Troparul Sf. Ierarh Grigorie de Nyssa (10 ianuarie)


Cel ce ești între ierarhi păstor ales și lumii învățător, temei dumnezeiștilor dogme și capul care cugetă. Iubit fiu al Capadociei și frate al marelui Vasile, suitu-te-ai la înălțimea virtuților, fericite. Pentru aceasta noi pururea te rugăm, Sfinte Ierarhe Grigorie, să mijlocești înaintea lui Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre.

DoarOrtodox

Sfântul Grigorie de Nyssa, trăitor al teologiei, filosof și mistic creștin (10 Ianuarie)

Frate mai mic al Sfântului Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, este între Parintii Capadocieni, filozoful cel mai metodic, fiind în acelasi timp si un teolog cu nimic mai prejos decât ceilalti doi, Sfântul Grigorie de Nazianz si arhiepiscopul Cezareei, Sfântul Vasile cel Mare. Ocupând un loc de frunte între teologii mistici ai Bisericii, Sfântul Grigorie a publicat mai multe lucrari, cele mai importante fiind cele de exegeza biblica si apologetice scrise împotriva ereziei ariene.

Sfântul Grigorie de Nyssa s-a nascut în anul 335, într-o familie credincioasa. Mama lui, Emilia, era fi ica unui martir din timpul persecutiei lui Diocletian, doi dintre fratii sai, Vasile al Cezareei Capadociei si Petru al Sevastiei au devenit episcopi si au fost trecuti mai târziu de Biserica în rândul sfintilor, iar sora sa, Macrina, cea mai mare dintre frati, a reprezentat un model de evlavie pentru toti membrii familiei, fiind si ea canonizata. Un alt frate, Navcratie, judecator de profesie, care înclina si el spre o viata de asceza, nu a apucat sa-si împlineasca gândurile sale duhovnicesti, murind de tânar.

Sfântul Vasile cel Mare, parintele formarii duhovnicesti a fratilor sai

Atmosferei de pietate din sânul familiei îi datoreaza Sfântul Grigorie formarea sa religioasa si teologica din anii tineretii sale. Acest fapt este marturisit de o scrisoare adresata fratelui sau, Petru, în care Grigorie îsi exprima multumirea adusa lui Vasile, numindu-l „parintele nostru si stapânul nostru”. Pentru ca era mai mare decât ei, viitorul episcop de Cezareea a primit din partea parintilor lui sarcina de a supraveghea educatia fratilor mai mici. Instructia lui a fost antidotul la lectiile primite în scolile pagâne ale timpului, unde, dupa cum stim din scrisorile Sfântului Grigorie de Nazianz, fratele lui, Sfântul Vasile cel Mare a petrecut ceva timp.

Chemarea la episcopat, o vocatie târzie?

Desi tânarul Grigorie dorea sa aleaga o cariera seculara, familia s-a straduit sa îi îndrume pasii spre slujirea Bisericii. Vasile, vazând ca singur nu are nici o sansa în a-l convinge pe Grigorie sa renunte la gândurile sale, a apelat la prietenii acestuia pentru a-i deturna intentiile. Dar totul a fost în zadar si Grigorie s-a casatorit. Exista chiar o scrisoare de condoleante a episcopului de Nazianz trimisa pentru a mângâia pe cel ramas singur dupa moartea sotiei sale, Teosevia, o femeie care asa cum o marturiseste numele ei, era foarte pioasa. Se crede ca înainte de hirotonia sa întru episcop, Grigorie, ar fi petrecut mai retras un timp, dar nu exista nici o marturie în acest sens. Numirea sa ca arhiereu în 371, pe scaunul de Nyssa, un orasel situat pe coasta Halysului, de-a lungul drumului între Cezareea si Ancyra a reprezentat o schimbare majora în viata lui Grigorie. Sa fi fost aceasta alegere rezultatul unei vocatii neasteptate?

Sfântul Vasile cel Mare ne spune ca era necesar sa învinga atitudinea refractara a fratelui sau, înainte ca el sa primeasca aceasta demnitate. Demnitatea de episcop era în acea vreme coplesita de pericole. Împaratii aveau foarte des obiceiul sa se amestece în treburile Bisericii, de multe ori impunând învataturi dogmatice straine credintei crestine autentice. Un exemplu concludent îl furnizeaza fratele sau, Vasile care a avut dispute intense cu împaratul arian Valens. Mai mult, în secolul al IV-lea nu era deloc neobisnuita practica fugii din fata acestei sarcini cu care era împovarat candidatul la cea mai înalta treapta ecleziastica. „Fugarii”, totusi erau aflati si adusi înapoi iar consacrarea ca episcop avea pâna la urma loc.

Daca a fost asa în cazul lui Grigorie sau chiar a simtit ca este nepotrivit cu aceasta demnitate, nu stim. În orice caz, Sfântul Vasile cel Mare va regreta mai târziu gestul de constrângere a fratelui sau.

Pretendentii la scaunul episcopal al Nyssei îl acuza pe Grigorie de înstrainarea bunurilor Bisericii

În scrisorile sale el deplânge atitudinea stângace si lipsita de fermitate a fratelui sau în conducerea treburilor episcopiei.

La aceste neajunsuri se adauga invidia unor pretendenti la scaunul de Nyssa, nemultumiti ca Grigorie a obtinut asa de repede acest post râvnit de multi din anturajul împaratului bizantin Valens. Toate acestea au facut ca într-una din sedintele adunarii episcopilor din zona sa fie aduse mai multe acuze contra episcopului de Nyssa, între care cele mai grave erau risipirea averilor eclesiastice si nereguli în alegerea si numirea sa ca arhiereu. Descurajat de tratamentul brutal si neomenos la care fusese supus, Grigorie avea sa paraseasca functia de episcop pâna la urcarea pe tronul imperial de la Constantinopol a împaratului Gratian.

Acesta îl va repune în treapta la sfârsitul anului 378.

Dedicat cu totul Bisericii, luptator împotriva ereziilor timpului

Peste câteva luni, episcopul Nyssei l-a pierdut fratele mult iubit, pe Sfântul Vasile cel Mare. De acum înainte, pentru Grigorie va începe o noua epoca de intensa activitate în slujba Bisericii.

În 379 el va participa la Sinodul de la Antiohia, convocat pentru a combate schisma meletiana. Curând dupa aceasta, pleaca în Palestina pentru a remedia situatia comunitatilor crestine din Arabia. Dar se pare ca aceasta calatorie nu a avut loc decât dupa Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol, întrunit la 381 de împaratul Teodosie pentru stabilirea adevaratei credinte.

Aici, Sfântul Grigorie a sustinut credinta niceeana si a încercat sa puna capat arianismului si ereziei pnevmatomahe în Rasarit.

La Constantinopol face dovada calitatilor sale de predicator

În capitala Imperiului, fratele Sfântului Vasile cel Mare a dovedit talentul sau oratoric în doua ocazii: prima, atunci când a rostit discursul de la întronizarea prietenului sau Grigore de Nazianz ca episcop al Constantinopolului, iar a doua a fost pareneza de la înmormântarea episcopului Meletie al Antiohiei. Se pare ca Sfântul Grigorie a fost prezent în Bizant dupa anul 381 mult mai des ca înainte. Doi ani mai târziu, îl întâlnim în capitala, fapt pe care îl confirma predica sa: „Cuvânt despre dumnezeirea Fiului si a Duhului Sfânt”.

Tot el a fost ales sa rosteasca cuvântul funerar la înmormântarea împaratesei Pulheria din anul 385 si putin dupa aceea si la moartea împaratesei Flacilla si nu episcopul Constantinopolului, cum prevedeau uzantele.

Dupa aceasta data nu se mai stie nimic legat de viata lui.

Scrierile apologetice si exegetice

Multe din scrierile sale sunt comentarii la cartile Scripturii. Un devotat admirator al lui Origen, Sfântul Grigorie a aplicat constant principiile hermeneuticii, ale scolii alexandrine. El este în permanenta în cautarea interpretarilor alegorice si a întelesurilor mistice. Ne-au ramas de la el opt Omilii la cartea Eclesiastului, unde afirma ca sufletul trebuie sa se ridice deasupra simturilor si ca adevarata pace poate fi gasita numai dispretuind slava lumii. Este autorul si a 15 Predici la Cântarea Cântarilor, cinci cuvântari semnificative Despre Rugaciunea Domneasca si opt Omilii la Fericiri.

Lucrarile sale cu caracter teologic au fost elaborate în a doua parte a vietii sale, când a urmat pas cu pas învatatura celorlalti doi capadocieni, Sfântul Vasile cel Mare si Sfântul Grigorie de Nazianz. Ca si ei, episcopul Nyssei apara unitatea Fiintei divine si Treimea Persoanelor. Cea mai importanta opera teologica ramâne Marele Cuvânt Catehetic, o aparare argumentata în 40 de capitole a învataturii crestine împotriva necredinciosilor si ereticilor. Dar cea mai vasta dintre scrierile sale este Contra lui Eunomie, o apologie a crezului niceean împotriva ereziei ariene, aceasta lucrare fiind una de referinta în lupta dusa pentru pastrarea adevaratei credinte. Sfântul Grigorie l-a combatut si pe Apolinarie de Laodiceea, care învata ca „Logosul Însusi S-a facut trup, dar n-a avut ratiune omeneasca, suflet rational, ci în persoana Lui, ratiunea era neschimbatoare, cereasca”. Prin aceasta conceptie eronata, Apolinarie distrugea integritatea sau deplinatatea firii umane a Mântuitorului primita la întrupare, si punea astfel în primejdie întreaga Sa opera mântuitoare. Sfântul Grigorie a scris si împotriva altor eretici cum ar fi : Sabelie si Macedonie care negau dumnezeirea Sfântului Duh. În lucrarea Despre destin, el apara libertatea umana de fatalismul astrologilor. O alta carte, Despre copii, dedicata prefectului Capadociei, Hieros, contine explicatii la întrebarea de ce Providenta divina îngaduie moartea prematura a copiilor.

În învatatura Sfântului Grigorie de Nyssa, omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu ca un reflex al desavârsirii si în mod special al libertatii dumnezeiesti. Cazut în stricaciune si coruptie, îmbracat de acum în „hainele de piele” ale mortalitatii si patimilor prin folosirea rea a libertatii, omul nu a putut fi restaurat în conditia sa primara decât prin Întruparea lui Hristos. Aderând prin botez la corpul lui Hristos, Biserica si crescând neîncetat prezenta în suflet a Domnului prin virtuti si Sfintele Taine, el poate progresa la infinit în unirea cu Dumnezeu, antrenând în aceasta neamul omenesc si universul întreg. Este învatatura despre epectaza, a urcusului neîntrerupt spre Dumnezeu.

„Astfel, în eternitatea veacului fara sfârsit, cel care alearga spre Tine devine întotdeauna mai mare si mai înalt decât el însusi, crescând prin bogatia harului. Dar cum ceea ce este cautat nu comporta limite în sine, capatul a ceea ce este gasit devine pentru cei care urca punctul de plecare în descoperirea unui bine mai înalt. Iar cel care urca nu se opreste niciodata de a merge din început în început prin începuturi care n-au sfârsit.”

 Apocatastaza, punctul sensibil din propovaduirea Sfântului Grigorie

Asupra discursului sau teologic s-a iscat însa o disputa cu privire la învatatura despre apocatastaza, nume dat în istoria Bisericii doctrinei care marturiseste ca în final, chiar si creaturile cazute, demonii si sufletele pacatosilor vor avea parte de fericirea dumnezeiasca, mântuindu-se.

Vorbind despre pedeapsa trecerii prin foc a sufletelor pacatoase, Sfântul Grigorie compara aceasta trecere cu aurul din topitoare care este lamurit, adica curatat de orice impuritate.

Pedeapsa arderii în foc nu este un scop în sine, ci este menita sa separe în suflet raul de bine, mizeria de ceea ce este pur. Desigur, lucrarea este una dureroasa, asprimea si durata ei fiind proportionala cu raul existent în fiecare suflet. Focul va dura atât cât în fiinta pacatosului va exista raul. Dar va veni un timp, afirma Sfântul Grigorie, când acest rau va disparea, si fiecare vointa libera se va întoarce la Dumnezeu, va fi în Dumnezeu. Urmând cuvintele Sfântului Apostol Pavel care în Epistola I Corinteni 15, 28 spune: „Dumnezeu va fi totul în toate”, Sfântul Grigorie de Nyssa concluzioneaza: „raul va avea un sfârsit”. Biserica a respins apocatastaza, ca fiind neconforma cu libertatea omului si cu dreptatea divina.

(Sinaxarul Sfintilor Capadocieni, Editura Cuvântul Vietii, Bucuresti, 2009)

DoarOrtodox

ACATISTUL SF. IERARH GRIGORIE DE NYSSA

  • Condacul 1:

Cel ce ai fost luminat de Duhul Sfânt, Sfinte Ierarhe Grigorie, te-ai arătat lumii ca un vrednic păstor, al cărui ochi lăuntric a văzut lucrările dumnezeieşti, iar cu toiagul înţelepciunii ai alungat, fericite, potrivnicii Bisericii lui Hristos, ferindu-ţi turma cuvântătoare de erezii; drept aceea, cu dragoste şi cu credinţă, îţi cântăm: Bucură-te, părinte Grigorie, arhiereul cel smerit al lui Hristos!

 

  • Icosul 1:

Pe arhipăstorul cel luminat şi întâiul între ierarhii Nyssei, pe Sfântul Grigorie, fratele cel după trup şi asemenea la fapte cu Marele Vasile, să-l cinstim după cuviinţă, ca pe un prieten şi casnic al lui Dumnezeu, zicându-i aşa:

Bucură-te, odraslă ieşită din viţă binecuvântată;
Bucură-te, lauda minunaţilor tăi părinţi, cinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, bucuria tatălui tău, fericitul Vasile;
Bucură-te, împlinirea rugăciunii mamei tale, evlavioasa Emilia;
Bucură-te, frate al Sfîntului Vasile, pe care l-ai numit „părinte şi dascăl al tău”;
Bucură-te, următor şi plinitor al sfaturilor cuvioasei Macrina, sora ta;
Bucură-te cu Petru, celălalt frate şi episcop al Sevastiei;
Bucură-te cu Navgratie, mult nevoitorul şi povăţuitorul tău;
Bucură-te, prieten al sfinţilor, proveniţi din rudenia ta;
Bucură-te, cel ce ai întregit ceata sfinţilor ierarhi;
Bucură-te, împreună locuitor al raiului cu toţi sfinţii lui Dumnezeu;
Bucură-te, părinte Grigorie, arhiereul cel smerit al lui Hristos!

  • Condacul al 2-lea:

Toată suflarea Capadociei s-a bucurat că din viţa neamului tău Dumnezeu a ridicat retori, conducători şi slujitori în felurite dregătorii lumeşti. Între aceştia, tu, ierarhe Grigorie, ai strălucit ca un luceafăr de dimineaţă în Biserica dreptmăritoare prin sfinţeania vieţii, apărând dreapta credinţă şi cântând lui Dumnezeu : Aliluia!

  • Icosul al 2-lea:

De vreme ce Hristos a ridicat însoţirea cea firească, prin taina nunţii, în lumina sfinţeniei şi a harului dumnezeiesc, după rânduiala lui Dumnezeu, tu, fericite Grigorie, ai cinstit cum se cuvine adevărata familie creştină în căsnicia ta cu Teosevia, podoaba Bisericii. Drept aceea, te lăudăm zicând:

Bucură-te, cinstitorul familiei întemeiată pe piatra Hristos;
Bucură-te, cel ce ai sfinţit însoţirea cea sfântă prin viaţă curată;
Bucură-te, pildă de sfinţenie pentru familiile creştine;
Bucură-te, adevărată însoţire prin Hristos în Biserica Sa;
Bucură-te, cel ce ai avut viaţă neprihănită în căsnicie;
Bucură-te, râvnitorul trezviei şi nepătimirii;
Bucură-te, plinătatea curăţiei duhovniceşti;
Bucură-te, cel ce ai fost numit părinte al părinţilor;
Bucură-te, cel ce ţi-ai păzit mintea curăţită de patimi;
Bucură-te, cel ce ai pătruns adâncurile Duhului;
Bucură-te, gând care străbate înălţimea cerului;
Bucură-te, părinte Grigorie, arhiereul cel smerit al lui Hristos!

  • Condacul al 3-lea:

Urmând învăţătura dumnezeiescului Pavel care zice: „Cercaţi duhurile pentru a nu cădea în înşelăciune”, te-ai aplecat, ierarhe preaînţelepte, inspirat de Duhul Sfânt, să tâlcuieşti Sfintele Scripturi în locurile cele greu de pătruns, scoţând din adâncurile lor dreapta învăţătură, pe care, urmând-o, rămânem statornici pe calea mântuirii, slăvind pe Dumnezeu în Treime lăudat şi cântând: Aliluia!

  • Icosul al 3-lea:

Lumină din lumina lui Hristos luând, Sfinte Grigorie, ai risipit întunericul eresurilor şi ai statornicit drepta credinţă . Drept aceea, lumina învăţăturilor tale au rămas mult folositoare pentru toate laturile creştinătăţii; căci cei ce împlininesc înţeleptele tale cuvinte se veselesc duhovniceşte, cântându-ţi unele ca acestea:

Bucură-te, luminătorul lumii şi dascălul Bisericii
Bucură-te, blândul păstor, care ai aflat oaia cea rătăcită;
Bucură-te, purtătorul luminii lui Hristos în întunericul acestei lumi;
Bucură-te, apărătorul dreptei credinţe şi împlinitorul virtuţilor;
Bucură-te, mustrătorul ereticilor şi propovăduitorul adevărului;
Bucură-te, părinte al credinţei celei lucrătoare prin iubire;
Bucură-te, luptătorul împotriva celor ce strică adevărul mântuitor;
Bucură-te, povăţuitorul şi sprijinitorul celor smeriţi şi curaţi cu inima;
Bucură-te, îndrumătorul credincioşilor pe calea mântuirii;
Bucură-te, tămăduitorul bolilor pricinuite de păcate;
Bucură-te, ierarhe plin de evlavie şi de bucurie duhovnicească;
Bucură-te, părinte Grigorie, arhiereul cel smerit al lui Hristos!

  • Condacul al 4-lea:

Precum oarecând credincioşii Nyssei, pe care i-ai păstorit, te-au avut pe tine stâlp şi ancoră nemişcată a Bisericii, şi acum, după mutarea ta în veşnicile locaşuri, creştinii de pretutindeni te-au dobândit, Sfinte Părinte, apărător nemitarnic şi rugător fierbinte al lor. Pentru aceasta au rămas statornici în credinţa dreptmăritoare, cântând lui Dumnezeu, din neam în   neam: Aliluia!

  • Icosul al 4-lea:

Părăsind filosofia deşartă a acestei lumi trecătoare, ai fost chemat să slujeşti lui Hristos, ajungând la adevărata filosofie, care este gândirea la moarte şi la Împărăţia cea veşnică. Aceasta ţi-a dat aripi, Sfinte Grigorie, să te ridici la înălţimea cugetării de Dumnezeu, iar nouă, inspiraţie să-ţi cântăm:

Bucură-te, cel ce ca Pavel ai socotit nebună înţelepciunea acestei lumi;
Bucură-te, ritor preaînţelept şi filosof plin de smerenie;
Bucură-te, cel într-armat cu gândul la moarte şi la viaţa veşnică;
Bucură-te, că ai dobândit evlavia părinţilor celor de demult;
Bucură-te, bucuria rudeniilor tale întru sfinţenie;
Bucură-te, logos auzit în Capadocia şi în toate laturile creştinătăţii;
Bucură-te, cel ce-ai condus sufletele păstoriţilor tăi spre Împărăţia cea de sus;
Bucură-te, cel ce ai tâlcuit Scripturile pe înţelesul tuturor;
Bucură-te, izvorul din care curge miere duhovnicească;
Bucură-te, aducătorul de pace din pacea lui Hristos;
Bucură-te, suflet încărcat cu roadele Duhului Sfânt;
Bucură-te, părinte Grigorie, arhiereul cel smerit al lui Hristos!

  • Condacul al 5-lea:

Despărţirea vremelnică de sora ta ţi-a adus în suflet tristeţe, dar cunoscându-i nevoinţele şi văzându-i sfârşitul vieţii, ai primit mângâiere de la Dumnezeu, părinte, teologhisind virtuţile ei şi, aducând slavă lui Dumnezeu, Cel ce a primit sufletul ei, ai cântat: Aliluia!

  •  Icosul al 5-lea:

In spaţiul iubirii treimice ţi-ai petrecut viaţa, ierarhe al lui Hristos, căci teologhisind înaintea ereticilor şi păgânilor închinarea la Dumnezeu, Cel Unu în fiinţă şi întreit în Persoane, ai primit, prin Duhul Sfânt, darul înainte-vederii şi al înaltei cugetări, pentru care noi, minunându-ne de faptele şi învăţăturile tale, cântăm:

Bucură-te, închinător şi slăvitor al Dumnezeului-Treime;
Bucură-te, glasul care cuvântează adevăruri dumnezeieşti;
Bucură-te, raţiune iluminată de raţiunea lui Hristos;
Bucură-te, purtătorul făcliei adevărului în întunericul acestei lumi;
Bucură-te, minte care s-a înălţat prin cunoaştere către Dumnezeu;
Bucură-te, stâlp de foc aşezat înaintea credincioşilor;
Bucură-te, tâlcuitorul rugăciunii lăsate nouă de Hristos;
Bucură-te, cântăreţul care cântă măririle lui Dumnezeu;
Bucură-te, fericite, cel ce ai fericit pe cei curaţi cu inima;
Bucură-te, desţelenitorul ogorului lumii păgâne şi semănătorul cuvântului vieţii;
Bucură-te, povăţuitorul credincioşilor pe calea mântuirii;
Bucură-te, părinte Grigorie, arhiereul cel smerit al lui Hristos!

  • Condacul al 6-lea:

Cu Vasile cel Mare, luminătorul Capadociei, şi Petru al Sevastiei, împreună cu Macrina cuvioasa, pildă duhovnicească pentru familia voastră, Sfinte ierarhe Grigorie, aţi luminat toată lumea care se minunează de înţelepciunea voastră, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

  •  Icosul al 6-lea:

Treime de ierarhi sfinţiţi au ieşit din familia ta cea binecuvântată pentru a lăuda pe Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită. Dar tu, Părinte Grigorie, ai fost ales îndeosebi ca să teologhiseşti descoperirile Dumnezeirii Celei întreit strălucitoare, pentru care te lăudăm zicând:

Bucură-te, slăvitorul Sfintei Treimi celei nedespărţite;
Bucură-te, teolog iscusit, care ai statornicit adevărul despre Sfinta Treime;
Bucură-te, minte luminată de Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh;
Bucură-te, inimă scăldată în iubirea treimică;
Bucură-te, gură adăpată din izvorul Preasfintei Treimi;
Bucură-te, locaş sfinţit de harul dumnezeiesc al Treimii;
Bucură-te, mărturisitor al adevărului trinitar descoperit lumii;
Bucură-te, propovăduitor al singurului Dumnezeu în Treime lăudat;
Bucură-te, vistieria bunătăţilor Sfintei Treimi în mijlocul pământenilor;
Bucură-te, călăuza creştinilor pe calea care duce la întâlnirea cu Dumnezeu treimic;
Bucură-te, închinătorul Dumnezeului-Iubire, slăvit în trei Ipostasuri;
Bucură-te, părinte Grigorie, arhiereul cel smerit al lui Hristos!

  • Condacul al 7-lea:

Darurile primite de la Dumnezeu nu le-ai îngropat ca sluga netrebnică, ci le-ai arătat şi înmulţit în lume; pentru aceasta, credincioşii Bisericii dreptmăritoare, văzând faptele tale cele bune şi împărtăşindu-se din învăţăturile tale, ierarhe, au slăvit pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, cântând: Aliluia!

  • Icosul al 7-lea:

Dumnezeul nostru, închinat în trei Ipostasuri, cheamă pe fiecare pe nume să intre întru iubirea Sa. Chemat ai fost şi tu, Sfinte Grigorie, să te sălăşluieşti în dragostea Lui, împreună cu cei de un nume cu tine, care, de-a lungul veacurilor, au fost aleşi să cânte măririle Preasfântei Treimi. Veniţi dar, iubitorilor de sfinţi, să-l cinstim pe marele Grigorie al Nyssei, ca pe un părinte iubitor de Hristos şi în comuniune cu cei de un nume cu el, zicând:

Bucură-te, părinte Grigorie, luminătorul Nyssei şi a toată Capadocia;
Bucură-te, împreună lucrător în via Domnului cu Grigorie Teologul;
Bucură-te, cel ce ai lăsat în scris viaţa Sfântului Grigorie Taumaturgul;
Bucură-te, râvnitorul şi rugătorul, asemenea Sfântului Grigorie Luminătorul;
Bucură-te, împreună locuitor în sălaşurile cereşti cu Sfântul Grigorie Decapolitul;
Bucură-te, liturghisitorul în liturghia cerească cu Sfântul Grigorie Dialogul;
Bucură-te, rugătorul Sfintei Treimi, împreună cu Sfântul Grigorie Sinaitul;
Bucură-te, văzătorul Luminii Taborice cu Sfântul Grigorie Palama;
Bucură-te, învăţătorul şi mărturisitorul dreptei credinţe, asemenea Sfântului Grigorie Dascălul;
Bucură-te, cel dintâi în ceata părinţilor cu numele Grigorie;
Bucură-te, că numele tău cu al celorlalţi este înscris în cartea harului;
Bucură-te, părinte Grigorie, arhiereul cel smerit al lui Hristos!

  • Condacul al 8-lea:

Credinţa păzind şi pe Hristos propovăduind că este Unul din Treimea Cea de o fiinţă, calea lumii acesteia săvârşind, când Bunul Dumnezeu a voit, te-a chemat pe tine, Grigorie, să te împărtăşeşti de veşnicele bunătăţi ale Împărăţiei cerurilor, unde împreună cu îngerii cânţi neîncetat: Aliluia!

  • Icosul al 8-lea:

Toată viaţa ta, Sfinte ierarhe Grigorie, a fost un neîncetat urcuş duhovnicesc, din slavă în slavă, spre asemănarea cu Dumnezeu şi cunoaşterea tainelor care trezesc în suflete nădejdea mântuirii. De vreme ce tu, Părinte, te sălăşluieşti în Împărăţia cerurilor, acum Hristos, pe Care L-ai iubit, îţi descoperă lămurit pe cele ce le-ai nădăjduit în lumea aceasta. Şi, pentru că vorbeşti cu El faţă către faţă, noi, cei de pe pământ, îţi cântăm:

Bucură-te, Sfinte Grigorie Arhipăstorul Nyssei, preamărit de Hristos;
Bucură-te, cel ce ai transfigurat timpul vieţii în timp al îndumnezeirii;
Bucură-te, cel ce ai fost în permanentă stare de jertfă pentru mântuirea sufletului;
Bucură-te, cel ce petreci cu sfinţii în iubirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te împărtăşeşti în Liturghia cerească cu Arhiereul Cel veşnic;
Bucură-te, cel ce pomeneşti în locaşul ceresc pe cei ce cinstesc numele tău pe pământ;
Bucură-te, cel ce te desfătezi în viaţa veşnică pe care-ai dorit-o pururea;
Bucură-te, că ochii tăi lăuntrici văd acum frumuseţile cele negrăite ale Raiului;
Bucură-te, cel ce te îndulceşti din bunătăţile cele nădăjduite în viaţa pământească;
Bucură-te, că cele ce le-ai teologhisit s-au adeverit în ceruri;
Bucură-te, cel ce ai lăsat pe pământ sfintele tale moaşte, pline de har dumnezeiesc;
Bucură-te, părinte Grigorie, arhiereul cel smerit al lui Hristos!

  • Condacul al 9-lea:

Lucrarea pastorală şi dumnezeieştile tale învăţături s-au răspândit în toate laturile creştinătăţii, Sfinte Grigorie. De aceea, soborniceşte te cinstim ca pe un mare dascăl al lumii şi ierarh şi, închinându-ne moaştelor tale, mulţumim lui Dumnezeu, Cel ce te-a preamărit, şi-I cântăm: Aliluia!

  • Icosul al 9-lea:

Atunci când pacea Bisericii a fost tulburată de învăţăturile cele greşite ale ereticilor, tu, părinte sfinte, te-ai arătat împăciuitorul şi ocrotitorul credincioşilor, dar şi varga lui Dumnezeu care alungă din ţarina creştinilor dreptmăritori pe semănătorii neghinei vrăjmaşului. Pentru curajul şi învăţătura ta, inspirată de Duhul Sfânt, Biserica te preamăreşte, zicând:

Bucură-te, cel ce ai păstrat întreagă cămaşa lui Hristos cea necusută de mână;
Bucură-te, că ai înfruntat pe hulitorul de Dumnezeu, Macedonie;
Bucură-te, cel ce ai alungat pe Eunomie şi ai defăimat învăţătura sa;
Bucură-te, cel ce ai dezrădăcinat învăţătura cea rea a arienilor;
Bucură-te, că ai ruşinat pe Sabelie, cel rău credincios;
Bucură-te, că ai certat pe Apolinarie ereticul;
Bucură-te, că ai mustrat pe împăratul Valens cel semeţ;
Bucură-te, cel ce ai liniştit furtunile pornite asupra Bisericii;
Bucură-te, împăciuitorul Bisericilor din Palestina şi Arabia;
Bucură-te, mărturisitorul credinţei dreptmăritoare şi trăitorul ei;
Bucură-te, scară de mântuire pentru credincioşii ortodocşi;
Bucură-te, părinte Grigorie, arhiereul cel smerit al lui Hristos!

  • Condacul al 10-lea:

Cugetând pururea la nepătrunsele taine ale Prea Sfintei Treimi Celei nedespărţite, ţi s-a descoperit, mărite Grigorie, că la Dumnezeu voinţa este egală cu puterea şi ştiinţa. De aceea ne-ai învăţat cum să deosebim duhurile ştiinţei acestei lumi de duhul Scripturii cel plin de înţelepciune, care ne face să credem şi să mărturisim pe Cel ce este izvorul cunoaşterii şi al mântuirii pentru cei ce cântă fără încetare: Aliluia!

  • Icosul al 10-lea:

Scrierile tale insuflate de Duhul Sfânt au făcut statornici în dreapta credinţă pe toţi creştini Bisericii lui Hristos, îndepărtând eresurile şi dezbinările dintre ei. Din acestea sorbim şi noi, astăzi, învăţătura despre Dumnezeu închinat în Trei Ipostasuri şi tot sfatul trebuitor mântuirii sufletelor. Pentru aceasta, cu mulţumire, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, dascăl iscusit pătruns de lumina Prea Sfintei Treimi;
Bucură-te, străjer al adevărului revelat şi împlinitor al poruncilor dumnezeişti;
Bucură-te, noian de înţelepciune prin care ai risipit eresurile;
Bucură-te, izvor sfinţit de Hristos din care curge miere duhovnicească;
Bucură-te, vistierie în care se păstrează comoara adevărului;
Bucură-te, far strălucitor care luminează calea mântuirii;
Bucură-te, chivernisitorul talanţilor primiţi de la Dumnezeu;
Bucură-te, teolog cu smerită cugetare care L-ai dorit pe Hristos;
Bucură-te, auroră care acoperă ţinuturile creştineşti;
Bucură-te, sol al lui Hristos care aduce pace cerească pe pământ;
Bucură-te, acoperământul sub care se adăpostesc credincioşii;
Bucură-te, părinte Grigorie, arhiereul cel smerit al lui Hristos!

  • Condacul al 11-lea:

Tu, părinte, ne-ai arătat că niciodată nu putem cunoaşte ce este Dumnezeu în fiinţa Sa, dar putem să ne ridicăm, prin credinţă şi virtuţi, pe treptele desăvârşirii până la unirea cu El în dragostea lui Hristos, unde vom vedea faţă către faţă pe Cel ce L-am dorit şi unde vom petrece veşnic cu sfinţii şi cu toate puterile cereşti, cântând: Aliluia!

  • Icosul al 11-lea:

Asemănatu-te-ai la înţelepciune cu Pavel, apostolul neamurilor; căci precum acela, şi tu, Părinte, ai fost trimis de Dumnezeu să propovăduieşti lumii pe Cel ce este negrăit, necuprins, nevăzut şi neîncăput de universul creat, dar Care este văzut duhovniceşte de cei smeriţi şi curaţi cu inima. Pildă de această trăire în Dumnezeu arătându-te, Sfinte Ierarhe Grigorie, te lăudăm, zicând:

Bucură-te, cămară sfinţită în care locuieşte Hristos;
Bucură-te, fereastră prin care ne vine lumină din cer ;
Bucură-te, crin dumnezeiesc răsădit în grădina raiului;
Bucură-te, mlădiţă care nu te-ai despărţit de viţa Hristos;
Bucură-te, vas al Duhului Sfânt în care se păstrează apa vieţii;
Bucură-te, candelă pururea aprinsă în lăcaşurile cereşti;
Bucură-te, necontenită cercetare a adâncurilor Prea Sfintei Treimi;
Bucură-te, purtătorul rugăciunilor noastre la Dumnezeu;
Bucură-te, chip înfrumuseţat de virtuţi în care se odihneşte Hristos;
Bucură-te, mâna prin care Dumnezeu ne trimite daruri cereşti ;
Bucură-te, tâlcuitorul Cântării Cântărilor şi cântăreţul măririlor lui Dumnezeu;
Bucură-te, părinte Grigorie, arhiereul cel smerit al lui Hristos!

  • Condacul al 12-lea:

Împărăţia cerurilor ai dobândit de la Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Grigorie, după ce în toată viaţa pământească ai fost împlinitor al virtuţilor. Roagă-te pentru noi, Părinte al nostru, ca, prin pocăinţa noastră, Dumnezeu să ne curăţească sufletele de patimi şi să ne lumineze mintea pentru a cunoaşte adevărul dumnezeiesc şi a merge pe calea mântuirii spre viaţa veşnică, unde cu toţi sfinţii şi cetele cereşti să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

  • Icosul al 12-lea:

Din racla moaştelor tale, luminătorule al lumii, Grigorie, izvorăsc tămăduiri şi orice folos duhovnicesc celor ce cinstesc numele tău şi săvârşesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. Dumnezeu, Care te-a preaslăvit, primeşte tămâia rugăciunilor tale la tronul cel preaînalt, iar nouă ne trimite, prin tine, putere şi har ca să luptăm împotriva ispitelor acestui veac şi să-ţi cântăm aşa:

Bucură-te, cel ce ne-ai lăsat moaştele tale pline de mireasmă dumnezeiască;
Bucură-te, că binecuvintezi locaşul ce adăposteşte sfintele tale moaşte;
Bucură-te, tămăduitorul bolilor de nevindecat celor ce te cinstesc cu credinţă;
Bucură-te, ocrotitorul tinerilor căsătoriţi ce se închină sfintelor tale moaşte;
Bucură-te, ajutătorul nemitarnic al părinţilor născători de prunci;
Bucură-te, sprijinitorul căsniciilor întemeiate pe piatra Hristos;
Bucură-te, mâna prelungită a lui Dumnezeu care binecuvintează familia;
Bucură-te, grai prin care Dumnezeu vorbeşte tinerilor căsătoriţi,
Bucură-te, locaş care adăposteşti familiile oropsite;
Bucură-te, izvor din care se adapă tinerii căutători de înţelepciune;
Bucură-te, călăuză celor ce doresc să ajungă în Împărăţia cea veşnică;
Bucură-te, părinte Grigorie, arhiereul cel smerit al lui Hristos!

  • Condacul al 13-lea:

O, Sfinte Ierarhe Grigorie, arhiereul lui Hristos, smeritul păstor sufletesc al cetăţii Nyssei, învăţătorul cel duhovnicesc al lumii, fii rugător înaintea lui Dumnezeu, în Treime lăudat, pentru noi cei ce săvârşim sfântă pomenirea ta, ca să ne curăţească de păcatele sufleteşti şi trupeşti şi să ne lumineze mintea pentru a rămâne în dreapta credinţă, urcând treptele suişului duhovnicesc către Împărăţia cea veşnică, unde sfinţii cu îngerii cîntă fără încetare: Aliluia!

( Acest condac se zice de 3 ori, apoi se repetă Icosul 1 şi Condacul 1).

  • După aceea se citeşte această rugăciune 

Sfinte Ierarhe Grigorie, păstorul cel bun al cetăţii Nyssei, luminătorul creştinilor, dascălul Bisericii lui Hristos, propovăduitorul înţelept al credinţei dreptmăritoare, teolog iscusit al adevărului, lumină aprinsă din lumina lui Hristos, care a risipit întunericul eresurilor, apostol trimis de Dumnezeu în lume să caute oaia cea rătăcită prin munţii fărădelegilor; cel ce ai teologhisit adevărul despre Sfânta Treime, Dumnezeu întru o fiinţă şi întreit în Persoane, tâlcuitor înţelept al Sfintelor Scripturi, minte luminată de Duhul Sfânt care a pătruns în adâncurile tainelor dumnezeieşti, Părinte al Părinţilor celor de demult, care ai fost aşezat în lumina cea neînserată a împărăţiei cerurilor; cel ce, prin voia lui Dumnezeu, ne-ai lăsat spre mângâiere sfintele tale moaşte pline de mireasmă dumnezeiască, ascultă-ne în ceasul acesta, pe noi, cei ce cinstim numele tău şi dorim să ne adăpăm din izvorul cel nesecat al înţelepciunii tale. Tămăduieşte rănile cele greu de vindecat ale lumii căzute în păcate şi fărădelegi, vindecă bolile trupeşti şi sufleteşti ale celor ce se închină sfintei tale icoane şi cinstesc cu dragoste sfintele tale moaşte. Dă fiecăruia, din vistieria bunătăţilor pe care le-ai primit de la Dumnezeu, ceea ce este de trebuinţă: pruncilor creştere uşoară, tinerilor pricepere să deprindă din noianul ştiinţelor învăţătura cea dreaptă şi folositoare, monahilor smerenie şi răbdare, preoţilor ascultare şi râvnă pentru casa lui Dumnezeu, ierarhilor înţelepciune şi dreaptă socoteală în păstorirea credincioşilor pe calea mântuirii. Trimite de la Dumnezeu peste ţinuturile unde se preamăreşte numele Prea Sfintei Treimi, închinat în Trei ipostasuri, binecuvântare şi pace cerească , iar creştinilor dreptmăritori le ajută să rămână nedespărţiţi de Trupul Tainic al Mântuitorului Hristos. Întăreşte, prin puterea Duhului Sfânt, pe toţi fiii şi fiicele Bisericii noastre să ţină aprinsă, în sufletele lor, candela credinţei, să nu-şi piardă nădejdea mânturii şi să rămână în dragostea lui Hristos până în sfârşit. Apără, Sfinte Ierarhe, pe cei fără de ajutor; bolnavilor dă-le vindecare, săracilor şi celor necăjiţi hrană şi adăpost; întăreşte-le căsniciile, pe bătrâni şi neputincioşi ajută-i, conducătorilor neamurilor şi celor din înalte dregătorii, dăruieşte-le dreaptă socoteală şi gânduri bune pentru Biserica lui Hristos. Pe toţi ne călăuzeşte pe calea ce duce spre Împărăţia cerurilor, unde ne vom bucura, împreună cu tine, de bunătăţile cele veşnice, slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, în vecii vecilor. Amin.

N.B. Acatist alcatuit de Preasfinţitul Ioachim Bacauanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacăului, dupa un text al Arhim. Clement Haralam de la Schitul Prodrom, Muntele Athos. Textul a fost diortosit de Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriarhal

DoarOrtodox

Anunțuri

Un gând despre „Troparul Sf. Ierarh Grigorie de Nyssa (10 ianuarie)

  1. Pingback: Sf. Grigorie, episcopul Nissei | † DOAR ORTODOX †

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s