„Iubitorului de viata sihastreasca si duhovnicescul povatuitor catre mantuire, rugatorului fierbinte si luminator al Sihastriei Voronei, pilduitorului monahilor si prietenului ingerilor, cu evlavie sa-i cantam, bucura-te, Cuvioase Parinte Onufrie, povatuitor al sihastrilor.”
Viaţa Sfântului Cuvios Onufrie de la Vorona
Între numeroşii părinţi ce au sfinţit pământul ţării noastre prin înalta lor viaţă duhovnicească se numără şi Cuviosul Onufrie, cel mai mare sihastru al ţinuturilor botoşănene, vieţuitor al Schitului Sihăstria Voronei. Despre viaţa acestui cuvios părinte se cunosc foarte puţine amănunte, el voind să fie cunoscut lui Dumnezeu, iar nu oamenilor. Din unele însemnări de pe manuscrisele copiate de el şi de ieroschimonahul Nicolae, care a vieţuit împreună cu el, ştim că s-a născut în jurul anului 1700, în Rusia, probabil într-o familie nobilă, căci a ajuns să fie guvernator al unui ţinut. Dorind viaţa pustnicească şi aprinzându-se cu dumnezeiasca râvnă, a lăsat familia, onoarea rangului şi patria sa în jurul anului 1749, venind în ţinuturile Moldovei. 
Îl atrăsese aici renumele unor mari pustnici, nevoitori în osteneli tăcute şi smerite, ascunşi de ochii lumii în adâncul codrilor. A cercetat numeroase mănăstiri, culegând cu hărnicie, asemeni unei albine, sfaturi ziditoare de suflet, deprinzând lepădarea de sine şi urmarea lui Hristos, dar, mai ales, învăţând de la fiecare părinte întâlnit lucrarea cea plăcută lui Dumnezeu. Fără îndoială, se ocupa şi cu citirea Scripturii şi a altor cărţi folositoare, pe care le va copia mai târziu cu multă râvnă şi răbdare, împodobindu-le cu o scriere frumoasă. A vieţuit astfel timp de 15 ani, crescând duhovniceşte în preajma unor aleşi părinţi duhovniceşti, precum Vasile de la Poiana Mărului şi Paisie Velicicovski. Acesta din urmă îl va afla pe Cuviosul Onufrie la Mănăstirea Dragomirna, în jurul anului 1763, la venirea sa din Muntele Athos. Între cei doi se va înfiripa o strânsă prietenie duhovnicească, povăţuindu-se unul pe altul pentru a deprinde desăvârşita rugăciune a inimii, Cuviosul Paisie fiindu-i şi duhovnic, iar după ce s-au despărţit, legătura lor sufletească a continuat prin scrisori, pentru că amândoi petreceau întru acelaşi duh. Auzind de alţi pustnici români şi ruşi sporiţi duhovniceşte, care vieţuiau în codrii Voronei, va intra în anul 1764 în obştea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre liniştire. Timp de 25 de ani va vieţui într-o peşteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoinţă, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere şi neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturiseşte Ieromonahul Nicolae, care vieţuia şi el în codrii Voronei. Făgăduindu-se întru totul Domnului Hristos, a îmbrăcat schima cea mare, pe care o va primi din mâna duhovnicului său, stareţul Paisie, în anul 1774, la Mănăstirea Dragomirna, revenind apoi în locul nevoinţelor sale, la peştera din preajma Sihăstriei Voronei. Astfel va stărui cuviosul fără odihnă în chemarea numelui preadulcelui Iisus, pentru a stinge toată patima trupului, învrednicindu-se de vederea luminii dumnezeieşti şi primind roua Duhului Sfânt. Făcând inima sa locaş neprihănit Mântuitorului Hristos, se va bucura întru adâncul ei de mari bucurii şi mângâieri duhovniceşti, odihnindu-se cu lacrimile cele aducătoare de bucurie. Şi urcând în scurt timp pe treptele sfinţeniei, pe mulţi îi folosea cu vieţuirea sa aleasă, cu rugăciunea şi cu sfatul său, fiind binecuvântat de Dumnezeu cu darul deosebirii gândurilor. Şi atât monahii, cât şi credincioşii de rând îl căutau, minunându-se de blândeţea şi înţelepciunea sa. Astfel pe mulţi i-a îndreptat pe calea cea bună, risipind cursele vrăjmaşilor şi arătându-se făcător de minuni încă din timpul vieţii sale. Iar când a săvârşit călătoria cea bună şi a sosit timpul să încredinţeze curatul său suflet Stăpânului Hristos, a fost vestit mai înainte de aceasta. În noaptea Sfintelor Paşti, dorind a se împărtăşi pentru ultima dată cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, un înger s-a arătat preotului Nicolae Gheorghiu din satul Tudora, aflat în apropiere, şi i-a cerut să ia cu sine Sfintele Taine şi să meargă la robul lui Dumnezeu Onufrie. Acelaşi înger îl va călăuzi până la peştera cuviosului, pe care îl va afla foarte slăbit. Şi cerând să meargă la Sihăstrie, după câteva zile a adormit întru Domnul, la 29 martie 1789, fiind înmormântat de către câţiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr. Nu după mult timp, la mormântul cuviosului au început să se petreacă fapte minunate, care adevereau sfinţenia sa. Mulţi au văzut lumânări arzând şi au auzit glasuri cântând în acel loc, iar o dată, rătăcindu-se trei călugări prin pădurile din jur şi lăsându-se noaptea, au fost călăuziţi de o lumină puternică până la peştera unde s-a nevoit cuviosul. În iarna anului 1846 s-a arătat din nou puterea făcătoare de minuni a Cuviosului Onufrie. Pe când domnitorul Mihail Sturza se afla la vânătoare a găsit un fruct mare şi frumos la rădăcina mărului ce străjuia mormântul cuviosului, l-a luat cu sine şi l-a dat fiicei sale care era bolnavă de epilepsie. Cu harul lui Dumnezeu, aceasta s-a vindecat de boală. Minunându-se, domnitorul se va întoarce la Vorona şi, aflând despre viaţa nevoitorului pentru Dumnezeu, va porunci să se dezgroape osemintele lui şi să fie aşezate spre cinstire într-o raclă în altarul bisericii Mănăstirii Vorona. Zece ani mai târziu, în urma unui vis în care însuşi Cuviosul Onufrie s-a arătat stareţului Mănăstirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu, cerându-i să fie dus în Sihăstrie, racla cu sfintele sale moaşte a fost aşezată într-o firidă din pronaosul bisericii „Bunavestire” din Sihăstria Voronei, unde se află şi astăzi. Aici vin să se închine mulţi credincioşi, Cuviosul Onufrie continuând să săvârşească numeroase minuni pentru cei care îi cer ajutorul cu multă credinţă şi smerenie.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!
Acatistul Sfântului Cuvios Onufrie de la Vorona
Iubitorului de viață sihăstrească și duhovnicescului povățuitor către mântuire, rugătorului fierbinte și luminător al Sihăstriei Voronei, pilduitorului monahilor și prietenului îngerilor, cu evlavie să-i cântăm: Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povățuitor al sihaștrilor!
Icos 1
Făcătorul îngerilor te-a chemat, Cuvioase Părinte, din pruncie să slujești Domnului și să fii candelă luminoasă pentru neamul tău dreptcredincios, căci viață cuvioasă ai arătat, pentru care și noi îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că din pruncie ai fost ales vas al Duhului Sfânt;
Bucură-te, curată copilărie, plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, că mintea ți-a fost pururea la Dumnezeu;
Bucură-te, floare aleasă răsădită în pământul Moldovei;
Bucură-te, că ai urmat lui Hristos;
Bucură-te, că puterea harului te-a umbrit;
Bucură-te, că tinerețea ta Domnului ai închinat-o;
Bucură-te, că prin acestea calea adevărului ai aflat-o;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povățuitor al sihaștrilor!
Condac 2
Pentru curata-ți viață, înzestrat fiind cu strălucită înțelepciune, ai ajuns, Cuvioase Părinte, să slujești în înalte dregătorii, căutând ca prin acestea să împlinești și datoriile cele lumești, fără a uita însă vreodată de Dumnezeu, Căruia mereu I-ai cântat: Aliluia!
Icos 2
Auzind, Sfinte Părinte, îndemnul Mântuitorului, Care zice: „cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie”, și aflând de viața monahală cu bună rânduială din binecuvântata țară a Moldovei, ai lăsat patria ta și dregătoria lumească și ai venit la Mănăstirea Dragomirna din părțile Sucevei. Pentru aceasta și noi îți cântăm așa:
Bucură-te, doritor al vieții desăvârșite;
Bucură-te, împlinitor al chemării lui Hristos;
Bucură-te, că nu te-a robit slava omenească;
Bucură-te, că ai căutat viață pustnicească;
Bucură-te, că ai dorit cele netrecătoare;
Bucură-te, că ai urmat calea smereniei;
Bucură-te, că ai găsit liman duhovnicesc;
Bucură-te, că la Mănăstirea Dragomirna ai fost binecuvântat;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povățuitor al sihaștrilor!
Condac 3
Cine nu te va ferici, Părinte Onufrie, pe tine cel care cu înțelepciune ai hotărât să alungi din viața ta toate ispitele măririi deșarte și prin viață neîntinată să te faci plăcut lui Hristos. De aceea, te-ai străduit să fii înger în trup, cântând lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia!
Icos 3
Cuviosul Paisie Starețul, venind din Sfântul Munte Athos la Mănăstirea Dragomirna, te-a aflat, Cuvioase Părinte, și foarte mult s-a folosit de viața ta și de adânca ta smerenie. De aceea, statornică prietenie duhovnicească v-a unit, căci și tu, sfinte, de la el ai deprins alese virtuți monahicești. Iar noi, minunându-ne de aceasta, te lăudăm cântându-ți:
Bucură-te, că pe Starețul Paisie duhovnic l-ai ales;
Bucură-te, că el cu folositoare sfaturi te-a întărit;
Bucură-te, că pentru viața ta aleasă Cuviosul Paisie mult te-a prețuit;
Bucură-te, că și tu sfetnic de nădejde i-ai fost;
Bucură-te, că adesea cu el te-ai sfătuit;
Bucură-te, că împreună ați strălucit prin virtuți;
Bucură-te, că și pe Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului l-ai întâlnit;
Bucură-te, că și cu acesta duhovnicească prietenie ai statornicit;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povățuitor al sihaștrilor!
Condac 4
Vrednic lucru este să te cinstim, Cuvioase Părinte, cel care, cu osârdie, ai căutat monahi cu viață îmbunătățită și de la dânșii ai învățat să biruiești valurile mării învolburate ale acestei vieți. Așa, Sfinte, ai cunoscut pe Cuvioșii Paisie de la Neamț și pe Vasile de la Poiana Mărului și împreună ați lăudat pe Dumnezeu cântându-I: Aliluia!
Icos 4
Auzind de marii sihaștri din părțile Voronei, Sfinte, și mistuit de dorul păcii duhovnicești, te-ai închinoviat în Mănăstirea Vorona cu sete nestinsă de a spori în cele sfinte. Iar de aici, Cuvioase Părinte, te-ai retras în liniștea codrului din apropiere, unde ai petrecut vreme de un sfert de veac în aspră nevoință și neîncetată rugăciune. Minunându-ne de această neobosită nevoință, cu evlavie îți cântăm:
Bucură-te, podoaba obștii Mănăstirii Vorona;
Bucură-te, lumină a sihăstriei codrilor;
Bucură-te, crin preafrumos sădit în grădina virtuților;
Bucură-te, mult nevoitorule în cele duhovnicești;
Bucură-te, că în liniștea pădurii pe Hristos L-ai găsit;
Bucură-te, sfințitor al locurilor tainice;
Bucură-te, rugător pentru mântuirea multora;
Bucură-te, slujitor al virtuților creștinești;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povățuitor al sihaștrilor!
Condac 5
În codrii Voronei, candelă luminoasă te-ai arătat, mult nevoitorule părinte, căci, prin pilda vieții și mireasma învățăturilor tale, ai fost vrednic îndreptător multor călugări pe care i-ai călăuzit către viața cea sfântă, pe toți povățuindu-i a cânta neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 5
Chemat la sfânta taină a Preoției, cinstitorule de Dumnezeu, te-ai înfricoșat foarte, căci, prin adânca ta smerenie, nevrednic te socoteai. Însă Cunoscătorul inimilor, Dumnezeu, te-a învrednicit cu acest mare dar, pentru care și noi îți zicem așa:
Bucură-te, viețuitor al pustiei;
Bucură-te, rugător fierbinte;
Bucură-te, om duhovnicesc;
Bucură-te, sfătuitor înțelept;
Bucură-te, povățuitor luminat;
Bucură-te, purtător al harului ceresc;
Bucură-te, lumină mare a Voronei;
Bucură-te, candelă a sfințeniei;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povățuitor al sihaștrilor!
Condac 6
Luminându-te cu pilda vieții sfinte a părinților atoniți, ai rânduit și monahilor Mănăstirii Vorona aceeași pravilă de trăire îmbunătățită, îndemnându-i a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 6
Viețuire îngerească petrecând, Sfinte Onufrie, icoană vie de rugăciune, post și îndelungi privegheri te-ai făcut ucenicilor tăi și așa te-ai învrednicit a primi schima cea mare de la duhovnicul tău, Starețul Paisie, care te-a chemat la Mănăstirea Dragomirna, unde te-a făcut schivnic. Pentru această sporire duhovnicească, Sfinte, îți cântăm:
Bucură-te, că nimic din cele trecătoare nu ai iubit;
Bucură-te, că pe cele nestricăcioase le-ai dobândit;
Bucură-te, cel ce ai primit cunună nepieritoare;
Bucură-te, că pe Maica Domnului ai avut-o mereu rugătoare;
Bucură-te, prietenul îngerilor;
Bucură-te, luminător al monahilor;
Bucură-te, cunoscător al tainelor sfinte;
Bucură-te, călăuză a nevoitorilor;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povățuitor al sihaștrilor!
Condac 7
Vestea viețuirii sfinte și puterea rugăciunilor tale, Cuvioase, în toată Moldova s-a răspândit. De aceea, din locuri îndepărtate mulți credincioși au venit la tine, iar tu, Cuvioase, ca un preabun părinte pe toți cu multă dragoste i-ai primit, dând mângâieri, mijlocind cu rugăciunile și tămăduind prin acestea multe boli ale celor suferinzi. Pentru aceasta, cei care s-au învrednicit de mari daruri prin rugăciunile tale au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 7
Urmând pilda marilor sihaștri din pustia Egiptului, Cuvioase, ai întemeiat obște monahală la Sihăstria Voronei, unde mulțime multă de călugări s-a adunat, toți voind a-ți fi prin preajmă și a te avea ca doctor sufletesc, căci pentru toți ai fost un pilduitor călugăr, duhovnic și stareț. Pentru aceasta cu dragoste cinstim Sfintele tale moaște și zicem:
Bucură-te, întemeietorul obștei de la Sihăstria Voronei;
Bucură-te, viețuitor pilduitor;
Bucură-te, milostiv și blând păstor;
Bucură-te, povățuitor înțelept;
Bucură-te, rugător fierbinte;
Bucură-te, cărturar duhovnicesc;
Bucură-te, cunoscător al Filocaliei;
Bucură-te, ostenitor al răspândirii scrierilor sfinte;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povățuitor al sihaștrilor!
Condac 8
Către apusul vieții, depărtându-te de tulburările lumești, Cuvioase Onufrie, ai viețuit într-o peșteră pe malul pârâului Vorona, făcându-ți din ea poartă a cerului, cu alese rugăciuni, te-ai luminat de dorul pentru Hristos până la cel din urmă ceas al vieții tale, cântându-I neîncetat: Aliluia!
Icos 8
Văzând trăirea ta în netulburata liniște sihăstrească, Sfinte Părinte, cu adevărat înțelegem că viața pustnicilor fericită este. Căci, luminându-te cu dumnezeiescul dor, nerodirea pustiului ai preschimbat-o în grădină de viață duhovnicească. Pentru aceasta și noi zicem:
Bucură-te, că pe diavol cu postul și rugăciunea l-ai rușinat;
Bucură-te, că din învățăturile Sfintei Scripturi te-ai adăpat;
Bucură-te, că ai iubit Sfintele Scripturi;
Bucură-te, că ai cercetat scrierile sfinților;
Bucură-te, că ai urmat sfatul duhovnicilor tăi;
Bucură-te, că de cuvântul lui Hristos te-ai pătruns;
Bucură-te, odorul de mare preț al Voronei;
Bucură-te, rugător fierbinte al Moldovei;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povățuitor al sihaștrilor!
Condac 9
Săvârșind călătoria acestei vieți, Părinte Cuvioase, și cunoscând dinainte ceasul despărțirii sufletului de trup, ai mulțumit Preabunului Dumnezeu pentru darul vieții îndelungate pe care l-ai primit de la El. După ce ai petrecut pe pământ 89 de ani, Hristos a luat în brațele Sale fericitul tău suflet. Pentru aceasta, minunându-ne de viața ta preafrumoasă, Sfinte, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 9
Înțelepții cei mult vorbitori nu pot arăta în cuvinte petrecerea ta din această viață. Chiar și firea îngerească s-a minunat de viețuirea ta, Cuvioase, căci, trup având, ai trăit ca un înger. De aceea, mutarea ta din această viață la cea veșnică a fost însoțită de multe minuni. Deci și noi, văzând puterea lui Dumnezeu arătată prin cei ce-L iubesc, îți cântăm așa:
Bucură-te, cunoscător al tainei sfârșitului tău;
Bucură-te, purtător al Sfântului Duh;
Bucură-te, primitor al darurilor cerești;
Bucură-te, luptător duhovnicesc neînfricat;
Bucură-te, sfințitor al codrilor;
Bucură-te, primitor al Euharistiei înainte de ceasul morții;
Bucură-te, viețuitor împreună cu sfinții;
Bucură-te, că așa ai ajuns la liman fericit;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povățuitor al sihaștrilor!
Condac 10
Împăratul David a glăsuit că „minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi”; iar viața ta, Cuvioase, a adeverit întru toate cele grăite de psalmist. Dumnezeu a arătat slava Lui prin tine, Sfinte, care ai mers pe calea cea strâmtă, purtând jugul vieții pustnicești, al neîncetatelor nevoințe, al rugăciunii stăruitoare, și așa, sfinte, suindu-te din putere în putere, te-ai mutat la locașurile cele veșnice cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 10
Lumină din lumina lui Hristos gustând în această lume trecătoare, după moartea ta, Cuvioase Onufrie, ai răsărit ca o lumină strălucitoare prin cinstitele tale moaște din care izvorăsc tămăduiri celor care se roagă ție, zicând:
Bucură-te, sfinte al lui Dumnezeu Cel Preasfânt;
Bucură-te, purtător al darului vindecării;
Bucură-te, făcător de minuni prin harul Sfântului Duh;
Bucură-te, luminător al închinătorilor;
Bucură-te, izvor al alinărilor;
Bucură-te, tămăduitor al bolilor grele;
Bucură-te, vindecător al celor neputincioși;
Bucură-te, ajutător grabnic al celor suferinzi;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povățuitor al sihaștrilor!
Condac 11
Multe și mari semne au fost la mormântul tău, Sfinte Onufrie, prin ele arătându-ți puterea cea dată ție de la Dumnezeu, ca să întorci pe mulți la adevărata credință, și să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 11
Voievodul Mihail Sturza ajungând la mormântul tău, Cuvioase, a luat un fruct din mărul ce crescuse în apropiere, ca să-l ducă fiicei sale bolnave de epilepsie, iar aceasta, mâncându-l, în chip minunat s-a tămăduit. Atunci domnitorul, mirat de puterea lui Dumnezeu, s-a întors degrabă la Vorona pentru a se închina cu toată familia la mormântul tău. Și îndată sfintele tale moaște, Sfinte Onufrie, au fost strămutate în biserica Mănăstirii Vorona spre cinstire. Pentru aceasta noi îți cântăm așa:
Bucură-te, că pe fiica domnului Moldovei ai tămăduit-o;
Bucură-te, că te-ai arătat mai iscusit decât toți doctorii;
Bucură-te, că în biserica Mănăstirii Vorona ai fost strămutat;
Bucură-te, că și familia Voievodului ți s-a închinat;
Bucură-te, ocrotitor al ținutului Botoșanilor și al Moldovei;
Bucură-te, ajutător grabnic al credincioșilor;
Bucură-te, viețuitor împreună cu îngerii;
Bucură-te, candelă a Ortodoxiei;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povățuitor al sihaștrilor!
Condac 12
Iubind mai mult sihăstria, te-ai arătat în vis starețului Mănăstirii Vorona, Cuvioase, poruncindu-i să-ți aducă moaștele la schitul Sihăstria Voronei, pe care l-ai întemeiat. Dar starețul, neîmplinind porunca ta, greu s-a îmbolnăvit și, amintindu-și de vedenia avută, a strămutat cinstitele tale moaște la locul de tine mult dorit. Pentru aceasta și noi, slăvind puterea lui Dumnezeu arătată în sfinții Lui, Îi cântăm: Aliluia!
Icos 12
Lăudând viețuirea ta, te fericim, Cuvioase Părinte Onufrie, ca unul ce ești casnic și prieten al lui Dumnezeu și al nostru ocrotitor, rugându-te să mijlocești neîncetat înaintea lui Dumnezeu ca să ne păzească de necredință și dezbinare, de nevoi și de necazuri. Pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, că toate uneltirile diavolului le-ai biruit;
Bucură-te, sfânt al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, ocrotitor grabnic al creștinilor;
Bucură-te, dascăl al rugăciunii;
Bucură-te, schimonah pilduitor;
Bucură-te, luminător al vieții duhovnicești;
Bucură-te, tămăduitor al bolilor;
Bucură-te, cetățean al raiului ceresc;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povățuitor al sihaștrilor!
Condac 13
Sfinte Făcătorule de minuni, Cuvioase Onufrie, lauda sihaștrilor și podoaba Voronei, primește această cântare a noastră, a celor ce te cinstim, și du rugăciunile noastre smerite înaintea tronului Preasfintei Treimi, rugându-te neîncetat pentru noi ca să ne izbăvim de toată primejdia, de boli și de necazuri, și să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icos 1
Făcătorul îngerilor te-a chemat, Cuvioase Părinte, din pruncie să slujești Domnului și să fii candelă luminoasă pentru neamul tău dreptcredincios, căci viață cuvioasă ai arătat, pentru care și noi îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că din pruncie ai fost ales vas al Duhului Sfânt;
Bucură-te, curată copilărie, plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, că mintea ți-a fost pururea la Dumnezeu;
Bucură-te, floare aleasă răsădită în pământul Moldovei;
Bucură-te, că ai urmat lui Hristos;
Bucură-te, că puterea harului te-a umbrit;
Bucură-te, că tinerețea ta Domnului ai închinat-o;
Bucură-te, că prin acestea calea adevărului ai aflat-o;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povățuitor al sihaștrilor!
Condac 1
Iubitorului de viață sihăstrească și duhovnicescului povățuitor către mântuire, rugătorului fierbinte și luminător al Sihăstriei Voronei, pilduitorului monahilor și prietenului îngerilor, cu evlavie să-i cântăm: Bucură-te, Cuvioase Părinte Onufrie, povățuitor al sihaștrilor!
Rugăciune către Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona
O, Cuvioase Părinte Onufrie, vas ales al Domnului, iubitor de viață duhovnicească, aprinzându-te cu dumnezeiasca râvnă, ai urmat îndemnul Mântuitorului: „Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie“; ai lăsat rudeniile, patria și dregătoria cea lumească, venind în țara Moldovei. Vrednic lucru este să te cinstim, Cuvioase Părinte, și să te rugăm: dă-ne răbdarea ta, Sfinte. Dă-ne curajul și voința ta; credința și iubirea ta către Dumnezeu. Ajută-ne să dobândim smerenia, pacea și lumina inimii tale curate. Pe tine, cel care viețuiești împreună cu îngerii, te rugăm, cu lacrimi și cu umilință, izbăvește-ne, prin sfintele tale rugăciuni, de mulțimea ispitelor și a necazurilor, de poftele cele vătămătoare ale trupului și de gândurile rele care se abat asupra noastră. Tu, care umpli de lumină pe cei credincioși, sădește în noi, cu rugăciunile tale, temelia statorniciei în credință și a sfințeniei vieții. Ajută-ne cu rugăciunile tale să viețuim, oriunde, ca frații întru Hristos și să căutăm sfințirea sufletelor noastre pustiite de păcate. Cel ce ai fost mult nevoitor și mult rugător, ajută pe cei ce se nevoiesc în împlinirea poruncilor lui Hristos în mănăstire sau în lume, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea sufletelor. Amin.
