Troparul Sf Cuv. Antipa de la Calapodesti
Povăţuitor preaînţelept al călugărilor şi înger pământesc te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Părinte Antipa, înfrânându-ţi trupul cu nepătimirea şi luminând inimile credincioşilor cu strălucirea virtuţilor tale. Pentru aceasta te-ai făcut locaş preacinstit al Sfântului Duh şi în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale de la Dumnezeu, pe Care roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
Alt tropar:
Peste pământ arcuindu-te ca un curcubeu, ai ajuns din Sfântul Munte în Athosul de la miazănoapte, Valaam. O, Sfinte Părinte Antipa, mult lăudatule, asemenea mult minunaţilor bătrâni ai Moldovei te-ai făcut; şi acum, locuind în slava cerescului Valaam, roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostru să ne povăţuiască pe calea îngerească.
muzica: BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI – BOZIENI
Viaţa Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodeşti
Creştin ortodocşii îl prăznuiesc la 10 ianuarie pe Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti, singurul călugar athonit român care a fost trecut în rândul sfinţilor printr-o canonizare spontană, venită îndată după trecerea sa la cele veşnice. Acest cuvios părinte se numără printre cele mai alese roade duhovniceşti pe care le-a odrăslit binecuvântatul pământ al Moldovei. Viaţa lui a fost povestită de el egumenului Pimen de la Mănăstirea Valaam din nordul Rusiei.
S-a născut în anul 1816 în satul Calapodeşti, azi în judeţul Bacău, primind din botez numele de Alexandru. Tatăl său era Gheorghe Constantin Luchian, diacon la biserica satului, iar mama Ecaterina Manase, călugărită mai târziu sub numele Elisabeta.
In “Patericul Valaamului” gasim scris ca cei doi soti nu au avut copii mult timp, insa, in cele din urma, rugaciunile le-au fost ascultate si Dumnezeu le-a daruit un prunc pe care mama sa l-a nascut fara dureri si care din botez s-a numit Alexandru. Despre copilul Alexandru mai stim ca lua in manutele sale serpi veninosi si, spre mirarea si spaima tuturor, acestia nu-i faceau nici un rau. A învăţat carte la şcoala satului. Încă nu terminase şcoala când tatăl său a fost chemat la Domnul. Rămas orfan, a fost nevoit să înveţe meşteşugul legării de cărţi, pentru a contribui şi el la întreţinerea familiei.
La vârsta de 20 de ani, „fără de veste a fost cuprins de o negrăită şi minunată lumină, care i-a umplut inima de o nespusă bucurie”. Astfel, simţind chemarea către slujire lui Dumnezeu, a lăsat atelierul şi pleacă să-şi aline sufletul într-o sihăstrie moldovenească, îndreptând paşii săi spre Marea Lavra moldovenească Neamţ. Dar stareţul de aici nu l-a primit în obştea sa monahală. A mers atunci spre o mănăstire din Ţara Românească, se pare la Căldăruşani [dupa alte surse, Brazi – Vrancea, n.n.], ctitoria marelui voievod Matei Basarab, în care erau încă vii tradiţiile paisiene, moştenite prin ucenicii vrednicului de pomenire, stareţul Gheorghe. „Marele stareţ punea accent în obştea sa pe participarea regulată la slujbele bisericii şi pe ascultarea desăvârşită, cu dragoste şi neîncetată rugăciune”.
Aici fratele Alexandru s-a dovedit a fi cu luare aminte la toate cuvintele de învăţătură ale părinţilor duhovnici, nevoindu-se cu rugăciunea, cu postul, cu ascultarea, aşa cum se cuvine celor dornici de viaţă călugărească. Fără îndoială că va fi stăruit şi în citirea cărţilor folositoare de suflet, lucru pe care nu-l făcuse în copilărie.
Stareţul de aici l-a tuns în monahism, dându-i numele de Alipie. După doi ani a plecat la Muntele Athos, despre care îi vor fi vorbit unii din părinţii mai în vârstă care trăiseră în acea „grădină a Maicii Domnului”. S-a aşezat la Schitul românesc Lacu, unde se nevoiau mulţi călugări de neam român, fiind cunoscut de toţi pentru asprimea vieţii călugăreşti care se ducea acolo. Nu i s-a dat nimic din cele necesare vieţii pământeşti, aşa că s-a aşezat într-o chilie pe jumătate distrusă pe care a găsit-o. Aici, într-un ungher, a aflat o mică icoană a Maicii Domnului afumată. A dus-o la renumitul zugrav Paisie şi l-a rugat să o cureţe, iar după puţină vreme i-a fost înapoiată complet nouă, zugravul încredinţându-l că a devenit aşa în mod miraculos, după o simplă curăţare. Era icoana făcătoare de minuni care a vindecat mulţi bolnavi, aflată azi la Mănăstirea Varlaam, de care Sfântul nu s-a despărţit întreaga viaţă.
Timp de patru ani de zile a trăit în Mănăstirea athonită Esfigmenu, în nordul Sfântului Munte, mult ajutată de domnii moldoveni, precum şi de familia marelui mitropolit Veniamin Costachi (1803-1842). Acolo a primit şi „schima cea mare”, care cere post aspru, rugăciune şi slujire neîntreruptă, devenind „schimonahul Antipa”. Se pare că tot în aceasta perioada a fost hirotonit întru ierodiacon şi ieromonah. A trăit apoi într-o chilie, pe care a refăcut-o.
În anul 1860, Cuviosul schimonah Antipa, după o vieţuire de aproape 20 de ani în Sfântul Munte, se reîntoarce în Moldova. Tocmai atunci, doi îmbunătăţiţi monahi moldoveni care trăiau la Athos, Nifon şi Nectarie, au început să zidească Schitului românesc Prodromu, care va fi terminat şi sfinţit în anul 1863. Antipa a fost rugat să meargă în Moldova pentru a strânge ajutoare, în vederea terminării lucrărilor de zidire. A stat la un metoc din Iaşi (Bucium) al unei mănăstiri din Sfântul Munte. Numele său ajunge să fie cunoscut şi aici, încât era căutat de mulţi credincioşi, pentru care era o adevărată pildă de smerenie, de dragoste şi de trăire cu adevărat creştină.
Se îndreaptă apoi spre Rusia, având acelaş scop – strângerea ajutoarelor pentru Schitul Prodromu. S-a oprit la Kiev, pentru a se închina moaştelor Cuvioşilor părinţi din Lavra Pecerska, după care a pornit spre Moscova, şi în cele din urmă spre Sankt-Petersburg, unde a primit felurite ajutoare de la mitropoliţii din aceste două oraşe, stareţi de mănăstiri şi credincioşi.
Chiar din primul an al sosirii sale în Rusia, a vizitat mănăstirea „Schimbarea la Faţă”, Valaam, situată pe o insulă din lacul Ladoga, în apropiere de Finlanda, care l-a impresionat în chip deosebit. Drept aceea, după ce a trimis ajutoarele la Schitul Prodromu, în noiembrie 1865 s-a aşezat pentru totdeauna la mănăstirea Valaam, şi anume într-o chilie de la schitul cu hramul „Tuturor Sfinţilor”. Aici şi-a continuat nevoinţele duhovniceşti, căutând să fie folositor obştei care îl înfiase. De altfel, în această mănăstire erau cunoscute tradiţiile paisiene, căci unii dintre monahii de pe vremuri fuseseră ucenici ai marelui stareţ de la Neamţ. Datorită vieţii sale alese a ajuns să fie cunoscut în părţile de nord ale Rusiei, încât era căutat de mulţi călugări şi credincioşi, pentru slujbe şi cuvânt de învăţătură. S-au format, sub îndrumarea lui, mai mulţi ucenici care l-au urmat în cele duhovniceşti.
Trecând mai multe trepte ale slujirii monahale şi a vieţi anahoretice, s-a învrednicit de marele dar călugăresc, devenind „văzător cu duhul”. Căci cunoştea gîndurile cele ascunse ale oamenilor şi pe mulţi îi povăţuia pe calea mîntuirii. Era de asemenea şi un mare părinte duhovnicesc şi dascăl iscusit al rugăciunii inimii. Pentru aceea numele lui ajunsese cunoscut atît în Carelia cît şi în Rusia de nord, încît mulţi monahi şi credincioşi iubitori de Dumnezeu îl căutau şi îi urmau învăţăturile.
In chilia lui nu era nici pat, nici scaun. Lunile, miercurile si vinerile de peste an, precum si in cea dintai saptamana a postului Sfintelor Pasti, nu gusta si nici nu bea nimic, iar in restul zilelor ii era de ajuns mancarea pe care o primea sambata la pranz.
Sfantul Antipa si-a cunoscut sfarsitul mai inainte cu trei zile, cand icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului s-a ridicat cu zgomot in aer si, in timp ce restul icoanelor din chilie au cazut, s-a asezat singura pe pieptul Sfantului. Dupa trei zile, în ziua de 10 ianuarie 1882, in chilia sa de la Valaam, in timp ce ucenicul sau ii citea Acatistul Maicii Domnului, Sfantul Antipa a adormit in pace, in varsta de 66 de ani. Va fi înmormântat în gropniţa de obşte a mânăstirii pe teritoriul schitului „Tuturor Sfinţilor” alături de paraclisul în cinstea Patimilor Mântuitorului, departe de patria sa, dar mereu cu gândul la ea.
În anii 60 a sec. XX mormântul stareţului a fost exhumat de către băştinaşii localităţii, cu scopul de a găsi obiecte de preţ. Dar dezamăgiţi, au săpat înapoi pământul, iar piatra funerară au lăsat-o ferită într-o parte. Pământul cu timpul s-a aşezat, cea ce a permis afla locul îngropării sale, atunci când au fost aflate moaştele cuviosului la 14 mai 1991, în urma slujbei Panahidei, oficiat de stareţul mănăstirii Valaam, egumenul Andronic (Trubaciov). De la moaştele aflate vine un miros bineplăcut. La slujba de preveghere de pe data 28 iulie 1991, în ziua pomenirii Sf. Întocmai cu Apostolii Marelui Kneaz Vladimir, moaştele Cuviosului Antipa au fost aduse în biserica „Sf. Ap. Petru şi Pavel”, iar în data de 24 septembrie 1991, în ziua cinstirii Cuvioşilor Serghie şi Gherman de Valaam – în biserica „Cuvioşilor Serghie şi Gherman de Valaam”, unde se păstrează până în prezent.
Cuviosul Antipa rămâne singurul călugăr moldovean care s-a nevoit în acest vestit centru a tradiţiei isihaste din nordul Rusiei.
Pentru că era cunoscut şi cinstit de toţi pentru vrednicia sa, unul din ucenicii săi, ieromonahul Pimen, i-a scris viaţa care s-a tipărit în anul 1883 la Sankt-Petersburg, în ruseşte, сu titlul „Замечательная жизнь иеросхимонаха Антипы” (Viaţa vrednică de pomenire a ieroschimonahului Antipa). Cartea s-a răspândit foarte rapid, încât în 1893 a văzut lumină a doua ediţie, tot la Petersburg. Faima lui de „sfânt” s-a menţinut atât în Rusia, cât şi la Muntele Athos, fie prin aceia care l-au cunoscut în timpul vieţii, fie prin cartea pomenită aici. Astfel că în anul 1906, deci la 24 de ani de la mutarea Cuviosului Antipa către Domnul, călugări aghioriţi de la mănăstirea rusească „Sf. M. Mc. Panteleimon”, din Sfântul Munte Athos, l-au trecut în Mineiul rusesc pe luna ianuarie, ziua 10, care s-a tipărit atunci în limba slavovească. Era deci vorba de o trecere în rândul sfinţilor fără un act oficial de canonizare din partea Bisericii, ci doar prin înscrierea numelui său în Minei. În anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, l-a introdus în calendarul noastre în ziua chemării sale la Domnul, adică la 10 ianuarie, şi de a-l cinsti ca pe un „vas ales” al lui Hristos şi a-i cere să se roage pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Printr-un decret emis la data de 19.07.2000 de către Sanctitatea Sa, Alexei al II-lea, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusiei, Cuviosul Antipa a fost inclus în catalogul sfinţilor Bisericii Ortodoxe Ruse, data pomenirii fiind 10/22 ianuarie. Tot odată s-a binecuvântat zugrăvirea chipului acestui sfânt, luând ca exemplu cele existente în mănăstirea „Schimbarea la Faţă” din Valaam şi celui folosit în cadrul Bisericii Ortodoxe Române.
ÎPS Vladimir Cântărean (al Chişinăului), a dăruit în 2001 PF Teoctist o icoană cu o părticică din moaştele Sfântului, (pe care ÎPS Vladimir a intenţionat să o dăruiască mănăstirii înfiinţate la Calapodeşti), însă, din pronie divină, delegaţia nu a putut urca dealul spre sfântul aşezământ. Icoana a fost dată în dar în 2002 de PF Teoctist Mănăstirii Christiana din Capitală, unde se amenaja aşezământul social. Sfântul le ajută tuturor celor care se roagă aici cu credinţă, fiind vindecător al bolilor care nu şi-au găsit leac.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Acatistul Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodești
Condacul 1
Ca pe o vistierie a nevoințelor sihăstrești, te lăudăm pe tine, Cuvioase Părinte Antipa; ca cel ce te-ai învrednicit, prin harul lui Dumnezeu, a dobândi împlinirea virtuților și lucrarea rugăciunii celei curate, înstrăinându-te de patria și neamul tău. Pentru aceasta, într-un glas, cu bucurie îți cântăm: Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!
Icosul 1
Din pruncie ai fost ales să fii sălaș al Duhului Sfânt, Care te-a întărit pururea în lucrarea faptelor bune și în râvna către viața cea pustnicească, plăcută lui Dumnezeu. Pentru aceasta, noi, cei ce săvârșim cu dragoste sfântă pomenirea ta, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Cuvioase, zămislit în rugăciune;
Bucură-te, că a ta mamă te-a născut fără suspine;
Bucură-te, floare rară, pe plaiuri moldovenești;
Bucură-te, că ieșit-ai din satul Calapodești;
Bucură-te, mângâiere pentru bunii tăi părinți;
Bucură-te, că pruncia ți-a fost cale către sfinți;
Bucură-te, că Alexandru la botez ai fost numit;
Bucură-te, copil ager, luminat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că Domnul ți-a pus sufletu-n lumină;
Bucură-te, că de Duhul, toată inima ți-e plină;
Bucură-te, bunătate, și a ochilor lumină;
Bucură-te, pustnic mare al întinselor cuprinderi;
Bucură-te, făclierul simțitoarelor deprinderi;
Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!
Condacul al 2-lea
Auzind cuvintele psalmistului care zice: „Arată-mi, Doamne, calea pe care trebuie să merg, că la Tine am ridicat sufletul meu”, ai plecat la Mănăstirea Neamț, unde ți-ai închinat viața slujind lui Hristos și ascultării necondiționate potrivit regulilor sfinte, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Dacă ai părăsit casa părintească și satul natal, ai intrat în obștea fraților și călugărilor din lavra Neamțului, unde ai căutat neîncetat să urmezi pravila Bisericii și să te înduhovnicești din viața părinților îmbunătățiți. Pentru aceasta, primește de la noi cântarea aceasta:
Bucură-te, că de tânăr ai plecat spre nevoință;
Bucură-te, că te mângâi din iubire și credință;
Bucură-te, că la Neamțu ai intrat în mănăstire;
Bucură-te, că Fecioara Maria ți-a fost ție ocrotire;
Bucură-te, că dorit-ai sfânta viață îngerească;
Bucură-te, că întru tine Domnul a vrut să locuiască;
Bucură-te, că virtutea ai avut-o ca arvună;
Bucură-te, că vrăjmașii n-au putut să te răpună;
Bucură-te, că în suflet ai purtat pe Duhul Sfânt;
Bucură-te, cel ce cerul l-ai coborât pe pământ;
Bucură-te, că viața nu ți-a fost decât o cruce;
Bucură-te, și primește lauda pe care ți-o aducem;
Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!
Condacul al 3-lea
După ani îndelungați petrecuți în smerenie și pocăință în obștea Mănăstirii Neamț, ai avut sfatul îmbunătățitului Părinte Dimitrie ca să pleci în Muntele Sfânt al Athonului. Iar acesta, dăruindu-ți binecuvântare, ai plecat să te nevoiești în Schitul Prodromu, cântând neîncetat: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Puterea Celui Preaînalt pogorându-se peste tine, Părinte Antipa, ai împlinit cu osârdie poruncile Evangheliei lui Hristos, încât numele tău s-a făcut cunoscut între Părinții Athonului, pentru care lucru îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, bun Părinte, plin de har dumnezeiesc;
Bucură-te, că în suflet razele iubirii îți cresc;
Bucură-te, pustnic vrednic și înger înaripat;
Bucură-te, că viața ți-ai ferit-o de păcat;
Bucură-te, floare rară udată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că avut-ai viață sfântă pe pământ;
Bucură-te, piatră-aleasă și frumosul giuvaer;
Bucură-te, că din lacrimi ți-ai gătit cunună-n cer;
Bucură-te, trandafirul cu petalele-n lumină;
Bucură-te, că virtutea îmbrăcat-ai ca o haină;
Bucură-te, că pustia ți-a fost rai duhovnicesc;
Bucură-te, că în juru-ți flori mirositoare cresc;
Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!
Condacul al 4-lea
Văzându-te pe tine vrăjmașul, de Dumnezeu purtătorule, Părinte, sporind în viața cea duhovnicească, îți pregătea mulțime de ispite ca să te piardă; însă, după puțin timp, s-a rușinat de statornicia ta în lucrarea virtuților, căci cântai lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Având permanent conștiința prezenței lui Dumnezeu în ființa ta, Părinte Antipa, nu ți-ai lipit inima de trecătoarele desfătări ale vieții acesteia, făcându-te pildă bună celor ce vor să se mântuiască; pentru aceasta îți aducem aceste laude:
Bucură-te, că ființa ți-o pătrunzi cu nepătrunsul;
Bucură-te, cel ce ruga ți-ai împletit-o cu plânsul;
Bucură-te, pustnic mare cu desăvârșită minte;
Bucură-te, că împlinit-ai toate poruncile sfinte;
Bucură-te, pildă bună și profet între profeți;
Bucură-te, îndreptătorul tinerilor înțelepți;
Bucură-te, că în noapte umpli cerul de-ncântare;
Bucură-te, viers de taină pe lăuntrică suflare;
Bucură-te, cel a cărui viață a fost Sfântă Liturghie;
Bucură-te, geană închisă peste-a văzului trezvie;
Bucură-te, auroră cu raze strălucitoare;
Bucură-te, că în Athos ai luminat ca un soare;
Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!
Condacul al 5-lea
Precum cerbul care caută să se adape din izvoarele cele limpezi ale munților, așa și sufletul tău dorea să se adape din izvoarele cele nesecate ale harului întru liniște. Pentru aceea, te-ai depărtat în pustie pentru a petrece împreună cu îngerii și a cânta neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
După o vreme ai fost nevoit să părăsești sălașele Athosului, Părinte, călătorind până în părțile Novgorodului, unde ai și rămas până la sfârșitul vieții tale pământești. Întâmpinând și acolo ispite și greutăți, nu te-ai despărțit de dragostea Stăpânului Hristos, pentru care îți aducem această pioasă cântare:
Bucură-te, că ființa ți-a fost plină de Treime;
Bucură-te, că răbdarea te-a suit la înălțime;
Bucură-te, că pe diavol de rușine l-ai umplut;
Bucură-te, că de dânsul toată viața ai fugit;
Bucură-te, minte plină de smerită cugetare;
Bucură-te, că psalmii ți-au fost pururea cântare;
Bucură-te, ochi lăuntric văzător prin orice gând;
Bucură-te, cel ce harul ți-l împropriezi plângând;
Bucură-te, fericite, tu, preascump al nostru rod;
Bucură-te, că viața ți-ai dus-o în Novgorod;
Bucură-te, mândră floare a grădinii românești;
Bucură-te, că te-așteaptă plaiurile strămoșești;
Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!
Condacul al 6-lea
De puterea Duhului Sfânt umbrit fiind, Sfinte, cu îndrăzneală te-ai ridicat împotriva începătoriilor și stăpânitorilor răutăților celor din lume; și, izgonind vicleșugurile lor, toate faptele tale cele bune le-ai săvârșit cântând Atotputernicului Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Voind Preabunul Dumnezeu să arate lumii că nu în zadar se ostenesc toți cei ce împlinesc voia Lui, a împodobit, aici pe pământ, pe Cuviosul Antipa cu smerită cugetare și darul înainte-vederii, ca să se preamărească numele Lui între prietenii Săi, iar nouă, tărie să zicem:
Bucură-te, cel ce-n tine chipul Lui s-a împlinit;
Bucură-te, că Acela pe tine te-a preamărit;
Bucură-te, cel ce-n dar primești și dărui;
Bucură-te, c-ai dat totul tuturor și fiecărui;
Bucură-te, rugăciune răsucită pe mătănii;
Bucură-te, văzătorul de dumnezeiești vedenii;
Bucură-te, cel ce-n taină glasul Domnului asculți;
Bucură-te, că viața ți-a fost plină de virtuți;
Bucură-te, fântână cea cu apă cristalină;
Bucură-te, focul sacru din a Duhului lumină;
Bucură-te, cel ce trupul cu rugăciune îl saturi;
Bucură-te, că Scriptura ți-a fost pravilă și sfaturi;
Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!
Condacul al 7-lea
Nici frigul, nici aspra viețuire, nici primejdiile ținutului auster al Novgorodului înghețat nu te-au despărțit de dragostea lui Hristos, Care ți-a încălzit sufletul prin energia Duhului Sfânt. Preasfânta Treime te-a păzit în viața aceasta, ca să folosești multora și să înveți pe toți a cânta: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Dumnezeu Cel negrăit și necuprins de gând și de cuvânt, nevăzut, neajuns, pururea fiind și Același fiind, Cel care a iubit lumea atât de mult, încât pe Unul-Născut Fiul Său L-a dat, ca lumea viață să aibă și s-o aibă din belșug, te-a ales pe tine, Părinte Antipa, să-I slujești cu bună cuviință. Drept aceea, numele tău, Sfinte, a rămas în memoria celor ce ți-au urmărit viața ta îmbunătățită, dar și nouă, celor ce-ți cântăm:
Bucură-te, cuvioase și dascăl al rugăciunii;
Bucură-te, paravanul vânturilor și furtunii;
Bucură-te, fericite uns cu mir dumnezeiesc;
Bucură-te, floare rară cu miros duhovnicesc;
Bucură-te, că te bucuri, încetând a tale plângeri;
Bucură-te, împreună cu soboarele de îngeri;
Bucură-te, nume pașnic și frumos, cu chip de avvă;
Bucură-te, urcând trepte, fericit, din slavă în slavă;
Bucură-te, că intrat-ai în timpul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că de haru-I te-ndulcești mereu, mereu;
Bucură-te, că stai veșnic între cetele de sfinți;
Bucură-te, că și nouă multă milă ne trimiți;
Bucură-te, că în ceruri te avem mijlocitor;
Bucură-te, că la Domnul ne ești pururi rugător;
Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!
Condacul al 8-lea
Voind Hristos să arate lumii că nu în zadar se ostenesc cei ce fac voia Lui aici, pe pământ, ci mare plată se gătește lor întru Împărăția Cerurilor, a preamărit pe alesul Său, Antipa, la săvârșirea din viața aceasta cu așezarea în ceata prietenilor Lui, cu care împreună cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Credința cea dreaptă păzind, calea săvârșind, încărcat de fapte bune, când Bunul Dumnezeu a voit, te-a chemat pe tine, Părinte Antipa, de la cele vremelnice la cele nepieritoare, primind cununa cea nevestejită a slavei Lui. Pentru aceasta, îți aducem aceste laude:
Bucură-te, cel ce-n pace lumea o ai părăsit;
Bucură-te, că în ceruri Hristos-Domnul te-a primit;
Bucură-te, că te bucuri, încetând a tale plângeri;
Bucură-te, împreună cu soboarele de îngeri;
Bucură-te, nume pașnic și frumos, cu chip de avvă;
Bucură-te, urcând trepte, fericit, din slavă în slavă;
Bucură-te, că intrat-ai în timpul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că de haru-I te-ndulcești mereu, mereu;
Bucură-te, că stai veșnic între cetele de sfinți;
Bucură-te, că și nouă multă milă ne trimiți;
Bucură-te, că în ceruri te avem mijlocitor;
Bucură-te, că la Domnul ne ești pururi rugător;
Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!
Condacul al 9-lea
Trupul tău plin de mireasma ostenelilor a fost îngropat în Mănăstirea Valaam, alături de ale acelor cuvioși părinți nevoitori, iar sufletul tău sălășluiește pururea în locașurile cerești, slăvind neîncetat pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Nu după multă vreme trupul tău s-a dovedit a fi sălaș al Duhului Sfânt, Părinte Antipa. De aceea, cu evlavie sfintele tale oseminte au fost scoase și puse cu cinste, ca o comoară de mult preț, spre închinare credincioșilor. Iar vestea preamăririi tale de către Dumnezeu s-a răspândit în toată lumea ortodoxă, dar mai curând în patria și neamul tău din care ai plecat. Pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, că în chinuri ți-a fost totdeauna traiul;
Bucură-te, că răbdarea te-a făcut să câștigi raiul;
Bucură-te, că de-a pururi vezi fața Sfintei Treimi;
Bucură-te, că în juru-ți cresc mulțime de lumini;
Bucură-te, trup de slavă inundat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că pământul nu te-a socotit pământ;
Bucură-te, podoabă scumpă care cerul împodobești;
Bucură-te, cămară-n care pururi cu Hristos vorbești;
Bucură-te, chip de înger, în văzduhul necuprins;
Bucură-te, rază sfântă, lumină și foc nestins;
Bucură-te, că din slavă har pogoară să ne adape;
Bucură-te, îndepărtare care totuși ești aproape;
Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!
Condacul al 10-lea
În ceata aleșilor Tăi ai așezat pe Cuviosul Antipa, cel mult nevoitor. Căci acesta a știut pe pământ să preamărească numele Tău, iar în ceruri Te laudă neîncetat împreună cu îngerii, cântând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Ca un zid tare împotriva ispitelor ești pentru noi, Sfinte Cuvioase Părinte Antipa; roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru neamul românesc, ca întru bucuria inimii să-ți cântăm:
Bucură-te, stea cerească în lumină negrăită;
Bucură-te, dătătorule de energie nenăscută;
Bucură-te, știutorul neștiutelor mistere;
Bucură-te, dătătorul de știință și putere;
Bucură-te, trandafirul înflorit pe veșnicie;
Bucură-te, sfeșnic sacru care-n alte zări învie;
Bucură-te, că stai veșnic între cetele mărite;
Bucură-te, că prin tine Hristos milă ne trimite;
Bucură-te, lecuirea bolilor nevindecate;
Bucură-te, dătătorul de puteri și sănătate;
Bucură-te, hrănitorul cel cu pâinea mântuirii;
Bucură-te, purtătorul de balsamul lecuirii;
Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!
Condacul al 11-lea
Făclie purtătoare de lumină te avem pe tine, Părinte Antipa, că luminezi toată Biserica Ortodoxă, de la o margine la alta, izvorând bună mireasmă și revărsând tămăduiri celor ce cinstesc cu dragoste și se închină sfintelor tale moaște. Pentru aceasta, lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, Îi cântăm împreună cu tine: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Lăudăm nevoințele tale, Cuvioase Părinte, cinstim sfintele tale moaște, preamărim răbdarea ta pentru Hristos, cântăm cu bucurie încununarea ta în ceruri și te rugăm, cu osârdie, să ne ajuți pe noi în vremea ispitelor și necazurilor, care ne împresoară, ca să-ți cântăm:
Bucură-te, că în lume te-a umbrit cereasca rază;
Bucură-te, că prin tine creștinii se luminează;
Bucură-te, biruință, în a lumii osteneală;
Bucură-te, îndrăznire, în a noastră îndoială;
Bucură-te, vindecare bolilor nevindecate;
Bucură-te, că ești baie spălătoare de păcate;
Bucură-te, cort de aur și ancoră a nădejdii;
Bucură-te, apărare celor ce sunt în primejdii;
Bucură-te, mângâiere celor slabi de suferință;
Bucură-te, alinare celor ce vin cu credință;
Bucură-te, scară tare și putere nevăzută;
Bucură-te, izbăvirea celor ce cad în ispită;
Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!
Condacul al 12-lea
Dăruiește, Părinte, și nouă din darurile cu care te-a înzestrat Dumnezeu, ca să putem birui uneltirile vrăjmașilor, să mergem pe calea Adevărului și a dreptății, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cel ce vezi pururea fața Treimii Celei de o ființă și nedespărțită, Sfinte Cuvioase Părinte Antipa, primește lauda și cântarea noastră:
Bucură-te, păzitorul sihaștrilor din munți;
Bucură-te, zi de pace și alesul între sfinți;
Bucură-te, ușurință în ale noastre mari necazuri;
Bucură-te, biruință și-ajutor în negre ceasuri;
Bucură-te, săturarea celor care îți cer hrană;
Bucură-te, încălzirea celor goi fără de haină;
Bucură-te, cale bună și podoaba fecioriei;
Bucură-te, crin de aur și sadul cuvioșiei;
Bucură-te, scut tare și sabie nedreptății;
Bucură-te, adevărul și solia demnității;
Bucură-te, miluirea celor ce se pocăiesc;
Bucură-te, ajutorul celor ce se mântuiesc;
Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!
Condacul al 13-lea
O, preaminunate Părinte Antipa, omul rugăciunii și podoaba cuvioșilor, cel ce ai câștigat moștenirea veșnicelor bunătăți, primește această cântare de laudă și, prin rugăciunile tale către Dumnezeu, cere nouă iertare păcatelor și izbăvire de chinurile veșnice, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăși Icosul 1: Din pruncie ai fost ales să fii sălaș al Duhului Sfânt…, Condacul 1: Ca pe o vistierie a nevoințelor sihăstrești…,
Icosul 1
Din pruncie ai fost ales să fii sălaș al Duhului Sfânt, Care te-a întărit pururea în lucrarea faptelor bune și în râvna către viața cea pustnicească, plăcută lui Dumnezeu. Pentru aceasta, noi, cei ce săvârșim cu dragoste sfântă pomenirea ta, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Cuvioase, zămislit în rugăciune;
Bucură-te, că a ta mamă te-a născut fără suspine;
Bucură-te, floare rară, pe plaiuri moldovenești;
Bucură-te, că ieșit-ai din satul Calapodești;
Bucură-te, mângâiere pentru bunii tăi părinți;
Bucură-te, că pruncia ți-a fost cale către sfinți;
Bucură-te, că Alexandru la botez ai fost numit;
Bucură-te, copil ager, luminat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că Domnul ți-a pus sufletu-n lumină;
Bucură-te, că de Duhul, toată inima ți-e plină;
Bucură-te, bunătate, și a ochilor lumină;
Bucură-te, pustnic mare al întinselor cuprinderi;
Bucură-te, făclierul simțitoarelor deprinderi;
Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!
Condacul 1
Ca pe o vistierie a nevoințelor sihăstrești, te lăudăm pe tine, Cuvioase Părinte Antipa; ca cel ce te-ai învrednicit, prin harul lui Dumnezeu, a dobândi împlinirea virtuților și lucrarea rugăciunii celei curate, înstrăinându-te de patria și neamul tău. Pentru aceasta, într-un glas, cu bucurie îți cântăm: Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!
și se face otpustul.
