Anunțuri

14 mai 2017, Mănăstirea Putna: Proclamarea canonizării Sfinților Putneni: Ierarhul Iacob Putneanul, Cuvioşii Natan, Sila şi Paisie


Duminică, 14 mai, Mănăstirea Putna va fi gazda unui eveniment foarte important pentru ortodoxia română: canonizarea sfinților putneni: Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei, și Cuvioșii Sila, Paisie și Natan.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 6–7 iunie 2016, a hotărât canonizarea Sfântului Iacob Putneanul și a ucenicilor săi, Cuvioșii Sila, Paisie și Natan, viețuitori la Putna și Sihăstria Putnei, cu zilele de prăznuire de 15, respectiv 16 mai.
Glasul sfinților cheamă pe toți cei iubitori de Hristos să ia parte la acest moment de sărbătoare. Să le ascultăm chemarea, pentru a ne bucura de slava de care ei se împărtășesc în Împărăția lui Dumnezeu!

Această prezentare necesită JavaScript.

Sâmbătă, 13 mai, Mănăstirea Putna

13.00 – Primirea delegației oficiale de ierarhi, conduse de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României.
18.00 – Ultimul Parastas pentru Mitropolitul Iacob Putneanul și Cuvioșii Sila, Paisie și Natan
19.00 – Slujba Privegherii

Duminică, 14 mai, Mănăstirea Putna

9.30 – Sfânta Liturghie, săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, și ierarhii prezenți, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

Proclamarea solemnă a canonizării Sfinților putneni: citirea tomosurilor de canonizare, prezentarea icoanelor, închinarea la sfintele moaște și cântarea troparelor.

După sfârșitul slujbei, toți credincioșii se vor putea închina la sfintele moaște ale Sfinților putneni, care vor fi așezate pe o scenă special amenajată lângă Biserica Voievodală.

13.30 – Recital de poezie și muzică „La Putna Sfântului Ștefan și a Sfântului Iacob” al grupului de elevi  Ai lui Ștefan, noi oșteni de la Liceul Tehnologic „Ion Nistor” din Vicovu de Sus, condus de prof. Vasile Schipor.
16.00 – Vernisarea expoziției „Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul. Părintele, ctitorul, cărturarul” în Muzeul Mănăstirii Putna
19.00 – Slujba Privegherii în cinstea Sfântului Mitropolit Iacob Putneanul, Mănăstirea Putna
Sfintii putneni Iacob Natan Sila Paisie

Luni, 15 mai, Mănăstirile Putna și Sihăstria Putnei

9.30 – Sfânta Liturghie în ziua de prăznuire a Sfântului Mitropolit Iacob Putneanul, Mănăstirea Putna
17.00 – Pelerinajul Sfinților – În sunetul clopotelor
Cele două racle cu sfinte moaște vor fi purtate în pelerinaj, pe jos, de la Mănăstirea Putna până la Mănăstirea Sihăstria Putnei. Aici, ele vor fi așezate spre închinare pe o scenă amenajată lângă biserica Buna Vestire.
19.00 – Slujba Privegherii în cinstea Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan, la Mănăstirea Sihăstria Putnei

Marți, 16 mai, Mănăstirea Sihăstria Putnei

9.30 – Sfânta Liturghie în ziua de prăznuire a Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan, Mănăstirea Sihăstria Putnei

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

Troparul Sf. Ierarh Iacob Putneanul (data de pomenire, 15 mai)

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg
Anunțuri

Să fie clar! NU VREM acte de identitate biometrice!


Una dintre cele mai active Mănăstiri din întinsul Patriarhiei Române, Mânăstirea Petru – Vodă se implică în dezbaterea privind propunerile Guvernului privind adoptarea noilor acte de identitate ce se vor a înlocui actualele cărți de identitate și carduri de sănătate.

Mănăstirea arată într-un comunicat pe siteul oficial că potrivit Scripturii, fiecare cetățean trebuie tratată precum o „ființă integră, liberă, nobilă, sacră, autonomă, spiritual-veșnică, inteligentă, de-sine-voitoare, potentă, unică, irepetabilă, ireductibilă, inumerizabilă, nevirtualizabilă, reală, tangibilă, vie”.

Obștea Mănăstirii ctitorită de Părintele Iustin Pârvu afirmă că doar persoanele care „ se consideră piese de schimb fără nici o valoare, ajustabile, fără voință, lipsite de inteligență, de libertate, de sens, supuse într-o mașinărie controlată de organizații care în mod deschis își declară conceptele antiumane și intențiile genocidare sunt desigur liberi să renunțe la libertate asumîndu-și actele de identitate electronice, iar noi nu le contestăm acest „drept” întristător pentru binele lor”.
În comunicat se afirmă că niciun stat puternic din lume nu a implementat actele electronice, iar cele care le-au implementat au pus condiția ca baza de date să aparțină exclusiv guvernului propriu.
„Cetățenilor care sunt neinformați cu privire la realitatea științifică a aplicării și a efectelor identității electronice – deși Statul Român a primit o bună parte din cei 728 de milioane de euro acordați respectabililor noștri guvernanți (începînd cu anul 2007) pentru a informa poporul român pe acest subiect –, le recomandăm cîteva informații statistice: toate statele puternice economic, militar, financiar și geostrategic nu au implementat acte de identitate electronice (de ex. S.U.A, Japonia – țara cea mai performantă tehnic –, China, Iran, Marea Britanie), sau le-au implementat cu condiția ca baza de date să aparțină exclusiv guvernului propriu, fără acces extern (de ex. Rusia sau Israel)”,arată comunicatul.
Actele electronice sunt nesigur, mai ales având în vedere că, susține Mănăstirea Petru Vodă, „în anul 2016 au fost 421 de miliarde de furturi de identitate online. S-au produs pagube de 16 miliarde $ pentru 15,4 milioane de utilizatori. O companie precum Yahoo a raportat în 2016 furtul a 500 de milioane de conturi și parole personale. Argumentele științifice abundă (de la rata de eroare pînă la discriminare, de la frauda de organe pînă la cyber-crime), astfel încît nici un om cu mintea întreagă nu poate afirma că avatarizarea ar însemna vreun progres, cu atît mai puțin într-o țară ca a noastră, cu o populație extrem de eficientă tehnologic datorită inteligenței native, dar extrem de ineficientă infrastructural”.
Mănăstirea Petru – Vodă afirmă că poziția Bisericii Ortodoxe este aceea „de ocrotire a integrității, intimității și libertății umane. Creștinii folosesc cu succes tehnologia cea mai performantă, nu acceptă să fie ei înșiși folosiți de ea”.
Obștea arată că România insistă „să dovedească lumii că a rămas un stat nedemocratic”, acolo unde „conducătorii ei continuă să sfideze cu cerbicie dorința de libertate și drept la intimitate a cvasi-majorității românilor, materializată întîi în 2009 prin strîngerea a un milion de semnături (aparținînd votanților) împotriva obligativității actelor electronice, gest fără precedent în istoria modernă a țării, apoi prin sfidarea refuzului repetat, în masă, de două ori, de implementare a cardurilor de sănătate electronice, iar recent prin ridiculizarea a trei milioane de semnatari, recent, pentru un aspect de legitimă apărare antropologică similară celor din toate țările de pe glob”.
În final, Mănăstirea sfătuiește pe credincioșii români, ca în cazul în care se va adopta totuși schimbarea actelor de identitate, să aleagă varianta cărții de identitate simplă, ne-electronică.
„Sfatul nostru pentru credincioșii din această țară este ca la schimbarea actelor de identitate (în cazul în care Guvernul și Parlamentul României vor respecta propria variantă propusă pentru modificarea Art. 16 al OUG nr. 97/2005) să aleagă cartea de identitate simplă, ne-electronică.
Acesta este îndemnul nostru, plin de dragoste pentru poporul pentru care ne rugăm: sus să avem inimile, la Mîntuitorul și Dumnezeul nostru, Adevăratul Stăpîn, Domn și Judecător al Universului, Biruitorul iadului, Împăratul împăraților, Singurul Căruia se cuvine slava, cinstea și închinăciunea, acum și în vecii vecilor, amin”, se arată în încheierea comunicatului.

De ce plâng copiii la „botezul papei”: Papa FRANCISC crede că dacă unul dă nota ceilalţi prezenţi îl imită ca nişte maimuţe


papa-fracisc-copii-si-maimute

O remarcă ce s-a vrut puţin amuzantă dar care este total nepotrivită. În dorinţa de a fi popular în faţa auditoriului (aproape de fiecare dată cand are ocazia şi în faţa presei) Papa Francisc de la Roma crede că dacă cei mici plâng în Capela Sixtină este pentru că nu recunosc locul (!), ori ca s-au trezit mai devreme decât de obicei. Plânge unul,  apoi se imită ca nişte maimuţe si plâng toți.

Ce a uitat papa este ca cei mici aşteaptă să se îmbrace în camaşa lui Hristos, să se curăţească de păcatul strămoşesc şi să urmeze calea lui Hristos. Ar fi fost un cuvânt mai ales, devreme ce e atâta presă în jurul tău gata să-ți mestece fiece cuvânt rostit.

Însă botezul creștin se face prin cufundare totală în apa sfinţită, nu prin udare/ stropire cu ceșcuța, cum este la modă la Vatican. Cei care vin din biserica romano-catolică la ortodoxie au nevoie de Botezul ortodox, în Duh si Adevăr, așa cum se face în biserica noastră.

«Scufundându-te în apă, unde-ti pierzi urma, înseamnă că ai ajuns să te lipsesti de viata din aer. Iar a te lipsi de viată, e tot una cu a muri. Când, peste câteva clipe, te-ai ridicat la fata apei, ajungând iar la lumină, inseamnă că te doresti fierbinte după altă viata, iar după ce ai dobândit-o trăiesti numai din ea. Din această pricină si cerem în slujba Botezului ajutorul Făcătorului a toate, iar o nastere din nou e cu mult mai însemnată decât cea dintâi. Acum si chipul lui Dumnezeu se întipăreste mai bine în sufletul celui botezat decât odinioară, iar statura lui e făcută acuma si mai întocmai după modelul dumnezeiesc, căci de-acuma chiar modelul ni se arată cu trăsături mai lămurite» (Nicolae Cabasila, Viata in Hristos).

Cand copilul este mic, trebuie sa stim ca, impreuna cu acesta, si Hristos a fost copil mic. Hristos a crescut si S-a facut mare asa cum se intampla cu fiecare copil. Hristos a trecut si El prin greutatile prin care trece fiecare om. Aceasta pentru ca omul sa poata, din prima clipa a existentei sale, sa se identifice cu Hristos, sa devina una cu Hristos si sa calatoreasca pe drumul vietii impreuna cu El. In felul acesta se sfinteste viata lui, existenta lui, in felul acesta devine un alt om, adica noul Adam, paraseste pe omul vechi, pe vechiul Adam.

Aceasta este o taina mare. Nu este ceva despre care putem spune cu usurinta: „Iata, sunt cu Hristos si Hristos este impreuna cu mine”.

Este ceva care se intampla in chip tainic si omul nu poate sa-l inteleaga. Se intampla tainic si se savarseste prin Sfantul Botez. Aceasta realitate, acest adevar ne este amintit de sarbatori, si am spune in mod special de Sarbatoarea Epifaniei, cand sarbatorim Botezul Domnului. Mantuitorul S-a botezat pentru a ne arata ca prin botezul nostru vom deveni partasi vietii Lui, vom deveni partasi sfinteniei Lui. (Arhim. Simeon Kraiopoulos)
https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

„Colo sus în vremea ceea / În frumoasa Galileia” și alte COLINDE cântate de părinții de la Mănăstirea SIHĂSTRIA Neamţului


„Colo sus în vremea ceea / În frumoasa Galileia”

Colo sus în vremea ceea
În frumoasa Galileia,

O Fecioară vieţuia
Ce Maria se numea,

Nazaret era oraşul
Unde ea-şi avea locaşul,

Într-o zi Maria sta
Singură şi se ruga,

Dar de-odată ce văzuse
Casa toată se umpluse,

De-o lumină lucitoare
Ca lumina cea de soare,

Îngerul Gavriil intrasă
La Sfânta Fecioară-n casă,

Şi din zbor cum se oprise
„Bucură-te!” îi grăise,

Ea văzând s-a nspăimântat
Întru sine s-a întrebat,

Doamne, ce să fie oare?
Aste vorbe de onoare,

Îngerul i-a zis: Marie,
N-avea teamă, pace ţie!

Sunt al Domnului trimis,
“Nu te-nspăimânta”, i-a zis,

Nu te-nspăimânta, Maria,
Că vei naşte pe Mesia,

Fiu al Domnului va fi
Şi Iisus se va numi,

Maria când a auzit
Cu smerenie a grăit:

Dacă aşa vrea Cel de sus
Fie mie cum mi-ai spus!


deco9

Povestea lui Moş Crăciun

A venit la noi la poarta,
Un batran frumos la chip,
Si-a-ntrebat daca se poate
Ca sa fie gazduit.

Casa noastra e deschisa,
O, batran strain si bun!
Vino, stai cu noi la masa,
Ca esti obosit de drum!

Dupa ce statu la masa,
Se-nchina evlavios
Si-ncepu sa povesteasca
De nasterea lui Hristos.

Noi, de altfel, ne uitaram
Privind catre el uimiti
Si cuvintele-ascultaram
Langa-ai nostri dragi parinti.

Ne spunea c-a fost odata
Demult, tare de demult,
Un batran, Craciun anume,
Rau la inima si crud

Si-ntr-o noapte la’lui poarta,
Cineva batand usor,
Ceru ca sa-i gazduiasca
Pana dimineata-n zori.

Cu cuvinte de ocara
Catre poarta alergand,
Vazu-o tanara Fecioara
Si-un batran cu chipul bland.

Si voind el sa-i vorbeasca
Batranu-l ruga zicand
Ca i s-a-mplinit sa nasca
Fecioarei, pe Pruncul Sfant

Intr-un grajd de oi si vite
Pe-amandoi ii alunga
Sa stea pana-n zorii zilei
Cu toiag i-ameninta

Si-acolo nascu Fecioara
Pe Fiul lui Dumnezeu
Langa oile si boii
Batranului celui rau

In iesle, pe fanul rece
Iisus Pruncul privea
Cum boii veneau la Dansul
Si sufland Il incalzeau

Iar Maria, Maica Sfanta
Sta mirandu-se privind
Cum boii recunostinta
Aratau spre-al lor Stapan

Dar de-odata se vazura
Ingeri ce din cer veneau
Catre-acea umila sura,
La Prunc si-L preamareau

Si o stea frumos deasupra,
Stralucit s-a aratat,
Iar trei magi intrand’nauntru,
Pruncului s-au inchinat.

Aur, smirna si tamaie
Magii cu ei au adus
Si cu drag le asezara
Langa ieslea lui Iisus

Si pastori de oi sosira,
De prin vai si de prin munti
Lui Iisus sa i se-nchine
De ingeri fiind vestiti

Acea stea vazand batranul
Craciun cel rau si zgarcit,
A-nteles cine-s strainii
Ce la grajd i-a gazduit.

Si cu lacrimi de durere,
Catre iesle alergand
Iertare-ncepu a cere
De la Blandul sau Stapan

Si inca spunand acestea
Batranul ce povestea
Lacrimile-i udau fata
Si graiul ii tremura.

Voind noi sa ne mai spuna
De-acolo ce s-a-ntamplat
El ne-a zis c-o sa mai vina
Si in urmatorii ani.

Si mergand el catre poarta
Ii urmaram toti tacand,
Iar el arata cu mana
Catre sat asa graind:

Eu la toti in asta seara
Cu colindatori am fost
Si le-am spus minune mare
A nasterii lui Hristos

Se repeta ultima strofa

deco9

Somnul lui Iisus

Domneşte pacea pe pământ

Dormi, dormi, dormi Copile sfânt
Mii de heruvimi şi de serafimi
Te slăvesc în cor Copil mântuitor.

Îngeri coboară lin din cer

Dormi, dormi, dormi Copile sfânt
Mii de heruvimi şi de serafimi
Te slăvesc în cor Copil mântuitor.

Păstorii vin în cor cântând

Dormi, dormi, dormi Copile sfânt.
Mii de heruvimi şi de serafimi
Te slăvesc în cor Copil mântuitor.

Şi ruga lor se-nalţă lin

Dormi, dormi, dormi Copil divin.
Mii de heruvimi şi de serafimi
Te slăvesc în cor copil mântuitor.

Şi Maica Sfântă i-a primit

Dormi, dormi, dormi Copil iubit.
Mii de heruvimi si de serafimi
Te slăvesc în cor Copil mântuitor.

Precum a fost proorocit.

Dormi, dormi, dormi Copile sfânt.
Mii de heruvimi si de serafimi
Te slăvesc în cor Copil mântuitor.

Tu Te-ai născut pentru noi

Dormi, dormi, dormi Copile sfânt.
Mii de heruvimi şi de serafimi
Te slăvesc în cor Copil mântuitor.

Îţi mulţumim Iisus iubit

Dormi, dormi, dormi Copile sfânt.
Mii de heruvimi si de serafimi
Te slăvesc în cor Copil mântuitor.

 


Mai vedeți și alte colinde,

  1. Colinde bizantine, colinde strămoșești, colinde românești frumoase
  2. https://doarortodox.ro/alte-cantari-audio/colinde-bizantine/

deco9

Batjocură la adresa sfintelor icoane promovată intens de media şi cu ajutorul unei Asociaţii fără bună-inspiraţie


interviuri:
– Niculae Mario – Fundatia Friends for Friends/ TWBA , art director campanie ( 4:32 )
– Virgil Mihailovici – preşedinte Asociaţia Siguranţa Auto (6:18)
– Ionuţ Mavrichi – consilier patriarhal (10:15)

icoane-batjocura-auto

„Asociația Siguranța Auto lansează Sfinții Neocrotitori ai Smartphone-Condusului, pentru a atrage atenția că icoanele de mașină nu îi protejează pe șoferi de pericolele folosirii telefonului când conduc.” (sursa: http://ampress.ro/asociatia-siguranta-auto-peste-2-000-dintre-accidentele-auto-din-romania-intr-un-an-sunt-provocate-de-folosirea-telefonului-mobil-la-volan/)

A necinsti sfintele icoane înseamnă a lua în deşert pe Însuşi Dumnezeu, credem şi mărturisim că aceasta este o nebunie şi o blasfemie. Chiar să nu ai inspiraţie şi să-ţi promovezi campania altfel?

 A presupune că icoanele ne protejează în orice situație este pe cât de absurd, pe atât de periculos. Într-un fel, a crede că icoanele ne protejează de propria lipsă de responsabilitate socială înseamnă a crede în înseși ilustrațiile din imagine. Deși campanii de informare și educare cu privire la responsabilitatea la volan și siguranța rutieră s-au tot făcut, de-a lungul timpului, credem că prin umor putem îndrepta mai ușor moravurile, atenționând, astfel, printr-o altă abordare, mai actuală, că fenomenul sfinților ocrotitori ai smartphone-condusului nu există.” aşa sună un comunicat al „Asociației Siguranța Auto”, semnat Cristina Matei de la AMPress (sursa: http://ampress.ro/asociatia-siguranta-auto-peste-2-000-dintre-accidentele-auto-din-romania-intr-un-an-sunt-provocate-de-folosirea-telefonului-mobil-la-volan/)

Asociatia pentru siguranta auto distribuie chiar si ilustrate soferilor din trafic cu icoane ridiculizate care au pe chipul Mantuitorului, Ingerului protector si al Sf. Prooroc Ioan Botezatorul emoticoane vesele sau triste. Desigur că evenimentul a fost bine punctat în media şi astfel am putut afla ca exista SF. Trolofimia Preacobitoarea, Sf. Zâmbarie Nevindecătorul, sau Sf. Clipocisie  Gura de Plumb.

A face „umor” batjocorind Sfantul Chip al Mantuitorului Iisus Hristos, sfintele icoane, ăsta e cel mai ridicol lucru pe care-l poate face cineva. Cu voie, sau fara voie.

Sfinţii Cuvioşi Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânişoara (3 septembrie)


TROPARUL SF. CUVIOSI NEOFIT ŞI MELETIE de la Mănăstirea Stânişoara

Tropar, gl.1
De Dumnezeu iubitorilor Părinţi, suindu-vă în munţii faptelor bune, locaşuri Preasfântului Duh v-aţi arătat, iar acum ca făclia în sfeşnic luminaţi în lume, Cuvioşilor Neofit şi Meletie; rugaţi-vă lui Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!


sfintii-neofit-si-meletie-de-la-stanisoaraSfântul Cuvios Neofit s-a născut în veacul al XVI-lea din părinţi creştini ortodocşi, cu frică de Dumnezeu şi cu evlavie sfântă. De tânăr a primit chipul îngeresc al călugăriei în Mănăstirea Cozia şi, după mai mulţi ani de ascultare smerită în obşte, dorind viaţă desăvârşită, a primit binecuvântarea stareţului său să meargă în pustnicie. Astfel, şi-a săpat o chilie în partea de apus a muntelui numit Sălbaticul şi acolo s-a nevoit singur în aspre osteneli şi în neîncetată rugăciune, primind după o vreme tunderea în marea schimă călugărească.

Sfântul Cuvios Meletie a trăit în sihăstria Stânişoarei la cumpăna veacurilor al XVI-lea şi al XVII-lea. Se crede că era de loc dintr-un sat aflat în preajma Mănăstirii Cozia, unde a şi intrat ca vieţuitor din fragedă vârstă. Aici s-a nevoit în post şi rugăciune până în ziua în care, la rugăminţile lui, stareţul său i-a dat binecuvântare să mergă la părinţii sihaştrii şi să se nevoiască dincolo de Olt. Cuviosul şi-a săpat o peşteră în partea de sud a Muntelui Sălbaticul, munte în care se nevoia şi pustnicul Neofit. Acolo a rămas fericitul, a primit marea schimă şi s-a ostenit vreme de peste 40 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu şi păzindu-şi mintea curată de cugetele cele rele.

vedeti: MANASTIREA STANISOARA

Sfinţii Cuvioşi Misail şi Daniil de la Mănăstirea Turnu (5 octombrie)


TROPARUL SF. CUVIOȘI MISAIL ȘI DANIIL de la Mănăstirea Turnu (5 octombrie)
Tropar, gl 1
Dascăli ai rugăciunii neîncetate și ai luptelor duhovnicești v-ați arătat, Cuvioşilor Daniil şi Misail, că de iubirea Mântuitorului Hristos nedespărţiţi fiind, cu apostolească râvnă Preasfintei Treimi aţi slujit cu osârdie, în peşteri nevoindu-vă. Pentru aceasta  cerem cu smerenie: Rugaţi-vă, să se mântuiască sufletele noastre!


sfintii-misail-si-daniil-turnu-valceaSfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reunit joi, 25 februarie 2016, în şedinţă de lucru la Reşedinţa Patriarhală a hotărât canonizarea Sfinţilor Cuvioşi Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu, având ca zi de prăznuire data de 5 octombrie.În decursul veacurilor creştine, numeroşi sihaştri s-au nevoit pe Muntele Coziei. Aceşti plăcuţi ai lui Dumnezeu au mers departe de lume, în sihăstria munţilor, întocmai marilor nevoitori ai Bisericii, devenind călugări desăvârşiţi, iubitori de nevoinţă şi de viaţă pustnicească.
Ei se pregătiseră din vreme în post şi rugăciune, în ascultare şi citirea dumnezeieştilor Scripturi, ajungând să cunoască Psaltirea pe de rost. Alţii se rugau cu Rugăciunea lui Iisus în desăvârşită linişte şi ascultare, nevoindu-se singuri ani îndelungaţi. La început şi-au construit bordeie, iar apoi şi-au săpat chilii în stânca muntelui, unde au trăit în post şi rugăciuni neîncetate, răbdând frigul, suferinţele şi ispitele de tot felul de la viclenii diavoli. Sfinţenia vieţii lor s-a făcut cunoscută multor călugări şi creştini, devenind adevărate pilde de rugăciune, nevoinţă şi vieţuire în Mântuitorul Hristos.Sfinţii Cuvioşi pustnici Daniil şi Misail s-au născut în a doua jumătate a veacului al XVI-lea în părţile Olteniei.
Amândoi, încă din tinereţile lor, erau iubitori de nevoinţe pentru Dumnezeu şi doritori de viaţă sfântă, având o fierbinte dragoste către Mântuitorul Iisus Hristos şi către Preacurata Sa Maică. Drept aceea, ascultând de porunca cea sfântă a Domnului: Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine să-şi ia crucea sa şi să urmeze Mie, au lăsat casă, părinţi, fraţi, rude şi prieteni, şi au intrat în Mănăstirea Cozia ca fraţi, vieţuind în ascultare şi smerenie, urmând pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce s-a făcut ascultător Tatălui pentru noi, până la moartea pe cruce. Ei au deprins taina nevoinţelor, dobândind darul rugăciunii şi al iubirii de Dumnezeu. Deci, parcurgând după rânduială, toate încercările duhovniceşti, s-au supus poruncilor stareţului lor şi ale fraţilor, fiind exemple vii de nevoinţă întru toate. Nu mult după ce au intrat în mânăstire, pentru multele lor osteneli şi pentru râvna lor după Dumnezeu, s-au făcut vrednici de mult dorita schimă a călugăriei, primind tunderea de la egumenul lor. Cuviosul Daniil, fiind cunoscător al Sfintelor Scripturi şi al învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, dar având şi viaţă vrednică şi iscusinţă în viaţa călugărească, a fost învrednicit de harul preoţiei. Deci, ajuns ca făclia în sfeşnic, prin viaţă smerită şi curată, s-a făcut repede cunoscut de părinţii din mânăstire, care şi l-au ales duhovnic şi povăţuitor pe calea mântuirii. Printre cei care se mărturiseau la cuviosul Daniil a fost şi vrednicul de pomenire, fericitul Misail, care i-a devenit şi ucenic duhovnicesc. Primind ascultarea de duhovnic, Sfântul Daniil a început şi mai cu osârdie a se nevoi, mergând din putere în putere şi sporind întru faptele cele bune, chip şi pildă făcându-se tuturor. După o vreme, dorind împlinire duhovnicească şi arzând de dragostea cea dumnezeiască, au hotărât să părăsească viaţa de obşte şi să meargă în pustnicie. Primind binecuvântare de la stareţul lor, au mers dincolo de Turnul lui Traian, în ţinuturile Muntelui Cozia, unde şi-au săpat chilii în stânca muntelui lângă izvoarele de apă ale pădurii liniştite. Multe au fost ispitele Cuvioşilor, însă niciuna n-a biruit setea lor de rugăciune, de linişte şi de osteneliSub acoperământul Maicii Domnului, în jurul Cuvioşilor s-a adunat o mică obşte de fraţi nevoitori întru rugăciunea neîncetată, în privegheri, post şi în citirea cărţilor folositoare de suflet. De aceea, fericiţii Daniil şi Misail au ridicat o biserică de lemn pentru trebuinţele lor, în cinstea Intrării în biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Cuviosul Daniil era duhovnic al tuturor pustnicilor din împrejurimi, la el spovedindu-se, după tradiţie, şi Sfinţii sihaştri Neofit şi Meletie. Aceştia coborau din când în când, mai cu seamă în duminici şi sărbători, pentru a se spovedi şi pentru a se împărtăşi la Sfânta Liturghie săvârşită în acest schit, care, aflându-se în apropierea vechiului turn roman, s-a numit Schitul Turnu.Spre sfârşitul vieţii, Cuviosul Daniil, a dat părinţilor care se nevoiau acolo rânduieli de viaţă pustnicească, apoi, cunoscându-şi mai înainte sfârşitul, le-a pus povăţuitor în locul lui pe ucenicul său, Cuviosul Misail. Amândoi fericiţii, Daniil şi Misail, după trecerea la cele veşnice, în prima jumătate a veacului al XVII-lea, au fost îngropaţi lângă altarul bisericuţei lor. Când, în anul 1676, mitropolitul Varlaam al Ţării Româneşti a construit la schit o nouă biserică, de piatră, a aşezat sfintele moaşte ale Cuvioşilor Daniil şi Misail la temelia altarului bisericii celei noi.
Astfel, Cuvioşii Daniil şi Misail, avva şi ucenicul, s-au arătat vase alese ale Duhului Sfânt, înscriindu-se în rândul Sfinţilor Cuvioşi sihaştri români, ca purtători de daruri duhovniceşti şi luminători prin vieţuirea sfântă.Vedeti si: MĂNĂSTIREA TURNU VÂLCII

Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite a murit fără a-L cunoaște pe Dumnezeu și Învățătura Lui


Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita MargueriteSe cuvine respect în fața oricărei morți. Măcar pentru faptul că este încheierea unei vieți.
În zilele noastre, însă, respectul este înlocuit și aici prin tot felul de acțiuni și vorbe nepotrivite, adesea duse la extrem.
Trăim într-o lume atât de bolnavă, încât firescul a ajuns să fie privit ca vinovăție. Atât de mult aleargă lumea către extreme și extremisme, încât a ține calea de mijloc stârnește supărarea (violentă) a majorității. Cea care alege extremismele.
Un caz tipic și extrem de grav este acela al unui deces recent.
O moarte regretabilă ca oricare altă moarte.
Poate mai mult regretabilă din punct de vedere ortodox. Pentru că, din acest punct de vedere, Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite a murit fără a-L cunoaște pe Dumnezeu și Învățătura Lui.
Desigur, punctul de vedere catolic în această privință este diametral opus.
Ceea ce este firesc, altfel Ortodoxia ar fi Catolicism sau Catolicismul Ortodoxie.
Total anormal – și tipic extremist – este cum se reacționează față de moartea d-nei Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite.
Mă feresc aici de disputele în privința regalității unui fost rege și de altele asemenea. Tema este nu doar foarte sensibilă, ci și atât de bogată în nuanțate încât este greu să ajungi la o concluzie clară și larg acceptabilă.
Ceea ce este însă clar și evident este faptul că Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite a fost și este catolică.
A fost catolică până la sfârșitul vieții și, ca urmare, pentru toți cei care cred în viața de după moarte, este catolică în continuare.
Prin urmare, orice „slujbă” ortodoxă pentru ea în acest moment ține exclusiv de extremism și este manifestarea unei demențe uluitoare.
Sub ce pretext rațional poate cineva să ignore până la dispreț total ALEGEREA religioasă, liberă și conștientă, a unui om?
Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite a ales catolicismul.
Din punctul meu de vedere, o alegere profund greșită. Dar pe care sunt gata să o respect chiar cu prețul vieții mele. Așa cum spunea Churchill, „cred că greșești, iar eu am dreptate; dar pentru dreptul tău de a greși sunt gata să mor”.
Este o demență impunerea de „slujbe” ortodoxe unui catolic. Ele sunt din punct de vedere ortodox nu doar egale cu zero, ci total condamnabile pentru participanți. Ele constituie un dispreț total și față de cel care este catolic, și față de Ortodoxie, și față de Catolicism.
Simplu și clar.
Restul este trecerea – atât de răspândită astăzi – de la respect la demență.
pr. Mihai Andrei Aldea (sursa: Activenews.ro/ „Între respect şi demenţă”)
%d blogeri au apreciat asta: