Troparul Sfinților Mucenici Epictet și Astion din Halmiris (8 iulie)

Pe cei de o cinste cu Ermolae şi cu Pantelimon, pe Epictet – dascălul cel înţelept şi pe Astion – ucenicul cel mult râvnitor, veniţi toţi credincioşii să-i lăudăm, pe mucenicii lui Hristos şi podoaba Dobrogei, zicând: bucuraţi-vă, cei ce de-a pururi mijlociţi pentru sufletele noastre.

Condac

Din cer aţi luat dumnezeiescul dar şi tuturor v-aţi făcut izvor de tămăduiri şi sfeşnice prealuminate în calea mântuirii. În dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă, sfinţilor mucenici şi doctori fără de arginţi, tămăduind rănile cele trupeşti şi sufleteşti ale celor ce săvârşesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Pe malul lacului Reazelm, nu departe de braţul Sf. Gheorghe al Dunării şi de actualul sat Dunavăţul de Jos, se află ruinele unei fortăreţe romano-bizantine care au aparţinut cetăţii Halmyris. Aici au pătimit cei doi martiri, Epictet şi Astion, poate cei mai vechi martiri de pe teritoriul României, despre care avem informaţii amănunţite.
Potrivit actului lor martiric, păstrat astăzi doar într-o copie din sec XV, aflată în arhiva bisericii Mântuitorului din Utrecht, ei au pătimit în anul 290, ca urmare a persecuţiei dezlănţuite de împăratul Diocleţian (284-305). Tot în legătură cu martiriul lor, se face pomenirea primului episcop al Tomisului, Evangelicus, care a venit la Halmyris în vremea aceea.
Sfântul Epictet era originar din părţile Răsăritului, fiind crescut din fragedă copilărie în frica lui Dumnezeu. Învrednicindu-se de harul preoţiei, el ducea o viaţă cu totul curată şi evlavioasă, pentru aceasta fiind răsplătit de Dumnezeu cu darul facerii de minuni. Adeseori, prin puterea rugăciunii sale, putea deschide ochii orbilor, vindeca pe leproşi şi pe ologi şi scotea duhurile necurate din cei îndrăciţi.
Astion era un tânăr chipeş, nepot al senatorului roman Iulian. Acesta fusese păgân, ca şi părinţii săi, dar întâlnindu-se cu preotul Epictet şi ascultându-i cuvintele pline de înţelepciune, se converteşte la creştinism, şi împreună cu părintele său duhovnicesc, se îmbarcă şi pleacă la Halmyris, unde nu era nimeni ca să-i cunoască sau să le ştie ţara de origine.
După ca s-au stabilit aici, preotul Epictet şi fiul său duhovnicesc Astion duc o viaţă curată, împreună învrednicindu-se de binecuvântările Tatălui ceresc. În urma străduinţelor depuse pentru mântuire, şi tânărul Astion se va învrednici de acelaşi dar al facerii de minuni, ca şi părintele său duhovnicesc, având o deosebită putere asupra diavolului.
În vremea aceea va sosi însă în oraşul Halmyris  comandantul Latronianus, având de rezolvat unele probleme administrative şi militare. în a 4-a zi de la sosire, acestuia i se va raporta că în oraş există doi străini, care ar fi „vrăjitori şi ghicitori”, şi care, prin cuvântările lor, au întors pe mulţi de la cinstirea zeilor. Auzind aceasta, comandantul s-a înfuriat şi a poruncit ca la apusul soarelui cei doi să fie arestaţi şi duşi la închisoare. Fiind prinşi, cei doi sfinţi s-au hotărât ca să nu spună nimic despre familiile şi ţara lor de unde veneau, ci numai să mărturisească faptul că ei sunt creştini, acesta fiind numele, neamul şi patria lor.
A doua zi, cei doi au fost aduşi în mijlocul oraşului la judecată, dar Latronianus  abia putea să-i privească, feţele lor strălucind ca soarele. În cursul audierii, cei doi sfinţi mărturiseau credinţa lor în Iisus Hristos, cu puterea Căruia săvârşeau toate minunile de care erau acuzaţi, şi că ei nu se pot lepăda de Acesta, închinându-se zeilor. Auzind toate acestea, Latronianus s-a înfuriat şi mai tare şi a poruncit ca cei doi sfinţi să fie legaţi, iar carnea de pe corp să le fie jupuită cu gheare de fier.
Unuia dintre judecători, pe nume Vigilantius, auzind cum cei doi sfinţi mărturiseau într-una pe Hristos în timpul torturilor, nu i-au mai putut ieşi din minte cuvintele lor, aşa că în a 4-a zi de tortură a sfinţilor, a mărturisit şi el că este creştin. Apoi s-a dus la cei doi sfinţi în închisoare, împreună cu toată casa lui, pentru a primi însemnul şi garanţia vieţii, devenind şi ei ucenicii Domnului.
În a cincea zi de judecată, Epictet a rostit o cuvântare care s-a terminat cu cuvintele „Noi suntem creştini”, ceea ce a înfuria extrem de tare pe Latronianus, care a poruncit ca să fie frecate rănile celor doi cu sare şi oţet, după care să fie aruncaţi într-un cazan cu smoală clocotită. Însă, prin puterea lui Hristos, cei doi sfinţi au rămas nevătămaţi, şi de aceea au fost condamnaţi ca 30 de zile să nu primească nimic de mâncat şi de băut.
Pe când cei doi răbdau toate aceste chinuri, la Halmyris a sosit un străin, care îl va recunoaşte pe Astion, şi se va întoarce la părinţii lui, care nu ştiau nimic despre el, povestindu-le tot ceea ce văzuse. Auzind acele minunate lucruri, mama lui Astion a spus că vrea numaidecât să devină şi ea creştină, şi că dacă va fi nevoie, va înfrunta şi martiriul pentru aceasta. Apoi, părinţii lui Astion s-au îmbarcat în grabă şi au venit la locul în care pătimea fiul lor cel sfânt.
După trecerea celor 30 de zile de înfometare, cei doi sfinţi au fost aduşi iarăşi la judecată, unde au mărturisit din nou pe Hristos, în numele căruia făceau ei toate acele minuni despre care se spuneau că sunt „vrăjitorii”. Văzând că nu îi poate învinge în nici un fel, Latronianus a poruncit ca cei doi să fie scoşi afară din cetate şi să li se taie capul. Astfel, în ziua de 8 iulie i s-a tăiat capul mai întâi lui Astion, după care preotul Epictet, lăsându-şi capul peste trupul ucenicului său, a primit şi el aceeaşi pedeapsă, în acest fel, cei doi martiri sfinţind pământul Dobrogei cu sângele lor.
Actul martiric spune că trupurile celor doi erau albe ca zăpada şi că cei ce sufereau de vreo boală, durere sau grijă şi se atingeau cu credinţă de acestea sau le sărutau cu evlavie, se vindecau.
La apusul soarelui, Vigilantius, împreună cu toată casa sa şi alţi creştini, au venit şi au luat trupurile celor doi sfinţi martiri, pe care le-au înmormântat într-un loc potrivit. În a 3-a zi de la înmormântare, Astion s-a arătat lui Vigilantius, căruia i-a spus despre sosirea celor doi părinţi ai săi în cetate. întâmpinându-i şi găzduindu-i, Vigilantius le-a relatat acestora despre moartea martirică a fiului lor. În urma acestor relatări, cei doi părinţi se convertesc la creştinism, fiind botezaţi de episcopul Evangelicus.
Pentru noi, românii, actul martiric al celor doi martiri are o valoare deosebită deoarece, în afară de cel al pătimirii Sf. Mc. Emilian de la Durostorum, este singurul act cu care se poate mândri literatura aghiografică dobrogeană. El luminează pagini întregi din viaţa spirituală a Dobrogei, într-o vreme când creştinismul era nu numai persecutat, dar reacţia oficialităţilor împotriva lui atinsese cote maxime.

Prof. Dr. Emilian Popescu, Sfinţii Martiri Epictet şi Astion, în vol. „Sfinţi români şi apărători…”, ed. cit. , p.151.

Icoana Sfintilor Epictet si Astion de la Biserica Eroilor Revoluţiei din București

ACATISTUL SF. MC. EPICTET SI ASTION DE LA HALMIRIS (8 IULIE)

Condac 1:

Pe Epictet, preotul cel preaînțelept și pe Astion, ucenicul cel mult râvnitor, veniți toți să-i lăudăm, că aceștia, de o cinste cu Ermolae și cu Pantelimon fiind, împreună au binevestit Evanghelia lui Hristos, și întru adevăr, după Andrei cel întâi chemat, apostoli ai Dobrogei s-au arătat: pe bolnavi tămăduind, demonii gonind, au strălucit cu minunile și cu puterea cuvântului, pentru care și chinuri au răbdat de la chinuitori, și bine încununându-se, pururea se roagă pentru sufletele noastre. Pentru aceasta și noi îi fericim:Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Icos 1:

Din tinerețe în înfrânare ai petrecut, preafericite Epictet, hrănindu-te cu învățăturile lui Hristos și când ai ajuns în puterea vârstei, ca Samuel odinioară, luând harul preoției, din dragoste pentru oameni ai săvârșit multe minuni; pentru aceasta, cu laude te cinstim așa:
Bucură-te, cel ce ai dus viață neprihănită;
Bucură-te, că ai avut dragoste desăvârșită;
Bucură-te, că Domnului te rogi neîncetat;
Bucură-te, că la cele înalte totdeauna ai cugetat;
Bucură-te, că ochii orbilor ai deschis;
Bucură-te, că pe slăbănogi ai întărit;
Bucură-te, că duhurile necurate le alungi de la noi;
Bucură-te, mare miluitor al celor din nevoi;
Bucură-te, că pe leproși ai curățat;
Bucură-te, că la credință i-ai chemat;
Bucură-te, că pământul Dobrogei îl ocrotești;
Bucură-te, că în primejdii a noastră nădejde ești;
Bucură-te, Sfinte Epictet, doctore fără de arginți și mucenic al lui Hristos!

Condac 2:

Ascultând cuvintele părintelui Epictet, inima ți-ai deschis, sufletul ți-ai curățit, și ai primit tainele credinței, apoi botezându-te ai urmat lui Hristos, dovedind a fi rob preaiubit al lui Dumnezeu. Drept aceea, cunoscând și noi marea ta credință, venim către tine și cu umilință te rugăm: Izbăvește-ne, Sfinte mucenice Astion, de veșnica moarte, ca împreună să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2:

Dorind, Sfinte Astion, să petreci viață îngerească, ai părăsit casa părintească și te-ai sălășluit în cetatea Halmyrisului, unde te-ai arătat mare făcător de minuni. Căci mergând spre Dunăre, ai întâlnit un om cu duh necurat, pe care îndată l-ai izbăvit cu rugăciunile tale și cu semnul sfintei cruci. Iar noi, minunându-ne de unele ca acestea, cântăm așa:
Bucură-te, că ai fost înger pământesc;
Bucură-te, cel ce ești om ceresc;
Bucură-te, că prin smerenie, cele înalte ai dobândit;
Bucură-te, că pe vrăjmaș cu semnul crucii l-ai biruit;
Bucură-te, cel ce cu credință ai săvârșit minuni;
Bucură-te, cel ce ai înspăimântat pe păgâni;
Bucură-te, de demoni izgonitor;
Bucură-te, mare biruitor;
Bucură-te, de boli vindecător;
Bucură-te, de chinuri izbăvitor;
Bucură-te, grabnic ajutătorule;
Bucură-te, al Dobrogei apărătorule;
Bucură-te, sfinte Astioane, doctore fără de arginți și mucenice al lui Hristos!

Condac 3:

Un mare dregător alergând la tine, părinte Epictet, a îngenuncheat în fața ta, rugându-te să-i tămăduiești fiica paralizată. Iar tu, sfinte, rugându-te lui Dumnezeu și trupul ei ungându-l cu untdelemn sfințit, îndată s-a vindecat. Pentru aceea, părinții împreună cu tine slăveau pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icos 3:

Altă dată, o femeie oarbă a cerut de la tine vindecare, părinte Epictet, plângând și zicând: „Știu cine ești și cred că poți multe în fața lui Dumnezeu; de aceea mă rog să nu disprețuiești plânsul meu și să nu iei în deșert rugăciunea mea.” Iar tu, sfinte, minunându-te de credința ei, ai vindecat-o, și ea, văzând lumina, a slăvit pe Dumnezeu, pentru care îți cântăm și noi unele ca acestea:
Bucură-te, ajutorul celor ce zac în neputințe;
Bucură-te, mângâierea celor mâhniți și întristați;
Bucură-te, cel ce dăruiești lumină orbilor;
Bucură-te, cel ce aduci alinare credincioșilor;
Bucură-te, că pe mulți i-ai vindecat;
Bucură-te, dregătorul către tine a strigat;
Bucură-te, scăpare din ispite;
Bucură-te, dumnezeiescule părinte;
Bucură-te, chip duhovnicesc;
Bucură-te, doctor sufletesc;
Bucură-te, mult lăudat ocrotitor;
Bucură-te, al credinței propovăduitor;
Bucură-te, sfinte Epictet, doctore fără de arginți și mucenice al lui Hristos!

Condac 4:

Viforul gândurilor deșarte l-ai biruit cu smerita cugetare, căci tânăr fiind, înțelepciunea vârstnicilor ai dobândit, mucenice Astion și ai biruit ispitele vieții acesteia. Pentru aceea te rugăm, ajută-ne să scăpăm nevătămați de tulburarea gândurilor și greutatea necazurilor ce vin asupra noastră, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4:

Având iubire de oameni, sfinte Astioane, te-ai retras și în taină te-ai rugat Domnului pentru omul căzut de la înălțime, ce zăcea aproape mort. Iar Dumnezeu, ascultând rugăciunea ta îndată l-a făcut sănătos, pentru care, minunându-ne, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că pentru omul căzut, în taină te-ai rugat;
Bucură-te, că pe el de la moarte l-ai scăpat;
Bucură-te, temelia vieții cerești;
Bucură-te, acoperișul casei duhovnicești;
Bucură-te, cel ce ai trecut prin vămile cele cerești;
Bucură-te, cel de sănătate dătător;
Bucură-te, cel ce pe bolnavi i-ai ridicat;
Bucură-te, cel ce pe mulți ai vindecat;
Bucură-te, preafericite rugător;
Bucură-te, cel mult folositor;
Bucură-te, chip preacurat;
Bucură-te, om prea luminat;
Bucură-te, sfinte Astioane, doctore fără de arginți și mucenice al lui Hristos!

Condac 5:

Frumusețea chipului și agerimea cugetului tău nu ai voit a le pune în slujba celor pământești, prea fericite Astioane, că neamul cel ales și bogăția tatălui tău drept uscăciune socotindu-le, ca un cerb prea sprinten ai alergat spre izvoarele pururea curgătoare ale învățăturii lui Hristos, pe care și sorbindu-le din buzele preotului Epictet, îndată te-ai aprins de dragostea cea dumnezeiască și fără tăgadă în numele lui Hristos te-ai botezat, Căruia Îi cânți acum: Aliluia!

Icos 5:

Înțelept fiind, părinte Epictet, te-ai arătat prin credință copilului celui de cincisprezece ani, care era surd, mut și uscat la trup și vindecându-l, el ți-a spus așa: „În Iisus Hristos se cuvine nouă să credem, o, prea fericite, căci El aduce oamenilor întotdeauna binefaceri, până în ziua de azi.” Pentru aceasta te rugăm, părinte, să primești de la noi, nevrednicii, unele ca acestea:
Bucură-te, că izvor nesecat de minuni te-ai arătat;
Bucură-te, că mutul vindecat, veselindu-se, slavă lui Hristos a dat;
Bucură-te, că văzând minunea, mulți din cetate s-au botezat;
Bucură-te, că prin tine Hristos S-a preamărit;
Bucură-te, că de dobrogeni ești mult iubit;
Bucură-te, că românii au evlavie către tine;
Bucură-te, că din întreaga țară vin să se închine;
Bucură-te, cel ce grabnic spre ajutor ne ești;
Bucură-te, că te veselești cu puterile cerești;
Bucură-te, cel ce pe copii îi ocrotești;
Bucură-te, izbăvitorul celor umiliți;
Bucură-te, scăparea celor prigoniți;
Bucură-te, sfinte Epictet, doctore fără de arginți și mucenice al lui Hristos!

Condac 6:

Priveghind mereu asupra ucenicului tău, Astion, părinte Epictet, și văzând tristețea de moarte ce îl stăpânea, ai alungat-o de la el, arătându-i astfel puterea binecuvântării preotului lui Hristos, pe care o dăruiește și nouă, pentru a birui îndoiala și deznădejdea, ca împreună cu toți sfinții să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6:

Ca pe niște apostoli și ucenici ai lui Hristos v-au primit locuitorii cetății Halmyris, căci semne și puteri apostolești ați arătat cu adevărat: pe fata cea paralizată ați făcut-o teafără doar cu cuvântul, orbului vederea i-ați întors și pe îndrăciți i-ați slobozit. Pentru aceasta, mulțime multă se întorcea la Hristos binecuvântând pe Cel ce dă oamenilor astfel de puteri, iar pe voi întru acest chip fericindu-vă:
Bucurați-vă, că neamul ni l-ați adus la dreapta credință;
Bucurați-vă, că ați învins prin rugăciune și nevoință;
Bucurați-vă, zid al dragostei neînvins;
Bucurați-vă, al dragostei de Dumnezeu foc nestins;
Bucurați-vă, folos deplin creștinilor;
Bucurați-vă, că pildă de viețuire voi ne-ați dat;
Bucurați-vă, că darul vindecării de la Hristos ați luat;
Bucurați-vă, că de dușmani ne izbăviți;
Bucurați-vă, că de ispite ne feriți;
Bucurați-vă, că dulceața vieții trecătoare nu o ați îndrăgit;
Bucurați-vă, că brațul celui rău voi l-ați zdrobit;
Bucurați-vă, că ura vrăjmașului cu răbdarea ați biruit;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Condac 7:

Cu cine vă vom număra pe voi, preafericiților, căci chipul cel îngeresc al călugăriei purtând, ca niște apostoli Evanghelia ați propovăduit și doctori fără de arginți și făcători de minuni arătându-vă, încă și cununa muceniciei la urmă ați luat, încât multe daruri și vrednicii au strălucit întru voi. Pentru aceasta, minunându-ne, vă fericim cântând: Aliluia!

Icos 7:

Păgânul Latronianus, comandantul provinciei, intrând în cetatea Halmyrisului, a început prigoana împotriva creștinilor. Iar voi, sfinților, ați fost pârâți ca unii care îndepărtați pe mulți de la jertfele idolești. Drept aceea, ați fost aduși în lanțuri în temniță, dar temnița chilie de rugăciune ați prefăcut-o și cu bucurie slăveați pe Dumnezeu în psalmi și rugăciuni, pentru care și noi vă lăudăm așa:
Bucurați-vă, că pe comandantul păgân, cel cu suflet de fiară, l-ați biruit;
Bucurați-vă, că prin mari chinuri pe Hristos L-ați mărturisit;
Bucurați-vă, că numele lui Hristos pe pământ l-ați propovăduit;
Bucurați-vă, cei ce credința idolească ați surpat;
Bucurați-vă, căci cu nădejdea v-ați înfrumusețat;
Bucurați-vă, căci cu răbdare și dragoste ați biruit;
Bucurați-vă, că temnița biserică ați socotit;
Bucurați-vă, că lanțurile nu v-au speriat;
Bucurați-vă, că biciuiri fără de număr ați răbdat;
Bucurați-vă, că prin credință v-ați încununat;
Bucurați-vă, că în fața lui Latronianus, ca soarele ați strălucit;
Bucurați-vă, că din dragoste pentru Hristos, mult ați pătimit;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctori fără de arginți și mucenicilor ai lui Hristos!

Condac 8:

În zori, locul de judecată a fost pregătit, iar comandantul vroia să vă piardă. Atunci din înălțime putere primind și lumina harului strălucind ca soarele pe fețele voastre, sfinților mucenici, judecătorul nu putea privi spre voi, iar mulțimea poporului ce era de față, minunându-se, a cântat împreună cu voi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8:

Cu totul s-a spăimântat tiranul de prea minunata voastră bărbăție, sfinților, și de răspunsurile voastre s-a tulburat, căci cu îndrăzneală l-ați înfruntat, zicând: „Suntem creștini, facă-se voia Domnului nostru cu noi!” Pentru aceasta vă lăudăm, zicând:
Bucurați-vă, că pentru Dumnezeu, toate durerile desfătări le-ați socotit;
Bucurați-vă, că răbdând chinuri, din dreapta credință nu v-ați clintit;
Bucurați-vă, foc nestins al dragostei dumnezeiești;
Bucurați-vă, că prin răbdare ați uimit cetele îngerești;
Bucurați-vă, că de curajul vostru păgânii au rămas fără de glas;
Bucurați-vă, că nu v-ați spăimântat când trupul vi l-au ars;
Bucurați-vă, că prin aceasta cunună mucenicească v-ați agonisit;
Bucurați-vă, că ura dușmanului sufletelor cu bărbăție ați biruit;
Bucurați-vă, învingători ai stăpânirii iadului;
Bucurați-vă, moștenitori ai frumuseții raiului;
Bucurați-vă, că focul inimii voastre luminător al Dobrogei a fost;
Bucurați-vă, mărgăritare de preț ale Bisericii lui Hristos;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Condac 9:

Pe scândură fiind schingiuiți, sfinților mucenici, tiranii v-au sfâșiat cu cârlige de fier, cu făclii aprinse v-au ars trupurile și în cazane cu smoală clocotită v-au aruncat. Însă credința voastră cea către Domnul din toate chinurile v-a scos nevătămați și, neîncetat mărturisind pe Hristos, ați fost închiși din nou în temniță. Văzând aceste lucruri mai presus de înțelegere, ne minunăm și cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9:

Ritorii cei mult vorbitori rămân ca niște pești fără de glas și nu pricep a spune cum voi, sfinților mucenici, în trup omenesc viețuind, ați biruit chinurile mai presus de fire, făcându-vă următori ai lui Hristos. Iar noi, preaslăvind pe Domnul, Cel ce v-a întărit pe voi, lăudăm vitejia voastră și cu mulțumire grăim așa:
Bucurați-vă, frumusețea cea mare a neamului românesc;
Bucurați-vă, flori binemirositoare din mănunchiul mucenicilor dobrogeni;
Bucurați-vă, că pentru slava și cinstea Împăratului ceresc ați luptat;
Bucurați-vă, cei ce chinuri înfricoșătoare ați răbdat;
Bucurați-vă, robi credincioși ai Domnului, care toată voia Lui ați împlinit;
Bucurați-vă, cei ce înaintea stăpânitorilor Adevărul ați mărturisit;
Bucurați-vă, cei ce vergile de frasin, în cununi de mucenicie le-ați prefăcut;
Bucurați-vă, că Domnului prea iubiți fii v-ați făcut;
Bucurați-vă, propovăduitori fierbinți ai dumnezeieștii credințe;
Bucurați-vă, că ați înfruntat mâniile aprinse;
Bucurați-vă, moștenitori ai bunătăților celor veșnice;
Bucurați-vă, grabnici rugători pentru mântuirea noastră;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Condac 10:

Auzind unul dintre anchetatori pe nume Vigilantius, cum puși fiind la chinuri, voi, sfinților, nu ați încetat timp de 30 de zile a mărturisi pe Hristos și auzind încă și cuvântul vostru cum că oricine crede în Hristos va avea viață veșnică, nu s-a putut opri și a mărturisit pe Hristos cu glas mare și venind la voi în închisoare, a cerut botezul și împreună cu voi a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10:

Ca un adevărat părinte duhovnicesc ai îndrumat pașii ucenicului tău Astion spre Tatăl cel ceresc, părinte Epictet, că în clipa despărțirii de lumea aceasta te-ai îngrijit mai întâi de ucenicul tău iubit, pentru care învrednicește-ne și pe noi acestei iubiri părintești, ca să vă cântăm unele ca acestea:
Bucurați-vă, cei ce cununi neveștejite ați primit;
Bucurați-vă, cei ce în trupurile și în sufletele voastre pe Dumnezeu L-ați preamărit;
Bucurați-vă, cei ce cu toate faptele voastre, pe Hristos L-ați slăvit;
Bucurați-vă, că mâinile voastre la lucrarea faptelor bune le-ați ridicat;
Bucurați-vă, că pașii judecătorului pe calea cea adevărată ați îndreptat;
Bucurați-vă, cei ce nu v-ați lipit inima către bogăție sau desfătare lumească;
Bucurați-vă, că la cele cerești și la bucuria cea veșnică ați cugetat;
Bucurați-vă, mărturisitori ai dreptei credințe;
Bucurați-vă, vrednici urmași ai Apostolilor;
Bucurați-vă, că și în temniță ați făcut ucenici;
Bucurați-vă, că în ceata mucenicilor cu bucurie ați fost primiți;
Bucurați-vă, că în rai cu sfinții vă odihniți;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Condac 11:

Pe când sfinții martiri răbdau cumplite chinuri în numele lui Hristos, un călător din țara lui Astion, văzându-l în fața scaunului de judecată și cunoscându-l, degrabă a dat de veste părinților acestuia. Și venind ei la Halmyris, după martirajul sfinților, au auzit despre faptele minunate ale fiului lor și primind botezul, au slăvit pe Dumnezeu cântându-I: Aliluia!

Icos 11:

De tatăl tău, Alexandru și mama ta, Marcelina, sfinte Astion, cu multă dragoste te-ai îngrijit. Precum odinioară Iisus a încredințat-o pe Maica Sa apostolului Ioan, așa și tu, sfinte, arătându-te în vis lui Vigilantius, i-ai încredințat pe părinții tăi. Aceștia, împreună cu cinstitul preot Bonosus, au mers apoi la măritul episcop Evanghelicus, rugându-l să-i boteze, și acesta, bucurându-se întru Domnul, a săvârșit Sfânta Taină; iar de la noi auzi unele ca acestea:
Bucură-te, că pe părinții tăi din păgânătate i-ai scăpat;
Bucură-te, că și ei haina botezului au îmbrăcat;
Bucură-te, că din întristare tu i-ai izbăvit;
Bucură-te, că prin credință ei te-au regăsit;
Bucură-te, stâlpul cel drept al monahilor;
Bucură-te, cinstea și podoaba credincioșilor;
Bucură-te, liniștitorul sufletelor tulburate;
Bucură-te, ridicarea celor căzuți în păcate;
Bucură-te, fierbintele nostru ajutător;
Bucură-te, doctor tămăduitor;
Bucură-te, că ai fost desăvârșit în viața călugărească;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de cunună mucenicească;
Bucură-te, sfinte Astioane, doctorule fără de arginți și mucenic al lui Hristos!

Condac 12:

După tăierea capetelor, trupurile voastre, sfinților mucenici, s-au făcut albe la vedere precum zăpada, iar cei ce erau stăpâniți de vreo slăbiciune trupească sau sufletească, atingându-se de ele cu credință și cu dragoste, degrabă se depărta de la ei toată suferința și durerea. Pentru aceasta, creștinii, cu evlavie, au luat sfintele voastre moaște, le-au așezat într-o criptă, peste care au înălțat în Halmyris o măreață biserică în cinstea voastră, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12:

Venind popoarele barbare peste cetatea Halmyrisului, biserica în care se aflau sfintele moaște a fost distrusă, dar prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu ele au scăpat nevătămate, iar acum, după șaptesprezece veacuri, ca un soare duhovnicesc au răsărit din pământ spre luminarea și mângâierea noastră. Iar noi, știind mulțimea de tămăduiri ce s-a făcut prin sfintele voastre moaște în vremurile de demult, cu dragoste cuprinzându-le și sărutându-le, cu bucurie mare nu ne pricepem a grăi decât acestea:
Bucurați-vă, că cinstitele voastre moaște nevătămate au scăpat;
Bucurați-vă, că la Praznicul Adormirii Maicii Domnului ele s-au aflat;
Bucurați-vă, că în Dobrogea, sfântului apostol Andrei i-ați fost următori;
Bucurați-vă, că după voi și mucenicii Zotic, Atal, Camasie și Filip au fost mărturisitori;
Bucurați-vă, cu sfinții Gherman și Ioan Casian în ceruri locuitori;
Bucurați-vă, sfătuitori ai preoților și monahilor povățuitori;
Bucurați-vă, buni cârmaci, care de potopul păcatelor ne feriți;
Bucurați-vă, povățuitori credincioși, cei ce ne îndreptați pe noi la patria cerească;
Bucurați-vă, că prin voi Treimea a fost propovăduită;
Bucurați-vă, că prin voi Unimea a fost preamărită;
Bucurați-vă, lauda neamului creștinesc;
Bucurați-vă, că toți credincioșii Dobrogei vă cinstesc;
Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Condac 13:

Mult-pătimitorilor pentru Hristos, sfinților mucenici Epictet și Astion, primiți acum această rugăciune de la noi, cei ce plecăm genunchii înaintea sfintei voastre icoane și precum ați luminat ochii orbilor și ați dăruit vindecare slăbănogilor, tot așa tămăduiți-ne și pe noi de toată neputința trupească și sufletească. Păziți-ne de tot răul cel aducător de moarte trupească și sufletească, și din tot necazul grabnic ne izbăviți, pe noi cei care cinstim pomenirea voastră și mărturisim minunile pe care cu puterea Sfintei Treimi le săvârșiți celor ce cu credință cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Icos 1:

Din tinerețe în înfrânare ai petrecut, preafericite Epictet, hrănindu-te cu învățăturile lui Hristos și când ai ajuns în puterea vârstei, ca Samuel odinioară, luând harul preoției, din dragoste pentru oameni ai săvârșit multe minuni; pentru aceasta, cu laude te cinstim așa:
Bucură-te, cel ce ai dus viață neprihănită;
Bucură-te, că ai avut dragoste desăvârșită;
Bucură-te, că Domnului te rogi neîncetat;
Bucură-te, că la cele înalte totdeauna ai cugetat;
Bucură-te, că ochii orbilor ai deschis;
Bucură-te, că pe slăbănogi ai întărit;
Bucură-te, că duhurile necurate le alungi de la noi;
Bucură-te, mare miluitor al celor din nevoi;
Bucură-te, că pe leproși ai curățat;
Bucură-te, că la credință i-ai chemat;
Bucură-te, că pământul Dobrogei îl ocrotești;
Bucură-te, că în primejdii a noastră nădejde ești;
Bucură-te, Sfinte Epictet, doctore fără de arginți și mucenic al lui Hristos!

Condac 1:

Pe Epictet, preotul cel preaînțelept și pe Astion, ucenicul cel mult râvnitor, veniți toți să-i lăudăm, că aceștia, de o cinste cu Ermolae și cu Pantelimon fiind, împreună au binevestit Evanghelia lui Hristos, și întru adevăr, după Andrei cel întâi chemat, apostoli ai Dobrogei s-au arătat: pe bolnavi tămăduind, demonii gonind, au strălucit cu minunile și cu puterea cuvântului, pentru care și chinuri au răbdat de la chinuitori, și bine încununându-se, pururea se roagă pentru sufletele noastre. Pentru aceasta și noi îi fericim:Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos!

Rugăciune către Sfinții Mucenici Epictet și Astion

Sfinților mucenici Epictet și Astion, căutați acum spre noi, cei ce cu umilință cădem înaintea sfintei voastre icoane și cinstim sfintele voastre moaște și ca unii ce v-ați învrednicit de mare cinste înaintea Atotputernicului Dumnezeu, rugați-vă Acestuia să ne izbăvească de toate necazurile și primejdiile și să dea iertare de păcate sufletelor noastre. Și ca cei ce sunteți podoaba și ocrotitorii ținutului Dobrogei, împreună cu sfinții martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip, purtați de grijă mulțimii credincioșilor ce vă aduc vouă cinstire.

Primiți acum prinosul nostru de dragoste, laudă și mulțumire către milostivul Dumnezeu și prin darul celui Atotputernic, vindecați bolile noastre sufletești și trupești, după cum ați vindecat și copila acelui mare dregător. Și precum în timpul vieții voastre mulțime de oameni ați vindecat, asemenea vindecați și sufletele noastre cele asuprite de patimi și dureri. Și, după cum prin viață curată, credință și sfântă nevoință, ați biruit puterea vrăjmașilor diavoli și ați câștigat mila Dumnezeului nostru Celui în Treime slăvit, așa și pe noi întăriți-ne în credință și ajutați-ne să fim biruitori în lupta cu păcatul, spre câștigarea virtuților în locașurile cerești. Ca împreună cu voi să cântăm lui Hristos Dumnezeu în împărăția cea fără de sfârșit, că Lui I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Lui Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.