Troparul, viețile și rugăciuni către Sf. Ierarhi ai Alexandriei, Atanasie și Chiril (18 ianuarie)


Glasul 3 Pe ierarhii Domnului, pe tâlcuitorii dogmelor; pe păstorii alexandrinilor propovăduitori ai adevărului, perechea cea iubită de Dumnezeu; pe străluciţii luminători, risipitori ai întunericului celor nelegiuiţi: pe Sfântul Atanasie cel Mare, secerătorul ereticilor, împreună cu Sfântul Ierarh Chiril, cel ce a cinstit precum se cuvine pe Născătoarea de Dumnezeu, veniţi toţi iubitorii de prăznuire şi adunându-ne cu veselie şi cu cântări să-i cinstim; că ei se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toţi.

Viaţa celui între Sfinţi Părintele nostru Atanasie Mărturisitorul, Arhiepiscopul Alexandriei (18 ianuarie)

DoarOrtodoxsf_atanasie_cel_mareAcatistul Sf. Ierarh Atanasie cel Mare, arhiepiscopul Alexandriei ~18/31 ianuarie~

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Condacul 1

Alesule al lui Hristos, Sfinte Patriarh Atanasie, pomenind nevoinţele, viaţa plină de necazuri şi iubirea ta, te cinstim cu cântări ca pe un bun păstor şi al nostru apărător. Tu, însă, având îndrazneală către Dumnezeu, izbăveşte-ne pe noi de toate necazurile ca să-ţi cântăm:

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

Icosul 1

Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor văzând mai dinainte bunătatea sufletului tău roditor de fapte bune, Sfinte Ierarhe Atanasie, ţi-a luminat mintea cu gândirea la cele înalte şi paşii tăi încă din tinereţe i-a îndreptat spre căutarea singurului lucru de folos. Tu, însă, pricepând nestatornicia acestei lumi, ai dorit să slujeşti Unului Dumnezeu în cinul călugăresc. De aceea, primeşte de la noi aceste laude:

Bucură-te, rob credincios al lui Hristos, că din anii tinereţii ai slujit împăratului ceresc;

Bucură-te, om dumnezeiesc, căci prin viaţa ta neîntinată îngerilor te-ai asemănat;

Bucură-te, rod îmbelşugat al darurilor sfinţeniei;

Bucură-te, că te-ai născut şi ai crescut în insula Creta;

Bucură-te, că ai primit tunderea călugărească într-un loc liniştit;

Bucură-te, că nevoitorii te-au învăţat evlavia;

Bucură-te, că te-ai hrănit cu laptele adevăratei învăţături a Evangheliei;

Bucură-te, că dogmele teologiei ortodoxe bine le-ai deprins;

Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată ai ajuns la înălţimea cugetării de Dumnezeu;

Bucură-te, că prin post şi înfrânare ai potolit patimile păgubitoare de suflet;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

 

Condacul 2

Văzând că patria ta a căzut în greaua robie a agarenilor, părinte Atanasie, răbdând strâmtorări şi prigoane de la slugile lui Mahomed, ţi-ai înălţat mintea spre patria cerească, având mângâiere în Unul Hristos şi Lui, printre dureroase ispite, I-ai cântat, ca unui împărat şi Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 2

Înţelepciunea minţii tale luminate de Dumnezeu nu a rămas necunoscută patriarhului Constantinopolului, căci din singurătatea Cretei te-a chemat şi te-a aşezat mitropolit al cetăţii Tesalonicului, că neabătut să vesteşti cuvântul adevărului către turma cuvântătoare a oilor lui Hristos, că hrănindu-le cu hrana cea mângâietoare de suflet a învăţăturii Evangheliei, pe tine, ca pe un bun păstor, să te preamărească aşa:

Bucură-te, luminător nestins al luminii celei neînserate;

Bucură-te, propovăduitorul neobosit al adevărului Evangheliei;

Bucură-te, urmaş şi slujitor al apostolilor;

Bucură-te, al Tesalonicului arhipăstor şi învăţător întocmai cu apostolii;

Bucură-te, că turma încredinţată ţie de Dumnezeu bine ai păstorit-o printre multe şi grele nenorociri;

Bucură-te, că oile tale cuvântătoare le-ai păzit de lupii cei pierzători de suflete;

Bucură-te, că şi pe tronul ierarhului stând, nevoinţele călugăreşti nu le-ai lăsat;

Bucură-te, că în post şi rugăciune ai petrecut neîncetat;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

Condacul 3

Puterea lui Dumnezeu a coborât asupra ta, Sfinte Ierarhe Atanasie, şi te-a întărit în chip nevăzut în lupta cu necredincioşii şi cu cei ce părăseau credinţa ortodoxă. Cu toate acestea, nici viclenele lor clevetiri, nici săgeţile cele ascuţite ale învăţăturilor celor rele nu te-au clătinat pe tine. Tu, însă, ai stat ca un diamant pe piatra credinţei Sfinţilor Părinţi şi ai cântat lui Hristos. Aliluia.

Icosul 3

Marele Ierarh al Constantinopolului, fericitul Chiril, iubindu-te pe tine precum un tată pe fiul său, te-a oprit pe tine ajutător în ostenelile sale şi în prigoanele din partea necredincioşilor, împreună cu el pătimitor fiind; de aceea şi noi, ca unui iubitor de Dumnezeu şi de oameni, îţi cântăm:

Bucură-te, stea ce străluceşti pe firmamentul Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, stâlp neclintit al credinţei ortodoxe;

Bucură-te, mustrător nebiruit al relelor învăţături;

Bucură-te, apărător atotputernic al adevăratei ortodoxii;

Bucură-te, că bine ai lucrat în via lui Hristos;

Bucură-te, că oile cele rătăcite le-ai adus la turma lui Hristos;

Bucură-te, teolog dumnezeiesc ce foloseşti alese cuvinte omeneşti;

Bucură-te, văzător tainic al harului lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

Condacul 4

Furtuna de prigoane pe care au ridicat-o împotriva Bisericii lui Hristos cei răucredincioşi l-a înlăturat de la cârma Bisericii din Constantinopol pe fericitul Chiril, pe care în chinuri vrăjmaşii săi l-au sugrumat. Tu însă, Sfinte Ierarhe Atanasie, te-ai învrednicit să porţi veşmântul lui şi, primind în mâinile tale purtătoare de Dumnezeu cârma bisericească, ai cântat îngerească cântare lui Hristos, întemeietorul Bisericii: Aliluia.

Icosul 4

S-a auzit că tu, Sfinte Ierarh Atanasie, asemenea marelui Atanasie din Alexandria, i-ai ruşinat cu învăţătura ta pe vrăjmaşii credinţei ortodoxe şi pentru aceasta din tronul tău ai fost izgonit de duşmani. De aceea, ca pe un mărturisitor al lui Hristos, te fericim cu aceste laude:

Bucură-te, urmaşul apostolilor;

Bucură-te, împreună pătimitorule cu mucenicii;

Bucură-te, tare mărturisitor al lui Hristos;

Bucură-te, că ai arătat răbdare în prigoane;

Bucură-te, că ai biruit răutatea vrăjmaşilor cu iubirea lui Hristos;

Bucură-te, că de doua ori ai fost izgonit de la Tronul patriarhal;

Bucură-te, că ai fost ispitit cu mari necazuri;

Bucură-te, că ai avut mângâiere doar în rugăciunea către Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

Condacul 5

Asemenea stelei izvorâtoare din Dumnezeu ai venit, Sfinte Părinte Atanasie, din Constantinopol la Muntele Athos, în grădina Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi acolo ai zidit o chilie singuratică, unde te-ai ostenit cu munca în tăcere, în post şi în rugăciune, cântând ziua şi noaptea cântare de laudă Sfintei Treimi: Aliluia.

Icosul 5

Am văzut, Sfinte Părinte Atanasie, că la chilia ta, mulţi călugări s-au adunat şi schitul tău s-a mărit şi acolo până acum se preamăreşte numele lui Hristos şi amintirea ta se întăreşte cu aceste laude:

Bucură-te, bun rânduitor al singurătăţii călugăreşti;

Bucură-te, tămâie binemirositoare în rugăciune către Dumnezeu;

Bucură-te, că la Athos ai dobândit liman lin şi prielnic pentru mântuire;

Bucură-te, că, sub acoperământul Maicii Domnului, în linişte ai vieţuit;

Bucură-te, că ai biruit clevetirile cele viclene ale diavolului;

Bucură-te, că ai răbdat cu înţeleaptă bărbăţie prigoanele şi chinurile cele crunte;

Bucură-te, că, asemenea lui Hristos, nici tu nu ai avut unde să-ţi pleci capul;

Bucură-te, că ai ajuns la desăvârşirea tuturor virtuţilor;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

Condacul 6

Propovăduitor al credinţei ortodoxe ai fost tu în toată Ţara Moldovei, în Mănăstirea Sfântului Ierarh şi făcător de minuni Nicolae din Galaţi, găsind odihnă vremelnică de osteneli, de prigoane şi răutăţi; aici te-ai nevoit pentru mântuirea fiilor credincioşi ai Bisericii, învăţându-i neîncetat să-I cânte cu bună cucernicie lui Dumnezeu Celui în Treime: Aliluia.

Icosul 6

Lumina neapusă a cunoaşterii de Dumnezeu strălucind în sufletul tău iubitor, te-a dus la înălţimea duhovnicească a desăvârşirii, uimind şi pe bine-credinciosul voievod Vasile Lupu, care se bucura de mijlocirea ta în rugăciune înaintea Domnului; ca şi aceluia odinioară, dă şi sufletelor noastre celor întunecate să-ţi cântăm aceste laude:

Bucură-te, următor al Sfântului Apostol Andrei în ţinuturile Dunării de Jos

Bucură-te, lumină strălucitoare care arăţi sufletelor credincioase calea spre Soarele dreptăţii;

Bucură-te, povăţuitor sfinţit al marelui voievod Vasile;

Bucură-te, păstor sfinţit de mâna Celui Preaînalt;

Bucură-te, cel ce ai sfinţit şi învăţat dreapta credinţă pe creştinii de la Dunăre;

Bucură-te, sfinţitor al sufletelor însetate de adevăr;

Bucură-te, potir umplut de pacea lui Dumnezeu;

Bucură-te, părinte iubitor al celor binecredincioşi;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

Condacul 7

Domnul, Cel iubitor de oameni, dorind să-ţi vină în ajutor, ţi-a pus gând să călătoreşti spre ţinuturile Rusiei, ca să dobândeşti mângâiere sufletească şi prin rugăciunile tale să sfinţeşti pământurile unde din vremuri străvechi se cânta Preasfintei Treimi cântare de laudă: Aliluia.

Icosul 7

Văzând în tine un nou luptător pentru evlavie, ţarul Alexei te-a primit cu dragoste şi te-a dăruit cu daruri bogate. Noi îţi aducem, cu smerenie, în loc de daruri, aceste laude:

Bucură-te, că pământul l-ai sfinţit cu paşii picioarelor tale;

Bucură-te, că la bătrâneţi cinstite ai arătat tinereţe duhovnicească;

Bucură-te, că inimile creştinilor noştri le-ai mângâiat cu rugăciunile tale;

Bucură-te, că pe poporul iubitor de Dumnezeu din Rusia l-ai veselit cu venirea ta;

Bucură-te, luptător al evlaviei bisericeşti;

Bucură-te, mustrătorul eresurilor şi al schismelor;

Bucură-te, judecător înţelept al celor credincioşi;

Bucură-te, păstrătorul curăţiei credinţei ortodoxe;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

Condacul 8

Călător străin ai fost, Sfinte Ierarh Atanasie, în pământul Ucrainei, dar numai prin limbă, căci prin credinţă şi prin evlavie, ai fost apropiat de poporul din acele locuri şi cu voia lui Dumnezeu, curând ai dobândit a doua patrie, căci prin somnul morţii te-ai odihnit, ca să te faci apărător şi rugător către Dumnezeu pentru poporul care cântă totdeauna lui Dumnezeu cântare de laudă: Aliluia.

Icosul 8

Încredinţându-te cu toată inima Domnului şi povăţuit de Dumnezeu fiind, ai venit, Sfinte Ierarh Atanasie, la mănăstirea din Lubni şi bolnav, ai binevoit să rămâi acolo. Dar chiar în neputinţe fiind, nu ai lăsat nevoinţa rugăciunii şi alegând un loc însingurat ai înălţat neîncetat rugăciuni către Domnul. De aceea şi noi, cu dragoste îţi cântăm:

Bucură-te, Sfinte Ierarhe al lui Dumnezeu, care prin venirea ta, ai preamărit liniştitul aşezământ de la Lubni;

Bucură-te, că prin minunatele tale minuni, tuturor l-ai făcut cunoscut;

Bucură-te, că Biserica dreptmăritoare cu nestricăciunea moaştelor tale ai împodobit-o;

Bucură-te, că prin harul moaştelor tale vindecătoare ai sfinţit-o;

Bucură-te, că în cântări neîncetate ai primit sfârşit cu pace;

Bucură-te, că, în rugăciune şi cu genunchii, plecaţi l-ai întâmpinat pe îngerul lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ai fost socotit în ceata sfinţilor;

Bucură-te, că ai fost răsplătit de Dumnezeu cu nestricăciune;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

Condacul 9

Toţi îngerii lui Dumnezeu cu cântări de bucurie au întâmpinat dreptul tău suflet, Sfinte Ierarhe Atanasie, care s-a înălţat până la locaşurile cereşti, iar Făcătorul îngerilor în cămările raiului l-a primit şi împreună cu cetele îngerilor ai cântat cântare lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 9

Ritorii cei vorbitori în deşert au fost ruşinaţi. Tu însă, Sfinte Ierarhe Atanasie, prin nestricăciune şi minuni de la Domnul, ai fost preamărit după moarte. Căci sfintele tale moaşte, după opt ani de şedere în mormânt, au fost aflate întregi şi nestricate. Bucurându-ne de această vădită mărturie a sfinţeniei tale, îţi aducem aceste laude:

Bucură-te, că primind moartea, nu ai cunoscut stricăciunea;

Bucură-te, că te-ai preamărit prin binecuvântatele şi vindecătoarele tale moaşte;

Bucură-te, că racla cu moaştele tale este vindecătoare de suferinţe;

Bucură-te, că prin ea dai necontenit oamenilor mare milostivire.

Bucură-te, că şi după moarte şezi pe scaunul ierarhicesc;

Bucură-te, căci, cu dreapta ta întinsă spre sărutare, ne binecuvântezi în chip nevăzut;

Bucură-te, că din nevoi şi suferinţe ne izbăveşti cu rugăciunile tale;

Bucură-te, vindecător fără de plată;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

Condacul 10

Mântuire veşnică ai moştenit, neuitate Sfinte Ierarhe! Căci nouă, celor cuprinşi de valurile acestei vieţi, ne eşti cârmaci credincios şi apărător până în ziua de astăzi. Pe cei ce te cheamă în ajutor îi miluieşti, pe alţii îi îndreptezi spre limanul cel lin, că împreună cu tine să cântăm cu toţii lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinţi: Aliluia.

Icosul 10

Slujitor credincios al lui Hristos Împăratul cel ceresc fiind, Sfinte Ierarhe Atanasie, pe noi, robii Săi leneşi şi netrebnici, învredniceşte-ne de harul dat ţie din ceruri, spre săvârşirea faptelor bune şi a virtuţilor şi cheamă-ne spre împlinirea poruncilor lui Hristos, ca să ne asemănăm ţie şi în ceasul morţii noastre să avem nădejde de mântuire, cântându-ţi aceste laude:

Bucură-te, Sfinte Atanasie, că eşti preamărit de Dumnezeu;

Bucură-te, arhiereule, că eşti plin de daruri de la Arhiereul cel Veşnic, Hristos

Bucură-te, că eşti ocrotitorul binecuvântatului neam creştinesc;

Bucură-te, că celor ce te cinstesc pe tine le eşti rugător neadormit;

Bucură-te, că văduvelor şi orfanilor le eşti apărător nemitarnic;

Bucură-te, doctorul celor bolnavi;

Bucură-te, vindecătorul celor slăbănogi;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

Condacul 11

Cântările noastre de laudă nu le lepăda, Sfinte Ierarhe al lui Dumnezeu, ci primeşte-le cu milostivire şi înalţă pentru noi, la Domnul Dumnezeu, rugăciunile tale fierbinţi, ca să fie milostiv faţă de nedreptăţile noastre. Avându-te pe tine mijlocitor pentru noi înaintea lui Dumnezeu, avem îndrăzneală să cerem har de la El, Căruia îi cântăm: Aliluia.

Icosul 11

Te cinstim pe tine, Sfinte Părinte Atanasie, ca pe un mare luminător, căci lumina faptelor tale bune, cu care Tatăl ceresc te slăveşte, nu se va stinge în veci. Şi acum, în faţa Tronului Său şezând întru slavă, primeşte de la noi aceste laude:

Bucură-te, că petreci întru slava sfinţilor;

Bucură-te, că pentru sufletele noastre înalţi rugăciuni neîncetate;

Bucură-te, crin înmiresmat al sfinţeniei şi curăţiei;

Bucură-te, floare prealuminată a tuturor virtuţilor;

Bucură-te, apărător milostiv al tuturor celor furaţi şi oropsiţi;

Bucură-te, că şi după moarte eşti povăţuitor şi păstor al oilor cuvântătoare

Bucură-te, că tuturor celor ce aleargă la cinstita ta raclă le dăruieşti daruri bogate;

Bucură-te, nădejdea şi ocrotitorul celor ce ţi se roagă ţie;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

Condacul 12

Racla sfintelor tale moaşte este plină de harul lui Dumnezeu, Sfinte Părinte Atanasie; privirile noastre se bucură şi inima se umileşte când ne uităm la tronul arhieresc pe care şezi, ţinând în mână cârja păstorească. Pentru aceasta, închinându-ne moaştelor tale mult-vindecătoare, îl preaslăvim pe Dumnezeu, Cel ce ni Le-a dăruit spre mângâiere şi tămăduire şi Îi cântăm neîncetat: Aliluia.

Icosul 12

Cântând nenumăratele şi minunatele tale minuni, Sfinte Atanasie făcătorule de minuni, te mărim şi te lăudăm, că ai primit har de la Dumnezeu şi te rugăm cu sârguinţă: în ceasul morţii, când sufletul nostru se apropie de ieşirea sa şi este înconjurat de demonii cei îngrozitori, arată-te nouă ocrotitor şi cu rugăciunile tale, izbăveşte-ne din stăpânirea celui rău, ca să-ţi cântăm cu mulţumire acestea:

Bucură-te, că ai mare îndrăznire către Domnul;

Bucură-te, urmaşul apostolilor;

Bucură-te, că stai în ceruri cu toţi sfinţii, întru slavă;

Bucură-te, că şi pe pământ, în tron arhieresc petreci, prin moaştele tale nestricate;

Bucură-te, căci şi pe noi, românii, ne binecuvântezi prin sfintele tale moaşte;

Bucură-te, bucuria celor credincioşi;

Bucură-te, doctor binecuvântat al trupurilor noastre;

Bucură-te, mijlocitor aducător de mântuire sufletelor noastre;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

Condacul 13

O, mare făcător de minuni, Sfinte Ierarhe al lui Hristos, părintele nostru Atanasie, cerem şi te rugăm: înalţă sfintele tale rugăciuni la Domnul Dumnezeu şi izbăveşte-ne pe noi de osânda veşnica şi de chinurile iadului, că, prin mijlocirea ta, să ne învrednicim împreună cu tine să moştenim fericirea raiului şi să-I cântăm, cu toţi sfinţii, Ziditorului nostru: Aliluia.

(de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1

Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor văzând mai dinainte bunătatea sufletului tău roditor de fapte bune, Sfinte Ierarhe Atanasie, ţi-a luminat mintea cu gândirea la cele înalte şi paşii tăi încă din tinereţe i-a îndreptat spre căutarea singurului lucru de folos. Tu, însă, pricepând nestatornicia acestei lumi, ai dorit să slujeşti Unului Dumnezeu în cinul călugăresc. De aceea, primeşte de la noi aceste laude:

Bucură-te, rob credincios al lui Hristos, că din anii tinereţii ai slujit împăratului ceresc;

Bucură-te, om dumnezeiesc, căci prin viaţa ta neîntinată îngerilor te-ai asemănat;

Bucură-te, rod îmbelşugat al darurilor sfinţeniei;

Bucură-te, că te-ai născut şi ai crescut în insula Creta;

Bucură-te, că ai primit tunderea călugărească într-un loc liniştit;

Bucură-te, că nevoitorii te-au învăţat evlavia;

Bucură-te, că te-ai hrănit cu laptele adevăratei învăţături a Evangheliei;

Bucură-te, că dogmele teologiei ortodoxe bine le-ai deprins;

Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată ai ajuns la înălţimea cugetării de Dumnezeu;

Bucură-te, că prin post şi înfrânare ai potolit patimile păgubitoare de suflet;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

Condacul 1

Alesule al lui Hristos, Sfinte Patriarh Atanasie, pomenind nevoinţele, viaţa plină de necazuri şi iubirea ta, te cinstim cu cântări ca pe un bun păstor şi al nostru apărător. Tu, însă, având îndrazneală către Dumnezeu, izbăveşte-ne pe noi de toate necazurile ca să-ţi cântăm:

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

RUGĂCIUNEA a-1-a

O, Sfinte Ierarhe al lui Hristos, Atanasie! Chemarea slujirii arhiereşti dându-ţi-se prin porunca lui Dumnezeu, alegerea slujirii arhiereşti ai primit şi Crucea lui Hristos pe umerii tăi punând, ai fost un bun păstor, luminător preaslăvit, stâlp neclintit, slujitor credincios al Bisericii, începător al ierarhilor, apărător al Ortodoxiei, dezrădăcinător al necredinţei, iar pentru aceasta ai fost aşezat în casa Domnului tău.

Roagă-te dar pentru noi, cei ce venim cu credinţă şi cu dragoste la cinstitele şi mult-vindecătoarele tale moaşte, şi nu ne lepăda pe noi, cei ce îţi cerem ajutor în necazuri şi în boli. Îndrăzneşte la Preabunul Părinte cu rugăciunea ta, mijloceşte pentru sufletele şi trupurile noastre şi deschide-ne nouă uşile milostivirii lui Dumnezeu. Prin rugăciunile tale, păstrează Sfânta Biserică întărită şi neclintită de toate uneltirile vrăjmaşului. Roagă-L pe Domnul şi Stăpânul să ne ajute să petrecem viaţă liniştită şi netulburată, întru toată evlavia şi curăţia. Păzeşte Biserica noastră de toate necazurile şi ispitele care vin de la toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi şi precum fiind în viaţă i-ai izbăvit pe locuitorii Cretei de moartea cea nedreaptă a agarenilor, aşa şi acum, fiind în ceruri, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu să ne izbăvească de toată reaua întâmplare şi pe noi, smeriţii creştini, care te cinstim cu laude şi cântări la Dunăre, unde ca un neîntrecut povăţuitor ai propovăduit pocăinţa şi iertarea vrăjmaşilor pentru iubirea lui Hristos cea fără de margini, întinde mâna ta de ajutor tuturor creştinilor ortodocşi care aleargă la cinstitele tale moaşte. Fii grabnic sprijinitor celor ce ţi se roagă, că văzând milostivirea lui Dumnezeu şi primind ajutorul aşteptat, să mărim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o Fiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNEA a 2-a

O, mare şi minunate Sfinte Ierarhie al lui Hristos, Atanasie, luminătorul Bisericii din Constantinopol, făcător de minuni şi ocrotitor al ţărilor ortodoxe! Tu încă din tinereţe ai părăsit toate cele lumeşti, călăuzit fiind de iubirea către Dumnezeu şi de buna socotinţă duhovnicească şi ai vestit tuturor oamenilor zicând: Ce este bogăţia, ce este omul, slava şi puterea? Fum care se împrăştie în văzduh; toate acestea sunt duse de vânt! De aceea să ne dorim bogăţie pentru veacul viitor. Astfel învăţând, tu însuţi te-ai făcut pildă, căci erai milos, bun la inimă, smerit, blând şi simplu pentru toţi. Pentru aceasta şi întru adormirea ta, mult-Milostivul Dumnezeu te-a luminat şi te-a preaslăvit cu nenumărate minuni şi cu nestricăciunea moaştelor tale. Având însă îndrăzneală către Domnul, apără şi mântuieşte cu mijlocirea ta poporul român, ţara noastră şi oraşul acesta, în care ai binevoit să te odihneşti prin aducerea sfintelor tale moaşte. Roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne ierte nouă toate greşelile, cele de voie şi cele fără de voie, şi să ne izbăvim de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de toate necazurile şi supărările şi de toate neputinţele. Roagă-te că Milostiv să ne fie nouă, tuturor, Domnul şi aici şi în veacul ce va să fie, iar pe cei adormiţi dintre noi să-i odihnească în loc de lumină. Noi, cei ce ne închinăm la icoana cu moaştele tale, avându-te pe tine rugător neadormit către Domnul, cu mulţumită şi cu dragoste preaslăvim Treimea cea Sfântă, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

DoarOrtodox

Sf. Ierah Chiril al AlexandrieiCanon de rugăciune către Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii…

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De la Dumnezeu primind harul cel dătător de lumină, Sfinte Părinte Chiril şi luminător strălucit arătându-te, raze cuvântătoare străluceşte nouă, prin pomenirea ta, ca după vrednicie să te lăudăm.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umplutu-te-ai de marea Lumină a Duhului, Înţelepte Chiril, ca un păzitor al poruncilor lui Hristos; şi curăţindu-te de patimi, te-ai făcut locaş adevărat al Preasfintei Treimi, Celei mai presus de toate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un plin de râvnă şi de îndrăzneală, Mărite Ierarhe Chiril, toate bârfelile cele potrivnice lui Dumnezeu ale ereziilor cele nelegiuite le-ai dat fără de greşeală pe faţă, apărând dreapta credinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel dintâi dintre oameni care a călcat porunca Ziditorului amăgindu-se, a fost scos afară din desfătare; iar tu, născând pe Izbăvitorul, iarăşi l-ai chemat, Maică Fecioară, pe cel cumplit căzut.

Catavasie:

Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de tine…

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărit fiind întru Hristos, ai rupt meşteşugirile vicleanului, cu minte tare, Părinte Chiril, ca pe o ţesătură de păianjen.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lepădând tina patimilor din suflet, Preasfinţite Părinte Chiril, ai surpat toată înălţarea gândurilor ce s-au ridicat împotriva lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un priceput luptător, părinte, tare te-ai ferit de toate plăcerile trupeşti, ca de un lucru vătămător şi înşelător.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îngerul Gavriil ţi-a grăit ţie Bucuria cea mai presus de cuvânt: Bucură-te Cortullui Dumnezeu, Care bine a voit a Se sălăşlui întru tine!

Catavasie:

Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat cu Scump Sângele Tău.

Cântarea a 4-a. Irmos: Văzându-Te ridicat…

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzându-te Hristos biruind patimile cele de suflet pierzătoare şi înfrânându-ţi trupul cu chibzuinţă, de Dumnezeu purtătorule Părinte Chiril, te-a  pus  arhipăstor al Dumnezeieştii Biserici, părinte.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Moştenind părinteasca faptă bună, ca un vlăstar iubit al lui Marcu, ai ajuns urmaş al tronului său, mergând pe urmele Dumnezeiescului Evanghelist.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De Hristos ca o oaie ai fost păstorit; iar ca un păstor ai păstorit turma, părinte, cu cuvintele tale cele de suflet hrănitoare din destul hrănind-o, ca şi cu nişte ierburi şi flori ale harului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tirania morţii cea mistuitoare ai călcat-o, Maica lui Dumnezeu, născând Viaţa Cea Neîmbă-trânitoare, Preacurată; pentruaceasta strigăm ţie: Bucură-te de Dumnezeu Născătoare, Prealuminată.

Catavasie:

Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul Sfinţirii Tale, din Maică Nevătămată, în Biserica Slavei Tale Te-ai arătat ca un Prunc în braţe purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta.

Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea…

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un adevărat puhoi năvalnic al unui râu plin de ape multe este cuvântul tău, Părinte Chiril, care abate meşteşugirile celor rău credincioşi.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rătăcirea cea neruşinată a lui Arie şi erezia cea necurată a lui Sabelie din temelie le-ai surpat, Preasfinţite Părinte Chiril.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lăsat-ai cuvântările tale cele pline de bogăţie, Părinte Chiril, Bisericii lui Hristos, ca pe nişte vistierii de aur şi ca pe nişte pietre scumpe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Icoana Sfântului tău Chip, Curată, alungă cu adevărat demonii, pe credincioşi sfinţeşte şi izbăveşte sufletele noastre.

Catavasie:

Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de Îngerii Slavei înconjurat, a strigat: O, eu ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Domnul Întrupat, pe Cel Ce stăpâneşte pacea şi lu­mina cea adevărată.

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas…

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Serafimul cu cleştele a dat proorocului cărbunele, iar tu, cunoscătorule al Tainelor, dai Bisericii lui Hristos cu mâinile tale curăţirea cea aprinsă ca un cărbune din Dumnezeiescul Foc.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu ai doborât ca Samson pe cei de altă seminţie, de lângă hotare; ci, toate învăţăturile cele greşite ale celor de altă credinţă le-ai nimicit şi ai dat putere credincioşilor, Părinte Chiril.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sinodului celui de Dumnezeu adunat, în chip vădit căpetenie fiindu-i, vrăjmăşia lui Nestorie şi îndrăzneala cea luptătoare împotriva lui Hristos ai surpat-o, părinte, însufleţit de râvnă pentru cea cu adevărat Maica lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminezi cu Fiul tău toate marginile, de Dumnezeu Născătoare Fecioară; că tu Singură te-ai arătat Curată din veac, având pe Soarele dreptăţii.

Catavasie:

Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii mântuirea, care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…

Ierarhilor prea mari ai Bisericii şi vitejilor apărători ai dreptei credinţe în Hristos, păziţi pe toţi cei ce cântă: mântuieşte, Îndurate, pe cei ce Te cinstesc pe Tine, cu credinţă.

Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam…

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În muntele Sinai, în nor, altă dată intrând Moise, Fericite Chiril, a primit în mâinile sale Legea, care ucidea cu litera; iar tu ai descoperit frumuseţea cea ascunsă a Duhului.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Legile cele date mai înainte prin cuvinte întunecate, ca unor prunci şi învăţăturile cele ca nişte boboci de trandafiri neînfloriţi, le-ai dat pe faţă, părinte, tâlcuind în chip lămurit asemănările dintre ele.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cărţile insuflate de harul plinitor al Duhului, dar cu anevoie de înţeles ale Dumnezeieştilor propovăduiri şi ale de Dumnezeu insuflaţilor prooroci, pe acelea limpede le-ai lămurit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lămurit ai grăit, Părinte Chiril, că sunt Trei Ipostasuri în Dumnezeiasca Unire Neameste­cate şi în despărţire Neîmpăr­ţite şi ai zis că Acestea sunt Neschimbate întru o Fiinţă şi o Dumnezeire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti Locaş Sfinţit şi Dumnezeiesc al Celui Preaînalt; Bucură-te, că prin tine, Născătoare de Dumnezeu, s-a dat bucurie celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.

Catavasie:

Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii care Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nepătată Te-ai Sălăşluit, Dumnezeu Cuvântul, Te lăudăm, cântând cu dreaptă credinţă: bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi…

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un val de mare s-a revărsat întru tine, cu adevărat, izvorul înţelepciunii. Şi râuri pururea curgătoare de dogme creştineşti au curs dinlăuntrul tău, părinte, precum mai înainte a zis Hristos. Că scrierile tale cele de Dumnezeu grăitoare covârşesc nisipul.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Păstor şi învăţător înţelept al Bisericii arătându-te, ai tâlcuit limpede amândouă Testamen­tele, Preacuvioase Părinte Chiril; iar noi având cuvintele tale ca o ancoră tare şi părintească moştenire, strigăm: binecu­vântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Unirea cea Neamestecată şi Nedespărţită a Cuvântului Celui Minunat, Care S-a Întrupat pentru noi, tu ne înveţi Părinte Chiril, înclinând deopotrivă amândouă părţile balanţei şi strigând: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Marie, Stăpâna tuturor, cu puterea ta cea tare, scapă ticălosul meu suflet cel stăpânit de patimile trupeşti cele cumplite şi de spurcatele greşeli şi-i dă slobozire de greşeli şi mărirea cea nestricăcioasă.

Catavasie:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie nefiind vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Eva cu adevărat…

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înăltimea cunoştinţei celei fără de Dumnezeu a lui Nestorie, ridicată împotriva lui Hristos şi a Maicii lui Dumnezeu, toată ai nimicit-o, Părinte Chiril; şi împreună cu ea şi amestecarea celor două firi în Fiul, pe care o susţineau cei numiţi akefali.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu puterea înţelegerilor şi cu luminarea harului, ai teologhisit, fericite, Treimea Cea deofiinţă şi pe Fiul Cel Întrupat, Dumnezeu; şi arătându-te apărător al Născătoarei de Dumnezeu, acum între cei de sus eşti preamărit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Uită-te cu milostivire de sus spre noi, cântăreţii tăi, pururea mărite părinte; poporului celui de Cruce purtător, biruinţă dând şi înălţând cu rugăciunile tale fruntea ortodocşilor şi luminând pe cei ce măresc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Inima mea cea stearpă de Dumnezeieşti fapte bune, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, arat-o aducătoare de roadă, Fecioară, Ceea ce te-ai născut din cea stearpă, prin voia Celui Ce a făcut toate cu cuvântul; ca să te laud pe tine, cea Prealăudată.

Catavasie:

În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi credincioşii: toată partea bărbătească, ce deschide pântecele, Sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul Cel mai înainte Născut, Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel Întâi-Născut din Maică fără ispită bărbătească, Îl slăvim.

SEDELNA, glasul a 3-lea. Podobie: De credinţa cea Dumnezeiască…

Arătatu-te-ai, Preacuvioase Părinte Chiril, temelie Dumnezeiască a Bisericii, căai înfruntat cugetele cele rele ale lui Nestorie cu cele douăsprezece hotărâri ale tale şi ai lămurit deplin învăţătura despre Născătoarea de Dumnezeu. Căpetenie a ritorilor, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul a 3-lea. Podobie: De credinţa cea Dumnezeiască…

Arătatu-te-ai, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Tron cu totul de aur al lui Dumnezeu şi Rai aşternut cu flori; că purtând în sânul tău pe Dumnezeu, ne umpli pe noi cu mireasma Dumnezeieştilor haruri. Pentru aceasta noi toţi te propovăduim pe tine pururea Maică a lui Dumnezeu şi te mărim.

DoarOrtodox

sf_ierarh_chiril_alexandriaSfântul Chiril, marele între dascălii Bisericii, era din Alexan­dria, născut din părinţi dreptcredincioşi şi de neam bun, nepot de soră al lui Teofil, patriarhul Alexandriei. Şi fiind crescut cu îngrijire, s-a făcut foarte iscusit în filosofie şi în fapte bune. El era desăvârşit învăţat şi deprins cu cărţile elineşti şi latineşti, atât în înţelepciunea cea dinafară, cât şi în cea dinăuntru şi duhovnicească. El se îndelet­nicea totdeauna cu citirea şi cugetarea dumnezeieştilor Scripturi.

Pentru aceea şi Teofil, unchiul lui, văzând în el atâta înţelepciu­ne şi fapte bune, l-a numărat în rândul clericilor Bisericii, hirotonindu-l arhidiacon. De atunci Sfântul Chiril era sădit în grădina Bisericii lui Hristos întocmai ca un crin binemirositor şi frumos, care înflorea cu curăţia şi cu faptele bune, şi care umplea pe credincioşi cu mirosul dumnezeieştii lui înţelepciuni.

Iar după ce a murit Teofil, toţi clericii de obşte şi mirenii au ales ca patriarh al Alexandriei pe dumnezeiescul Chiril, care, îndată ce s-a suit pe scaun, a izgonit din Alexandria pe eretici şi pe dez­binaţii cei care se numeau novaţieni. Iar novaţienii aceştia asemănându-se cu fariseii, se numeau pe sine curaţi şi drepţi; şi purtau haine albe, poate ca să se arate prin aceasta curăţia petrecerii lor. Ei ziceau că cel ce după botez va cădea în păcat de moarte, acela nu se cade să se primească în biserică; căci păcatul cel de moarte nu se spală, de nu se va boteza omul a doua oară. Ei nu îngăduiau a doua nuntă, numind-o pe ea preadesfrânare, şi botezau a doua oară pe cei ce erau bine botezaţi, după dreapta credinţă. Mai aveau încă şi alte socoteli ereticeşti unii ca aceştia.

Şi s-au numit ei novaţieni de la un oarecare Novat, începător al acestei erezii, care era preot în Roma pe vremea împăratului Decie şi care dorea să se facă papă al Romei. Dar, fiindcă după moartea lui Favin, papa care a mărturisit pentru Hristos, nu Novat a fost făcut papă, după cum poftea şi nădăjduia, ci s-a făcut fericitul Cornelie, pentru această pricină s-a despărţit de la soborniceasca Biserică şi s-a făcut întru toate vrăjmaş al dumnezeiescului Cornelie şi al întregii Biserici soborniceşti. Căci episcopul Cornelie primea iarăşi în Biserică pe creştinii care, de frica muncilor, se lepădaseră de Hristos pe vremea tiranului Decie, iar pe urmă, pocăindu-se cu lacrimi, s-au întors iarăşi la credinţa în Hristos; aşa precum şi Hristos a primit pe Apostolul Petru, care s-a lepădat de Dânsul mai înainte, dar pe urmă s-a pocăit cu lacrimi.

Iar dezbinatul şi trufaşul Novat, nu numai că nu primea întru pocăinţă pe cei ce se lepădau de Hristos, dar şi pe Cornelie îl prihănea, numindu-l pe el părtaş şi tovarăş al închinătorilor de idoli. Astfel despărţindu-se de dânsul, a câştigat şi pe alţii de un cuget cu el, făcându-se ca un alt papă în Roma. De acolo s-a întins eresul şi dezbinarea aceasta până la Alexandria. Deci – după cum am zis – pe nişte eretici ca aceştia şi pe episcopul lor, Teopempt, i-a gonit Sfântul Chiril, îndată ce s-a făcut patriarh.

După aceea s-a înarmat să gonească şi pe draci din locaşul lor de acolo, căci aproape de Alexandria, ca la douăsprezece stadii, se află un loc ce se numeşte Canovos şi aproape de acela este un alt loc ce se numeşte Manutin, în care era o capişte veche locuită de draci. Deci tot locul acela era foarte înfricoşător din pricina mulţimii duhurilor necurate ce locuiau acolo. Iar pe când trăia patriarhul Teofil, de multe ori a voit el să curăţească acel loc de draci şi să-l facă locaş sfânt, spre a se preamări Dumnezeu; dar n-a putut, pe de o parte pentru că a avut multe împiedicări, iar pe de alta, pentru că i-a urmat lui aproape moartea.

Însă următorul lui Teofil, de trei ori fericitul Chiril, s-a îngrijit de aceasta şi s-a rugat cu osârdie lui Dumnezeu, ca să-i dea ajutor şi putere să izgonească din acel loc duhurile cele necurate. Deci i s-a arătat lui în vis îngerul Domnului şi i-a zis să aducă în locul acela cinstitele moaşte ale sfinţilor doctori fără de arginţi Chir şi Ioan, şi astfel va fugi de acolo puterea diavolilor. Iar Sfântul Chiril a îndeplinit porunca îngerului fără de întârziere şi a adus în acel loc moaştele sfinţilor doctori fără de arginţi, zidind acolo o biserică în numele lor, după care, o, minune! îndată au fugit de acolo duhurile cele necurate şi s-a făcut locul acela izvor de tămăduiri, prin darul sfinţilor fără de arginţi.

Iar după ce sfântul a gonit din locul Alexandriei pe necuraţii şi gândiţii diavoli, a luat purtare de grijă să gonească şi pe văzuţii şi smintiţii diavoli, care erau urătorii de Hristos evrei. Aceia locuiau de demult în Alexandria, din vremea în care s-a zidit cetatea aceasta de marele Alexandru, şi cu vremea s-au înmulţit foarte mult şi nu încetau – după obiceiul ce-l are acest neam iubitor de tulburare – de a bântui într-ascuns şi la arătare pe creştini, pentru ura cea neîmpăcată ce o au asupra lui Hristos şi a creştinilor. Şi pricinuiau multe amestecări, şi tulburări, încă şi vărsări de sânge şi ucideri. Deci, chemând sfântul pe cei mai de căpetenie ai adunării lor, i-a sfătuit să oprească pe neamul lor de la aceste fapte pângărite şi să-i înţelepţească, dar blestemaţii aceia nu numai că nu s-au înţelepţit, dar s-au făcut şi mai răi.

În Alexandria era o biserică foarte mare şi foarte frumoasă, care se numea „biserica lui Alexandru”, fiind zidită de episcopul Alexandru. Deci pierzătorii evreii, voind să facă rău creştinilor, s-au înarmat toţi şi, într-o noapte, au făcut un zgomot mare, alergând pe drumuri şi strigând printre casele creştinilor: „Arde biserica lui Alexandru”. Iar creştinii, auzind, au alergat îndată cu sârguinţă să stingă focul. Deci evreii, văzând aceasta, au sărit asupra creştinilor, începând a-i tăia pe unul cu sabia, pe altul cu cuţitul, pe altul îl ucideau cu suliţa, iar pe altul îl omorau cu orice apucau în mână; încât au ucis mare mulţime de creştini în acea noapte.

Iar Sfântul Chiril, aflând dimineaţa de întâmplarea aceea, s-a mâhnit foarte tare şi căuta judecată asupra evreilor de la eparhul cetăţii, care se numea Orest. Dar eparhul, deşi era creştin, însă, fiindcă avea oarecare vrajbă asupra sfântului, era de partea evreilor ucigaşi şi îi ajuta. Atunci dumnezeiescul Chiril, umplându-se de râvnă dumnezeiască, a luat cu el mulţime de creştini şi au gonit pe evrei din Alexandria, iar locuinţele lor le-au surpat şi le-au ars împreună cu sinagoga lor. Şi aflând eparhul de aceasta, s-a umplut de mânie asupra patriarhului şi a început a face rău rudeniilor şi prietenilor sfântului; încât şi pe gramaticul Ierax, bărbat renumit şi cinstit, l-a bătut fără de milă şi l-a dezbrăcat în privelişte. De atunci se afla între sfânt şi între eparh mare neînţelegere şi neunire, pentru că sfântul părtinea pe creştini, iar eparhul pe evrei. De aceea au scris fiecare împăratului Teodosie cel tânăr, despre pricina aceasta, până a venit poruncă de acolo, ca să nu mai locuiască evreii în cetate.

După aceasta, a urmat în Alexandria şi o altă întâmplare rea, care s-a făcut pricină de ucideri şi de mare tulburare. Iată care este: În cetatea Alexandria era o fecioară filosoafă care se numea Ipatia, binecredincioasă şi îmbunătăţită, fiica lui Teona filosoful. Ea învăţase filosofía din tânără vârstă de la tatăl său, sporind atât de mult încât întrecea cu înţelepciunea pe toţi filosofii vremii de atunci, după cum scrie despre dânsa şi înţeleptul Sinesie, episcopul Chirinei, lăudând-o cu cuvinte alese. Ea îşi păzea fecioria curată şi n-a voit să se însoţească cu bărbat; mai întâi şi mai ales pentru dragostea lui Iisus Hristos, iar apoi şi ca să poată fără de tulburare să se îndeletnicească cu cărţile filosofiei.

Pentru aceea, bărbaţii cei râvnitori de înţelepciune alergau în Alexandria din toate părţile, ca să audă înţelepciunea filosoafei Ipatia. Şi toţi clericii şi boierii şi întreg poporul o cinsteau şi ascultau cu dragoste sfaturile şi dojenile ei cele folositoare de suflet. Deci această filosoafă, voind să facă pace între patriarh şi eparh, se ducea cu multă blândeţe şi smerenie, uneori la unul, alteori la celălalt şi, cu cuvintele ei cele înţelepte şi pricepute, i-a înduplecat pe amândoi să se împace, deşi preasfinţitul patriarh căuta şi mai înainte de aceasta să se împace cu eparhul; dar acela, fiind rău la nărav şi pomenitor de rău, nici nu voia să audă de pace.

Acestea fiind aşa, într-una din zile, pe când Ipatia filosoafa se întorcea cu careta la casa sa, nişte zurbagii, care urau pacea eparhului şi a patriarhului, au năvălit asupra ei fără de veste şi, trăgând-o cu sila afară din caretă, i-au sfâşiat hainele şi au bătut-o fără de milă, până ce au omorât-o. Şi nu s-au săturat numai cu acea răutate a lor, ci, cu neomenia şi cu nemilostivirea lor de fiară, au năvălit asupra trupului celui mort al fecioarei, l-au tăiat bucăţi şi l-au ars în locul ce se numea Chinar.

Înştiinţându-se toţi alexandrinii de această jalnică ucidere şi rea întâmplare, s-au mâhnit foarte mult, mai ales cei iubitori de învăţătură şi înţelepţi. S-au mai înştiinţat încă de tulburarea aceasta şi monahii care locuiau în muntele Nitriei şi, umplându-se de râvnă, s-au adunat ca la cinci sute. Deci, pogorându-se în Alexandria, în ajutorul şi apărarea patriarhului, au găsit pe drum din întâmplare pe eparhul în caretă şi îndată au început a striga, ocărându-l şi numindu-l păgân şi slujitor de idoli, de vreme ce fiind mai înainte păgân, luase de puţină vreme botezul în cetatea lui Constantin.

Iar unul din monahii aceia, cel mai mânios, a aruncat o piatră asupra eparhului şi l-a lovit în cap. După aceea, adunându-se mulţime de popor, au alungat pe acel monah şi au scăpat pe eparh, iar slujitorii eparhului au prins pe un monah cu numele Amonie şi l-au dus la eparh, care, socotind că sfântul a pornit pe acei monahi asupra lui, s-a aprins de mânie şi atât de mult a muncit pe Amonie în mijlocul cetăţii, încât l-a omorât. Iar sfântul, înştiinţându-se de acest lucru, s-a mâhnit şi a trimis de a luat trupul monahului şi l-a îngropat cu cinste.

Toate acestea au dat îndrăzneală evreilor, pe care îi izgonise sfântul din Alexandria, după cum am zis. Ei şi-au făcut mai întâi o nouă sinagogă acolo unde se aflau, apoi ucigaşii de Hristos şi ucigaşii de Dumnezeu au îndrăznit de au făcut şi acest lucru prea fără de lege, spre ocara şi ruşinea lui Hristos şi a creştinilor. Ei au făcut o cruce lungă, au prins un copil al unui creştin oarecare, pe care, dezbrăcându-l, l-au răstignit pe cruce, nu cu piroane, ci cu frânghii subţiri. Apoi, după ce au râs mult de dânsul, au scuipat în faţa lui şi l-au batjocorit întocmai cum părinţii lor au batjocorit pe Domnul; iar mai pe urmă de toate l-au bătut atât de mult până ce l-au omorât. Astfel acest copil binecuvântat s-a făcut părtaş şi următor al patimilor Domnului.

De toate acestea înştiinţându-se dumnezeiescul Chiril, s-a plâns împăratului; care, deşi cu întârziere, însă a judecat cu dreptate şi a poruncit ca pe cei mai mari ai evreilor să-i muncească foarte tare, iar pe eparhul Orest l-a scos din dregătoria sa. Deci scăpându-se sfântul de tulburările cele mai de sus şi de smintelile acestea, îşi păstorea turma lui cea cuvântătoare cu sârguinţă şi cu plăcere de Dumnezeu, ca un păstor adevărat, având pace câtă va vreme.

Însă diavolul, vrăjmaşul păcii şi al adevărului şi izvorul tuturor răutăţilor, n-a lăsat pe Sfântul Chiril şi pe ceilalţi creştini să se bucure multă vreme de această pace, ci a pornit război mare şi tulburare în toata Sfânta Biserică a lui Hristos, cu hulitorul eres al răucredincio- sului Nestorie, asupra căruia se cuvenea să se nevoiască dumneze­iescul Chiril, apărătorul dreptei credinţe. Acest răucredincios Nestorie, după ce a fost adus din Antiohia la Constantinopol şi ales patriarh după Sisinie, la începutul patriarhiei lui se arăta pe dinafară dreptcredincios în credinţă şi nimic nu zicea împotriva acesteia; însă ticălosul era eretic în inima sa, numind pe Stăpânul Hristos „numai om, nu-i Dumnezeu”, iar pe Născătoarea de Dumnezeu numind-o nu Născătoare de Dumnezeu, ci „Născătoare de Hristos”.

Iar cei de un cuget cu Nestorie, adică episcopul Dorotei, cel care locuia împreună cu el, şi preotul Anastasie, aceştia au început mai întâi să semene eresul acesta ca nişte neghină printre grâu. Episcopul Dorotei, învăţând pe popor la un praznic în biserica sobornicească a cetăţii lui Constantin, a strigat şi a zis acest cuvânt hulitor: „Care va numi pe Maria, Născătoare de Dumnezeu, să fie anatema”. Iar Anastasie iarăşi, propovăduind în popor, a zis: „Să nu numească cineva pe Maria Născătoare de Dumnezeu, pentru că Maria era om de parte femeiască. Şi cum este cu putinţă să se nască Dumnezeu din trupul omului?” Aceste cuvinte hulitoare dacă le-a auzit poporul, a început să se tulbure; şi, pentru ca să se încredinţeze mai bine, au întrebat şi pe patriarhul Nestorie despre acestea. Atunci spurcatul acela şi cel de un cuget cu iudeii n-a mai putut să ascundă în inima sa otrava eresului şi a început a aduce la arătare hulele acestea împotriva lui Hristos şi a Născătoarei de Dumnezeu, zicând: „Eu nu voi numi Dumnezeu pe Acela care s-a zămislit în pântece de femeie şi a aşteptat un număr de zile şi de luni, până să se nască; nici nu voi numi Născătoare de Dumnezeu pe femeia care a născut om cu trup din firea sa”.

De atunci înainte au început să se nască prigoniri şi certuri pentru aceasta în popor, căci unii se împotriveau eresului lui Nestorie şi-l urau, iar alţii se împărtăşeau cu el şi primeau păgânătatea lui. Aceste certuri se făceau nu numai în cetatea lui Constantin, ci mai în toată lumea şi la fiecare adunare a dreptcredincioşilor, fiindcă acel eretic, Nestorie, împreună cu următorii lui, au scris cărţi şi le-au trimis pretutindeni, chiar şi până în pustiuri, pe unde locuiau monahii. Deci acel blestemat a atras la rătăcirea lui atât de mulţi clerici, monahi şi mireni, încât după cum mai înainte Arie a sfâşiat haina lui Hristos cea ţesută de sus, tot aşa şi Nestorie a sfâşiat toată plinirea Bisericii în multe părţi.

Înştiinţându-se de toate acestea, Sfântul Chiril al Alexandriei s-a mâhnit foarte tare, şi ca un rob credincios al lui Hristos şi al Născătoarei de Dumnezeu ce era, s-a înarmat ca să dea război pentru cinstea lor şi s-a pregătit, ca un păstor adevărat, să izgonească lupul cel gândit din staulul oilor celor cuvântătoare. Iar mai întâi Sfântul Chiril a scris scrisori sfătuitoare către Nestorie, în care îl sfătuia, cu dragoste frăţească, să lepede nişte socoteli ereticeşti ca acestea şi, cu schimbarea lui în dreapta credinţă, să îndrepteze pe aceia pe care i-a atras mai înainte la reaua credinţă. Iar răucredinciosul Nestorie, luând scrisorile Sfântului Chiril, nu numai că nu s-a îndreptat, ci mai rău s-a făcut, sârguindu-se să întindă şi mai mult eresul său. Deci pe cei ce se împotriveau rătăcirii lui, clerici şi monahi, îi muncea cu felurite munci. Iar asupra dumnezeiescului Chiril se mânia cu multă mândrie, numindu-l eretic, şi grăia asupra lui multe clevetiri minci­noase şi nedrepte, pe care le semăna în popor.

Deci Sfântul Chiril, văzând pe Nestorie neîndreptat, i-a scris cu asprime, vădind eresul lui. El a mai scris încă şi clerului din Constantinopol şi împăratului; apoi a mai scris şi lui Celestin, papa Romei, şi celorlalţi patriarhi; de asemenea, a scris şi la felurite cetăţi şi laturi, către episcopi, la dregători şi la boieri. Chiar şi la mulţi pustnici şi monahi nu s-a lenevit de trei ori fericitul a scrie, arătându-le din dumnezeieştile Scripturi cât este de pierzătoare şi vătămătoare de suflete rătăcirea lui Nestorie şi îndemnându-i pe toţi să se păzească de eresul acela ca de nişte otrăvuri aducătoare de moarte. Mai pe urmă de tot, fiindcă eresul lui Nestorie creştea din zi în zi tot mai mult şi sporea din ce în ce mai rău, iar dezbinarea Bisericii se făcea mai mare şi mulţi din episcopi se vătămau de eres; pentru aceasta, Teodosie cel Tânăr, dreptcredinciosul împărat, vrând să îndrepteze aceste sminteli şi să cureţe Biserica lui Hristos şi grâul credinţei de mărăcinii şi neghinele rătăcirii lui Nestorie, a poruncit să se adune la Efes al treilea Sinod a toată lumea, în anul 43l.

Deci s-au adunat două sute şi mai bine de episcopi din toată lumea; iar câţi nu puteau să meargă singuri pentru vreo împiedicare de nevoie, aceştia şi-au trimis înlocuitorii lor. De aceea şi Celestin, papa de atunci al Romei, fiindcă nu putea să meargă la Efes de bătrâneţe şi slăbiciune, a scris Sfântului Chiril să ţină locul lui în sinod. Deci cei mai mari ai acestui Sfânt Sinod erau: întâi, Sfântul Chiril, ca un păzitor de loc al papei şi ca un patriarh al Alexandriei; al doilea, Iuvenalie al Ierusalimului, şi al treilea, Memnon al Efesului. Deci fericitul Chiril, aflându-se cel dintâi şezător pe scaun în sinodul acesta a toată lumea, a propovăduit împreună cu ceilalţi părinţi şi a dogmatisit că Domnul nostru Iisus Hristos este unul după ipostas, Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit, iar Preacurata Fecioara Maria, care L-a născut pe El cu trup, este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea s-a făcut mare bucurie la toţi dreptcredincioşii şi tot poporul cetăţii bătea din palme de bucurie şi zicea într-un glas: „Nu este mare Artemida efesenilor, după cum s-a zis de demult, ci este mare Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu”. Iar pe spurcatul Nestorie, Sfinţii Părinţii ai acestui sinod l-au anatemizat şi l-au caterisit ca pe un eretic şi hulitor. Dar fiindcă el nici aşa nu se liniştea, ci propovăduia eresul mai departe, pentru aceea l-au surghiunit întâi în Tason – după cum zice Sfântul Teofan -, apoi în Oasinul Arabiei, căruia pe turceşte îi zice Iprim.

Şi acolo aflându-se pierzătorul Nestorie, şi-a luat dumnezeieştile pedepse, pentru că limba lui cea hulitoare a putrezit şi a fost mâncată de viermi, tot asemenea a putrezit tot trupul lui – după cum scriu Chedrinos, Nichifor şi Evagrie. Iar în Tebaida cea de sus, ticălosul Nestorie a suferit moarte înfricoşată şi prea dureroasă, asemenea cu a lui Arie; fiindcă, mergând la umblătoare, a început a huli împotriva lui Hristos şi împotriva Născătoarei de Dumnezeu. Pentru aceasta, îngerul Domnului l-a lovit şi s-au vărsat toate măruntaiele lui tocmai în vasul necurăţeniei lui; şi acolo şi-a dat sufletul acel om rău, după cum povesteşte Sfântul Gherman al cetăţii lui Constantin.

O necinste şi o pedeapsă ca aceasta a luat ereticul Nestorie, cel de un gând cu iudeii; iar Sfântul Chiril a luat mare cinste de la Sfântul al treilea Sinod a toată lumea, pentru că, după cum povesteşte Ioan Zonara în cuvântul de laudă pe care îl împleteşte Sfântului Chiril şi care se găseşte în cărţile cele scrise cu mâna, părinţii celui de-al treilea Sinod au dăruit dumnezeiescului Chiril aceste privilegii: să se numească judecător al lumii şi să poarte pe cap, când va sluji Sfânta Liturghie, un giulgiu subţire ca o basma. Iar numele de judecător al lumii arată judecata cea minunată a toată lumea pe care a făcut-o sfântul, unind prin dreapta credinţă toată lumea, care era în acel timp împărţită de eresul lui Nestorie. Giulgiul cel subţire arată subţirătatea minţii şi a socotelilor sfântului cu care a întărit şi a dogmatisit unirea cea după ipostas; fiindcă prin hotarul acesta, se arată împreună şi o faţă a lui Hristos şi două firi ale Lui. Dumnezeiescul Chiril s-a numit încă şi papă, poate pentru că avea locul lui Celestin papa la cel de-al treilea sinod, măcar că alţii tâlcuiesc într-alt fel privilegiile de mai sus. Pentru care şi toţi patriarhii Alexandriei, urmaşii Sfântului Chiril, au apucat şi ei să se numească papi şi judecători ai lumii, şi să poarte, când slujesc Sfânta Liturghie, două coroane şi două epitrahile, poate pentru arătarea acelui giulgiu subţire, pe care sinodul l-a dăruit Sfântului Chiril.

Acestea le-am povestit pe scurt şi cu puţine cuvinte, dar n-a fost numai aşa; pentru că, până să adune sinodul cel mai sus zis, ca prin el să întărească şi să întemeieze adevărata credinţă, Sfântul Chiril a pătimit multă necinste şi osteneală. Căci a luat multe clevetiri nedrepte şi prigoniri de la ereticii cei de un gând cu Nestorie, pentru că ei, fiind ajutaţi de dregătorii cei lumeşti, au făcut adunarea lor şi au propovăduit cu minciună că dumnezeiescul Chiril este eretic şi de un gând cu Apolinarie, cel care se lepădase de adevărata înomenire a lui Hristos şi zicea că Hristos nu are minte, ci dumnezeirea a împlinit locul minţii. Deci ei au osândit pe Chiril ca pe un eretic, clevetindu-l la împărat cu scrisorile lor. Şi atât de mult au putut pârele şi prihănirile lor, încât au întărâtat şi pe împărat cu urgie asupra sfântului, din care pricină a fost aruncat în temniţa din Efes şi a purtat fiare, nevoindu-se pentru adevăr împreună cu Memnon al Efesului.

După aceea împăratul, cercetând cu de-amănuntul şi găsind că toate acele pâri au fost mincinoase şi aflând nevinovăţia Sfântului, i-a smerit pe eretici şi i-a izgonit, iar pe Sfântul Chiril împreună cu cei de un gând cu dânsul i-a pus iarăşi în scaunele lor şi a fericit cu laude răbdarea şi blândeţea lor.

Şi pentru ca să înţeleagă fiecare cât de urât a fost Maicii lui Dumnezeu eresul lui Nestorie, împotriva căruia s-a luptat atât de mult dumnezeiescul Chiril, este bine să spunem aici şi istoria pe care o povestesc părinţii Limonariului, Sofronie şi Ioan, care scriu astfel: „Am mers la avva Chiriac, preotul lavrei Calamonului, care este lângă Iordan, şi ne-a spus nouă acestea: «într-una din zile am văzut în somn pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu, cu faţa luminată şi strălucită, îmbrăcată cu haină roşie, şi împreună cu dânsa doi bărbaţi cu sfinţită cuviinţă, care stăteau afară de chilia mea. Iar eu am cunoscut că este Stăpâna Născătoare de Dumnezeu şi că cei doi bărbaţi care erau cu dânsa erau Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. De aceea, am ieşit din chilia mea şi, închinându-mă Născătoarei de Dumnezeu, am rugat-o pe ea să intre înăuntru, ca să-mi binecuvânteze chilia. Iar Născătoarea de Dumnezeu n-a voit nicidecum şi, fiindcă eu am rugat-o cu stăruinţă, zicând: „Să nu se întoarcă robul tău ruşinat şi defăimat de la tine”, şi alte asemenea; ea, căutând spre mine, mi-a spus: „Cum mă rogi să intru în chilia ta, când tu ai pe vrăjmaşul meu într-însa?-„

Acestea zicând, s-a făcut nevăzută; iar eu, deşteptându-mă, am început a plânge şi a mă mâhni pentru cuvântul acesta al Născătoarei de Dumnezeu. Deci, nefiind altcineva în chilia mea, afară de mine singur, mă gândeam ca nu cumva să fi greşit cu vreun lucru oarecare sau cu gândul către Născătoarea de Dumnezeu şi de aceea s-a întors de la mine; însă nu găseam nimic cu care să-i fi greşit întru ceva. Deci, aflându-mă întru nedumerire şi mâhnire, am luat o carte ca să citesc şi să mă mai mângâi în supărarea aceea. Iar acea carte era a lui Isihie, preotul Bisericii Ierusalimului, pe care o cerusem odată de la dânsul. Şi citind în ea, am aflat la sfârşitul cărţii două cuvinte hulitoare ale răucredinciosului Nestorie, de unde am cunoscut că el este vrăjmaşul Născătoarei de Dumnezeu, pe care îl aveam în chilia mea.

Şi îndată am dat cartea înapoi la acela care mi-o dăduse, zicându-i: „Ia-ţi cartea ta, frate, că din ea mai mult m-am păgubit decât m-am folosit”. Iar acela, întrebându-mă şi aflând pricina acelei pagube – fiindcă i-am povestit eu vedenia s-a umplut de râvnă dumnezeiască şi îndată a tăiat din carte acele două cuvinte hulitoare şi le-a ars în foc, ca să nu se mai afle în chilia lui vrăjmaşul Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu»”.

Nu se cuvine să tăcem şi aceasta: Sfântul Chiril, cel atât de desăvârşit prieten al lui Hristos şi atât de mare întru sfinţenie, avea încă şi o oarecare prihană într-însul, nu din răutate şi cunoştinţă, ci din oarecare prindere în minte şi din necunoştinţa adevărului. Că numai unul Dumnezeu este fără de păcat şi singur este cu totul neprins de orice patimă, precum zice Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu. Iar sfinţii, oricât de sfinţi ar fi ei, cu toate acestea sunt supuşi, ca nişte oameni, sub neputinţa omenească, şi cad sub oarecare patimi omeneşti. Căci se apucă prihana nu numai de cei mulţi, ci şi de cei prea buni, încât numai Dumnezeu este cu totul fără de greşeală şi neprins de patimi. De aceea şi Sfântul Chiril, ca un om ce era, avea oarecare patimă omenească, însă a îndreptat-o pe aceasta într-un chip minunat.

Şi care era patima şi care a fost îndreptarea ei? Ascultaţi: Marele Chiril, având rudenie şi unchi pe patriarhul Teofil, vrăjmaşul Sfântului Ioan Hrisostom, credea de adevărate mincinoasele prihăniri pe care le grăia Teofil împotriva lui Hrisostom, vrăjmaşul său, nu din răutate, precum s-a zis mai sus, ci din neştiinţă şi din nerăutate, precum este scris:Bărbatul cel fără de răutate crede tot cuvântul. Deci din aceste două pricini a luat dumnezeiescul Chiril prepus rău asupra preasfinţitului şi dumnezeiescului părintelui nostru Ioan Hrisostom, de unde se mânia asupra lui, nu numai când trăia acesta, ci şi după ce s-a săvârşit. Pentru aceasta, nici numele lui nu voia să-l pomenească în pomelnice împreună cu ale celorlalţi binecredincioşi patriarhi, precum era obiceiul.

Deci Apotic, cel ce a fost după Arsachie patriarh al Constanti- nopolului, a scris către dumnezeiescul Chiril arătând că şi el a fost unul din vrăjmaşii lui Hrisostom; dar mai pe urmă, socotind nevino­văţia şi curăţia acestui sfânt bărbat, s-a pocăit de greşeala sa de mai înainte şi a numărat şi a pomenit numele Sfântului Ioan Hrisostom, împreună cu ale celorlalţi sfinţi; deci, sfătuindu-l pe Sfântul Chiril frăţeşte, l-a rugat să facă şi el asemenea, să scrie numele lui Hrisos­tom în pomelnice şi să-l pomenească. Însă dumnezeiescul Chiril nu l-a ascultat, poate nevoind să prihănească sinodul ce s-a ţinut împotriva lui Hrisostom pe vremea lui Teofil.

A mai scris după aceasta către dumnezeiescul Chiril şi Sfântul Isidor Pelusiotul, ca unul ce era rudă cu el şi mai bătrân cu vârsta. Acela îl sfătuia cu îndrăzneală şi cu multă cutezare, cum că nedrept şi fără de socoteală se mânie împotriva Sfântului Ioan Hrisostom şi cum că nu se cuvine să judece pe cineva din oameni, mai înainte de a nu fi cercetat pricina şi greşeala omului cu de-amănuntul. Căci şi Dumnezeu, cu toate că ştie toate mai înainte de a se face şi vede mai înainte cele ce au să fie ca şi cum ar fi de faţă, însă Sfânta Scriptură zice că S-a pogorât din cer El însuşi la cetăţile dimprejurul Sodomei, ca să vadă dacă sodomitenii cu adevărat au păcătuit aşa după cum strigarea Sodomei se suie înaintea Lui; iar de nu, să ştie:Strigarea Sodomei şi a Gomorei s-a înmulţit către Mine şi păcatele lor sunt foarte mari. Deci, pogorându-Mă, voi vedea de se săvârşesc după strigarea lor care vine către Mine; iar de nu, să ştiu. Aceasta a făcut-o Domnul Cel a toate văzător ca să ne dea pildă să nu credem îndată cuvintele prihănitorilor, ci noi înşine să cercetăm mai înainte până ce ne vom încredinţa desăvârşit de este adevărat, aşa după cum auzim.

„Deci şi ţie – zicea către dumnezeiescul Chiril —, ţi se cuvine să socoteşti mai întâi şi apoi să te mânii, după ce vei afla pricină binecuvântată de mânie, că mulţi din cei ce au fost împreună cu tine la sinodul din Efes te spun pe faţă cum că te mânii cu nedreptate asupra nevinovatului Ioan şi, fiindcă eşti nepot al lui Teofil, urmezi în toate aşezării aceluia. Deci precum acela şi-a arătat nebunia pe faţă, izgonind din scaunul său pe Ioan cel fără de greşeală, sfânt şi iubit al lui Dumnezeu, aşa faci şi tu, prihănind şi gonind slava celui gonit, cu toate că acum el este mort”.

Şi iarăşi acelaşi Sfânt Isidor a scris altă epistolă, către acelaşi dumnezeiesc Chiril, în care zicea acestea: „Mă înfricoşează pildele care se află în dumnezeiasca Scriptură şi mă silesc să-ţi scriu cele ce îţi sunt de trebuinţă. Dacă eu îţi sunt părintele tău – precum mă numeşti -, mă tem de osânda pe care a luat-o preotul Eli, cel din Legea Veche, că nu a pedepsit precum se cădea pe fiii săi care au păcătuit. Iar dacă eu sunt fiul tău, precum o ştiu eu însumi, mă înfricoşez să nu mă ajungă pedeapsa aceea pe care a luat-o Ionatan, fiul lui Saul; căci, putând să oprească pe tatăl său să nu caute vrăji, nu l-a împiedicat de la păcat; pentru aceasta, el a fost ucis cel dintâi în război. Deci, ca să nu fiu eu osândit, îţi zic ţie acelea care îţi sunt spre folosul tău. Ascultă-mă pe mine, ca să nu te osândeşti şi tu de la Dreptul Judecător şi Cel necăutător în faţă. Leapădă-ţi mânia care o ai asupra celui mort şi să nu tulburi Biserica celor vii, pricinuindu-i nelinişte”.

Apoi iarăşi, în alt loc al epistolei sale zice: „Mă întrebi pentru ce şi cum s-a izgonit Ioan? Însă eu nu voiesc să-ţi răspund cu de-a­mănuntul, ca să nu mă arăt că osândesc şi prihănesc pe ceilalţi. Aceasta numai îţi zic ţie, cum că mulţi din cei fără de lege şi-au săvârşit răutatea lor cu nedreptate asupra dreptului acela. Deci, în puţine cuvinte, îţi arăt starea Egiptului cu care te învecinezi. Egiptul s-a lepădat de Moise şi a slujit lui Faraon. Pe cei smeriţi i-a bătut cu bice; pe israilitenii care se osteneau i-a muncit. Ei zideau cetăţi Egiptului şi el n-a plătit plata lucrătorilor. În nişte lucruri ca acestea Egiptul îndeletnicindu-se, a odrăslit pe Teofil, care cinstea aurul ca pe Dumnezeu. împreună cu cei de un gând cu dânsul, el a urât şi a mâhnit pe Ioan, omul cel iubit al lui Dumnezeu şi propovăduitorul Domnului. Dar casa lui David creşte şi se întăreşte mai mult; iar casa lui Saul se micşorează şi se împuţinează precum vezi”.

Dumnezeiescul Chiril, citind scrisorile acestea ale Sfântului Isidor, a început a-şi cunoaşte greşeala şi a se îndrepta, însă atunci a cunoscut adevărul şi atunci s-a îndreptat desăvârşit, când a văzut vedenia care urmează: Sfântului Chiril i s-a arătat odată într-un vis, că se află într-un loc foarte frumos, plin de bucurie negrăită. Acolo vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov şi pe alţi minunaţi şi slăviţi bărbaţi ai Vechiului Testament. Asemenea vedea într-însul şi pe mulţi sfinţi ai darului celui nou al Sfintei Evanghelii. În locul acela vedea şi o biserică minunată, a cărei frumuseţe era neîntrecută; iar înăuntrul bisericii se auzea o mulţime multă de popor, care cânta o cântare cu viersuire prea dulce. Şi intrând şi sfântul în biserică, cu totul s-a înspăimântat cu mintea de vederea celor de acolo şi s-a umplut cu totul de bucurie şi de dulceaţă în inima sa. Căci vedea acolo şi pe Doamna noastră Născătoare de Dumnezeu înconjurată de mulţime de sfinţi îngeri şi strălucită cu slavă negrăită de jur împrejur. Mai vedea şi pe Sfântul Ioan Hrisostom stând aproape de Născătoarea de Dumnezeu cu mare cinste şi strălucind cu lumină minunată, ca un înger al lui Dumnezeu, ţinând în mâini cartea învăţăturilor sale. Împreună cu Sfântul Ioan Hrisostom mai erau şi mulţi alţi bărbaţi slăviţi, care stăteau lângă dânsul ca nişte slujitori, toţi înarmaţi şi ca şi cum ar fi fost pregătiţi să facă o izbândă oarecare.

Acestea văzând Dumnezeiescul Chiril, dorea a merge să se închine Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu. Chiar a şi alergat la ea ca să i se închine, dar îndată Sfântul Ioan, împreună cu purtătorii săi de suliţe, au alergat împotriva lui cu mânie şi nu numai că l-au oprit de a se apropia de Născătoarea de Dumnezeu, dar şi din biserica aceea l-au izgonit. Iar Sfântul Chiril, în vremea când stătea cutremurat şi se socotea în sine cum se mânia Sfântul Ioan Hrisostom împotriva lui şi cum l-a izgonit din biserică, iată a auzit pe Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, mijlocind şi zicând către Sfântul Ioan să-l ierte şi să nu-l gonească din biserica aceea; căci nu din răutate, ci din neştiinţă a luat prepus rău împotriva lui: „Iartă pe Chiril – a zis Născătoarea de Dumnezeu către Sfântul Ioan -, căci din necunoştinţă a luat prepusul cel rău pentru tine şi va arăta că din neştiinţă a câştigat acest prepus rău, după ce îl va cunoaşte”. Dar Ioan se arăta că nu primea să-l ierte.

Atunci Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a zis către Sfântul Ioan: „Iartă-l pentru dragostea mea, căci mult s-a nevoit pentru cinstea mea, ruşinând şi înfruntând pe Nestorie, ocărâtorul meu; iar pe mine, Născătoarea de Dumnezeu, propovăduindu-mă oamenilor! Iartă-l pentru mine, căci mult s-a ostenit pentru mine, pe ocărâtorul Nestorie ruşinându-l şi pe mine, Născătoarea de Dumnezeu, propovă- duindu-mă!” Acestea auzindu-le Hrisostom de la Născătoarea de Dumnezeu, îndată s-a îmblânzit şi, chemându-l înăuntru pe Sfântul Chiril, l-a îmbrăţişat ca un prieten pe prietenul său, şi de dragoste îl săruta cu iubire frăţească şi cu mare bucurie. Astfel s-au împăcat şi s-au împrietenit amândoi sfinţii între ei, în vedenia aceea, prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu.

Deci deşteptându-se Sfântul Chiril şi socotind cu de-amănuntul această vedenie, s-a pocăit foarte mult şi singur se prihănea pe sine; căci atâta vreme a avut patimă deşartă şi nesocotită împotriva unui bărbat preasfânt şi bineplăcut lui Dumnezeu. Pentru aceea, adunând îndată pe toţi episcopii Egiptului, a făcut praznic şi sărbătoare mare Sfântului Ioan Hrisostom, a scris numele lui în diptice şi-l pomenea împreună cu sfinţii cei mari, iar în fiecare an îl fericea pe el cu cuvinte de laudă. Apoi i-a scris viaţa lui, din care Gheorghe, patriarhul Alexandriei, a scris şi a alcătuit mai pe urmă Viaţa Sfântului Ioan de Aur, care se află în tomurile Hrisostomului. Astfel s-a ridicat prihana aceasta de pe sfinţenia dumnezeiescului Chiril.

De atunci, fericitul Chiril şi-a petrecut cealaltă vreme a vieţii sale cu petrecere minunată, păstorind turma sa cea cuvântătoare la păşunea cea aducătoare de viaţă, povăţuindu-i pe toţi la calea mântu­irii cu mare înţelepciune şi cu ştiinţă duhovnicească, întorcând din rătăcirea diavolului pe cei rătăciţi. Dovadă învederată a înţelepciunii şi a ştiinţei sale este povestirea care urmează, pe care voim să o adăugim aici ca pe o îndulcire a ascultătorilor şi astfel vom da sfârşit povestirii.

Avva Daniil ne spune în Pateric, cum că în părţile cele mai de jos ale Egiptului era un bătrân cuvios, adică cu petrecerea sfânt, dar simplu şi greoi la minte. Pentru aceea, din simplitatea lui, socotea şi zicea că Melchisedec este fiul lui Dumnezeu. Aceasta au vestit-o unii Sfântului Chiril, care, chemând la sine pe bărbatul acela şi înştiinţându-se că face semne şi minuni şi orice va cere de la Dumnezeu îi arată lui, a uneltit o înţelepciune ca aceasta. El a zis cu blândeţe către bătrân: „Părinte, un gând îmi zice mie că Melchisedec este fiul lui Dumnezeu şi alt gând iarăşi îmi zice că nu este fiul luj Dumnezeu, ci este om şi arhiereu al lui Dumnezeu; deci am îndoială pentru aceasta. Pentru aceea te-am chemat, ca să-ţi spun ca să te rogi lui Dumnezeu, să-ţi descopere adevărul, ca să mi-l arăţi şi mie”. Iar bătrânul, auzind aceasta şi bizuindu-se pe nevoinţa sa, a răspuns cu cutezare şi cu îndrăzneală: „Lasă-mă, stăpâne, să mă rog lui Dumnezeu trei zile pentru aceasta, şi orice-mi va descoperi, voi arăta-o şi marii tale sfinţenii”.

Deci, ducându-se bătrânul în chilia lui, s-a închis trei zile şi a rugat cu căldură pe Dumnezeu ca să-i arate cele pentru Melchisedec. Şi descoperindu-i-se adevărul de la Dumnezeu, s-a întors la Sfântul Chiril şi i-a zis: „Stăpâne, Melchisedec este om, iar nu fiul lui Dumnezeu”. Iar sfântul i-a zis: „Şi de unde ştii, părinte?” Bătrânul i-a răspuns: „Dumnezeu mi-a arătat pe toţi patriarhii, unul după altul, de la Adam până la Melchisedec. Pe toţi aceia i-am văzut trecând pe dinaintea mea şi când a venit să treacă Melchisedec, mi-a zis îngerul Domnului: «Iată, acesta este Melchisedec!» Deci m-am încredinţat cu adevărat, stăpâne, că desăvârşit este aşa”. Atunci Sfântul Chiril, mulţumind lui Dumnezeu, s-a bucurat foarte tare că a izbăvit pe acel bătrân din rătăcire şi l-a eliberat cu pace. Deci bătrânul, ducându-se, a mărturisit tuturor că Melchisedec este om, iar nu Fiul lui Dumnezeu. Cu o înţelepciune ca aceasta şi cu astfel de meşteşug duhovnicesc al sfântului, a fost povăţuit bătrânul cel simplu la cunoştinţa adevărului.

Sfântul Chiril a trăit pe scaunul Alexandriei 32 de ani, scriind multe cărţi folositoare de suflet şi dreptcredincioase, dintre care cele mai alese sunt: Comorile şi Glafira la Sfânta Scriptură cea Veche. Şi curăţind în zilele sale Biserica lui Hristos de eresuri, şi-a dat sfântul lui suflet în mâinile lui Dumnezeu, în a noua zi a lunii iunie, zi în care se prăznuieşte adevărata lui pomenire, căci în 18 zile ale lunii lui ianuarie nu este pomenirea sfârşitului său, ci pomenirea fugii lui, adică a suirii lui din Alexandria la Efes. Această fugă a lui a fost socotită vrednică de praznic; căci a fost pricină de multe bunătăţi pentru Biserica lui Hristos, fiindcă prin ea s-a adunat Sfântul Sinod al treilea a toată lumea, a fost izgonit eresul cel hulitor al lui Nestorie şi dreapta credinţă a fost propovăduită lumii. Astfel, Sfântul Chiril nevoindu-se cu buna nevoinţă, credinţa cea prea dreaptă întărind-o la sinod, împăcând lumea şi liniştind-o de tulburări, curăţind turma sa de eresuri şi viaţa sa împodobind-o cu mari fapte bune, s-a dus să-şi ia cununa pregătită lui de puitorul de nevoinţe Hristos şi plata pentru osteneli.

Iar la moartea Sfântului Chiril, a stat lângă el însăşi Doamna şi Stăpâna Născătoare de Dumnezeu şi a cercetat pe robul său cu sârguinţă; căci şi el, în viaţa sa, a slujit ei cu credinţă şi mult s-a nevoit de trei ori fericitul pentru cinstea ei. Şi acum se află în ceruri şi se bucură împreună cu toate cetele îngerilor, cu patriarhii, cu proorocii şi cu apostolii, cu ierarhii şi cu toţi sfinţii cei din veac, iar mai ales cu cel desăvârşit şi iubit prieten al său, cu dumnezeiescul Ioan Gură de Aur; şi stă fără mijlocire înaintea scaunului lui Hristos Dumnezeul nostru şi înaintea Preacuratei Maicii Sale, pentru care s-a luptat şi a pătimit rău. Şi neîncetat roagă pe Preasfânta şi cea de o fiinţă Treime pentru toţi creştinii, ca să dobândească şi ei împărăţia cerurilor. Pe care, dea Dumnezeu ca să o dobândim şi noi toţi, cu darul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine toată slava împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

DoarOrtodox

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.