Troparul, viața și acatistul Sf. Mare Mc.Teodor Stratilat (8 februarie)

Strălucit voievod al adevăratei oşti a împăratului ceresc ai ajuns, fericite Teodor, purtătorule de biruinţă; că înţelepţeşte te-ai luptat cu armele credinţei, şi mulţimile demonilor le-ai biruit şi adevărat biruitor te-ai arătat. Pentru aceasta pe tine cu credinţă pururea te fericim.

altă variantă, tropar gl al 4-lea:

Cu numirea ostirei celei adevarate, purtatorule de chinuri al cerescului Imparat,voievod prea bun te-ai facut, Teodore. Caci cu armele credintei te-ai ostit intelepteste si ai biruit cetele dracilor si purtator de biruinta viteaz te-ai aratat. Pentru, aceasta pe tine cu credinta pururea te fericim.


Viata Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat

Precum lumina soarelui veseleşte ochii celor ce-l privesc, tot astfel cuvîntul despre mucenici străluceşte în minţile celor ce-l ascultă. Precum cerul se împodobeşte cu stelele, tot astfel şi Biserica lui Dumnezeu, cu sfinţii mucenici. Precum florile împodobesc cîmpul, tot astfel şi mucenicii Biserica. Pomenirea mucenicilor este iertare de datorii, doctorie pentru boli, mîngîiere celor necăjiţi, izbăvire celor ce pătimesc de duhuri necurate şi sănătate iubitorilor de mucenici. Nevoinţele cele mari ale mucenicilor sînt cununi strălucite ale sfinţilor, pentru că ei şi-au dat trupurile lor la bătăi, toate cele frumoase ale lumii acesteia le-au socotit ca gunoiul, numai de Hristos să nu se lepede. De aceea şi Domnul le-a răsplătit a fi ca îngerii cei fără de trupuri. Vechiul vrăjmaş al neamului omenesc, sîrguindu-se să-i biruiască, li s-a făcut pricinuitor de locuinţa Raiului; şi tot el n-a încetat a porni fiarele cele cumplite asupra celor dreptcredincioşi.

Acela şi în vremurile noastre, zice Uar, sluga Sfîntului Teodor, scriitorul pătimirii lui, a ridicat fiara cea cumplită asupra turmei lui Hristos, adică pe Liciniu, căruia, dreptcredinciosul împărat Constantin îi dăduse ca femeie pe sora sa. Acest Liciniu luînd sceptrul de la păgînul Maximian şi urmînd aceluia în toate, a ridicat prigonire asupra celor ce erau însemnaţi prin dreapta credinţă şi a trimis poruncă în toate cetăţile şi ţările sale păgîneşti, prin care a ucis ostaşi viteji fără de număr. El a ucis pe cei 40 de mucenici în Sevastia şi 45 de ostaşi în Nicopolia Armeniei, cum şi pe Sfîntul Andrian, fiul împăratului Prov. Asemenea şi pe cei 70 de aleşi ostaşi şi boieri din palatul său şi pe cei 300 de bărbaţi din Macedonia. Apoi, văzînd preanelegiuitul că o mulţime fără de număr defăima poruncile sale păgîneşti şi se ofereau bucuroşi morţii pentru dreapta credinţă, a poruncit să caute pe cei mai însemnaţi şi mai cinstiţi dintre creştini, cîţi erau prin cetăţi şi prin cetele ostaşilor. Numai pe aceia îi silea la închinarea la idoli, nebăgînd în seamă mulţimea cea de obşte a credincioşilor, dar nădăjduind ca, prin frică, să silească pe toţi cei ce erau sub stăpînirea lui.

Pretutindeni fiind cercetaţi cu mare sîrguinţă cei mai însemnaţi creştini, s-a făcut înştiinţare lui Liciniu, care pe atunci era în Nicomidia, şi despre Sfîntul Teodor Stratilatul, care se afla atunci în cetatea Iracliei, aproape de Marea Neagră, şi a dovedit că este creştin şi pe mulţi îi întorcea la Hristos.

Sfîntul Teodor era de neam din Evhaita, ce nu este departe de cetatea Iracliei, om viteaz şi îmbărbătat, foarte frumos la faţă, înţelept şi ales orator. Pentru aceea îl numeau Vrioritor, care se tîlcuieşte „izvor de oratorie”, şi era pus de împăraţi ca stratilat, adică voievod, iar cetatea Iracliei era dată în stăpînirea lui, ca unui vrednic pentru vitejia sa, ce era vestită în acel timp, cînd a ucis un balaur în Evhaita. Nu departe de cetatea Evhaitei era un cîmp pustiu. În partea dinspre miazănoapte şi într-însul era o prăpastie mare şi, în prăpastie un balaur mare care se încuibase acolo, care-i cutremura pe toţi, cînd ieşea din acel loc; şi orice îi ieşea înainte, om sau animal, îl mînca. Auzind de aceasta, Sfîntul Teodor, vrednicul ostaş al lui Hristos, fiind cu ceata sa pe acolo, a plecat singur, nespunînd nimănui despre gîndul său, înarmat cu obişnuitele arme şi avînd la piept o cruce de mare preţ, căci şi-a zis în sine: „Voi merge şi voi izbăvi moştenirea mea de acel cumplit balaur, cu puterea lui Hristos”. Cînd a sosit în cîmpul acela, văzînd iarba verde, a descălecat şi s-a culcat să se odihnească.

In partea de miazăzi a cetăţii Evhaita locuia o femeie drept-credincioasă, anume Eusebia, bătrînă, care cu cîţiva ani mai înainte cerînd cinstitul corp al Sfîntului Teodor Tiron, care a pătimit pe timpul împărăţiei lui Maximian şi Maximin, l-a îngropat cu aromate în casa sa din Evhaita şi în toţi anii săvîrşea pomenirea aceluia. Aceasta, văzînd pe al doilea Teodor, ostaşul lui Hristos, numit stratilat, dormind în cîmpul acela, a mers la dînsul cu mare frică şi, luîndu-l de mînă, l-a deşteptat zicîndu-i: „Scoală-te, frate, şi du-te degrab din locul acesta, fiindcă nu ştii ce este aici; iată, multora li s-a întîmplat moarte cumplită în locul acesta”. Cinstitul mucenic Teodor al lui Hristos, sculîndu-se, a zis către dînsa: „Ce groază mare este aici, măicuţă?” Roaba lui Dumnezeu Eusebia a zis: „Fiule, aici este un balaur mare şi de frica lui nimeni nu poate să treacă, pentru că în toate zilele, balaurul, ieşind din cuibul său, pe oricine află, om sau dobitoc, îl ucide şi-l mănîncă”. Ostaşul lui Hristos, Teodor, i-a zis: „Du-te maică şi stai departe de locul acesta şi vei vedea puterea lui Hristos”.

Acea cinstită femeie plecînd din locul acela, s-a aruncat la pămînt plîngînd şi zicînd: „Dumnezeule al creştinilor, ajută-l în ceasul acesta”. Sfîntul mucenic al lui Hristos, Teodor, făcîndu-şi semnul crucii s-a lovit în piept şi, uitîndu-se la cer, a zis: „Doamne Iisuse Hristoase, numele cel frumos, Cel ce ai răsărit din fiinţa Tatălui, să nu treci rugăciunea mea Tu, Care m-ai ajutat în războaie şi mi-ai dat biruinţă asupra potrivnicului; Tu eşti acelaşi, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeule. Trimite-mi biruinţă din înălţimea Ta cea sfîntă, ca să biruiesc pe vrăjmaşul balaur”. Apoi către calul său, vorbindu-i ca unui om, a zis: „Ştim dumnezeiasca putere, tărie întru toţi, în oameni şi în dobitoace; deci, să mă ajuţi pe mine, Hristoase, întărindu-te pe tine, ca să biruiesc pe cel potrivnic”. Calul, ascultînd cuvintele stăpînului său, aştepta ieşirea balaurului. Atunci mucenicul lui Hristos, apropiindu-se de prăpastie, a strigat cu glas mare către balaur: „Ţie îţi poruncesc în numele Domnului meu Iisus Hristos, Cel ce S-a răstignit de voie pentru neamul omenesc, să ieşi din locul tău şi să vii la mine”. Balaurul, auzind glasul sfîntului, a ieşit şi se cutremura pămîntul în acel loc. Calul Sfîntului Teodor s-a aşezat cu picioarele pe balaurul cel înfricoşat care ieşise. Apoi, ostaşul lui Hristos, Teodor, a lovit cu sabia pe balaur şi, omorîndu-l, a zis: „Mulţumesc Ţie, Iisuse Hristoase, că m-ai auzit în ceasul acesta şi mi-ai dat biruinţă asupra balaurului”. Apoi s-a întors în pace, în calea sa, la cetele sale, bucurîndu-se şi slăvind pe Dumnezeu.

Auzind de aceasta, toată cetatea Evhaitei şi popoarele cele din jur, au ieşit cu toţii în cîmpul acela şi, văzînd balaurul omorît de Sfîntul Teodor, s-au mirat şi strigau cu toţii: „Mare este Dumnezeul lui Teodor”. Atunci au crezut în Hristos o mulţime de popor şi ostaşi şi s-au botezat cu toţii, preamărind pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfîntul Duh. Sfîntul Teodor, vieţuind în cetatea Iracliei, propovăduia pe Hristos, adevăratul Dumnezeu şi mulţi dintre elini se întorceau şi se făceau creştini. Apoi, în toate zilele, popoarele veneau la Sfîntul Botez şi toată Iraclia a primit sfînta credinţă.

Acestea toate auzindu-le păgînul împărat Liciniu, s-a mîhnit foarte mult şi a trimis din Nicomidia, unde era atunci, în cetatea Iracliei, nişte protectori, cu ostaşii lor, ca, luînd pe Teodor Stratilat, cu cinste să-l aducă la dînsul. Ajungînd la Iraclia, Sfîntul Teodor i-a primit cu cinste, făcîndu-le ospăţ mare şi dîndu-le daruri ca unor oameni împărăteşti. Aceia au chemat la Liciniu pe sfîntul, zicînd: „Vino în Nicomidia, la împăratul care te iubeşte pentru că, auzind de vitejia, frumuseţea şi înţelepciunea ta, doreşte foarte mult să te vadă, vrînd cu laudă vrednică şi cu daruri să te cinstească”. Sfîntul Teodor le-a zis: „Voia împărătească şi a voastră să fie, dar astăzi şi mîine bucuraţi-vă şi vă veseliţi. Apoi vom merge şi vom face ceea ce se cade a face”.

A treia zi, trimişii silind pe sfîntul să meargă cu dînşii la împărat, el n-a mers, ci şi pe unii din oamenii trimişi la dînsul i-a oprit, iar pe alţii i-a trimis cu o scrisoare la împărat. În scrisoare i-a spus că nu-i este cu puţinţă a lăsa cetatea în acel timp, cînd se face tulburare în popor, pentru că mulţi, lăsînd pe părinteştii zei se închină lui Hristos şi acum aproape toată cetatea, întorcîndu-se de la zei, slăveşte pe Hristos şi aşa se sileşte ca cetatea Iraclia să se depărteze de la împărăţia ta. De aceea rog, împărăţia ta, să te osteneşti şi să vii aici, luînd cu tine pe zeii cei mari şi aceasta pentru două pricini: pe de o parte, ca să împaci pe poporul cel tulburat, iar pe de alta, ca să întăreşti dreapta credinţă către zei, aducîndu-le jertfă cu noi, înaintea a tot poporul. Pentru că, văzîndu-ne poporul că ne închinăm zeilor celor mari, toţi ne vor urma şi se vor întări în părinteasca credinţă. O scrisoare ca aceasta Sfîntul Teodor a scris împăratului Liciniu, îndemnîndu-l să vină în Iraclia, pentru că sfîntul voia să pătimească în cetatea sa, adică s-o sfinţească cu sîngele său vărsat pentru Hristos şi să întărească şi pe alţii în sfînta credinţă, prin muceniceasca şi bărbăteasca sa nevoinţă. Liciniu, împăratul, luînd scrisoarea aceea a stratilatului şi, citind-o, s-a înveselit. Apoi, nezăbovind, a luat din oastea sa şi din cetăţenii care aveau dregătorie în Nicomidia ca la 8 000 şi, bucurîndu-se, s-a dus în Iraclia cu boierii şi voievozii săi, ducînd cu ei şi idolii cei mai mari, de aur şi de argint.

În noaptea aceea, sfîntul, rugîndu-se după obiceiul său, a avut vedenia aceasta: se vedea deschis acoperişul casei în care locuia şi lumină cerească, ca un foc mare, l-a strălucit, pogorîndu-se pe capul lui şi un glas s-a auzit de sus, zicîndu-i: „Îndrăzneşte, Teodore, că sînt cu tine”. După acel glas, s-a sfîrşit vedenia, iar sfîntul a cunoscut că a venit vremea pătimirii lui pentru Hristos şi se bucura cu duhul.

Auzind că împăratul se apropie de cetate, a intrat în camera sa de rugăciune, cea mai din lăuntru şi s-a rugat cu plîngere, zicînd: „Doamne Dumnezeule atotputernic, Care nu părăseşti pe toţi cei ce nădăjduiesc în Tine şi îi aperi, fii milostiv şi mă păzeşte de înşelăciunea vrăjmaşului, prin a Ta apărare, ca să nu cad înaintea potrivnicilor mei şi să nu se bucure vrăjmaşul meu de mine. Fii cu mine, Mîntuitorule, în nevoinţa mea în care doresc să intru, pentru numele Tău cel sfînt. Tu mă întăreşte, ca să rabd pentru Tine cu bărbăţie, pînă la sînge şi să-mi pun sufletul pentru dragostea Ta, precum şi Tu, iubindu-ne, Ţi-ai dat pe cruce sufletul pentru noi”. Aşa rugîndu-se Sfîntul Teodor cu lacrimi şi-a spălat faţa, apoi, îmbrăcîndu-se luminos, a încălecat pe calul său frumos, pe care odinioară a ucis balaurul din Evhaita şi astfel a ieşit cu oastea sa şi cu cetăţenii în întîmpinarea împăratului. Apoi i s-a închinat precum se cădea, făcîndu-i urare şi zicîndu-i: „Bucură-te, împărate prea-puternic şi atotstăpînitor”.

Împăratul, primind cu mare dragoste pe Sfîntul Teodor, l-a sărutat şi i-a zis: „Bucură-te şi tu, preafrumosule tînăr, viteazule ostaş, slăvitule stratilat, luminatule ca soarele, păzitorule înţelept al legilor părinteşti, vrednicule de diademă, pentru că ţi se cade să fii împărat după mine”. Şi, vorbind amîndoi multe lucruri vesele, au intrat în cetate cu timpane şi trîmbiţe, dănţuind şi veselindu-se.

A doua zi, fiind pregătit împărătescul scaun, în mijlocul cetăţii, la un loc înalt de privelişte, a venit Liciniu, împăratul, cu toată slava sa şi cu Teodor stratilatul. Apoi a început a lăuda cetatea, poporul şi pe stratilat, zicînd: „Cu adevărat locul acesta este vrednic a se numi scaun dumnezeiesc. Se cuvine ca astfel să se cheme locul acesta, deoarece cetatea este mare şi oamenii drept-credincioşi către zei. Cu adevărat într-alt loc nu se cinstesc zeii astfel ca aici şi nici nu este alt loc mai cuviincios şi mai potrivit pentru slujba marilor zei decît acesta. De aceea şi Iraclie, minunatul şi prea viteazul zeu, fiul marelui zeu Dia şi al zeiţei Alimina, au iubit locul acesta şi, în numele lor, s-a numit cetatea aceasta Iraclia. Cu adevărat vrednic este locul acesta de stăpînirea ta, domnule Teodor, ţie ţi se cade a stăpîni o cetate minunată ca aceasta, tu eşti vrednic a cîrmui atîta popor, deoarece eşti drept-credincios către zei şi toată dragostea ta este către dînşii, iar ziua şi noaptea nu te îndeletniceşti cu altceva decît numai cu aceasta, ca să placi zeilor elineşti. Deci, acum arată înaintea noastră dragostea ta ce o ai către dînşii şi adu-le jertfă cu închinăciune, ca tot poporul să vadă osîrdia ta către zei şi să ştie că eşti prieten zeilor celor mari şi iubit de împăratul”.

Acestea le zicea împăratul, momind şi amăgind pe sfîntul. Iar Sfîntul Teodor i-a răspuns: „Împărate, fie voia ta. Însă să-mi dai în casa mea zeii elineşti de aur şi de argint pe care i-ai adus cu tine, ca mai întîi să-i cinstesc cu jertfe, cu cădiri, cu aromate şi cu închinăciune, în noaptea aceasta şi în noaptea cealaltă. Apoi, la arătare, cînd vei porunci, le voi jertfi înaintea a tot poporul”. Împăratul, auzind aceasta, s-a bucurat şi îndată a poruncit să se aducă zeii cei mari de aur şi de argint, pe care, luîndu-i, Sfîntul Teodor, i-a dus în casa sa. În noaptea aceea a sfărîmat şi a zdrobit în bucăţi mici pe toţi idolii şi i-a împărţit la săraci. După două zile, împăratul a trimis la sfînt, poruncindu-i să-şi împlinească făgăduinţa la arătare, adică în acea zi să aducă jertfă zeilor, înaintea poporului.

Sfîntul a făgăduit să împlinească aceea şi, sculîndu-se, s-a dus la împărat cu sîrguinţă, iar împăratul a ieşit la locul de privelişte în mijlocul cetăţii şi, aşezîndu-se pe scaun, a zis către dînsul: „Prea înţeleptule Teodor, alesule stratilat, cinstitule de împăraţii cei mai înainte de noi, iată a sosit ziua jertfei şi a prăznuirii. Deci, adu jertfă zeilor la arătare, ca să vadă şi ceilalţi oameni osîrdia ta către zei şi să se înveţe a fi mai sîrguitori şi mai calzi către dînşii”. Împăratul zicînd acestea, un sutaş, anume Maxentie, fiind de faţă, a zis către împărat: „Mă jur pe marii zei că astăzi a fost amăgită împărăţia ta de necuratul acesta de Teodor, căci eu am văzut ieri capul de aur al zeiţei Artemida în mîinile unui sărac care se veselea şi, întrebîndu-l unde l-a găsit, mi-a spus că i l-a dat Teodor stratilat”. Auzind aceasta, împăratul s-a cutremurat cu totul şi, îndoindu-se, a tăcut multă vreme. Sfîntul i-a răspuns: „Aşa este, împărate, mă jur pe puterea Hristosului meu că cele ce-ţi spune Maxentie, sutaşul, sînt adevărate şi bine am făcut că am sfărîmat zeii tăi, căci dacă nu au putut să-şi ajute lor, fiind sfărîmaţi, apoi cum pot să-ţi dea ajutor ţie?”

Iar Liciniu auzind un răspuns ca acesta al Sfîntului Teodor, a rămas fără de glas ca un mut şi ieşit din minte. Apoi, de multă mîhnire, punîndu-şi dreapta pe obraz, se întrista, zicînd: „Vai mie, vai mie, cum sînt de batjocorit. Ce să zic şi ce să fac, nu ştiu. Fiind împărat atotputernic, am venit la omul acesta pierzător, adunînd atîta mulţime de oameni şi acum sînt batjocorit de toate taberele vrăjmaşilor. Dar mai ales mă jelesc pentru că, pe zeii mei, purtătorii de biruinţă, ticălosul acesta i-a sfărîmat şi i-a împărţit la săraci”.

Apoi a zis către Sfîntul Teodor: „Teodore, acestea sînt răsplă-tirile tale către zei pentru darurile ce ai luat de la dînşii? Acestea nădăjduiam eu cînd te cinsteam pe tine? Pentru aceasta am plecat din Nicomidia şi am venit aici la tine? O! răule şi necuviosule! Cu adevărat fiu al vicleşugului şi locaş al vicleniei, care cu înşelăciune m-ai făcut să viu aici. Mă jur pe puterea marilor mei zei că nu-ţi voi răbda aceasta, nici spre bine nu-ţi va fi scornirea aceasta, o! prea neruşinatule”.

Sfîntul i-a răspuns : „Împărate fără de minte, de ce te mînii, vezi singur şi înţelege bine puterea zeilor tăi. Căci de ar fi fost aceia cu adevărat dumnezei, apoi de ce n-au putut să-şi ajute? De ce nu s-au mîniat asupra mea cînd îi tăiam, nici n-au trimis foc să mă ardă? Ci, fiind neînsufleţită şi nelucrătoare materie, se tăiau de mîini omeneşti ca aurul şi ca argintul. Tu, împărate, te mînii şi te superi, iar eu mă îmbărbătez şi nu bag în seamă mînia ta. Tu te mîhneşti, iar eu mă bucur de pierderea zeilor tăi. Tu te lupţi cu Dumnezeu, iar eu binecuvîntez pe Dumnezeu. Tu huleşti pe ade-văratul Dumnezeu, iar eu Îl laud cu cîntări. Tu te închini zeilor celor morţi, iar eu mă închin Dumnezeului celui viu. Tu slujeşti necuratului Serapid, iar eu slujesc preacuratului meu Stăpîn, Hristos, cel ce şade pe serafimii cei curaţi. Tu cinsteşti pe urîtul Apollon, iar eu cinstesc pe Dumneze Cel ce trăieşte în veci. Tu eşti din Tracia, iar eu sînt boier al Romei. Tu eşti Liciniu, vînturătorul, iar eu, Teodor, darul lui Dumnezeu. Nu te mînia, o, împărate, nici nu te iuţi, pentru că acestea făcîndu-le, arăţi tirania ta cea dinăuntru şi te asemeni măgarului şi catîrului”.

Atunci, Liciniu, împăratul, mîniindu-se şi mai mult, a poruncit să-l întindă gol pe sfînt, în patru părţi şi să-l bată cu vîna de bou. Şi băteau ostaşii pe mucenic fără cruţare, schimbîndu-se de cîte trei şi patru ori. Apoi au dat sfîntului şase sute de lovituri pe spate şi cinci sute pe pîntece şi-l batjocorea împăratul zicîndu-i: „Teodore, aşteaptă pînă ce va veni la tine Hristos Dumnezeul tău, Care te va scoate din mîinile celor ce te bat”. Sfîntul a răspuns: „Fă ceea ce vrei şi nu înceta, căci nici necazul, nici strîmtoarea, nici bătăile, nici sabia, nici oricare muncă nu mă va despărţi de dragostea lui Hristos”.

Împăratul, mîniindu-se mai tare, iarăşi i-a zis: „Oare mărtu-riseşti încă pe Hristos?” Şi a poruncit ca să-l bată cu vergi de plumb, pe spate, fără milă, apoi cu unghii de fier să-i strujească trupul şi cu făclii aprinse să-l ardă şi cu hîrburi ascuţite să-i frece rănile. Sfîntul, răbdînd toate acestea cu bărbăţie, nimic nu zicea decît numai: „Slavă Ţie Dumnezeul nostru”. După toate acestea împăratul a poruncit să-l închidă pe sfînt în temniţă şi să-i lege picioarele în obezi şi să nu-i dea nimic să mănînce timp de cinci zile. După cinci zile, a poruncit să se pregătească o cruce şi l-a scos pe mucenic să-l răstignească. Deci Sfîntul Teodor a fost răstignit precum Hristos, Domnul nostru, de către Pilat. Aşa şi Liciniu i-a pironit mîinile şi picioarele. Apoi, nemilostivii chinuitori au mai adăugat sfîntului răni şi dureri, căci au bătut un piron ascuţit şi lung în părţile ascunse ale lui şi cu briciul l-au tăiat. Alţi tineri şi copii, încordîndu-şi arcurile cu săgeţi, săgetau faţa lui, încît i-au scos cu săgeţi şi luminile ochilor.

Eu – zice scriitorul pătimirilor lui -, Uar, notarul, văzînd chinurile lui cele grele şi auzind suspinele lui cele dureroase, aruncînd cărticica pe care o scriam, am început să plîng înaintea picioarelor lui, zicînd: „Binecuvîntează-mă. Dă cuvîntul tău cel mai de pe urmă robului tău”. Iar stăpînul meu, ostaşul lui Hristos – Teodor – a zis către mine cu glas blînd: „Uare, nu lăsa slujba ta şi nu înceta privind la chinurile mele, ci scrie toate pătimirile mele şi ziua sfîrşitului meu”. Apoi, strigînd către Domnul, el a zis: „Doamne, ai zis mai înainte: Eu sînt cu tine, iar acum pentru ce m-ai lăsat? Vezi Doamne, că fiarele cele sălbatice m-au chinuit pentru Tine. Luminile ochilor mei sînt scoase, mi se răneşte faţa, mi se sfărîmă dinţii iar oasele pe cruce mi se frîng. Pomeneşte-mă, Doamne, pe mine, cela ce rabd cruce pentru Tine, fier, foc şi piroane; de acum, primeşte duhul meu, ca să mă duc din viaţa aceasta”.

Acestea zicîndu-le, mucenicul a tăcut şi n-a mai grăit nimic, pentru că tot trupul lui era sfărîmat. Iar Liciniu, socotind că acum mucenicul era mort, l-a lăsat pe cruce spînzurat. Atunci, înaintea schimbării străjii pentru noapte, îngerul Domnului l-a pogorît de pe cruce şi l-a făcut cu totul întreg şi sănătos, precum era mai întîi şi, sărutîndu-l, i-a zis: „Bucură-te şi te întăreşte cu darul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, că iată cu tine este Domnul Dumnezeu. Dar pentru ce ai zis că te-a lăsat? Săvîrşeşte-ţi alergarea nevoinţii tale, că vei veni către Domnul, ca să iei cununa nemuririi, cea pregătită ţie”. Îngerul, zicînd acestea mucenicului, s-a făcut nevăzut, iar Sfîntul mucenic Teodor, mulţumind lui Dumnezeu, a început a cînta: Înălţa-Te-voi, Dumnezeul meu, Împăratul meu şi voi binecuvînta numele Tău, în veac şi în veacul veacului.

Liciniu, nesosind încă ziua, a trimis doi sutaşi ai săi, pe Antioh şi Patricie, zicînd către dînşii: „Mergeţi şi aduceţi trupul lui Teodor cel ce rău a murit, ca în raclă de plumb să se aşeze şi să-l arunc în adîncul mării, ca nu cumva creştinii cei nebuni să-l ia”. Sutaşii, apropiindu-se de locul crucii, au văzut crucea, iar pe mucenicul cel răstignit pe dînsa nu l-au văzut. Atunci a zis Antioh lui Patricie: „Cu adevărat grăiesc galileenii, că Hristos al lor S-a sculat din morţi; precum mi se pare şi pe Teodor, robul Său, l-a înviat”. Patricie, venind mai aproape de cruce, a văzut pe Sfîntul Teodor şezînd şi lăudînd pe Dumnezeu. Apoi, Patricie a strigat cu glas mare, zicînd: „Mare este Dumnezeul creştinilor şi nu este alt Dumnezeu afară de El”.

Apropiindu-se amîndoi sutaşii de sfînt, au zis: „Rogu-te, mucenice al lui Hristos, primeşte-ne pe noi. Din ceasul acesta sîntem şi noi creştini”. Acei doi sutaşi crezură în Hristos în acea zi, iar cu dînşii încă 70 de ostaşi. Înştiinţîndu-se de aceasta, Liciniu a trimis pe Sixt, slujitorul său, şi împreună cu dînsul 300 de ostaşi, ca să ucidă pe toţi cei ce crezuseră în Hristos. Ei, mergînd şi văzînd minunile ce le făcea Sfîntul Teodor cu puterea lui Hristos, au crezut şi aceia în Domnul nostru Iisus Hristos. Şi s-a adunat mulţime nenumărată de popor în locul acela, strigînd: „Unul este Dumnezeu, adică Dumnezeul creştinilor, şi nu este alt Dumnezeu afară de El”. Apoi iarăşi strigau: „Unde este Liciniu, tiranul, să-l ucidem? Pentru că noi avem ca Dumnezeu şi Împărat pe Hristos, Cel propovăduit de Teodor”.

Atunci s-a făcut mare gîlceavă şi tulburare în popor, precum şi vărsare de sînge, pentru că a venit un ostaş cu sabia, anume Leandru, care s-a repezit asupra Sfîntului Teodor, vrînd să-l lovească, iar Sixt, slujitorul împăratului, l-a oprit, i-a smuls sabia din mîinile lui şi l-a străpuns prin mijloc. Alt ostaş, pe nume Mirpos, repezindu-se, a ucis pe slujitor. Sfîntul Teodor, potolind tulburarea poporului, a strigat: „Încetaţi, iubiţilor! Domnul meu Iisus Hristos S-a răstignit, oprind pe îngeri ca să nu se facă izbîndire neamului omenesc”.

Sfîntul Teodor multe grăind, rugîndu-i şi sfătuindu-i, a potolit gîlceava şi tulburarea poporului şi mergea pe lîngă închisoare. Dar în urma sa era toată mulţimea poporului şi a ostaşilor, iar cei ce erau în închisori, legaţi, strigau cu glas mare către sfînt: „Miluieşte-ne, robul lui Dumnezeu, Celui de sus”. Sfîntul, dezlegîndu-i din legături, cu cuvîntul şi uşile temniţei deschizînd, le-a grăit: „Mergeţi în pace şi mă pomeniţi, o! bărbaţilor”. Apoi s-a adunat la dînsul toată cetatea şi toţi, lepădîndu-se de închinarea la idoli, prea-măreau pe Hristos, unul Dumnezeu, iar cei neputincioşi se tămăduiau şi diavolii din oameni se izgoneau, căci, de care se atingea sfîntul numai cu mîna sau numai cu hainele, îndată acela cîştiga tămăduirea.

Un ostaş oarecare, din cei mai de aproape ai lui Liciniu, văzînd cele ce se făceau, a alergat la Liciniu, spunîndu-i: „Toată cetatea, lăsînd pe zei, crede în Hristos, prin învăţătura şi vrăjile lui Teodor”. Împăratul, umplîndu-se de mînie, îndată a trimis un speculator, ca să taie capul lui Teodor. Dar poporul, văzînd pe speculator, a ridicat iarăşi gîlceavă şi tulburare, sculîndu-se asupra lui Liciniu, voind să ucidă pe speculator. Sfîntul i-a sfătuit cu blînde cuvinte să înceteze o scornire ca aceea, zicîndu-le: „Fraţilor şi părinţilor, nu ridicaţi război asupra lui Liciniu, pentru că este slugă a diavolului; căci mie, de acum mi se cade să mă duc la Domnul meu, Iisus Hristos!”

Acestea zicînd, a început a se ruga lui Dumnezeu, apoi a binecuvîntat pe fraţi şi s-a însemnat cu semnul crucii. Apoi a zis sluga sa: „Fiul meu, Uare, să te îngrijeşti a scrie ziua săvîrşirii mele, iar trupul meu să-l duci în Evhaita, spre stăpînirea strămoşilor mei, iar cînd şi tu te vei sfîrşi, să porunceşti să te îngroape de-a stînga mea”. Şi, rugîndu-se din nou, a zis: „amin”. După aceasta şi-a plecat sub sabie cinstitul şi sfîntul său cap şi astfel s-a săvîrşit, muceniceşte, în opt zile ale lunii Februarie, sîmbăta, la trei ceasuri din zi. După tăierea lui, tot poporul a făcut cinste mare sfîntului, întîmpinîndu-l cu lumînări şi tămîie. Apoi, la loc cinstit a pus trupul lui, care, a fost dus apoi în Evhaita cu slavă, în opt zile ale lunii Iunie. Şi se făceau acolo minuni mari şi nenumărate, întru slava lui Hristos Dumnezeu, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, se cuvine cinste şi închinăciune, în veci. Amin.

*
* *

Se cuvine a şti că sînt doi sfinţi Teodori mari mucenici în Evhaita. Cel dintîi, Tiron, şi al doilea este acesta, Stratilat. Sfîntul Teodor Tiron a pătimit mai înainte în împărăţia lui Maximian şi Maximin, nepotul său, în anul de la facerea lumii 5797, iar de la naşterea lui Hristos, 289. Şi s-a aşezat în Evhaita, precum se scrie despre el, în 17 zile ale acestei luni. După dînsul, mai pe urmă, a pătimit acest Sfînt Teodor Stratilat, la 22 sau 23 de ani, în zilele lui Liciniu. Pe vremea împărăţiei lui Constantin, în anul de la zidirea lumii 5820, iar de la naşterea lui Hristos 312, l-a mutat asemenea în Evhaita. Amîndoi aceşti sfinţii sînt evhaiteni.

DoarOrtodox

Condac , glasul al 2-lea:
(Podobie: „Căutând la cele de sus…”)

Cu bărbăţia sufletului, îmbrăcându-te în credinţă ca într-o platoşă şi în mâini luând cuvântul lui Dumnezeu, ca pe o lance, pe vrăjmaşul l-ai rănit, fericite Teodor, mare întru mucenici; cu care împreună nu înceta a te ruga lui Hristos Dumnezeu, pentru noi toţi.
Icos:

Veniţi toţi credincioşii, cu cununi de laude să încununăm pe Teodor, frumuseţea cea strălucită a pătimitorilor; că dar mare al lui Dumnezeu lumii s-a arătat cu strălucirile minunilor. Că pe vrăjmaşul veliar biruindu-l în cinstite lupte, revarsă ca un izvor, în loc de sânge, ploi de tămăduiri. Deci împreună cu aceştia se bucură în Hristos, Cel ce dă pace veşnică. Pentru aceasta strigăm lui: nu înceta rugându-te pentru noi toţi.

DoarOrtodox

Acatistul Sfintilor Teodor Tiron si Teodor Stratilat (17 februarie)

Troparul Sfantului Mucenic Teodor Stratilat
(glas 4)

Cu numirea ostirei celei adevarate, purtatorule de chinuri al cerescului Imparat,voievod prea bun te-ai facut, Teodore. Caci cu armele credintei te-ai ostit intelepteste si ai biruit cetele dracilor si purtator de biruinta viteaz te-ai aratat. Pentru, aceasta pe tine cu credinta pururea te fericim.

Troparul Sfantului Mucenic Teodor Tiron
(glas 2)

Mari sunt ispravile credintei, in izvorul vapaii, ca intr-o apa calda, Sfantul Mucenic Teodor s-a bucurat. Ca cu foc tot arzandu-se,ca niste paine dulce Treimii s-a adus. Pentru rugaciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mantuieste sufletele noastre.

Condacul 1

Aparatorii cei nebiruiti ai Efaitelor, frumusetea mucenicilor si a nevoitorilor insufletita podoaba Tiron si Stratilat Teodorii. Veniti cu laude si cu cantari sa-i incoronam caci lupte si biruinta muceniciei au rabdat pentru Hristos, caruia se roaga neincetat ca sa ne izbavim din toate nevoile, care strigam: Bucurati-va mucenicii Domnului.

Icosul 1

Ingerii s-au trimis din cer cu coroana nevestejita sa incoroneze crestetul tau cel nebiruit, frumusetea mucenicilor Teodore Tiroane slavite; iar tu ca un viteaz al lui Hristos te-ai aratat aparator nebiruit al credinciosilor din toata lumea, pentru aceasta strigam tie:

Bucura-te, Tiroane voievodul mucenicilor,
Bucura-te, lauda si podoaba Efaitelor,
Bucura-te, aparatorule al credinciosilor,
Bucura-te, surpatorule al paganatatilor,
Bucura-te, al mucenicilor podoaba si bucurie,
Bucura-te, al Bisericii lui Hristos infrumusetare,
Bucura-te, ca reversi minuni cu indestulare,
Bucura-te, ca de bucurie pe toti i-ai umplut,
Bucura-te, ca din inceput Biserica ai aparat,
Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos, sangele tau ti-ai varsat,
Bucura-te, mare mucenice Teodore.

Condacul 2

Putere de sus ai luat prin cinstitele tale noua chinuri, nevoitorule al Domnului si prin varsarea sangelui tau, ai marturisit cu fapta iubirea Domnului tau, pentru care Stratilate ti-ai dat sufletul tau, strigand: Aliluial

Icosul 2

Putere vitejeasca luand de la Imparatul Slavei,ai rusinat mandria lui Lichie, prin luptele tale cele mucenicesti si pentru dragostea lui Hristos cu bucurie te-ai jertfit, pentru care credinciosii striga tie:

Bucura-te, Stratilate nebiruite,
Bucura-te, crin si floare din Efaita.
Bucura-te, ca ai biruit tabara vrajmasilor.
Bucura-te, ca prin chinuri ai castigat cereasca Imparatie.
Bucura-te, si noi strigam tie!
Bucura-te, ca arma ai avut crucea Domnului.
Bucura-te, ca cu puterea ei pe tirani ai surpat.
Bucura-te ca si pe idoli ai batjocorit.
Bucura-te, ca pe idolii lui Lichinie, la saraci i-ai impartit.
Bucura-te, ca prin aceasta Hristos s-a proslavit.
Bucura-te, ca prin rabdare, cununi ai castigat.
Bucura-te, ca spre cele ceresti pe toti ne-ai indemnat.
Bucura-te, mare mucenice Teodore!

Condacul 3

Luminandu-ti ochiul mintii, catre cer ai privit si de frumusetea celor nepieritoare dorind, nimic n-ai iubit din cele trecatoare; ci si trupul tau Tiroane l-ai dat muncilor celor de multe feluri pentru care ai primit coroana nevestejita si gherdanul biruintei, pentru care cantam Domnului: Aliluia !

Icosul 3

Lumina de sus stralucind sufletul tau cel mucenicesc, dar de bogatie te-ai dat credinciosilor Tiroane ca infierbantandu-te cu ravna bunei credinte, ai scapat pe credinciosi de spurcaciunile cele idolesti centru care cintam tie:

Bucura-te, ajutorul cel grabnic.
Bucura-te, stralucirea bunei credinte.
Bucura-te, ocrotitorul ortodocsilor.
Bucura-te, infranatorul paganatatii.
Bucura-te, ca prin coliva pe credinciosi ai scapat,
Bucura-te, lauda si bucuria episcopului Ioan
Bucura-te, ca el cantare vrednica ti-a dat
Bucura-te, biruitorule al tiranilor imparati
Bucura-te, ca si pe Maximian ai rusinat
Bucura-te, al Bisericii infrumusetare,
Bucura-te, ca reversi raze stralucitoare
Bucura-te, ca prin jertfa cu Hristos te-ai unit.
Bucura-te, ca pentru aceasta El te-a proslavit.
Bucura-te, mare mucenice Teodore!

Condacul

Puterea credintei infierbantand sufletul tau, spre marturisirea lui Hristos, pentru care cu dragoste ti-ai dat trupul muncilor celor infricosate, sfintite Stratilate; iar noi vazand rabdarea ta cantam Domnului: Aliluia!

Icosul 4

Putere luand asupra paganatatii, pe idoli ai surpat cu marturisirea lui Hristos, caruia sufletul ti-ai dat cu multumire si te-ai facut aparator credinciosilor, mucenice Stratilate, pentru care cu dragoste strigam unele ca acestea:

Bucura-te, ca prin suferinda cununa muceniciei ai luat
Bucura-te, ca intr-aceasta ai avut pe Hristos intarire
Bucura-te, ca cu puterea Lui, pe idoli ai surpat.
Bucura-te, stralucirea Iracliei si a Efaitei.
Bucura-te, ca sapte zile nemancat ai petrecut.
Bucura-te, ca si alte chinuri cu rabdare ai suferit
Bucura-te, ca toti care te-au vazut, pe Hristos au proslavit.
Bucura-te, ca prin barbatia ta puterea credintei a inflorit.
Bucura-te, ca multi bolnavi ai vindecat.
Bucura-te, ca lui Hristos buna mireasma te-ai adus.
Bucura-te, ca Efata tie a cantat.
Bucura-te, mare mucenice Teodore!

Condacul 5

Stea purtatoare de lumina te-ai aratat credinciosilor din toata lumea, lauda mucenicilor Teodore Stratilate, ca ai scapat pe multi de inselaciunea idoleasca si pe Hristos ai marturisit si ai luat cununa nevestejita din mana Domnului tau, strigand: Aliluia

Icosul 5

Stralucind prin biruinta marturisirii, sufletul tau nevinovat l-ai adus lui Hristos, Carele a primit nevointele tale cele mucenicesti, aratandu-te aparator fierbinte credinciosilor din toata lumea, pentru care strigam tie:

Bucura-te, Stratilate nebiruite.
Bucura-te marturisitorule al credintei.
Bucura-te, diamantul rabdarii.
Bucura-te, crinul infranarii.
Bucura-te, balsamul vindecarii.
Bucura-te, chedrul curatiei.
Bucura-te, ajutatorul saracilor.
Bucura-te, ocrotitorul vaduvelor.
Bucura-te, ca esti tuturor folositor.
Bucura-te, ca din orice nevoi izbavesti.
Bucura-te, ca sanatosi ne pazesti.
Bucura-te, ca si locasul tau il proslavesti.
Bucura-te, mare mucenice Teodore.

Condacul 6

Marturisind cu indrazneala pe Hristos Dumnezeu adevarat, ai strapuns cu sulita rabdarii tale pe Faraon cel gandit si inchinaciunile Elinilor le-ai surpat, rusinand in priveliste pe Maximian, pentru care strigam Domnului: Aliluia!

Icosul 6

Marturisitor fierbinte te-ai aratat mucenice Teodore Tiroane, ca fiind dus inaintea tiranului Maximian, nu te-ai rusinat a marturisi pe Hristos ci ai rusinat inchinaciunile cele idolesti, pentru care strigam tie:

Bucura-te, ca in oastea tironilor ai fost.
Bucura-te, ca pe Maximian ai rusinat.
Bucura-te, ca pe idolii lui ai surpat.
Bucura-te, ca aceasta singur ai marturisit.
Bucura-te, ca prin spanzurare singur ai marturisit.
Bucura-te, ca prin focul cuptorului ai trecut.
Bucura-te, ca Mitropolia Amasiei te mareste
Bucura-te, ca Humialon orasul tau te prosloveste
Bucura-te, ca crestinii serbeaza acum al tau nume
Bucura-te, ca-n nevoi si-n izbanzi, strigam, tie.
Bucura-te, facator de minuni alese.
Bucura-te, ca prin ele Dumnezeu se proslaveste.
Bucura-te, mare mucenice Teodore!

Condac 7

Vrand tu mare mucenice Stratilate a-ti mantui sufletul, pe care l-ai impodobit cu tot felul de fapte bune, cu rugaciuni si cu milostenii, te-ai gatit spre lupte mucenicesti pe care le-ai primit cu bucurie cantand Domnului: Aliluia!

Icosul 7

Straina minune a fost in toata Efaita si Iraclia s-a mirat de vitejiile tale, cum toate defaimand si pe imparati mustrand, cu indrazneala ai alergat la lupte pentru dragostea Domnului tau, pentru aceasta strigam tie:

Bucura-te, minunea Efaitelor.
Bucura-te,infrumusetarea Iracliei.
Bucura-te, podoaba mucenicilor.
Bucura-te, mustratorul tiranilor.
Bucura-te, jertfa insufletita.
Bucura-te, ca chinurile cu bucurie le-ai primit.
Bucura-te, ca sfaturilor lui Lichinie nu te-ai plecat.
Bucura-te, ca sufletul tau Domnului l-ai dat.
Bucura-te, ca El cu bucurie l-a primit.
Bucura-te, ca cetele mucenicilor primindu-te au dantuit
Bucura-te, ca si noi bun aparator te-am dobandit.
Bucura-te, mare mucenice Teodore!

Condacul 8

Toata ceata ingerilor, cu mucenicii si cu stapanul lor,intru cantari au intampinat sufletul tau, mare mucenice Teodore Tiroane, incoronand crestetul tau cel nebiruit cu gherdanul mucenicilor si toti au cantat cu bucurie: Aliluia!

Icosul 8

Toata faptura s-a alaturat langa lauda care ti-a facut Hristos Mirele tau, ingerii priveau asteptand venirea ta, mucenicii cantau biruinta ta,iar pamantul s-a sfintit prin stropirea sangelui tau, iar noi robii tai aducem lauda muceniciei tale, cantand acestea:

Bucura-te, ca ele au incoronat crestetul tau.
Bucura-te, ca cerurile au serbat intrarea ta.
Bucura-te, ca cununa nevestejita ai primit.
Bucura-te, ca pentru credinciosi rugaciune ai facut
Bucura-te, ca Hristos cererile tale le-a plinit.
Bucura-te, ca El prin tine s-a proslavit.
Bucura-te, ca Biserica aparator te-a castigat.
Bucura-te, al Locasului tau grabnic aparator.
bucura-te,ca de ispite, de furturi si de judecati esti risipitor
Bucura-te, mare mucenice Teodore!

Condacul 9

Privind la frumusetea cerului, ti-ai luminat privi­rile mintii, cunoscand pe Ziditorul cerului si al pamantului, Facator al totului, cu bucurie L-a Laudat mucenice Teodore Stratilate si cantare ai cantat Domnului: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei mult vorbitori au amutit ca niste pesti fara de glas, cum tu un tanar ostas ai defaimat frumusetile lumii, mergand cu bucurie spre chinuri, unde ai aratat lupte biruitoare, de care mirandu-se, cantam tie acestea:

Bucura-te, ritore intre mucenici.
Bucura-te, trambita propovaduitoare.
Bucura-te,luptator nebiruit.
Bucura-te, rabdatorule de patimi.
Bucura-te, gherdane al rabdarii.
Bucura-te, ca cu barbatie ai marturisit.
Bucura-te, ca credinta nevinovata ai pazit.
Bucura-te, ca la aceasta si pe noi ne-ai sfatuit
Bucura-te, ca cu ingerii te-ai unit.
Bucura-te, ca cu ucenicii locuiesti.
Bucura-te, ca prin chinurile tale pe toti ii ve­selesti.
Bucura-te, mare mucenice Teodore!

Condac 10

Vrand sa-ti mantuiesti sufletul si sa castigi viata nemuritoare, te-ai pazit nevinovat de tot pacatul si cu virtutea sufletului ai dorit pe Dumnezeu, Carele este marginea doririlor, pentru care si ultima picatura de sange cu multumita ti-ai dat cantandu-I: Aliluia!

Icosul 10

Vrand noi nevrednicii a-ti lauda mucenicia si nevointele tale Sfinte mare mucenice Teodore Tiroane prin rugaciunile tale cerem ajutorul cel dumnezeiesc, cantandu-ti cu dragoste acestea:

Bucura-te, ca sufletul tau curat, tot pamantul a sfintit.
Bucura-te, ca intru suirea ta spre cer, toti diavolii s-au ingrozit.
Bucura-te, ca si vaduva ajutorul tau a primit.
Bucura-te, aparatorule de cetate.
Bucura-te, ajutatorule al sufletelor curate.
Bucura-te, al pacatosilor lesne iertatorule.
Bucura-te, al tuturor implinator de cereri.
Bucura-te, al ierarhilor bun sfatuitorule.
Bucura-te, al preotilor cucernici ,de mari daruri datatorule.
Bucura-te, al monahilor, bun ajutatorule.
Bucura-te, mare mucenice Teodore!

Condac 11

Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, intru ospatul cel duhovnicesc a adapat sufletul tau din pomul vietii unde ai auzit glasul puterilor ceresti si dansurile mucenicilor si de bucuria aceea imbalsamat fiind ai cantat impreuna cu ei Domnului: Aliluia!

Icosul 11

Imparatul Maximian cu toti muncitorii lui, n-a putut birui sufletul cel de diamant mucenice Teodore Stratilate, nici nu te-a putut desparti de doritul tau Hristos, caruia te inchinai cu dragoste. Pentru care cantam tie:

Bucura-te, bine cinstitorule al sfintei Cruci.
Bucura-te, purtatorule al patimilor lui Hristos.
Bucura-te, ravnitorule al Imparatiei cerurilor.
Bucura-te, bine primitule in locasurile Ei.
Bucura-te, diamantul si steaua credintei.
Bucura-te, fulgerul rugaciunilor sfinte.
Bucura-te, primitorule al rugaciunilor noastre.
Bucura-te, vesmantul darurilor care ne acoperi slabiciunile noastre.
Bucura-te, implinatorul cererilor noastre.
Bucura-te, al Locasului tau infrumusetare.
Bucura-te, al robilor casei tale, cucernica si sfanta mangaiere.
Bucura-te, mare mucenice Teodore!

Condac 12

Haruri mucenicesti imparti tuturor credinciosilor, Sfinte Mare Mucenice Teodore Tiroane, preotilor esti podoaba si lumina, celor ce cu dragoste serbeaza praznuirea ta si te cheama cu credinta, le implinesti cererile; mie celui nevrednic si mai mult decat toti pacatosii, daruieste-mi sa cant cu bucurie Domnului: Aliluia!

Icosul 12

Vrand Sfinte Mare Mucenice Teodore a parasi latura pamantului, ai ajuns la desavarsita dorire, unde privesti frumusetea Imparatului ceresc, te-ai aratat biruitor incoronat prin sangele tau si n-ai incetat a ajuta cu rugaciunile si minunile tale pentru aceasta primeste prinos de multumita acestea:

Bucura-te, steaua harului ceresc.
Bucura-te, podoaba cinului preotesc.
Bucura-te, al mucenicilor podoaba si lumina,
Bucura-te, lauda celor ce-ti canta tie.
Bucura-te, impreuna vorbitorule cu mucenicii.
Bucura-te, ca si rugaciunile noastre le primesti.
Bucura-te datatorule de sfaturi dumnezeiesti.
Bucura-te, margaritar cu care luminezi sufletele.
Bucura-te, diamant carele tai neputintele.
Bucura-te, al sufletului meu mantuire.
Bucura-te, al locasului tau aparatorule.
Bucura-te, al ostenelilor noastre binecuvantatorule.
Bucura-te, mare mucenice Teodore!

Condac 13

De trei ori fericitilor, podoaba Ortodoxiei si lauda Efaitelor, mucenicii Domnului: Teodore Tiroane slavite si Stratilate nebiruite, rugati-va Domnului pentru mantuirea noastra, ca izbavindu-ne din nevoi, sa cantam Domnului: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Si iarasi se zice Icosul I si Condacul I.

Sfarsit si lui Dumnezeu lauda !

Sfantul mucenic Teodor Stratilat se sarbatoreste in 8 februarie. A trait pe timpul imparatului pagan Lichinie. Era din Efata si a locuit in Iraclia pe langa Marea Neagra. Sfaramand zeii si marturisind pe Hristos, a fost supus la multe schingiuiri dintre cele mai infricosate. Pana la urma, primi mucenicia prin taierea capului. Era foarte invatat. Sfantul mucenic Teodor Tiron se sarbatoreste in 17 Februarie. A trait pe vremea imparatilor pagani Maximian si Maximin. Era din metropola Amasiei din Asia. A facut parte din oastea Tironilor. Batjocorind pe zeii Elinilor si marturisind pe Hristos, a fost prins si supus la chinuri foarte mari: il spanzurara, il strunjira si multe altele si lua cununa muceniciei intr-un cuptor aprins. Se face pomenirea lui si in Sambata 1-a din Postul Mare, in amintirea minunii cu coliva.

Acest acatist ajuta mult la diferitele necazuri si mai ales ajuta foarte mult pentru reusiri la invatatura si la examene. Sa se citeasca cu post in fata Icoanei Sfintilor si a unei candele aprinse cu untdelemn, in genunchi, mai ales in zi de Miercuri si Vineri si in zilele dinaintea examenului si daca se poate este bine a se citi in fiecare zi. Acesti Sfinti au facut si fac extraordinar de multe minuni.

Facere a Parintelui Arhimandrit Dometie Trihenea, fost staret la Manastirea Zograful.
Acatistul a fost scris pentru Chilia „Cei Doi Teodori” (langa Kareia, Muntele Athos), care atunci era ocupata de romani.

DoarOrtodoxvedeți și: Sfinţii Teodor şi Teodora, cei de peste tot anul

Doar Ortodox

N-a propovăduit Hristos şi pe ăla şi pe ăla! Am fost una şi am rămas cu Hristos; n-am schimbat nimic din ce ne-a vorbit El, deci El este ortodox.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: