Lev Nikolaevici Tolstoi
“Fericirea nu o afli când trăieşti numai pentru tine, ci abia când te deschizi înspre ceilalţi cu dragoste. Dragostea este manifestarea legitimă a vieţii. Este activitatea care are ca scop binele celorlalţi. Când aceasta-şi face apariţia, abia atunci viaţa capătă sens…. Dragostea adevărată nu este o izbucnire de pasiune care întunecă raţiunea, ci din contra, nici o altă stare a sufletului nu este atât de raţională şi luminoasă, atât de calmă şi plină de bucurie; este condiţia naturală a copilului şi a înţeleptului”.
