Analistul sociolog – romul Gelu Duminică despre BOR


Credeaţi ca nu e nicio legatură între haosul social din România si Biserica Ortodoxă? Vă înşelati, sociologul rom Gelu Duminică vă explică imediat cum stă treaba şi cine e vinovatul. Deși nu știm cărei religii aparține, putem observa în declarația de mai jos că simpatizează biserica creștină din occident – presupunem că e vorba de cea romano-catolică.

Gelu Duminică, un rom care a ajuns director. „Buna mea mamă a fost principala resursă motivațională” (dcnews.ro):

Gelu Duminică s-a născut în Galați, într-o familie săracă. A ajuns profesor, sociolog și director executiv la Agenția Împreună. Poate soarta lui ar fi fost alta dacă nu, într-o zi, mama lui nu l-ar fi luat de mână și i-ar fi arătat calea de urmat.

Sociologul a urmat cursurile Facultății de Sociologie și Asistență Socială. Din 1999 a început să activeze ca voluntar la Agenția Împreună. A pornit de jos și a ajuns director executiv. Doctorat, masterat, în țară și afară. Mai multe cărți scrise, iar lucrurile nu par să se oprească aici…

Anunțuri

Reprezentanții statului din județul Vaslui, promotori ai destrămării familiilor


UPDATE: PRIMIT LA COMENTARII:
UN ALT CAZ LA BÂRLAD INSTRUMENTAT DE ACEEIAŞI PSIHOLOGI?
VICTORIA: Sintem in aceiasi situatie cu fam. Mihai din Birlad si coincidenta, vecini de bloc. Acelasi individ Bratianu care nu stim cine l-a facut expert in psihologie ne-a rapit cei trei nepoti cu virste intre 3 ,2 si 1 an cu intocmirea unor dosare bazate pe minciuna care nu coincid realitatii. Acest individ Bratianu mi-a hartuit baiatul si nora din luna ianuarie pina in iunie 2014 cand au reusit sa ia toti cei 3 copii. Am insistat de nenumarate ori telefonic sa discutam cu Armeanu Stefanita dar nu a putut fi contactat intimpinind de fiecare data refuzul din partea lor. E de nedescris felul in care am fost tratati de cei care s-au ocupat de RAPIREA copiilor nostri. Doua functionare de la centru care m-au vizitat in luna iunie la domiciliu mi-au sustras certificatul nepoatei mele de 3 ani dupa care au fabricat dosarul si a fost RAPIT copilul cu acte in regula din bratele mamei sale. Copilul era sub tratament pentru doua luni dupa o externare din spital punindu-i viata si sanatatea in pericol. In luna iunie pe 17 mi-a fost adus certificatul copilului acasa tot de acele doua functionare in urma sesizarii care am facut-o la vaslui la Armeanu Stefanita. Avem martori cum a fost luat actul copilului din domiciliu. Ulterior am aflat ca copilul mai are un certificat de nastere care i-a fost inminat asistentei maternale. Cum e posibil asa ceva? Cine i-a facut acel certificat si in ce scop? Originalul este la mine. Ce acte s-au folosit pentru a i se intocmi un alt act de nastere? Si ce lege ii da acest drept copilul aflindu-se la parinti la data cand s-a scos certificatul. Dorim sa contactam aceleasi fundatii care se ocupa de cazul Mihai pentru a scoate la iveala infractiunile care le face acest Bratianu cu clica lui de infractori. Copiii nostri se vand pe bani grei si nimeni nu ia masuri. Oare trebuie sa ne facem dreptate singuri pentru a ne salva copiii din ghearele unei mafii de copii? In legatura cu fam. Mihai sint niste oameni respectati aici la bloc cu grija pt copii lor. Mereu erau vazuti impreuna cu copiii si foarte grijulii cu ei. In situatia noastra sunt multi care patimesc de pe urma acestui Bratianu , Armeanu si altii care sint implicati cu semnaturi pe niste dosare fabricate de ei pentru a li se RAPI copiii. Totul trebuie sa para LEGAL. Daca se va incepe o ANCHETA SERIOASA, aceste persoane vor trebui sa raspunda in fata legii pentru traumele provocate acestor copii si inlaturarea lor din functiile care le ocupa. La noi in Birlad si Vaslui viata copiilor nostri o hotataste un al doilea ,,IOHANIS,, .Nr nostru de contact este 0741485077 sau 0770409588. Rugam fundatia sa ia legatura cu noi ca noi nu reusim.
https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg
Comunicat de presă al Asociației pentru Apărarea Familiei și Copilului şi Asociației Părinților pentru o Educație Sănătoasă în cazul familiei Mihai, obligată de o hotărâre judecătorească să-şi părăsească propriii copii:
familia Mihai Barlad 2 familia Mihai Barlad 3 familia Mihai Barlad 1Asociația pentru Apărarea Familiei și Copilului și Asociația Părinților pentru o Educație Sănătoasă își exprimă sprijinul față de familia Mihai, din municipiul Bârlad, aflată în pericolul de a-i pierde pe cei doi copii minori, Mihai Ioan și Mihai Parascheva, ca urmare a iresponsabilității de care dau dovadă reprezentanții statului român din județul Vaslui.
Situația de față a fost cauzată de acțiunea pe care Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui, la sesizarea Poliției Municipiului Bârlad, a înaintat-o către Tribunalul Vaslui, astfel încât cei doi copii minori ai familiei Mihai să fie scoși cât mai grabnic din mediul familial și dați în plasament în regim de urgență. La cererea expresă a DGASPC, Tribunalul Vaslui a emis o ordonanță președințială cu titlu executoriu, fără somație sau trecerea unui termen.
La baza deciziei Tribunalului Vaslui au stat antecedentele tatălui, Mihai Andrei Nicolae, privind consumul de substanțe halucinogene, dependență pe care, potrivit documentelor medicale tatăl a tratat-o, relația părinților bazată „pe valori și convingeri mistico-religioase”, concretizată prin vizite dese la mănăstiri, precum și „conduita oscilantă” a mamei, Mihai Simona Andreea, care, în opinia instanței, este incapabilă „de a asigura un mediu securizant pentru creșterea și îngrijirea copiilor”, datorată faptului că aceasta o îngrijește, în locuin ța familiei Mihai, și pe mama ei vârstnică, diagnosticată cu afecțiuni psihice.
Practic, într-un interval foarte scurt de timp,fără să cerceteze cu responsabilitate
cazul, DGASPC și Tribunalul Vaslui au dispus luarea celor doi copii minori ai familiei Mihai din mediul familial, datorită convingerilor religioase ale părinților și datorită ajutorului pe care doamna Mihai îl acordă mamei sale, în vârstă și bolnavă. Astfel de sentințe, bazate pe criteriul apartenenței religioase, pe valorile și convingerile religioase ale pârâților, exprimate prin faptele de omenie ale acestora, s-audat în România doar după instaurarea comunismului, când zeci de mii de români au fost băgați în pușcărie, pe motive„ mistico-religioase.”
Neseriozitatea și lipsa de profesionalism cu care Tribunalul Vaslui a tratat acest caz poate fi demonstrată prin faptul că la pagina 1 a Sentinței Civile nr. 686, dată în ședința de la 16 iulie 2014, a dispus luarea ”măsurii plasamentului în regim de urgență față de minorii Mihai Ioan și Mihai Simona Andreea la mătușa paternă Parfeni Daniela”. Mai exact, prin sențința pe care a dat-o Tribunalul Vaslui a dispus trimiterea în plasament a doamnei Mihai Simona Andreea, mama celor doi copii. Considerăm inaccetabil ca aceia care sunt puși să săvârșească actul justiției și care hotărăsc să scoată copiii din mediul familiei naturale, mediu de care depinde în mod esențial dezvoltarea armonioasă a minorilor, să comită astfel de erori jenante care pun la îndoială corectitudinea deciziei.
În ceea ce privește justețea demersului DGASPC dorim să atragem atenția că
județul Vaslui se află în topul județelor privind numărul de copii abandonați. În afară de copiii abandonațila naștere în maternități, anual, zeci de părinți își trimit copiii în centrele de plasament datorită sărăciei în care trăiesc.
De asemenea, semnalăm faptul că în anul 2013, pentru hrana unui copil dat în plasament autorită țile statului din județul Vaslui au alocat 2 lei pentru masa unui copil cu vârsta până în 4 ani, iar pentru masa unui adolescent aproximativ 3 lei. În mod paradoxal, DGASPC Vaslui, în loc să se îngrijească în a crea condiții decentede viață pentru copiii de care ar trebui să aibă grijă, dorește să sporească numărul copiilor instituționalizați.
Totodată, considerăm discriminatorie folosirea bolii mamei doamnei Mihai drept pretext pentru justificarea demersului pe care DGASPC Vaslui l-a făcut în instanță. Considerăm că, pe lângă obligația constituțională și morală pe care familia Mihai o are de a-și crește copiii, doamna Mihai Simona Andreea are dreptul și obligația morală de a o îngriji pe cea care i-a dat viață.
Într-o societate normală acest lucru este lăudat, nu incriminat!
Nu în ultimul rând, condamnăm lipsa de profesionalism și iresponsabilitatea de care au dat dovadă în relatarea acestui caz, atât organe de presă locale (Monitorul de Vaslui, Vremea Nouă), cât și centrale (ProTV și Europa FM). În căutarea senzaționalului aceste mijloace de informare în masă au îmbinat adevărul cu minciuna, rezultând materiale de presă calomniatoare care pun în pericol dezvoltarea normală a copiilor familiei Mihai.
Atragem atenția asupra faptului că familia Mihai ne-a contactat, cerându-ne ajutorul, astfel că ne vom da concursul în a demonstra netemeinicia acuzațiilor ce i-au fost aduse, inclusiv prin acționarea în instanță a celor care denigrează și calomniază această familie.
În final, constatăm cu îngrijorare și condamnăm pasivitatea autorităților statului în ceea ce privește abandonarea copiilor și a vârstinicilor de către românii care, din cauza condițiilor socio-economice precare în care sunt obligați să trăiască, aleg să plece peste hotarele țării pentru a-și putea câștiga existența. Deși autoritățile statului nu fac mai nimic pentru a le oferi românilor posibilitatea unui trai decent, acestea își întind ”binevoitor” brațul atunci când este vorba despre destrămarea unor familii.
Dragoș Tăcăluță, Președinte
Eugen Jercan, Director executiv
https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg
Universul Credinței, 14 septembrie 2014, TVR1
Moderator: Andrei Victor Dochia
Invitat: Virgiliu Gheorghe Vlăescu, vicepreşedintele Institutului de Cercetări Psihosociale şi Bioetică
Redactor: Rafael Udriște
https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

Pustnicul Onufrie – „Judecat de pământeni”


Reportaj de Maria Cristina Ţilică

vedeţi şi: PUSTNICUL ONUFRIE – EVACUAT PENTRU O PARTIE A ELENEI UDREA? Marturii despre sihastrul din Masivul Postavaru

Pustnicii de la marginea cerului

Sa vorbesti despre pustnici in mileniul trei e cel putin hazardat. Cine sa creada ca exista oameni atat de insetati de prezenta lui Dumnezeu, incat sa se-ascunda prin salbaticiile muntilor, ca sa fie singuri cu El? Dar ei exista. Muntii Neamtului ascund si azi prin vagaunile lor calugari-sihastri, ale caror rugaciuni neincetate bat la portile cerului, cerand iertare si mantuire pentru noi toti. (…)

Onufrie din poiana cu brazi

Vad cu coada ochiului cum dintr-un palc de fagi pare a se desprinde o umbra. Umbra capata chip de om. E un calugar inalt si uscat. Ma priveste tinta in ochi. “Binecuvantati, parinte! Va cautam”. Nu-mi raspunde. Da din cap si-mi face semn sa-l urmez. Mi se invart intrebarile in cap. De unde mi-a venit sa-i cer binecuvantare, ca nu stiam ca-i preot? De ce m-astepta?! De unde stia ca vin? Calugarul nu scoate o vorba. Are chipul ca o piatra slefuita de vant, cu riduri de expresie adanci, barba neagra, inspicata, lunga pana aproape de cureaua lata de piele care ii strange dulama, parul incaruntit, prins in coada. Sa aiba spre 50 de ani. Merge drept, fara nici un efort la urcus. Cerul se apropie printr-un ochi de padure. Am ajuns pe un fel de acoperis al lumii, ingust si stramt, din stanca, marginit de brazi. Intinde mana spre satul care se vede departe in vale. “Cand mi se face dor de lume, vin aici.” Dau din cap, bucuros ca se dezleaga la vorba, dar el o ia din nou la picior, pornind spre nu stiu unde. La rastimpuri, imi spune ceva, un citat sau o pilda despre cat se risipeste omul in viata fara frica de moarte. “Daca ma duce la capatul lumii?”, ma intreb. Ma hotarasc sa-i spun ce vreau si ce sunt. “Sunt reporter”. Nu raspunde nimic. Vorbele mele par luate de vant. Am ajuns in fata chiliei, un soi de cabana minuscula, din lemn, pe care calugarul o umple cu statura lui inalta. Un pat, cu siguranta prea scurt, o masa la care anevoie pot incapea doua persoane, un scaun si o soba cu plita, pe care este un ceaun acoperit. Peretii sunt grei de icoane.

“Aseaza-te in genunchi sa ne rugam, daca vrei sa stam de vorba”, imi porunceste. Isi pune epitrahilul si se roaga cu glas mare, frumos si linistitor. Stomacul mi se strange, ca dinaintea scaunului de spovedanie. “Sa stii ca in pustie te ispiteste mereu diavolul. Sfintii parinti ai pustiei se rugau impreuna cu cei pe care ii intalneau, pentru ca dracul nu rabda rugaciunea si indata se face nevazut”. Cu o lingura de lemn ia tocana de urzici din ceaun si pune in doua strachini de lut. Trage servetul de pe un bot de mamaliga de pe masa, spune “Tatal Nostru” si ma pofteste sa mananc. Ne asezam, eu pe scaun, parintele pe pat, si mancam in tacere. Abia am inghitit ultima lingura de urzici, ca se si ridica in picioare si rosteste o rugaciune de multumire. Incerc sa aflu cine este, cand s-a calugarit, cum a ajuns pustnic, de cand e in muntii acestia, daca a mai sihastrit si prin alte parti, dar intrebarile mele pica fara ecou, in prapastia dintre noi.

Imi vorbeste despre adevarul de credinta, despre cultul icoanelor, despre nenorocirile care se abat asupra lumii din pricina rautatii noastre, despre orice, numai despre sine nu. Atata doar: vede sihastria ca pe o dragoste pe care nu o poti imparti cu nimeni. “Daca m-am daruit lui Dumnezeu, atunci toata viata mea trebuie sa fie numai a lui, nu doar pe jumatate, cealalta jumatate fiind pentru grijile de obste, cu gandurile, ambitiile si frecusurile omenesti. Numai cei cu adevarat puternici pot trai in obste si in lume cu dragoste deplina de Dumnezeu, inchinindu-I toata viata lor. Si eu am trait asa, dar acum nu mai sunt atat de puternic“. Se smereste, sa nu cred cumva ca e un calugar mai imbunatatit decat cei din manastiri. In contrast cu chipul sau dur, vorba ii este blanda si respira multa bunatate. E timpul sa plec. Ii cer binecuvantarea. “Cauta pacea si te vei mantui! Roaga-te lui Dumnezeu sa faca astfel ca voia Lui sa fie si voia ta, adica sa poti purta orice necaz, boala, suferinta sau greutate, cu constiinta faptului ca asta e voia Domnului si ca din voia Sa te vei mantui”. Ma conduce pana in pragul chiliei si imi zice sa cobor fara grija. “Parinte, as putea sa va cunosc numele?”, indraznesc sa intreb. Se incrunta putin: “Cum, ai venit la mine fara sa stii cine sunt?.” Apoi zambeste: “Onufrie!”. Cobor cu pasi mari si repezi. Urechile imi vajaie. Am o senzatie stranie, ca si cum as fi iesit din timp si acum ma intorc iar in el. Pe masura ce ma indepartez de chilie, cantecul pe mii de voci al pasarilor se aude tot mai puternic, ca si cum o mana nevazuta il da mai tare. Sunt plin de bucuria ca am gasit un pustnic adevarat. Si totusi, ma simt golit. Traiesc frustrarea ca nu i-am smuls parintelui Onufrie nici o confesiune.(…)

Claudiu Tarziu

Un an fără Bartolomeu Anania


La un an de la trecerea la vesnicie, invitatii emisiunii Teodor Baconschi si Radu Preda, cu dor si bucurie, evoca amintirea celui mai vocal ierarh, parinte si calauzitor pe care l-au avut in IPS Bartolomeu.

Emisiunea – De la + la infinit /”Un an fara Bartolomeu Anania”
emisiunea canalului Tvr Info din 4 februarie 2012, realizator Razvan Bucuroiu

https://i1.wp.com/i1107.photobucket.com/albums/h400/doarortodox/sustineclinicaNERA.jpg

Comunicat de presa – Averea Bisericii, coşmar pentru Televiziunea Română


Biroul de presă al Patriarhiei Române,

În legătură cu emisiunea-dezbatere cu tema „Averea Bisericii” difuzată în cadrul emisiunii Cu ochiiân 4 pe canalul TV România 1 în seara de 30 martie 2011, Patriarhia Română face următoarele precizări:

https://i2.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/42862.jpg

Aşa cum au remarcat numeroşi telespectatori, emisiunea a fost agresivă, lipsită de obiectivitate şi de profesionalism, arătând, de fapt, reaua intenţie a realizatorilor prin prezentarea trunchiată şi tendenţioasă a informaţiilor cu scopul vădit de a discredita Biserica în contextul crizei economice actuale.

Această atitudine a reieşit inclusiv din prezentarea promoţională agresivă a emisiunii cu scopul creării percepţiei în opinia publică a faptului că Biserica ar deţine proprietăţi uriaşe folosite în scopuri nedeclarate. Averea Bisericii a fost prezentată hiperbolic şi chiar ridicol, ca un fel de „tsunami pecuniar”, care a devenit un coşmar-obsesie pentru politica editorială a televiziunii naţionale.

Chiar dacă în urmă cu aproape o lună, într-un interviu de peste o oră acordat domnului Daniel Georgescu, reporter TVR, preotul jurist Ionuţ Corduneanu, vicar patriarhal administrativ, având datoria de a arăta transparenţă şi respect pentru opinia publică, a explicat pe larg care sunt proprietăţile şi sursele de venituri ale Bisericii Ortodoxe Române necesare acoperirii cheltuielilor crescânde pentru construirea, consolidarea şi restaurarea lăcaşurilor de cult în majoritate aflate în patrimoniul cultural-naţional, pentru întreţinerea acestora, precum şi pentru susţinerea lucrării pastoral-educaţionale şi social-filantropice a Bisericii în favoarea societăţii româneşti, realizatorii emisiunii cu tema „Averea Bisericii” au prezentat, aproape obsesiv, sume de bani ireale şi proprietăţi fabuloase pe care le-ar deţine Biserica. De exemplu, în timpul emisiunii s-a făcut afirmaţia falsă că Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor ar fi primit deja suprafaţa de pădure (116.000 hectare, corect 166.000 hectare) pentru care se judecă în instanţă de mai mulţi ani, fără câştig de cauză De asemenea, în mod suspect problema restituirii proprietăţilor bisericeşti naţionalizate de către Stat, care ar reprezenta un act de dreptate şi o soluţie durabilă pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare a cultelor, a fost sistematic evitată de moderator, domnul Cornel Mihalache.

În acelaşi timp, s-a remarcat atitudinea pătimaşă şi partizană a acestuia, precum şi a unora dintre invitaţii ostili Bisericii, deranjaţi de faptul că Biserica Ortodoxă Română se bucură de încredere din partea majorităţii populaţiei, mai ales pentru că Biserica păstrează identitatea spirituală a neamului românesc şi nu primeşte directive şi sprijin financiar din străinătate.

Este surprinzător şi regretabil faptul că tocmai postul naţional de televiziune, TVR, susţinut financiar în majoritate de către contribuabili de credinţă ortodoxă, atacă Biserica naţională a poporului român pe tema sprijinului acordat acesteia de către Statul român. Or, salariile celor care lucrează în Televiziunea Română, plătite de la bugetul de Stat, sunt incomparabil mai mari decât sprijinul salarial acordat de Stat personalului deservent al Bisericii Ortodoxe Române. În acelaşi timp, suma de la bugetul de Stat alocată celor şase componente ale Televiziunii Române (circa două sute milioane lei) este aproape egală cu sprijinul salarial alocat de Stat Bisericii Ortodoxe Române (aproximativ două sute zece milioane lei), deşi contribuţia reală a Bisericii la viaţa spirituală, cultural-educaţională şi social-filantropică a comunităţilor locale din ţară şi din diaspora română este incomparabil mai mare şi mai eficientă.

Adesea, sprijinul salarial foarte modest acordat în prezent de Stat preoţilor din parohii este chiar mai mic decât impozitul plătit de aceştia către bugetul de Stat pentru salariul lor integral, deşi acest salariu nu mai poate fi realizat în multe localităţi, întrucât contribuţia credincioşilor a scăzut dramatic din cauza fenomenului migraţiei, şomajului şi sărăcirii populaţiei.

În concluzie, considerăm că datoria Televiziunii naţionale nu este aceea de a tensiona în mod artificial relaţiile dintre Stat şi Biserică, nici de a diminua şi submina capacitatea de acţiune a Bisericii, astfel încât aceasta să nu mai poată ajuta spiritual şi social poporul român, atât de umilit astăzi de factori interni şi externi dornici de profit imediat sau pe termen lung, tocmai pentru că acest profit se obţine în defavoarea sa.


prezentarea (promo-ul) emisiunii:

Trei miliarde de euro. La atât a fost evaluată averea Bisericii Ortodoxe Române de către unele surse. 35.000 de hectare de pădure şi tot atâtea hectare de teren arabil, zeci de hoteluri, restaurante, ferme agricole şi viticole şi, nu în ultimul rând, peste 18 milioane de credincioşi. Acesta este bilanţul cu care se poate lăuda cel mai mare cult din România.

În această seară, la TVR 1, telespectatorii pot urmări o ediţie specială a emisiunii Cu ochii’n 4: „Cât de mare este averea Bisericii?”

Lipsa de transparenţă financiară a cultelor din România a creat în ultimii 20 de ani controverse legate de adevărata dimensiune a averilor acestor culte. Din postura de cult majoritar, Biserica Ortodoxă Română a trezit cele mai multe suspiciuni cu privire la proporţia reală a bunurilor pe care le deţine, dar şi a veniturilor acesteia. Întrebări referitoare la ce se întâmplă cu banii strânşi din serviciile religioase, vânzarea de obiecte de cult, donaţii şi subvenţii de la stat nu au un răspuns oficial. Cert este că biserica se prezintă tot timpul ca fiind o instituţie săracă şi cu multe nevoi materiale.

Care este dimensiunea averii ei? O parte dintre întrebările fără răspuns cu privire la averea BOR vor fi lămurite în acestă seară, la TVR 1, în emisiunea Cu ochii`n 4, de la ora 21.10.

Au răspuns invitaţiei TVR pentru a discuta pe această temă: Mirela Corlăţan – jurnalist „Evenimentul Zilei”, Alexandru Motoc – inspector general bisericesc la Cancelaria Sfântului Sinod Patriarhia Română (expert pe probleme de proprietăţi, avere, legislaţie), Florin Frunză – director, Direcţia Relaţii Culte – Secretariatul de Stat pentru Culte, Remus Cernea – preşedinte Asociaţia Umanistă Română.

Din 22 martie, producătorii Dana Ştefănescu, Cristina Ţilică şi Tiberiu Ştefănescu prezintă reportajele şi anchetele TVR în fiecare săptămână, sub genericul Cu ochii`n 4, în zilele de marţi şi miercuri, de la ora 21.10, la TVR 1. Moderator Cornel Mihalache.