Fructul Crucii


Iisus rastignit pe Cruce

Iisus rastignit pe Cruce

Semnul Sfintei Cruci

Autor: IPS Laurentiu, Mitropolitul Ardealului
Data publicarii: 21/09/2007

In inteles duhovnicesc, spiritual, intelegem prin Cruce patimile si moartea Mintuitorului Hristos. In acest sens, Crucea este, deci, puterea biruitoare, pentru ca Hristos a biruit moartea desfiintind-o prin moarte, eliberind astfel viata de moarte.

Pentru intelegerea acestei insusiri a Crucii, Biserica ne ofera comparatia dintre lemnul Crucii si lemnul din paradis, prin care omenirea a cazut. Pomul din paradis, prin fructele sale, l-a ademenit pe Adam, devenind pierzatorul lui. Natura biruieste spiritul, care cade din afirmarea puterii sau a libertatii lui.

Lemnul Crucii devine izbavitor, pentru ca Hristos primeste sa sufere prin el. Aici se restabileste puterea pierduta a spiritului in fata naturii ademenitoare. Biruinta aceasta nu se face fara efort si suferinta. Dar, si fructul Crucii este contrar celui al pomului din paradis, el fiind puterea de infrinare si de rabdare. Cine gusta din fructul Crucii, va invinge orice amagire pe care i-o poate oferi natura prin fructele ei. Infrinarea si rabdarea ne va feri de robia pornirilor trupesti. Iata pavaza oferita crestinului de puterea Crucii. (Vezi pe larg la Pr. Prof. D. Staniloae, Crucea in teologie si cultul Bisericii Ortodoxe, in rev. „Ortodoxia”, 1975, nr. 3, p. 405-414).

Semnul Crucii este pentru noi:

a) Cea mai simpla marturisire de credinta.

b) Semn distinctiv, pecete, pavaza, impotriva puterilor demonice.

c) Rugaciune, cea mai scurta, cea mai simpla, dar profunda.

a) Semnul Sfintei Cruci, conform invataturii Sf. Biserici, se face in felul urmator: se impreuna primele trei degete, de la mina dreapta, iar celelalte doua se inchid in palma si se atinge fruntea, zicindu-se: „in numele Tatalui”. Se coboara mina si se atinge pieptul, in dreptul inimii, zicindu-se: „si al Fiului”. Se ridica mina, apoi, spre umarul drept si apoi se trece spre cel sting spunindu-se: „si al Sfintului Duh”. Lasindu-se mina in jos se spune: „Amin”.

Cele trei degete, unite, simbolizeaza cele trei persoane ale Sfintei Treimi, unite intr-un singur Dumnezeu, deci, prin aceasta marturisim pe Dumnezeu Unul in fiinta, dar intreit in persoane, continuind aceasta marturisire prin formula rostita, care pomeneste cu numele fiecare persoana divina.

Cele doua degete inchise simbolizeaza, adica marturisesc, cele doua firi ale Mintuitorului, firea omeneasca si firea dumnezeiasca.

Coborirea miinii de la frunte la piept simbolizeaza intruparea Fiului lui Dumnezeu, pogorirea Sa pe pamint, din iubire, sa rascumpere lumea, pentru ca in dreptul inimii rostim numele Fiului. Ridicarea miinii spre umarul drept, simbolizeaza inaltarea la cer a Domnului Hristos si sederea de-a dreapta Tatalui. Toate acestea le intarim prin cuvintul „Amin” .

Deci, cind ne facem semnul Sfintei Cruci ne marturisim credinta noastra, un motiv in plus de a o face cit mai corect.

b) Semnul Crucii este pecetea sub a carei pavaza crestinul intra de la „nasterea sa in Hristos”, prin Sf. Botez, si se mentine pina la trecerea in lumea cealalta, pecetluindu-i-se mormintul. Astfel, cind pruncul este adus la botez, preotul il intimpina la intrarea in biserica, insemnindu-1 cu semnul Crucii, la frunte, gura si piept, pentru ca puterea acestui semn sfint sa pecetluiasca aceste madulare, alungind puterea celui rau. Dezlegarea pacatelor la marturisire se face prin punerea miinilor pe capul penitentului si insemnarea lui cu semnul Crucii. Impartasirea oricarei binefaceri, in cadrul Sf. Liturghii, sau a altor slujbe divine, se face in chipul Crucii. Punerea inelelor de logodna si a cununilor, in cadrul Tainei Cununiei, se face dupa ce preotul a facut semnul Crucii, de trei ori, pe fata mirilor. Ungerea cu untdelemn la Maslu, sfintirea apei la aghiazma si stropirea cu ea, se fac tot in chipul Crucii. Crucea il strajuieste pe crestin la capul mormintului si tot ea este cea care pecetluieste groapa. Iata, puterea ocrotitoare a Sf. Cruci.

c) Semnul Sfintei Cruci este cea mai simpla rugaciune, care insoteste alte rugaciuni. Atunci cind crestinul se inchina, cere ajutor de la Dumnezeu, fiind incredintat ca acest semn al biruintei, sfintit de Hristos, isi va revarsa puterea ocrotitoare si asupra lui. Dar in rugaciune nu trebuie numai sa cerem. Intii preamarim pe Dumnezeu, il laudam, ii multumim si apoi cerem de la El.

Prin Sf. Cruce se preamareste Dumnezeu si I se aduce multumire. Ba mai mult, prin acest semn, noi ne daruim lui Dumnezeu, plinind astfel cea mai profunda rugaciune.

Pun pecetea Treimii, prin cele trei degete, pe fruntea mea, salasul mintii si o incredintez lui Dumnezeu. Astfel, ea va fi ferita de sagetile vicleanului. Imi pecetluiesc apoi inima, salasul sentimentului, al iubirii, pe care o indrept tot spre Creator. Daruiesc apoi lui Dumnezeu si puterile mele trupesti, simbolizate prin umeri, atunci cind ii insemn si pe ei cu pecetea Crucii.

Nu poti apartine cu adevarat lui Dumnezeu decit in intregimea fiintei tale, adica si cu puterile sufletesti si cu cele trupesti.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.