Troparul Sf. Ierarh Grigorie de Nyssa – 10 ianuarie


Cel ce ești între ierarhi păstor ales și lumii învățător, temei dumnezeiștilor dogme și capul care cugetă. Iubit fiu al Capadociei și frate al marelui Vasile, suitu-te-ai la înălțimea virtuților, fericite. Pentru aceasta noi pururea te rugăm, Sfinte Ierarhe Grigorie, să mijlocești înaintea lui Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre.

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

Sfântul Grigorie de Nyssa, traitor al teologiei, filosof si mistic crestin (10 Ianuarie)

Frate mai mic al Sfântului Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, este între Parintii Capadocieni, filozoful cel mai metodic, fiind în acelasi timp si un teolog cu nimic mai prejos decât ceilalti doi, Sfântul Grigorie de Nazianz si arhiepiscopul Cezareei, Sfântul Vasile cel Mare. Ocupând un loc de frunte între teologii mistici ai Bisericii, Sfântul Grigorie a publicat mai multe lucrari, cele mai importante fiind cele de exegeza biblica si apologetice scrise împotriva ereziei ariene.

Sfântul Grigorie de Nyssa s-a nascut în anul 335, într-o familie credincioasa. Mama lui, Emilia, era fi ica unui martir din timpul persecutiei lui Diocletian, doi dintre fratii sai, Vasile al Cezareei Capadociei si Petru al Sevastiei au devenit episcopi si au fost trecuti mai târziu de Biserica în rândul sfintilor, iar sora sa, Macrina, cea mai mare dintre frati, a reprezentat un model de evlavie pentru toti membrii familiei, fiind si ea canonizata. Un alt frate, Navcratie, judecator de profesie, care înclina si el spre o viata de asceza, nu a apucat sa-si împlineasca gândurile sale duhovnicesti, murind de tânar.

Sfântul Vasile cel Mare, parintele formarii duhovnicesti a fratilor sai

Atmosferei de pietate din sânul familiei îi datoreaza Sfântul Grigorie formarea sa religioasa si teologica din anii tineretii sale. Acest fapt este marturisit de o scrisoare adresata fratelui sau, Petru, în care Grigorie îsi exprima multumirea adusa lui Vasile, numindu-l „parintele nostru si stapânul nostru”. Pentru ca era mai mare decât ei, viitorul episcop de Cezareea a primit din partea parintilor lui sarcina de a supraveghea educatia fratilor mai mici. Instructia lui a fost antidotul la lectiile primite în scolile pagâne ale timpului, unde, dupa cum stim din scrisorile Sfântului Grigorie de Nazianz, fratele lui, Sfântul Vasile cel Mare a petrecut ceva timp.

Chemarea la episcopat, o vocatie târzie?

Desi tânarul Grigorie dorea sa aleaga o cariera seculara, familia s-a straduit sa îi îndrume pasii spre slujirea Bisericii. Vasile, vazând ca singur nu are nici o sansa în a-l convinge pe Grigorie sa renunte la gândurile sale, a apelat la prietenii acestuia pentru a-i deturna intentiile. Dar totul a fost în zadar si Grigorie s-a casatorit. Exista chiar o scrisoare de condoleante a episcopului de Nazianz trimisa pentru a mângâia pe cel ramas singur dupa moartea sotiei sale, Teosevia, o femeie care asa cum o marturiseste numele ei, era foarte pioasa. Se crede ca înainte de hirotonia sa întru episcop, Grigorie, ar fi petrecut mai retras un timp, dar nu exista nici o marturie în acest sens. Numirea sa ca arhiereu în 371, pe scaunul de Nyssa, un orasel situat pe coasta Halysului, de-a lungul drumului între Cezareea si Ancyra a reprezentat o schimbare majora în viata lui Grigorie. Sa fi fost aceasta alegere rezultatul unei vocatii neasteptate?

Sfântul Vasile cel Mare ne spune ca era necesar sa învinga atitudinea refractara a fratelui sau, înainte ca el sa primeasca aceasta demnitate. Demnitatea de episcop era în acea vreme coplesita de pericole. Împaratii aveau foarte des obiceiul sa se amestece în treburile Bisericii, de multe ori impunând învataturi dogmatice straine credintei crestine autentice. Un exemplu concludent îl furnizeaza fratele sau, Vasile care a avut dispute intense cu împaratul arian Valens. Mai mult, în secolul al IV-lea nu era deloc neobisnuita practica fugii din fata acestei sarcini cu care era împovarat candidatul la cea mai înalta treapta ecleziastica. „Fugarii”, totusi erau aflati si adusi înapoi iar consacrarea ca episcop avea pâna la urma loc.

Daca a fost asa în cazul lui Grigorie sau chiar a simtit ca este nepotrivit cu aceasta demnitate, nu stim. În orice caz, Sfântul Vasile cel Mare va regreta mai târziu gestul de constrângere a fratelui sau.

Pretendentii la scaunul episcopal al Nyssei îl acuza pe Grigorie de înstrainarea bunurilor Bisericii

În scrisorile sale el deplânge atitudinea stângace si lipsita de fermitate a fratelui sau în conducerea treburilor episcopiei.

La aceste neajunsuri se adauga invidia unor pretendenti la scaunul de Nyssa, nemultumiti ca Grigorie a obtinut asa de repede acest post râvnit de multi din anturajul împaratului bizantin Valens. Toate acestea au facut ca într-una din sedintele adunarii episcopilor din zona sa fie aduse mai multe acuze contra episcopului de Nyssa, între care cele mai grave erau risipirea averilor eclesiastice si nereguli în alegerea si numirea sa ca arhiereu. Descurajat de tratamentul brutal si neomenos la care fusese supus, Grigorie avea sa paraseasca functia de episcop pâna la urcarea pe tronul imperial de la Constantinopol a împaratului Gratian.

Acesta îl va repune în treapta la sfârsitul anului 378.

Dedicat cu totul Bisericii, luptator împotriva ereziilor timpului

Peste câteva luni, episcopul Nyssei l-a pierdut fratele mult iubit, pe Sfântul Vasile cel Mare. De acum înainte, pentru Grigorie va începe o noua epoca de intensa activitate în slujba Bisericii.

În 379 el va participa la Sinodul de la Antiohia, convocat pentru a combate schisma meletiana. Curând dupa aceasta, pleaca în Palestina pentru a remedia situatia comunitatilor crestine din Arabia. Dar se pare ca aceasta calatorie nu a avut loc decât dupa Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol, întrunit la 381 de împaratul Teodosie pentru stabilirea adevaratei credinte.

Aici, Sfântul Grigorie a sustinut credinta niceeana si a încercat sa puna capat arianismului si ereziei pnevmatomahe în Rasarit.

La Constantinopol face dovada calitatilor sale de predicator

În capitala Imperiului, fratele Sfântului Vasile cel Mare a dovedit talentul sau oratoric în doua ocazii: prima, atunci când a rostit discursul de la întronizarea prietenului sau Grigore de Nazianz ca episcop al Constantinopolului, iar a doua a fost pareneza de la înmormântarea episcopului Meletie al Antiohiei. Se pare ca Sfântul Grigorie a fost prezent în Bizant dupa anul 381 mult mai des ca înainte. Doi ani mai târziu, îl întâlnim în capitala, fapt pe care îl confirma predica sa: „Cuvânt despre dumnezeirea Fiului si a Duhului Sfânt”.

Tot el a fost ales sa rosteasca cuvântul funerar la înmormântarea împaratesei Pulheria din anul 385 si putin dupa aceea si la moartea împaratesei Flacilla si nu episcopul Constantinopolului, cum prevedeau uzantele.

Dupa aceasta data nu se mai stie nimic legat de viata lui.

Scrierile apologetice si exegetice

Multe din scrierile sale sunt comentarii la cartile Scripturii. Un devotat admirator al lui Origen, Sfântul Grigorie a aplicat constant principiile hermeneuticii, ale scolii alexandrine. El este în permanenta în cautarea interpretarilor alegorice si a întelesurilor mistice. Ne-au ramas de la el opt Omilii la cartea Eclesiastului, unde afirma ca sufletul trebuie sa se ridice deasupra simturilor si ca adevarata pace poate fi gasita numai dispretuind slava lumii. Este autorul si a 15 Predici la Cântarea Cântarilor, cinci cuvântari semnificative Despre Rugaciunea Domneasca si opt Omilii la Fericiri.

Lucrarile sale cu caracter teologic au fost elaborate în a doua parte a vietii sale, când a urmat pas cu pas învatatura celorlalti doi capadocieni, Sfântul Vasile cel Mare si Sfântul Grigorie de Nazianz. Ca si ei, episcopul Nyssei apara unitatea Fiintei divine si Treimea Persoanelor. Cea mai importanta opera teologica ramâne Marele Cuvânt Catehetic, o aparare argumentata în 40 de capitole a învataturii crestine împotriva necredinciosilor si ereticilor. Dar cea mai vasta dintre scrierile sale este Contra lui Eunomie, o apologie a crezului niceean împotriva ereziei ariene, aceasta lucrare fiind una de referinta în lupta dusa pentru pastrarea adevaratei credinte. Sfântul Grigorie l-a combatut si pe Apolinarie de Laodiceea, care învata ca „Logosul Însusi S-a facut trup, dar n-a avut ratiune omeneasca, suflet rational, ci în persoana Lui, ratiunea era neschimbatoare, cereasca”. Prin aceasta conceptie eronata, Apolinarie distrugea integritatea sau deplinatatea firii umane a Mântuitorului primita la întrupare, si punea astfel în primejdie întreaga Sa opera mântuitoare. Sfântul Grigorie a scris si împotriva altor eretici cum ar fi : Sabelie si Macedonie care negau dumnezeirea Sfântului Duh. În lucrarea Despre destin, el apara libertatea umana de fatalismul astrologilor. O alta carte, Despre copii, dedicata prefectului Capadociei, Hieros, contine explicatii la întrebarea de ce Providenta divina îngaduie moartea prematura a copiilor.

În învatatura Sfântului Grigorie de Nyssa, omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu ca un reflex al desavârsirii si în mod special al libertatii dumnezeiesti. Cazut în stricaciune si coruptie, îmbracat de acum în „hainele de piele” ale mortalitatii si patimilor prin folosirea rea a libertatii, omul nu a putut fi restaurat în conditia sa primara decât prin Întruparea lui Hristos. Aderând prin botez la corpul lui Hristos, Biserica si crescând neîncetat prezenta în suflet a Domnului prin virtuti si Sfintele Taine, el poate progresa la infinit în unirea cu Dumnezeu, antrenând în aceasta neamul omenesc si universul întreg. Este învatatura despre epectaza, a urcusului neîntrerupt spre Dumnezeu.

„Astfel, în eternitatea veacului fara sfârsit, cel care alearga spre Tine devine întotdeauna mai mare si mai înalt decât el însusi, crescând prin bogatia harului. Dar cum ceea ce este cautat nu comporta limite în sine, capatul a ceea ce este gasit devine pentru cei care urca punctul de plecare în descoperirea unui bine mai înalt. Iar cel care urca nu se opreste niciodata de a merge din început în început prin începuturi care n-au sfârsit.”

 Apocatastaza, punctul sensibil din propovaduirea Sfântului Grigorie

Asupra discursului sau teologic s-a iscat însa o disputa cu privire la învatatura despre apocatastaza, nume dat în istoria Bisericii doctrinei care marturiseste ca în final, chiar si creaturile cazute, demonii si sufletele pacatosilor vor avea parte de fericirea dumnezeiasca, mântuindu-se.

Vorbind despre pedeapsa trecerii prin foc a sufletelor pacatoase, Sfântul Grigorie compara aceasta trecere cu aurul din topitoare care este lamurit, adica curatat de orice impuritate.

Pedeapsa arderii în foc nu este un scop în sine, ci este menita sa separe în suflet raul de bine, mizeria de ceea ce este pur. Desigur, lucrarea este una dureroasa, asprimea si durata ei fiind proportionala cu raul existent în fiecare suflet. Focul va dura atât cât în fiinta pacatosului va exista raul. Dar va veni un timp, afirma Sfântul Grigorie, când acest rau va disparea, si fiecare vointa libera se va întoarce la Dumnezeu, va fi în Dumnezeu. Urmând cuvintele Sfântului Apostol Pavel care în Epistola I Corinteni 15, 28 spune: „Dumnezeu va fi totul în toate”, Sfântul Grigorie de Nyssa concluzioneaza: „raul va avea un sfârsit”. Biserica a respins apocatastaza, ca fiind neconforma cu libertatea omului si cu dreptatea divina.

(Sinaxarul Sfintilor Capadocieni, Editura Cuvântul Vietii, Bucuresti, 2009)

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

Anunțuri

Un gând despre „Troparul Sf. Ierarh Grigorie de Nyssa – 10 ianuarie

  1. Pingback: Sf. Grigorie, episcopul Nissei | † DOAR ORTODOX †

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s