Incinerare cu lumânare?!


sergiu_nicolaescuA vrut să fie ars. Soţia, mai tânără cu 47 de ani decât el, i-a împlinit dorinţa.

Când el avea 48 de ani, ea avea un an. Dacă i-ar fi spus: Ai grijă, să nu te joci niciodată cu focul, că te vei arde, ea l-ar fi crezut, poate, şi nu s-ar fi ars la mâini; acum nu l-a crezut şi s-a ars la suflet şi i-a ars sufletul. Totul s-a petrecut în Sâmbăta Bobotezei, repede. Zi de mare ajunare. Canalele TV au găsit şi vinovata, pe numele ei adevărat, Biserica Ortodoxă Română. Reporteri, doctori, psihologi, actori, regizori, politicieni ş.a. au început să tragă cu vorbele mai ceva ca la Turnul Babel. Toţi au uitat că în 2013 Nichita Stănescu ar fi împlinit 80 de ani, toţi au uitat versurile: Cu bulgări de zăpadă-n mâini/ azvârl în focul veşnic./ O zână, ninsă săptămâni,/ îmi ţine luna sfeşnic// când, aplecat şi încordat,/ în focul veşnic bulgări reci/ azvârl, mai alb, mai nepătat/ decât au fost în veci.// Se stinge? Nu se stinge, nu!/ El arde-n flame lungi şi iată/ Sprânceana mea-i de fum acu/ şi fruntea încordată.

Oamenii, simpli, şi de data aceasta nepuşi de nimeni, au huiduit, au refuzat păgânătatea actului în sine (Păgână este toată firea cuvântătoare care, voit, fuge de viaţa veşnică, Sf. Ioan Scărarul). S-au întrebat: de ce? Dar n-au acuzat Biserica. Acuzatorii erau la canalele TV care deversau în sufletele oamenilor toate murdăriile, inepţiile, jignirile, frustrările, nimicniciile acumulate în anul proaspăt încheiat. Maestrul, Marele, Celebrul, Cel mai…nu a vrut să azvârle cu bulgări în focul veşnic, el a vrut să fie ars, adică să se arunce cu toată existenţa lui în focul veşnic. A refuzat voit, conştient, misterul trupului înviat, adicămisterul materiei înduhovnicite (D. Stăniloae); fiindu-i teamă că va fi mâncat de viermi, a ales chinul, acel chin care îi va deveni un vierme neadormit.

Oamenii cu o sprânceană de fum şi o frunte încordată au azvârlit într-un mod alb, nepătatmirarea lor: cum este posibil să vii la Crematoriu îmbrăcat în alb? Mirarea oamenilor de la Crematoriu mi-a amintit de mirările lui Cehov: dacă luna ar fi locuită, ar cădea pe continentul nostru lături şi alte murdării! Cum ar putea să trăiască pe lună oameni, dacă ea există numai noaptea, iar ziua piere? Maestrula refuzat ca zâna, ninsă săptămâni(Moartea) să-i ţină luna sfeşnic. A vrut să fie ars, fără lumânare! Şi pentru aceasta, aţi ghicit, vinovată era tot ea, depăşitarămasa în urmăanchilozata Biserică Ortodoxă Română.

Atenagora, Patriarhul Constantinopolului, spunea: moartea este o poartă. Cel Înviat ne trece prin moarte în Viaţă. Suntem botezaţi în Moartea Lui ca să participăm la Viaţa Lui. Viaţa noastră se îngustează treptat-treptat până ce botezul nostru şi moartea noastră coincid. S-a spus că Maestrul şi-a regizat moartea. A refuzat Boboteazadin Duminica următoare. Părintele Stăniloae afirma că viaţa viitoare va fi o duminică. Maestrul, Marele, Celebrul, Cel mai… a ales Sâmbăta să fie ars şi nimeni din familie nu i-a schimbat alegerea, deşi ar fi putut să o facă. Ferice de Nichita: apă şi foc, gheaţă şi fum–/ azvârl şi strig, azvârl şi strig:/ Priviţi-mă, trăiesc şi sunt acum,/ şi mă las nins şi nu mi-e frig.

Marele, Celebrul a ales frigul din Crematoriul cel veşnic. Mai este vinovată, acum, Biserica Ortodoxă Română? Nu! Fidelă propriilor rânduieli, ea nu poate avea un astfel de ritual, numit incinerare cu lumânare.

Pr. Sever Negrescu, poet şi eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România

pr sever_negrescuCel care ne tâlcuieşte acum proloagele şi adună în potir fărămiturile de cuvinte, părintele Sever Negrescu, s-a născut în 1960 la Husnicioara – Mehedinţi. După finalizarea cursurilor gimnaziale în Turnu Severin îşi continuă studiile la Seminarul Teologic Ortodox din Craiova. Este perioada în care îl cunoaşte pe poetul Marin Sorescu care îl încurajează să scrie versuri.

După încheierea stagiului militar la Beiuş – Bihor, urmează cursurile Institutului Teologic Ortodox din Bucureşti, între anii 1983 – 1987, perioadă în care audiază şi prelegerile unor mari cărturari precum Ioan Alexandru, Şerban Cioculescu, Zoe-Dumitrescu Buşulenga, Edgar Papu, Dinu C. Giurăscu ori Dumitru Stăniloae.

Licenţa în Teologie o obţine în cadrul Catedrei de Bizantinologie cu lucrarea „Ecouri bizantine în literatura română veche”, sub îndrumarea prof. Acad. Emilian Popescu. O dată cu finalizarea studiilor de teologie, debutează în revista „Familia” din Oradea cu poezia „Plugarul”, bucurându-se de susţinerea Anei Blandiana şi a criticului Alexandru Cistelecan.

În parohia Eşelniţa (Cazanele Dunării), care i-a fost încredinţată spre bună chivernisire de către Mitropolitul Nestor Vornicescu, construieşte Muzeul parohial „Episcop Iosif Tr. Bădescu”. Nu uită de poezie şi publică la Piteşti, în 1995, volumul de versuri „Clopotul de rouă”, obţinând premiul ,,Filocalia” al Patriarhiei Române. În 1997 publică „Smerenia cuvintelor” (revista „Astra” îi decernează premiul ,,Nicolae Steinhardt”), iar în 1999, împreună cu soţia, prof. Petronela Piştirică, publică volumul „Biserică şi societate”.

În 2001 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România şi publică volumul de versuri „Respiraţia ploilor”.

În perioada 2001 – 2008 ocupă funcţia de Consilier Cultural al Mitropoliei Olteniei, coordonând activitatea Editurii Mitropolia Olteniei, a revistelor ,,Mitropolia Olteniei” şi ,,Cetatea creştină” şi fondând emisiunea „La umbra Cuvântului”, la Radio Oltenia.

Continuă, în acelaşi timp, activitatea publicistică, în 2003 văzând lumina tiparului „Strigături în şopate(volum de versuri), în 2006 „Nespusele tăceri”, iar în 2007 şi 2008, primele ediţii din „Fărămituri de cuvinte” şi „Prolog din proloage”. Versuri, proză, recenzii continuă să publice în diverse reviste şi periodice (,,Luceafărul”, România Literară”, ,,Ramuri”, ,,Vestitorul Ortodoxiei”, ,,Ziarul Lumina”, etc.)

Cronicile îl impun ca pe un scriitor matur, poet al credinţei ,,topind mărturisirea în rugăciune” (Al. Cistelecan), care ,,se aşază firesc, prin valoare, în descendenţa unor Tudor Arghezi sau Vasile Voiculescu” (Al. Ştefănescu).

Anunțuri

Un gând despre „Incinerare cu lumânare?!

  1. Pacat ca si-a ales destinul acesta ,un actor atat de bun incat parea ca are si ceva bun pus de-o parte pentru sfarsitul lui, dar ne-am inselat toti acum..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s