislav s-a înecat cu toată oastea.

Astfel, s-a împlinit proorocia sfîntului, deoarece cu ce măsură a măsurat răul ucigaş, i s-a măsurat şi lui. Iar cel fără de răutate şi făcător de minuni, Grigorie, a aflat izvorul vieţii şi cu rîul dulceţii celei veşnice desfătîndu-se, la apele cele mai presus de ceruri, laudă numele Domnului, Căruia se cuvine slavă şi laudă, acum şi pururea şi în nesfîrşiţii veci. Amin.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

9 ianuarieFericitii Vasile și Grigorie – făcătorii de minuni (unchii Sf. Eustraţiu)

Au trăit în secolul IX. Grigorie a fost pustnic în mănăstirea Avgaron. Ambii au primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni şi apoi au adormit în pace.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

10 ianuarie – Sfântului Ierarh Grigorie, Episcopul Nissei

st._gregory_of_nyssaAcest Grigorie era frate după trup cu Sfântul Vasile cel Mare şi a străbătut din tinereţe toată învăţătura cărţii desăvârşit; el a fost retor slăvit şi filosof ales, ca şi Vasile, fratele lui. Apoi s-a căsătorit cu fericită Teozva, pe care Sfântul Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu (Teologul), a cinstit-o mai pe urmă cu multe laude, numind-o podoaba Bisericii, înfrumuseţarea lui Hristos, cu adevărat soţie sfântă a celui sfinţit şi vrednică de tainele cele mari. Pentru că bărbatul ei fiind hirotonit prezbiter, soţia sa vieţuia cu sfinţenie în curăţenie şi cu mintea întreagă, slujind bolnavilor, îngrijind de cei săraci şi strălucind cu bunătăţile.
Apoi s-a învrednicit de slujba diaconiei; pentru că a sfinţit-o diaconiţă şi de aceea cuvântătorul de Dumnezeu zice că este vrednică de mari taine. Apoi, placând Domnului, a răposat şi s-a numărat în cetele sfinţilor.
Bărbatul ei, Sfântul Grigorie, a fost ridicat la rânduiala episcopiei, în ostrovul Nissei şi păstorea bine Biserica lui Hristos. Împărăţind în acea vreme Valens (364-378), arienii se întăriseră, având ajutor pe împăratul cel orbit cu acelaşi eres, care a izgonit pe Sfântul Grigorie de Nissa de pe scaunul său; atunci a umblat sfântul din loc în loc, opt ani, până la moartea împăratului, străbătând cetăţile şi ţările şi întărind pe cei dreptcredincioşi.
În vremea împărăţiei marelui Teodosie (379-395), fiind al doilea sobor a toată lumea în Constantinopol (381), contra lui Macedonie, luptătorul contra Sfântului Duh, se afla acolo şi Sfântul Grigorie cu Sfinţii Părinţi, ca ajutător al dreptei credinţe, înfruntând şi ruşinând pe potrivnici cu puterea adevărului celui arătat din dumnezeiasca Scriptură şi, şezând pe scaunul său mulţi ani, a ajuns la adânci bătrâneţe, apoi a adormit întru Domnul, lăsând după sine multe scrieri folositoare Sfintei Biserici. El era cu chipul cel trupesc asemenea fratelui său Vasile, însă cărunt şi puţin mai vesel.

Moaste ale Sfantului Grigorie de Nyssa se gasesc in Manastirea Visoki Decani din Serbia, in Biserica Sfantul Eustatie din Peissos, Grecia, iar in Romania, in Biserica Domnita Balasa din Bucuresti.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

25 ianuarie – Sfântul Ierarh Grigorie de Nazianz, sau Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului

sfantul_ierarh_grigorie_teologul_arhiepiscopul_constantinopolului_20Sfantul Grigorie de Nazianz s-a nascut intr-o familie aristocratica la Arianz, in partea de sud-vest a Capadociei, in vecinatatea cetatii Nazianz. Tatal sau este convertit la crestinism de sotia sa Nona si ajunge mai tarziu episcop de Nazianz. Sfantul Grigorie a studiat in Cezareea Capadociei, in Cezareea Palestinei si in scoala Alexandriei Egiptului. Si-a completat studiile la Atena, unde a stat 10 ani. In timpul studiilor se imprieteneste cu Sfantul Vasile cel Mare.

In jurul anului 357 paraseste Atena si revine acasa. Primeste taina Sfantului Botez si invitatia Sfantului Vasile de a-l vizita la manastirea pe care el o infiintase pe malul raului Iris in Pont. Ajunge la aceasta manastire si sta o perioada destul de lunga. In timpul sederi sale aici, il ajuta pe Sfantul Vasile la redactarea Filocaliei. Se reintoarce acasa pentru a-l sprijini pe tatal sau in activitatea sa pastorala. Ajuns acasa, este hirotonit preot de catre tatal sau, impotriva vointei sale, probabil la sarbatorile Craciunului din anul 361.

Dupa hirotonire se retarage in singuratate, timp in care a scris „Apologeticus“, o lucrare in care ne descopera greutatile preotiei si motivele pentru care s-a ferit sa o primeasca. Revine la tatal sau pentru a-l ajuta sa readuca pacea in comunitatea tulburata de semiarieni.

Dupa moartea tatalui sau in 374, preia scaunul episcopal de Nazianz, insa nu pentru multa vreme, deoarece se retrage la Seleucia in Isauria, dedicandu-se vietii contemplative. In anul 379, un grup de credinciosi ii cere sa vina la Constantinopol pentrua reorganiza Biserica de aici, persecutata si distrusa de arieni.

Una din rudele sale apropiate ii daruieste o casa, pe care o amenajeaza si o sfinteste, cu hramul Anastasia, Invierea. In aceasta biserica, el va tine cele cinci omilii despre dumnezeirea Logosului. Aceste cinci Cuvantari teologice ii vor aduce mai tarziu numele de „Teologul”.

In anul 380, imparatul Teodosie l-a ales episcop de Constantinopol. Sinodul II ecumenic din anul 381 de la Constantinopol, confirma alegerea Sf. Grigorie ca episcop de Constantinopol. Din cauza constestarilor cu privire la alegerea sa, se retrage in Capadocia, la Nazianz. In anul 383 l-a hirotonit pe Eulalius episcop si s-a retras in Arianz. Aici si-a petrecut ultimii ani in meditatie. A trecut la cele vesnice in 389-390.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

30 ianuarie – ✝) Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur; Sfântul Theodor Hagiul Noul Mucenic din Mitilini; Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului din Tinos; Sfântul Sfințit Mucenic Ipolit, Episcopul Romei

sf-trei-ierarhi-4Spre sfarsitul secolului al XI-lea, la Constantinopol se iscase o mare disputa legata de cei trei ierarhi, pe care ii praznuim pe 30 ianuarie, oamenii intrebandu-se care este mai mare: Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie Teologul sau Sfantul Ioan Gura de Aur. Dupa cativa ani de la declansarea neintelegerilor, cei trei sfinti au inceput sa i se arate aievea, unul cate unul, episcopului Evhaitelor, Sfantului Ioan Mauropous. In cele din urma, in anul 1084, intr-o vedenie, fericitului i-au aparut cei trei sfinti impreuna.

Cuvintele pe care cei trei ierarhi i le-au adresat Sfantului Ioan ne arata modul in care sfintii conlucreaza – cu Dumnezeu si intre ei -, asa cum si noi trebuie sa ne unim, in cuvant si in lucrare:

„Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am scris invataturi pentru mantuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, asa am invatat. Nu este intre noi unul intai si altul al doilea. De chemi pe unul, vin si ceilalti doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceste, celor ce se invrajbesc, sa nu se mai certe pentru noi. Ca nevointa noastra, cat am fost in viata si dupa moarte, a fost sa impacam pe oameni si sa aducem in lume pace si unire. Impreuneaza-ne, dar, facandu-ne praznic la cate trei intr-o singura zi, si instiinteaza cu aceasta pe crestini, ca noi in fata lui Dumnezeu, una suntem.”

In urma acestei vedenii, Sfantul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru praznuirea comuna a celor Trei Ierarhi, stingandu-se astfel si disputele din capitala, lumea unindu-se in sarbatorirea impreuna a Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, a Sfantului Grigorie Teologul si a Sfantului Ioan Gura de Aur.

Pentru a recunoaste valoarea teologica a Sfintilor Trei Ierarhi, prin hotararea luata la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfintii Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai institutiilor de invatamant teologic ortodox din intreaga lume.

 

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

11 februarie – Sf. Ierarh Grigorie, papa Romei (715-731), luptător împotriva iconoclasmului

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

4 martie – Sf. Grigorie Episcop de Assa, lângă Efes (†1150)

Grigorie_4 martie_Ἄσσου τῆς ΜυσίαςSfântul Grigorie s-a născut în satul Lesvos din părinți pioși și credincioși, George și Maria, care de ani de zile L-au rugat Dumnezeu să le dea un copil. Dumnezeu a ascultat rugăciunile lor și L-a dat un fiu, pe care l-au numit George. Acesta a crescut în Namata în credință și adevărul ortodox. Când George a vizitat Constantinopolul pentru a-şi finaliza studiile, s-a întâlnit cu călugărul Agathon, pe care l-a urmat la o mănăstire din Răsaărit, unde era stareț şi a rămas acolo timp de trei ani. Mai târziu, a vizitat Ierusalimul în pelerinaj, şi după o retragere la râul Iordan a devenit călugăr și a fost hirotonit preot pe nume Grigorie.

La recomandarea lui Agathon, a fost ales episcop in Assa. Grigorie şi-a preluat scaunul eparhial şi a făcut o lucrare rodnică în calitatea sa de arhipăstor. Sfântul a murit la o vârstă înaintată, în anul 1150 sau 1185. În anul 1935 a fost realizat sub Iakovos Mitropolitul de Mytilini (Kleombrotos) Săpăturile la locul mănăstirii antice și a descoperit biserica bizantina din două coloane cu vestibul spatios, sala de mese a fundațiilor și a altor clădiri.

Descoperirea mormântulului şi a sfintelor moaşte au dat un nou impuls pentru  cinstirea Sfântului Grigorie. La 16 noiembrie 1935 moaștele au fost depuse în insula Sf. Gheorghe Skopelos de Lesbos.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

12 martieSf. Părintele nostru Grigorie Dialogul, papă al Romei

sf grigorie dialogulAutorul Liturghiei Darurilor mai inainte sfintite, Sfantul Grigorie Dialogul este pomenit in fiecare an in ziua de 12 martie, de Biserica Ortodoxa. Acesta este unul dintre cei patru Parinti reprezentativi ai crestinismului occidental, alaturi de Sfantul Ambrozie, Fericitii Augustin si Ieronim si este cinstit in mod deosebit si de Biserica Rasaritului. A fost si primul calugar ales episcop al Romei. Pontificatul sau a durat din anul 590 si pana in 604.

Initial a imbratisat cariera politica, provenit fiind dintr-o familie patriciana romana. Insa, in anul 575 s-a decis a optat pentru viata monahala, transformand vila de pe Muntele Celio, mostenita de la parinti, in manastire.

Este autorul scrierii in patru volume intitulata „Dialogurile”, motiv pentru care Biserica Ortodoxa il cinsteste sub numele de Dialogul. A compus Liturghia darurilor inainte sfintite, celebrata in bisericile crestine rasaritene in timpul Postului Mare. Cunoscuta sub numele de Liturghia Sf. Grigorie Dialogul, este una din cele trei Liturghii savarsite in Biserica Ortodoxa, alaturi de cea a Sfintilor Ioan Gura de Aur si Vasile cel Mare. A scris si „Cartea regulii pastorale”, adresata preotilor. A trecut la Domnul 12 martie 604 la Roma.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

A doua duminică din Postul Mare, Duminica Sfântului Grigorie Palama

sf-grigorie-palamaDuminica Sfantului Grigorie Palama este a doua duminica din Postul Sfintelor Pasti. A fost inchinata Sfantului Palama din anul 1386, anul canonizarii sale. Biserica Ortodoxa face pomenirea Sfantului Grigorie Palama de doua ori pe an: pe 14 noiembrie, ziua trecerii sale la cele vesnice si in aceasta a doua Duminica a Postului Mare.

Sfantul Grigorie Palama (1296-1359) s-a nevoit ca monah la Muntele Athos. A formulat invatatura ortodoxa despre har ca energie sau lucrare dumnezeiasca mantuitoare, descoperindu-ne diferenta dintre fiinta divina transcendenta si inaccesibila si energiile necreate care se impartasesc oamenilor. Este adevarat ca aceasta distinctie intre fiinta si energiile dumnezeiesti exista si inainte de Sfantul Palama, dar cu mai putina claritate dogmatica.

Sfantul Grigorie Palama ne-a marturisit ca Dumnezeu fiind personal, nu poate fi cunoscut decat dupa lucrarea Sa. Si dupa cum persoanele nu se pot cunoaste de la distanta, ci numai prin comuniune, tot astfel cunoasterea lui Dumnezeu este o cunoastere personala, nu teoretica. El vorbeste de un mod de cunoastere superior celui rational, cunoasterea prin puterea sau iluminarea Duhului Sfant, o cunoastere-unire a celui ce cunoaste cu Cel cunoscut. Asadar, ca sa-L cunosti pe Dumnezeu trebuie sa te impartasesti de El. Nu poti sa-L cunosti pe Dumnezeu stand in afara Lui.

Din acest motiv, Biserica a horatat ca dupa Duminica Ortodoxiei sa se faca pomenirea Sfantului Grigorie Palama, pentru a ne arata ca omul in Ortodoxie se impartaseste de lumina dumnezeiasca din aceasta viata. Sigur, lumina dumnezeiasca nu se arata oamenilor in aceasta viata decat in mod minunat, caci ea este diferita de lumina fizica. De aceea ea nu se vede cu ochii in mod natural, ci numai cu puterea Duhului Sfant.

Sfantul Apostol Petru spune ca suntem chemati sa devenim „partasi firii dumnezeiesti” (II Petru 1, 4). Ce inseamna acest lucru? Sfantul Grigorie Palama spune ca aceasta expresie are un caracter antinomic, care o inrudeste cu dogma Sfintei Treimi – Dumnezeu fiind deodata Unu si Trei: „Natura dumnezeiasca trebuie sa fie numita in acelasi timp neparticipabila si intr-un anume inteles participabila; ajungem la impartasirea de natura lui Dumnezeu si, totusi, ea ramane cu totul inaccesibila. Trebuie sa le afirmam pe amandoua deodata si sa pastram antinomia lor ca pe un criteriu al slavei”.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

2 aprilie – Sf. Cuvios Grigorie din Nicomidia, sihastrul (+1240)

Sfântul Grigorie s-a născut în jurul anului 1190 într-un sat de Bitinia din Asia Mică. Din copilărie el a dat dovadă de multă dragoste și înclinare spre viața monahală. După ce a studiat mult cultura și teologia greacă, s-a retras in Bitinia. La asezarea numită Profetul Ilie, a construit chilii care i-au servit la rugăciune și studiu, ajutând credincioșii care veneau lângă el.
Sfântul Grigorie a adormit liniștit în anul 1240.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

6 aprilie – Sf. Grigorie Sinaitul

0406_Grigorios_Synaitis

Grigorie s-a născut în jurul anului 1265 la Kukulos, lângă Clazomene, în vestul Asiei Mici. A fost capturat de turci în jurul anului 1292 şi dus la Laodiceea. După ce a fost răscumpărat, Grigorie a călătorit în insula Cipru, unde a fost tuns în monahism ca rasofor. Mai târziu, Grigorie a călătorit până la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, unde ajunge să primească Marea Schimă.

După o perioadă petrecută în Sinai, unde a îndeplinit mai multe ascultări, între care cele de bucătar, brutar şi copist, Grigorie a plecat la Ierusalim. De acolo, a plecat mai departe în Creta, unde a învăţat practica isihastă a rugăciunii inimii de la un monah pe nume Arsenie.

Pe la începutul secolului al XIV-lea, Grigorie s-a mutat din nou la Muntele Athos, unde s-a aşezat la schitul Magula, în apropiere de Mănăstirea Filotheu. Timpul petrecut în toate aceste mănăstiri i-a permis să asimileze îndelungata experienţă duhovnicească păstrată în aceste locuri, astfel încât Grigorie s-a aşezat în cele din urmă într-o chilie singuratică, un loc de isihie (de „liniştire” duhovinească), petrecând timpul în tăcere, muncă şi în rostirea neîncetată a rugăciunii lui Iisus. Împreună cu contemporanul său, Sf. Grigorie Palama, a ajutat la consacrarea Muntelui Athos ca centru al isihasmului.

Îngrijindu-se de răspândirea monahismului, Sf. Grigorie a întemeiat mai multe chilii la Muntele Athos şi patru mănăstiri în Tracia (în nordul Greciei).

Despre ultimii ani de viaţă ai Sf. Grigorie nu avem informaţii sigure. Unele surse afirmă că ar fi trecut la Domnul la Muntele Athos în anul 1310. Potrivit altor surse, ar fi rămas în Sfântul Munte până când turcii otomani şi-au început raidurile în zonă, în deceniul al treilea al sec. al XIV-lea, după care se spune că s-ar fi refugiat mai întâi la Salonic, iar de acolo în Bulgaria, unde ar fi întemeiat o mănăstire în ţinuturile sălbatice din Paroria, în munţii Stranţa, pe coasta occidentală a Mării Negre, unde ar fi trecut la Domnul pe 27 noiembrie 1346.

Este prăznuit şi pe 8 august sau 27 noiembrie.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

10 aprilie – Sf. Ierarh Grigorie Patriarhul Constantinopolului, Noul Mucenic (†1821)

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

20 apriliePomenirea Fericitului Grigorie, Patriarhul Antiohiei

Acest Cuvios Părinte Grigorie a fost egumen în mănăstirea ce se numea Faran, care era în muntele Sinai şi Rait. Iar la patriarhie a fost însemnat mai înainte de vreme, precum se scrie în Limonariul preasfinţitului Sofronie, patriarhul Ierusalimului:

Ava Gheorghe armeanul, ucenicul lui Ava Serghie, ne-a spus, zicînd: „Mult m-a silit Ava Grigorie, care era egumen al lavrei Faranului, ca să-l duc la Ava Serghie şi am mers cu dînsul la stareţ, într-acea vreme cînd petrecea în pustie lîngă Marea Moartă. Văzîndu-l pe el stareţul, l-a sărutat şi l-a primit cu foarte mare dragoste. Şi, aducînd apă, i-a spălat picioarele şi toată ziua a vorbit cu dînsul pentru folosul sufletului, iar a doua zi l-a liberat. Iar după ce s-a dus Ava Grigorie de la Ava Serghie, am zis către stareţ:

„Ştii, părinte, că m-am mîhnit, căci pe mulţi episcopi, presbiteri şi alţi părinţi am adus la tine şi la niciunul dintre aceia nu ai spălat picioarele, fără numai lui Ava Grigorie”. Şi mi-a răspuns mie stareţul: „Nu ştiu cine este Grigorie; dar ştiu că pe patriarh l-am primit în peştera mea, pentru că l-am văzut purtînd omofor şi ţinînd Sfînta Evanghelie în mîini””.

Acestea le-a zis Ava Serghie cu proorocesc duh despre Ava Grigorie, căci după cinci ani, prin judecăţile lui Dumnezeu, a fost ales patriarh în cetatea lui Dumnezeu, Antiohia. Iar oarecare stareţi ziceau despre Ava Grigorie, patriarhul cetăţii lui Dumnezeu, cum că avea mai ales aceste fapte bune: milostenia, nepomenirea de rău, lacrimile, ba încă mai avea şi milostivire mare spre cei ce greşeau şi multe alte fapte bune. O mărturie despre aceasta dă despre dînsul preasfinţitul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, zicînd:

„Vrednic este un bărbat ca acesta, Fericitul Grigorie, patriarhul Antiohiei, a fi pomenit între cei sfinţi şi cuvioşi căci şi la patriarhie fără voie a fost luat şi sfîntă viaţă a petrecut în Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia se cuvine slava în veci”. Amin.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

22 aprilie – Sf. Ierarh Grigorie Patriarhul Antiohiei (571-593)

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

3 mai – Sf. Ierarh Grigorie de Rostov, Iaroslavl și Lacul cel Alb, starețul Mănăstirii Cameni și arhiepiscop de Rostov, Iaroslavl și Lacul Alb (†1416)

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

24 mai – Sf. Ierarh Grigorie al Novgorodului, arhiepiscop de Novgorod (†1193)

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

3 iunie – Sfântul Ierarh Grigorie de Derkon, mitropolit de Derkon, Noul Mucenic (†1821)

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

22 iunie – Sf. Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti

sf-ierarh-grigorie-dascaluSfantul Ierarh Grigorie Dascalul, Mitropolitul Tarii Romanesti, este sarbatorit pe 22 iunie. S-a nascut in anul 1765. A intrat in monahism la Manastirea Neamt si a fost ucenicul Sfantului Paisie Velicicovski.

A fost ridicat la rangul de Mitropolit al Tarii Romanesti, direct din treapta de ierodiacon, in anul 1823. Canonizarea Sfantului Ierarh Grigorie Dascalul a fost proclamata, pe 21 mai 2006, de ziua hramului Catedralei Patriarhale din Bucuresti, Sfintii Imparati Constantin si Elena.

Moastele sale se afla la Manastirea Caldarusani din judetul Ilfov.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

19 iulie – Sf. Ierarh Mărturisitor Grigorie, episcop de Pani(d)os, în Tracia

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

8 august – Sfântul Cuvios Grigorie Iconograful de la Peșterile Kievului († sec. al XII-lea)

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

8 august – Sf. Cuvios Grigorie Sinaitul din Muntele Athos (?-1308), duhovnicul Sf. Grigorie Palama, prăznuit şi pe 6 aprilie sau 27 noiembrie.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

25 august – Sfântul Ierarh Grigorie de Utrecht (cca. 700/705–cca. 770), ucenicul Sf. Bonifaciu, apostolul Germanilor, prăznuit în tradiția occidentală pe 25 august

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

3 septembrie – Sfântul Ierarh Grigorie de Argos, mitropolitul Argosului, Noul Mucenic (†1821)

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

12 septembrie – Sf. Grigorie, Mitropolitul Kidoniei ieromartir al Bisericii Greciei, torturat şi ucis de turci la data de 3 octombrie 1922 alaturi de alţi preoţi şi părinţi. (nu apare în calendarul nostru ortodox)

St Grigorie Orologas_Gregory_Orologas_of_KydoniesSf. Grigorie s-a nascut in anul 1864 şi a fost mitropolit grec la începutul veacului al XX-lea în nord-vestul Anatoliei, astăzi teritoriu ocupat de turci. Iniţial a fost Mitropolit de Strumiţa (Macedonia acum) de la 12 octombrie 1908 – 22 iulie 1908, apoi a devenit Mitropolitul Kidoniei ( Ayvalık – Turcia acum), între 22 iulie 1908 şi 3 octombrie 1922 când a fost torturat şi ucis de turci în timpul războiului turco-grecesc (1919-1922). Este slăvit de biserica Greciei ca etno-ieromartir înainte de Înălţarea Sfintei Cruci, în data de 12 septembrie.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

30 septembrie – Sfantul Grigorie Luminătorul

grigorie-luminatorulSfantul Grigorie Luminatorul (240-332), Apostolul Armeniei s-a nascut la Valarshapat, capitala provinciei Ararat in Armenia. Traditia armeana il prezinta ca descendent al unei familii nobile. Inca de prunc Grigorie a fost trimis in Cezareea Capadociei, unde a fost crescut in credinta crestina si botezat. Tot aici se casatoreste si are doi fii: pe Vhartanes si Aristages.

Istoricul Agathangel (secretar al imparatului armean Tiridates) ne informeaza ca Grigorie a revenit in Armenia pentru a-si increstina conationalii. Acesta va distruge templul si altarul zeilor pagani locali din Ashtishat, atragandu-si mania lui Tiridat, care il supune torturilor. In cele din urma, Grigorie izbuteste sa-l converteasca si pe rege, impreuna cu familia sa si intreg poporul. Leontiu de Cezareea il hirotoneste episcop, iar Petru de Sevaste il intronizeaza episcop al Armeniei.

Sfantul Grigorie Luminatorul i-a hirotonit episcopi pe cei doi fii ai sai. Aristages a fost succesorul tatalui sau la tronul patriarhal al Armeniei. Acesta a participat si la sinodul I ecumenic de la Niceea (325). Se pare ca Sfantul Grigorie ar fi facut o calatorie la Roma impreuna cu Tiridates.

Spre sfarsitul vietii, Sfantul Grigorie Luminatorul se retrage pentru a duce o viata solitara intr-o pestera din Manyea, in provincia Taran. Moare in salbaticie. Niste pastori ii gasesc trupul si, nestiind cine era, au ridicat deasupra lui o movila de pietre.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

30 septembrie – Adormirea Cuviosului Părinte Grigorie Pelşeme, Egumenul, cel de la râul Pelşmii Vologodschii, făcătorul de minuni

Acest cuvios Grigorie era din cetatea Galileei, născut din părinţi de bun neam şi bun credincios. Băgînd de seamă la deşer-tăciunea lumii acesteia, s-a lepădat de ea şi ieşind de la părintii săi şi căutînd loc lesnicios spre dumnezeiasca gîndire, a mers în mănăs-tirea cea de la „apele galbene”, la cuviosul Macarie, egumenul. De la dînsul a luat chipul îngeresc, se deprinse la viaţa îngerească şi se făcu pustnic ales. Apoi pentru bunătatea lui cea multă, l-a învred-nicit fericitul Macarie ca să ia treapta preoţiei. După aceea i s-a încredinţat lui egumenia, în mănăstirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, a cinstitei naşterii ei, aproape de iezer, şi se nevoia cu mai multe osteneli.

Deci, a mers vestea de viaţa lui îmbunătăţită pînă la domni. Drept aceea, Iurie, domnul Galiţiei, a rugat pe fericitul ca pe doi fii ai lui să-i lumineze cu sfîntul botez, iar Vasilie Dimitrievici, marele Cneaz al Moscovei (1389-1425), vroia ca pe cuviosul în ce-tatea Rostovului să-l aibă arhimandrit. Dar el, fugind de deşer-tăciune omenească, a lăsat egumenia şi s-a dus în locuri neştiute şi nestrăbătute. Apoi, auzind de cuviosul Dionisie Gluşiţchie, a mers la dînsul în mănăstire şi a petrecut la dînsul zece ani. După aceea, a ieşit cu binecuvîntare la pustie, în partea răsăritului, unde vieţuia cu iubire de osteneală şi cu dumnezeiască plăcere, şi a inceput a se aduna la dînsul fraţi şi a zidit o biserică în numele Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, a cinstitului ei sobor, şi a întemeiat Mănăstire. Adăuga osteneli peste osteneli, cu neslăbire petrecînd în rugăciunile cele de toată noaptea. Era făcător de pace în vrajbă şi în mînie: fiind izgonit voievodul Vasilie Vasilievici din Moscova (1425-1433, 1434-1446, 1447-1462), şi voievodul Iurie răpindu-i scaunul său, cuviosul Grigorie a mers în cetatea Moscova şi prin cuvinte îndrăzneţe şi înţelepte a sfătuit pe voievodul Iurie să nu ţină moştenire străină, ci la moşia sa, a Galiţiei, să se întoarcă. Şi se făcu prin mijlocirea cuviosului pace între domnii Iurie şi Vasilie şi amîndoi şezură în scaunele lor.

În acei ani, voievodul Dimitrie a mers cu război asupra cetăţii Vologda şi multe răutăţi a făcut oamenilor. Iar sfîntul cu rîvnă creştină aprinzîndu-se, a mers la dînsul şi l-a mustrat pentru răutatea ce făcea creştinilor. Voievodul, nesuferind mustrarea, a poruncit ca pe cuvios să-l arunce de pe pod, iar el cu bucurie a suferit acea năpăstuire, mulţumind lui Dumnezeu.

Apoi, după îndestulaţi ani ai vieţii sale celei plăcute lui Dumnezeu, a chemat pe fraţi şi i-a învăţat şi le-a pus lor egumen. După aceasta, slăbind şi apropiindu-se de sfîrşit, la urmă a sfătuit pe fraţi zicînd: „După ce sufletul meu se va despărţi de trup, de nici o cinste să nu mă învredniciţi, ci aşa, prost, pe pămînt, trăgîndu-mă de picioare, să mă daţi în baltă”.

Aceasta zicîndu-le, s-a culcat pe patul său şi făcîndu-şi semnul cinstitei cruci, şi-a dat cinstitul său suflet în mîinile lui Hristos Dumnezeu, pe care din tinereţe L-a iubit, şi Căruia I-a slujit cu toată osîrdia întru cuvioşie şi dreptate. Iar acum, stînd înaintea dumnezeiescului Lui scaun, în ceata sfinţilor şi a cuvioşilor, roagă bunătatea Lui pentru noi, păcătoşii, cei ce credem în Tatăl şi în Fiul şi în Sfîntul Duh, întru unul în Treime Dumnezeu, Cel ce de toată făptura este slăvit şi prin închinăciune cinstit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

1 octombrie – Sf. Cuvios Grigorie Domesticul din Muntele Athos, cântărețul (†1355)

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

22 octombrie – Sf. Grigorie martirul, episcop în Methoni

S-a născut în 1770 în satul Alvaina Olympia.

In 1817 a calatorit in Rusia si a prezentat în fața țarului şi a explicat rolul negativ a cuceritorilor turci și starea deplorabilă a grecilor robiţi și de la care a solicitat sprijin și ajutor.

S-a întors în 1818 cu o navă de război rusească. Apoi a fost inițiat în compania prietenos de la ANAGNOSTARA Papageorgiou.

De la începutul revoluției din 1821, Grigorie dezvoltă o acțiune militară este ca lider, împreună cu căpeteniile Papatsoris, Grigoriadis Papatsoni, Ntoufa, Papazafeiropoulos, Kon. Petr. Mavromichali etc. asediul castelului de Methoni și Neokastra.
Grigorie a fost rănit și luat prizonier. Refuză convertirea la islam, apoi a fost supus la torturi oribile care au avut rezultat decesul la 22 octombrie 1825.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

5 noiembrie – Sf. Sfințit Mucenic Grigorie patriarh-papă al Alexandriei (sec. IX?)

Sf. Grigorie a fost iubit de popor şi ales patriarh al Alexandriei în jurul sec. al IX-lea şi s-a dovedit vrednic apărător al ortodoxiei. A răspuns prin curaj împăratului care pornise prigoana împotriva sfintelor icoane şi l-a acuzat de erezie, ateism şi lipsă de respect. Înfuriat acesta l-a biciuit şi întemniţat, lucruri care nu l-au oprit pe sfânt să-L laude pe Dumnezeu. A fost exilat şi după trei ani a trecut la Domnul.

14 noiembrie – Sf. Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului

sf-grigorie-palamaSfantul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a nascut in anul 1296 in Constantinopol. Inzestrat cu abilitati intelectuale si ambitie, Grigore a stapanit toate subiectele de studiu care faceau parte la vremea aceea din cursul complet de educatie superioara medievala.

Tanarul Grigorie, abia implinind 20 de ani, s-a retras in Muntele Athos in anul 1316, devenind novice la Manastirea Vatoped, sub indrumarea monahiceasca a Parintelui Nicodim. Acolo a fost tuns in monahism si a pornit pe calea sfinteniei.

A mai vietuit si in alte doua asezaminte monahale: Lavra „Sfantul Atanasie Athonitul” si Schitul Glossia. Aici a deprins practica rugaciunii inimii, isihasmul devenind pentru el un mod de viata. Din cauza incursiunilor turcilor din anul 1326, se va muta la Tesalonic, impreuna cu 12 monahi isihasti, unde va fi hirotonit preot. Isi va continua viata de asceza, impreuna cu cei 12 calugari, intr-un schit de pe muntele de langa Veria: cinci zile pe saptamana petrecea in rugaciune si post, fara sa se intalneasca cu nimeni, iar sambata si duminica cobora in mijlocul fratilor si al credinciosilor, slujind Sfanta Liturghie si predicand.

S-a intors la Athos si s-a asezat pentru o perioada in schitul „Sfantul Sava”, de langa Marea Lavra. Deceniul urmator incepe controversa isihasta, adversarii Sfantului Grigorie fiind monahul Varlaam (care sustinea imposibilitatea cunoasterii lui Dumnezeu, in afara unui demers teologic speculativ, si experierii slavei divine) si discipolii acestuia: calugarul bulgar Akyndinos, Patriarhul Ioan XIV Kalekas (1341-1347), chiar si imparatul Andronicus III Paleologul (1328-1341).

Sfantul Grigorie devine apologet al isihasmului si, implicit, al Ortodoxiei, formulandu-si viziunea ascetica si mistica in „Triade in apararea sfintilor isihasti” (1338) si „Tomul Aghiorit” (1340). Sinodul de la Constantinopol din 1341, desfasurat la Biserica „Sfanta Sofia”, a fost de acord cu punctul de vedere al Sfantului Grigorie, si anume ca, inaccesibil in esenta Sa, Dumnezeu Se descopera si poate fi cunoscut prin energiile Sale necreate. Insa disputele dintre Palamiti si Varlaamiti au continuat pana intr-acolo incat, in 1344, Sfantul Grigorie a fost intemnitat. In 1347, a fost eliberat si numit Arhiepiscop al Tesalonicului. In 1351, Sinodul din Vlaherne a aparat cu solemnitate caracterul ortodox al invataturilor sale.

A trecut la cele vesnice la 14 noiembrie 1359. Potrivit traditiei, inainte de a face trecerea spre lumea vesnica, i s-a aratat Sfantul Ioan Gura de Aur, care i-a adresat cuvintele: „Spre Inaltimi! Spre Inaltimi!”

A fost canonizat la noua ani de la moartea sa. Moastele Sfantului Grigorie Palama se pastreaza la Tesalonic. Este praznuit de doua ori pe an: pe 14 noiembrie si in duminica a doua din Postul Mare.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

17 noiembrie – Sf. Ierarh Grigorie Episcop de Tours (538-594)

17 noiembrie – Sfantul Grigorie Taumaturgul

sf Grigorie TaumaturgulSfantul Grigorie Taumaturgul s-a nascut intr-o familie pagana din Nicsar (in Turcia de azi). A trait in vremea imparatului Aurelian (270-275). Studiaza retorica, latina si dreptul in orasul natal. Ajunge ucenicul lui Origen. Se converteste la crestinism, iar la botez isi schimba numele din Teodor in Grigorie. Este hirotonit episcop al Neocezareei Pontului, un scaun nou infiintat de catre Phaedimus, episcop de Amasea. A luptat impotriva ereziilor din vremea sa: sabelianismul si triteismul si a participat la sinodul de la Antiohia din 265, care l-a condamnat pe Pavel de Samosata. Datorita vietuirii sale, Dumnezeu l-a inzestrat pe Sfantul Grigorie cu darul facerii de minuni, si de aceea a primit si numele de Taumaturgul (facatorul de minuni). Parintii capadocieni din sec. IV l-au considerat a fi fondatorul Bisericii crestine din Capadocia. Dupa ce a fost hirotonit episcop a convertit la crestinism pe toti locuitorii din Neocezareea. Mentionam ca inainte de ridicarea lui in functia de episcop aici erau doar 17 crestini.

Ii sunt atribuite urmatoarele lucrari: Cuvant de multumire catre Origen sau Panegiric, Simbolul de credinta, Despre nepatimirea si patimirea lui Dumnezeu, adresata lui Teopomp si Epistola canonica.

Nu se cunoaste cu exactitate anul in care a murit (270 sau 271), insa, pe patul de moarte a spus: „Slava lui Dumnezeu ca numai 17 crestini am aflat cand am venit aici episcop, iar acum, cand merg la Domnul, atatia necredinciosi raman, cati credinciosi am aflat intai!“.

Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Taumaturgul

Întru rugăciuni priveghind, la lucrările minunilor răbdând, asemenea numire cu îndreptările ai câştigat. Ci, te roagă lui Hristos Dumnezeu, Părinte Grigorie, să lumineze sufletele noastre, ca să nu adormim în moarte cu păcate.

Condacul Sfântului Ierarh Grigorie Taumaturgul

Luând lucrarea multor minuni, cu semne înfricoşătoare pe demoni i-ai îngrozit şi bolile oamenilor ai alungat, Preaînţelepte Grigorie. Şi făcător de minuni eşti numit, din fapte luându-ţi numele.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

20 noiembrie – Sfantul Cuvios Grigorie Decapolitul de la Bistriţa, Vâlcea

grogorie-decapolitul_w180Sfantul Grigorie Decapolitul s-a nascut nascut in orasul Irinopolis din Decapolea Isauriei, in sud-estul Asiei Mici, in jurul anilor 780-790. Ajunge la o manastire din Decapole, la egumenul Simeon, un frate al mamei sale. Aici a ramas timp de 14 ani. Se va retrage intr-o pestera, unde va auzi o chemare de la Dumnezeu – care l-a indemnat sa paraseasca pestera ca sa poata fi de folos si altora. Petrece o iarna intr-o manastire din Efes, ajunge in orasul Proconez, apoi la Enos, in Macedonia. De aici va fi prezent in Tesalonic, unde este gazduit intr-o manastire de catre egumenul Marcu. Impreuna cu un calugar de aici, se indreapta spre Roma. Au mers pe uscat pana la Corint, in sudul Greciei. Se imbarca pe o corabie si ajunge la Roma. Avea o putere deosebita asupra demonilor. Multe persoane stapanite de duhuri necurate au fost vindecate in urma rugaciunilor cuviosului Grigorie.

In ciuda bolii de care suferea, Grigorie pleaca din Tesalonic la Constantinopol pentru a se intalni cu unchiul sau eliberat din temnita (fusese inchis pentru ca nu se aratase un luptator impotriva icoanelor). Trece la cele vesnice la 20 noiembrie 842. Moastele sale au ajuns in tara noastra datorita banului Barbu Craiovescu, care le-a cumparat in 1498 si le-a asezat in Manastirea Bistrita, din judetul Valcea.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

23 noiembrie – Sf. Ierarh Grigorie Episcop de Agrigentum (Acragantia) (†690)

1123_Grigorios CartaginaNăscut în Agrigento, Sicilia din părinți credincioşi și bogați, Chariton și Theodoti. Botezat de episcopul Potamiona, care l-a crescut, educat  și l-a pus în rândurile clerului, în timpul domniei lui Iustinian Rinotmitou (685-695).

La optsprezece a mers în pelerinaj în Țara Sfântă a fost hirotonit diacon de episcopul Macarie al Ierusalimului. Apoi s-a întors la Bizanț și de acolo la Roma, unde de mare de virtute și de mare de învățământ a fost promovat în Dieceza de Akragantinon.

A făcut alte minuni.
A murit în pace de bătrânețe în 690 d.Hr.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

24 noiembrie – Sf. Grigorie din Pont 

Sfântul Grigorie a fost din părțile Răsăritului, a venit și a pustnicit în Piatra de Aur. (gr. Χρυσὴ Πέτρα , Chrysopetra, în regiunea Macedonia, Grecia)

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

27 noiembrie – Sf. Cuvios Grigorie Sinaitul din Muntele Athos (?-1308), duhovnicul Sf. Grigorie Palama, prăznuit și pe 6 aprilie sau 8 august.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

28 noiembrie – Sfinții doi mucenici cu numele Grigorie care au pătimit împreună cu Sf. Ștefan cel Nou pentru sfintele icoane, în vremea împăratului Constantin Copronim, în anul 764 sau 765

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

6 decembrie – Sfântul Sfințit Mucenic Grigol Peradze din Georgia, arhimandritul (†1942)

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

7 decembrie – Sf. Cuvios Grigorie Athonitul cel Tânăr (sec. al XIV-lea), ctitorul mănăstirii Grigoriu din Muntele Athos

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

10 decembrie – Sf. Ierarh Grigorie, papa Romei (731-741), luptător împotriva iconoclasmului

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

documentare:

orthodoxwiki.org

crestinortodox.ro

synaxarion.gr

paginiortodoxe.tripod.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s