Anunțuri

De ce se doreşte distrugerea familiei. Analiză şi îndemn la mărturisire de Virgiliu Gheorghe


SĂ NE APĂRĂM FAMILIA!

de Virgiliu Gheorghe

V-aţi gândit vreodată că, de-a lungul istoriei, tema privind definiţia sau sensul familiei nu a constituit niciodată o preocupare, un motiv de dezbatere sau o controversă? Și asta pentru că nici o ideologie sau regim totalitar, până în modernitate, nu ştim să fi atacat familia precum se întâmplă astăzi.

Virgiliu-Gheorghe-300x150Familia nu numai că dă sens, dar şi structurează ţesutul social şi hrăneşte, prin pruncii săi, viitorul oricărui popor. Familia ridică în orice societate zidurile normalităţii şi ale firescului, ea este preocupată de viitor şi cultivă moralitatea. Astfel că nici un conducător, cât de nebun ar fi, nu putea lupta împotriva a ceea ce constituia fundamentul statului pe care îl conducea.

Nebunia a apărut însă atunci când omul a luat frâiele istoriei în propriile mâini, uitând că există Dumnezeu. Astfel că declaraţia de război pe care darwinismul I-o face Creatorului inaugurează în istorie războiul împotriva tuturor aşezămintelor tradiţionale. La începutul secolului XX deja se elaboraseră ideologiile proiectate în distopiile lui Huxley şi Orwell privind distrugerea familiei şi instituţionalizarea copiilor. Bolşevicii au încercat acest lucru în primii ani de după cucerirea Rusiei, dar au renunţat. Lumea nu era încă pregătită. Astăzi însă dispozitivul mediatic, perfecţionarea ingineriilor psihologice şi sociale fac posibil acest lucru.

Familia constituie, pentru noii comunişti care controlează ideologic marea parte a statelor occidentale, cel mai mare duşman. Iar acest lucru se vede uşor în statistici. Şi nu ne referim numai la rata divorţului, care a ajuns în aceste ţări până la 70%, ci şi la procentul de populaţie suferind de diverse boli mentale. Ne referim la sindromul depresiv, la neliniştea care marchează majoritatea copiilor lipsiţi de prezenţa şi afecţiunea părinţilor, care îi afectează în aceeaşi măsură și pe adolescenţii care, în căutarea iubirii vieţii, eşuează în sexul tot atât de secătuitor de resurse sufleteşti pe cât este de seducător la început. Nu mai vorbim de divorţurile care aproape s-au generalizat după vârsta de 40 de ani şi de refugiul deznădăjduit în tot soiul de plăceri, în analgezice şi neuroleptice, în băutură sau în cine-ştie-ce alte droguri, dintre care cel mai la îndemână e televizorul sau Internetul, reţelele de socializare sau pornografia.

Legea-Familiei-Traditionale-sustinuta-de-PF-Daniel-Patriarhul-Bisericii-Ortodoxe-RomaneDe ce se doreşte distrugerea familiei?

Ecuaţia lumii moderne pare cumva rezolvată de păpuşarii care stau la butoanele culturii de consum, a divertismentului şi pornografiei. Mai rămâne ca familia să fie cu totul dărâmată prin atacarea fundamentului ei: noetica întemeierii pe complementaritatea soţilor, bărbat şi femeie, şi pe naşterea de copii. Legalizarea căsătoriei între homosexuali, cel mai mare abuz îndreptat împotriva familiei de la Adam şi Eva încoace, urmăreşte chiar acest lucru. Este vorba, evident, de schimbarea definiţiei familiei, iar criza la care a fost adusă face astăzi posibil acest lucru.

De ce se doreşte distrugerea familiei? Oare nu mai are lumea nevoie de oameni, de moralitate, de comunităţi şi de dragoste? Oare tehnologia face deja inutilă existenţa omului? Sau înşişi oamenii, prin numărul lor sau prin aşteptările pe care le au de la lume şi de la societate, pun în pericol belşugul celor puţini, în mâinile cărora se concentrează puterea şi bogăţiile lumii? Ori, pur şi simplu, existenţa umană virtuoasă prin familie este exclusă de logica impersonală atee a puterii, pentru că aceasta este însăşi logica celui rău? Putem găsi o mulţime de explicaţii în acest context, însă căutarea cauzelor nu este atât de importantă astăzi ca dispoziţia de a face ceva.

Din păcate, familiştii ori sunt ocupaţi prea mult cu câştigarea mijloacelor de trai, ori sunt absorbiţi de ştirile zilei, de scandaluri mondene sau în cine-ştie-ce dependenţă mai mult sau mai puţin benignă. Inginerii sociali ştiu că omul, atunci când are timp, devine periculos. De aceea este şi constrâns să muncească cât mai mult – sau, dacă are mijloace materiale, este sedus să se distreze permanent. De aceea există atâtea nevoi artificiale, dorinţe epuizante, frustrări induse mediatic şi multe altele care ne obturează cu totul câmpul de conştiinţă, suficient cât să nu ne mai dăm seama că însăşi familia sau viaţa ne sunt puse în pericol.

Există o plăcere în toate acestea, şi în aceeaşi măsură este evidentă o disperată fugă de durere, de singurătate, de orice fel de suferinţă şi de moarte. Și asta pentru că nu mai avem, ca societate, colectivitate sau comunitate, experienţa suferinţei asumate, a înfrânării, a gândului la moarte, a răbdării şi jertfirii de sine – practic, a unei autentice vieţi creştine, care te salvează din capcana egoismului şi a psihologismului, a depresiei şi deznădejdii.

Este adevărat, fără Hristos, fără un Dumnezeu trăit viu prin rugăciune şi asceză, simţit în străpungerea inimii şi în pocăinţa unei autentice evlavii, este aproape imposibil să mai fie gândită apărarea şi supravieţuirea societăţii umane. De aceea lupta împotriva familiei sau a tuturor rânduielilor lumii – făcută bună cf. Facere 1:31 de mâna lui Dumnezeu – este articulată strâns de lupta împotriva Bisericii lui Hristos. De aceea presa latră, la îndemnul stăpânilor ei atei, împotriva preoţilor, împroşcând cu murdărie în jur. De aceea politicile sociale proiectează o legislaţie care să pună în corzi cât mai mult Biserica, pentru a putea în cele din urmă să-i dea lovitura capitală, fără a realiza faptul că Biserica nu va putea să cadă niciodată.

Toate acestea însă nu ar trebui să ne deznădăjduiască, ci dimpotrivă. Vehemenţa, ferocitatea cu care puternicii zilei se luptă astăzi împotriva lui Hristos sunt cea mai bună dovadă că le este frică de Biserică, le este frică de puterea lui Dumnezeu, de marea Lui milostivire, care poate ridica din mocirla păcatului pe cel mai rău dintre noi pentru a-l face mărturisitor şi mucenic, pentru a-i salva sufletul prin pocăinţă.

Ei ştiu că, atâta timp cât Hristos Se jertfeşte pe Sfintele Altare, sunt departe de a birui. Dar acest lucru nu vor să-l conştientizăm, ca să nu ne încredem mai mult în Dumnezeu, luptând, ci ca să cădem mai degrabă în deznădejde. Aici biruie vrăjmaşul astăzi. Ne umple mintea cu gânduri rele, cu ştiri îngrozitoare, ne intoxică sufletul cu îndoială şi cu sentimentul neputinţei, pentru a ne paraliza prin teroare şi frică şi a ne scoate astfel din luptă.

Biserica este vie şi lucrătoare

Aţi văzut că s-au strâns 3.000.000 de semnături pentru referendumul pentru familie? Ştiţi că acest lucru nu s-a mai întâmplat nicăieri în lume? Ştiţi că milioane de creştini din lumea întreagă sunt cu ochii pe noi pentru a vedea deznodământul? Toate acestea nu pentru că am fi mai buni ca popor decât alţii, ci pentru că mai avem încă sfinţi printre noi, pentru că mai avem oameni care se smeresc şi luptă pentru familiile lor, pentru că Biserica este încă vie şi lucrătoare.

S-ar putea să vină în curând momentul să fim chemaţi la vot, şi suntem siguri că cel puţin cititorii acestei reviste nu vor lipsi. Însă trebuie să avem în vedere că Dumnezeu cere cu mult mai mult de la noi, mai mult decât o jumătate de oră pierdută pentru a ajunge la centrul de votare, mai mult decât o ştampilă aplicată pe un buletin. Aşteaptă de la noi să mărturisim, chemându-i şi pe alţii, îndemnându-i – nu cu superioritate, ci cu dragoste şi delicateţe, cu răbdare, străduinţă şi osteneală, chiar şi cu multe rugăciuni. Poate că acesta este unul din puţinele momente în viaţă în care putem şi noi să-L mărturisim pe Hristos într-un mod care va influenţa viaţa creştină a lumii româneşti, şi nu numai. Dacă milioane de români vor susține că familia nu poate fi formată decât dintr-un bărbat şi o femeie, aceasta nu va însemna altceva decât faptul că ei vor mărturisi că Dumnezeu a făcut lumea bună. Căci dacă în sfatul Dumnezeirii celei în Treime a fost făcut omul bărbat şi femeie, nimeni nu are voie să schimbe acest lucru.

Să începem, aşadar, să ne trezim ca societate din somnul hipnotic indus de mass-media, să ne trezim pentru a-L mărturisi pe Hristos, căci poate vor veni vremuri mult mai grele, iar dacă astăzi nu vom face atât de puţin, câştigând ca popor o afirmare a dreptului familiilor noastre de a exista, mai târziu va fi mult mai greu să ne păzim conştiinţa creştină, să ne opunem lepădării – cel puțin sub o formă mascată – de Hristos. Dar, oare, a nu lupta spre a mărturisi când suntem chemați nu este deja o formă de părăsire a Celui care S-a jertfit pentru noi? Este un lucru la care poate cu mult mai mulţi ar trebui să cugetăm, mai ales când confortul sau frica de a nu deveni incomozi şi a risca să fim stigmatizați ne determină să fim pasivi, convinşi că a ne păstra credinţa doar în inima noastră este suficient. Mucenicii din toate vremurile, mărturisitorii din temniţele comuniste nu au gândit însă aşa. Lucru pentru care au suferit atât de mult, dar şi pentru care sunt acum împreună cu Hristos.

Virgiliu Gheorghe

CHURC080 doarortodox

Anunțuri

Virgiliu Gheorghe, Andrei Dîrlău – „Fața nevăzută a homosexualității”


fata nevazuta a homosexualitatiiCuvîntul Editorului – Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă

Volumul de faţă constituie un nou semnal de alarmă pentru lumea românească, dar şi pentru restul lumii. O excepţională monografie a fenomenului homosexualităţii şi a mişcărilor pro-homosexualitate din ultimele patru decenii, cartea Faţa nevăzută a homosexualităţii, printr-o minuţioasă documentare, scoate la iveală adevăruri ştiinţifice care aruncă în aer întregul edificiu ideologic pe care se sprijină propaganda homosexualităţii astăzi.

Lucrarea se justifică mai ales în contextul actual, în care homosexualitatea nu mai poate fi considerată doar o problemă a unui grup de persoane, ci constituie deja unul dintre elementele dominante ale ideologiei zilei, impus legislativ în tot mai multe ţări ale lumii, într-o polemică deschisă faţă de familie şi credinţa creştină.

virgiliu gheorghe_andrei dirlau

autorii cărții – Virgiliu Gheorghe si Andrei Dîrlău

Cel mai îngrijorător ni se pare însă faptul că tot mai mulţi copii şi tineri din familiile creştine, botezaţi în numele lui Hristos, riscă azi să adopte un comportament homosexual, pătîndu-şi haina botezului, căzînd din sistemul moral al Bisericii creştine şi riscînd, de asemenea, toate bolile şi suferinţele descrise în această carte. Ei devin astfel victime ale unui context ce favorizează şi chiar cultivă tulburările identităţii de gen (atac frontal şi lipsit de scrupule la adresa antropologiei creştine), abuzurile sexuale şi homosexuale şi alte asemenea fenomene prezentate cu multă acribie ştiinţifică pe parcursul cărţii. Spunem că aceşti tineri pot ajunge victime în primul rînd pentru că, sub presiunea dezinformării şi a manipulării mediatice, ei nu au nicio idee despre bolile şi suferinţele ce-i aşteaptă dacă vor urma calea homosexualităţii. În acest sens, prezenta carte putem spune că li se adresează în primul rînd lor, ca şi tuturor celor care şi-au însuşit deja acest stil de viaţă, cu tot ceea ce presupune el. Iată cîteva doar dintre consecinţele comportamentului homosexual ce rezultă din studiile citate în carte:

– în medie, homosexualii care trăiesc în cuplu întreţin relaţii sexuale cu 8 parteneri pe an, iar cei care nu trăiesc în cuplu cu aproximativ 20 de parteneri pe an;

– dintre homosexuali, 43% întreţin relaţii sexuale cu peste 500 de bărbaţi pe parcursul vieţii, iar 28% cu peste 1.000 de parteneri;

între 70% şi 78% din homosexuali raportează că au contractat o boală cu transmitere sexuală (BTS);

probabilitatea ca un homosexual să dezvolte cancer anal este de 38,8 ori mai mare decît în cazul unui heterosexual;

homosexualii prezintă o probabilitate de cel puţin 160 de ori (cu 15.900%) mai mare de contaminare cu HIV decît heterosexualii;

rata consumului de droguri şi alcool este de trei ori mai mare la bărbaţii gay, lesbiene şi bisexuali decît la heterosexuali;

– depresiile unipolare şi bipolare au o rată de incidenţă de 3,64 ori mai mare la gay şi de 3,69 ori mai mare la lesbiene faţă de heterosexuali;

– dintr-un studiu realizat de medicul american Gary Remafedi rezultă că 72% din homosexuali consultaseră de‑a lungul timpului un psihiatru sau un psiholog pentru probleme emoţionale şi 31% fuseseră spitalizaţi pentru o chestiune de sănătate mentală.

– Bagley şi Tremblay (1997), observînd comportamentul suicidal al unui grup de tineri homosexuali cu vîrste între 18 şi 27 de ani, constată o rată de sinucidere mai mare de 14 ori faţă de tinerii heterosexuali de aceeaşi vîrstă;

– în studiul său, Remafedi constată că 34% din homosexuali au avut la un moment dat o tentativă de sinucidere, iar, dintre cei care nu au avut, 21% estimează că o vor face in viitor;

– într-un studiu desfăşurat pe perechi de gemeni din care unul era homosexual, s-a constatat că cei homosexuali își doreau să moară de 4,4 ori mai mult decît fratele lor geamăn care era heterosexual, se gîndea cum să se sinucidă de 4,1 ori mai des şi aveau o rată a tentativelor de sinucidere de 6,5 ori mai mare;

– cel mai vast studiu desfăşurat vreodată a constatat că homosexualii, în anul 1993, trăiau cu 35 de ani mai puţin decît bărbaţii heterosexuali, iar lesbienele trăiau cu 34 de ani mai puţin decît femeile heterosexuale;

– încă din anul 1964 activiştii homosexuali susţineau că „homosexualii constituie un răspuns perfect la problema exploziei demografice”.

Avînd în vedere toate acestea, considerăm că volumul de faţă constituie una dintre cele mai importante mărturii ale iubirii faţă de om, faţă de omul aflat într-o cumpănă a vieţii, faţă de omul care a fost sedus sau a alunecat pe căile homosexualităţii.

Dimpotrivă, cei care se străduiesc să demonstreze faptul că homosexualii nu au un comportament patologic, ci că stilul lor de viaţă reprezintă o alternativă cît se poate de normală la heterosexualitate, credem că sînt principalii duşmani ai omului – şi mai cu seamă principalii duşmani ai homosexualilor înşişi. Credem că numai adevărul poate să-i ajute pe aceştia din urmă să depăşească uriaşa suferinţă pe care le-o provoacă stilul de viaţă homosexual la care s-au lăsat atraşi. Iar acest adevăr le vine în întîmpinare astăzi mulţumită efortului excepţional al celor doi autori, Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dîrlău.

Reprezentanții statului din județul Vaslui, promotori ai destrămării familiilor


UPDATE: PRIMIT LA COMENTARII:
UN ALT CAZ LA BÂRLAD INSTRUMENTAT DE ACEEIAŞI PSIHOLOGI?
VICTORIA: Sintem in aceiasi situatie cu fam. Mihai din Birlad si coincidenta, vecini de bloc. Acelasi individ Bratianu care nu stim cine l-a facut expert in psihologie ne-a rapit cei trei nepoti cu virste intre 3 ,2 si 1 an cu intocmirea unor dosare bazate pe minciuna care nu coincid realitatii. Acest individ Bratianu mi-a hartuit baiatul si nora din luna ianuarie pina in iunie 2014 cand au reusit sa ia toti cei 3 copii. Am insistat de nenumarate ori telefonic sa discutam cu Armeanu Stefanita dar nu a putut fi contactat intimpinind de fiecare data refuzul din partea lor. E de nedescris felul in care am fost tratati de cei care s-au ocupat de RAPIREA copiilor nostri. Doua functionare de la centru care m-au vizitat in luna iunie la domiciliu mi-au sustras certificatul nepoatei mele de 3 ani dupa care au fabricat dosarul si a fost RAPIT copilul cu acte in regula din bratele mamei sale. Copilul era sub tratament pentru doua luni dupa o externare din spital punindu-i viata si sanatatea in pericol. In luna iunie pe 17 mi-a fost adus certificatul copilului acasa tot de acele doua functionare in urma sesizarii care am facut-o la vaslui la Armeanu Stefanita. Avem martori cum a fost luat actul copilului din domiciliu. Ulterior am aflat ca copilul mai are un certificat de nastere care i-a fost inminat asistentei maternale. Cum e posibil asa ceva? Cine i-a facut acel certificat si in ce scop? Originalul este la mine. Ce acte s-au folosit pentru a i se intocmi un alt act de nastere? Si ce lege ii da acest drept copilul aflindu-se la parinti la data cand s-a scos certificatul. Dorim sa contactam aceleasi fundatii care se ocupa de cazul Mihai pentru a scoate la iveala infractiunile care le face acest Bratianu cu clica lui de infractori. Copiii nostri se vand pe bani grei si nimeni nu ia masuri. Oare trebuie sa ne facem dreptate singuri pentru a ne salva copiii din ghearele unei mafii de copii? In legatura cu fam. Mihai sint niste oameni respectati aici la bloc cu grija pt copii lor. Mereu erau vazuti impreuna cu copiii si foarte grijulii cu ei. In situatia noastra sunt multi care patimesc de pe urma acestui Bratianu , Armeanu si altii care sint implicati cu semnaturi pe niste dosare fabricate de ei pentru a li se RAPI copiii. Totul trebuie sa para LEGAL. Daca se va incepe o ANCHETA SERIOASA, aceste persoane vor trebui sa raspunda in fata legii pentru traumele provocate acestor copii si inlaturarea lor din functiile care le ocupa. La noi in Birlad si Vaslui viata copiilor nostri o hotataste un al doilea ,,IOHANIS,, .Nr nostru de contact este 0741485077 sau 0770409588. Rugam fundatia sa ia legatura cu noi ca noi nu reusim.
https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg
Comunicat de presă al Asociației pentru Apărarea Familiei și Copilului şi Asociației Părinților pentru o Educație Sănătoasă în cazul familiei Mihai, obligată de o hotărâre judecătorească să-şi părăsească propriii copii:
familia Mihai Barlad 2 familia Mihai Barlad 3 familia Mihai Barlad 1Asociația pentru Apărarea Familiei și Copilului și Asociația Părinților pentru o Educație Sănătoasă își exprimă sprijinul față de familia Mihai, din municipiul Bârlad, aflată în pericolul de a-i pierde pe cei doi copii minori, Mihai Ioan și Mihai Parascheva, ca urmare a iresponsabilității de care dau dovadă reprezentanții statului român din județul Vaslui.
Situația de față a fost cauzată de acțiunea pe care Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui, la sesizarea Poliției Municipiului Bârlad, a înaintat-o către Tribunalul Vaslui, astfel încât cei doi copii minori ai familiei Mihai să fie scoși cât mai grabnic din mediul familial și dați în plasament în regim de urgență. La cererea expresă a DGASPC, Tribunalul Vaslui a emis o ordonanță președințială cu titlu executoriu, fără somație sau trecerea unui termen.
La baza deciziei Tribunalului Vaslui au stat antecedentele tatălui, Mihai Andrei Nicolae, privind consumul de substanțe halucinogene, dependență pe care, potrivit documentelor medicale tatăl a tratat-o, relația părinților bazată „pe valori și convingeri mistico-religioase”, concretizată prin vizite dese la mănăstiri, precum și „conduita oscilantă” a mamei, Mihai Simona Andreea, care, în opinia instanței, este incapabilă „de a asigura un mediu securizant pentru creșterea și îngrijirea copiilor”, datorată faptului că aceasta o îngrijește, în locuin ța familiei Mihai, și pe mama ei vârstnică, diagnosticată cu afecțiuni psihice.
Practic, într-un interval foarte scurt de timp,fără să cerceteze cu responsabilitate
cazul, DGASPC și Tribunalul Vaslui au dispus luarea celor doi copii minori ai familiei Mihai din mediul familial, datorită convingerilor religioase ale părinților și datorită ajutorului pe care doamna Mihai îl acordă mamei sale, în vârstă și bolnavă. Astfel de sentințe, bazate pe criteriul apartenenței religioase, pe valorile și convingerile religioase ale pârâților, exprimate prin faptele de omenie ale acestora, s-audat în România doar după instaurarea comunismului, când zeci de mii de români au fost băgați în pușcărie, pe motive„ mistico-religioase.”
Neseriozitatea și lipsa de profesionalism cu care Tribunalul Vaslui a tratat acest caz poate fi demonstrată prin faptul că la pagina 1 a Sentinței Civile nr. 686, dată în ședința de la 16 iulie 2014, a dispus luarea ”măsurii plasamentului în regim de urgență față de minorii Mihai Ioan și Mihai Simona Andreea la mătușa paternă Parfeni Daniela”. Mai exact, prin sențința pe care a dat-o Tribunalul Vaslui a dispus trimiterea în plasament a doamnei Mihai Simona Andreea, mama celor doi copii. Considerăm inaccetabil ca aceia care sunt puși să săvârșească actul justiției și care hotărăsc să scoată copiii din mediul familiei naturale, mediu de care depinde în mod esențial dezvoltarea armonioasă a minorilor, să comită astfel de erori jenante care pun la îndoială corectitudinea deciziei.
În ceea ce privește justețea demersului DGASPC dorim să atragem atenția că
județul Vaslui se află în topul județelor privind numărul de copii abandonați. În afară de copiii abandonațila naștere în maternități, anual, zeci de părinți își trimit copiii în centrele de plasament datorită sărăciei în care trăiesc.
De asemenea, semnalăm faptul că în anul 2013, pentru hrana unui copil dat în plasament autorită țile statului din județul Vaslui au alocat 2 lei pentru masa unui copil cu vârsta până în 4 ani, iar pentru masa unui adolescent aproximativ 3 lei. În mod paradoxal, DGASPC Vaslui, în loc să se îngrijească în a crea condiții decentede viață pentru copiii de care ar trebui să aibă grijă, dorește să sporească numărul copiilor instituționalizați.
Totodată, considerăm discriminatorie folosirea bolii mamei doamnei Mihai drept pretext pentru justificarea demersului pe care DGASPC Vaslui l-a făcut în instanță. Considerăm că, pe lângă obligația constituțională și morală pe care familia Mihai o are de a-și crește copiii, doamna Mihai Simona Andreea are dreptul și obligația morală de a o îngriji pe cea care i-a dat viață.
Într-o societate normală acest lucru este lăudat, nu incriminat!
Nu în ultimul rând, condamnăm lipsa de profesionalism și iresponsabilitatea de care au dat dovadă în relatarea acestui caz, atât organe de presă locale (Monitorul de Vaslui, Vremea Nouă), cât și centrale (ProTV și Europa FM). În căutarea senzaționalului aceste mijloace de informare în masă au îmbinat adevărul cu minciuna, rezultând materiale de presă calomniatoare care pun în pericol dezvoltarea normală a copiilor familiei Mihai.
Atragem atenția asupra faptului că familia Mihai ne-a contactat, cerându-ne ajutorul, astfel că ne vom da concursul în a demonstra netemeinicia acuzațiilor ce i-au fost aduse, inclusiv prin acționarea în instanță a celor care denigrează și calomniază această familie.
În final, constatăm cu îngrijorare și condamnăm pasivitatea autorităților statului în ceea ce privește abandonarea copiilor și a vârstinicilor de către românii care, din cauza condițiilor socio-economice precare în care sunt obligați să trăiască, aleg să plece peste hotarele țării pentru a-și putea câștiga existența. Deși autoritățile statului nu fac mai nimic pentru a le oferi românilor posibilitatea unui trai decent, acestea își întind ”binevoitor” brațul atunci când este vorba despre destrămarea unor familii.
Dragoș Tăcăluță, Președinte
Eugen Jercan, Director executiv
https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg
Universul Credinței, 14 septembrie 2014, TVR1
Moderator: Andrei Victor Dochia
Invitat: Virgiliu Gheorghe Vlăescu, vicepreşedintele Institutului de Cercetări Psihosociale şi Bioetică
Redactor: Rafael Udriște
https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg
%d blogeri au apreciat asta: