Anunțuri

De ce se doreşte distrugerea familiei. Analiză şi îndemn la mărturisire de Virgiliu Gheorghe


SĂ NE APĂRĂM FAMILIA!

de Virgiliu Gheorghe

V-aţi gândit vreodată că, de-a lungul istoriei, tema privind definiţia sau sensul familiei nu a constituit niciodată o preocupare, un motiv de dezbatere sau o controversă? Și asta pentru că nici o ideologie sau regim totalitar, până în modernitate, nu ştim să fi atacat familia precum se întâmplă astăzi.

Virgiliu-Gheorghe-300x150Familia nu numai că dă sens, dar şi structurează ţesutul social şi hrăneşte, prin pruncii săi, viitorul oricărui popor. Familia ridică în orice societate zidurile normalităţii şi ale firescului, ea este preocupată de viitor şi cultivă moralitatea. Astfel că nici un conducător, cât de nebun ar fi, nu putea lupta împotriva a ceea ce constituia fundamentul statului pe care îl conducea.

Nebunia a apărut însă atunci când omul a luat frâiele istoriei în propriile mâini, uitând că există Dumnezeu. Astfel că declaraţia de război pe care darwinismul I-o face Creatorului inaugurează în istorie războiul împotriva tuturor aşezămintelor tradiţionale. La începutul secolului XX deja se elaboraseră ideologiile proiectate în distopiile lui Huxley şi Orwell privind distrugerea familiei şi instituţionalizarea copiilor. Bolşevicii au încercat acest lucru în primii ani de după cucerirea Rusiei, dar au renunţat. Lumea nu era încă pregătită. Astăzi însă dispozitivul mediatic, perfecţionarea ingineriilor psihologice şi sociale fac posibil acest lucru.

Familia constituie, pentru noii comunişti care controlează ideologic marea parte a statelor occidentale, cel mai mare duşman. Iar acest lucru se vede uşor în statistici. Şi nu ne referim numai la rata divorţului, care a ajuns în aceste ţări până la 70%, ci şi la procentul de populaţie suferind de diverse boli mentale. Ne referim la sindromul depresiv, la neliniştea care marchează majoritatea copiilor lipsiţi de prezenţa şi afecţiunea părinţilor, care îi afectează în aceeaşi măsură și pe adolescenţii care, în căutarea iubirii vieţii, eşuează în sexul tot atât de secătuitor de resurse sufleteşti pe cât este de seducător la început. Nu mai vorbim de divorţurile care aproape s-au generalizat după vârsta de 40 de ani şi de refugiul deznădăjduit în tot soiul de plăceri, în analgezice şi neuroleptice, în băutură sau în cine-ştie-ce alte droguri, dintre care cel mai la îndemână e televizorul sau Internetul, reţelele de socializare sau pornografia.

Legea-Familiei-Traditionale-sustinuta-de-PF-Daniel-Patriarhul-Bisericii-Ortodoxe-RomaneDe ce se doreşte distrugerea familiei?

Ecuaţia lumii moderne pare cumva rezolvată de păpuşarii care stau la butoanele culturii de consum, a divertismentului şi pornografiei. Mai rămâne ca familia să fie cu totul dărâmată prin atacarea fundamentului ei: noetica întemeierii pe complementaritatea soţilor, bărbat şi femeie, şi pe naşterea de copii. Legalizarea căsătoriei între homosexuali, cel mai mare abuz îndreptat împotriva familiei de la Adam şi Eva încoace, urmăreşte chiar acest lucru. Este vorba, evident, de schimbarea definiţiei familiei, iar criza la care a fost adusă face astăzi posibil acest lucru.

De ce se doreşte distrugerea familiei? Oare nu mai are lumea nevoie de oameni, de moralitate, de comunităţi şi de dragoste? Oare tehnologia face deja inutilă existenţa omului? Sau înşişi oamenii, prin numărul lor sau prin aşteptările pe care le au de la lume şi de la societate, pun în pericol belşugul celor puţini, în mâinile cărora se concentrează puterea şi bogăţiile lumii? Ori, pur şi simplu, existenţa umană virtuoasă prin familie este exclusă de logica impersonală atee a puterii, pentru că aceasta este însăşi logica celui rău? Putem găsi o mulţime de explicaţii în acest context, însă căutarea cauzelor nu este atât de importantă astăzi ca dispoziţia de a face ceva.

Din păcate, familiştii ori sunt ocupaţi prea mult cu câştigarea mijloacelor de trai, ori sunt absorbiţi de ştirile zilei, de scandaluri mondene sau în cine-ştie-ce dependenţă mai mult sau mai puţin benignă. Inginerii sociali ştiu că omul, atunci când are timp, devine periculos. De aceea este şi constrâns să muncească cât mai mult – sau, dacă are mijloace materiale, este sedus să se distreze permanent. De aceea există atâtea nevoi artificiale, dorinţe epuizante, frustrări induse mediatic şi multe altele care ne obturează cu totul câmpul de conştiinţă, suficient cât să nu ne mai dăm seama că însăşi familia sau viaţa ne sunt puse în pericol.

Există o plăcere în toate acestea, şi în aceeaşi măsură este evidentă o disperată fugă de durere, de singurătate, de orice fel de suferinţă şi de moarte. Și asta pentru că nu mai avem, ca societate, colectivitate sau comunitate, experienţa suferinţei asumate, a înfrânării, a gândului la moarte, a răbdării şi jertfirii de sine – practic, a unei autentice vieţi creştine, care te salvează din capcana egoismului şi a psihologismului, a depresiei şi deznădejdii.

Este adevărat, fără Hristos, fără un Dumnezeu trăit viu prin rugăciune şi asceză, simţit în străpungerea inimii şi în pocăinţa unei autentice evlavii, este aproape imposibil să mai fie gândită apărarea şi supravieţuirea societăţii umane. De aceea lupta împotriva familiei sau a tuturor rânduielilor lumii – făcută bună cf. Facere 1:31 de mâna lui Dumnezeu – este articulată strâns de lupta împotriva Bisericii lui Hristos. De aceea presa latră, la îndemnul stăpânilor ei atei, împotriva preoţilor, împroşcând cu murdărie în jur. De aceea politicile sociale proiectează o legislaţie care să pună în corzi cât mai mult Biserica, pentru a putea în cele din urmă să-i dea lovitura capitală, fără a realiza faptul că Biserica nu va putea să cadă niciodată.

Toate acestea însă nu ar trebui să ne deznădăjduiască, ci dimpotrivă. Vehemenţa, ferocitatea cu care puternicii zilei se luptă astăzi împotriva lui Hristos sunt cea mai bună dovadă că le este frică de Biserică, le este frică de puterea lui Dumnezeu, de marea Lui milostivire, care poate ridica din mocirla păcatului pe cel mai rău dintre noi pentru a-l face mărturisitor şi mucenic, pentru a-i salva sufletul prin pocăinţă.

Ei ştiu că, atâta timp cât Hristos Se jertfeşte pe Sfintele Altare, sunt departe de a birui. Dar acest lucru nu vor să-l conştientizăm, ca să nu ne încredem mai mult în Dumnezeu, luptând, ci ca să cădem mai degrabă în deznădejde. Aici biruie vrăjmaşul astăzi. Ne umple mintea cu gânduri rele, cu ştiri îngrozitoare, ne intoxică sufletul cu îndoială şi cu sentimentul neputinţei, pentru a ne paraliza prin teroare şi frică şi a ne scoate astfel din luptă.

Biserica este vie şi lucrătoare

Aţi văzut că s-au strâns 3.000.000 de semnături pentru referendumul pentru familie? Ştiţi că acest lucru nu s-a mai întâmplat nicăieri în lume? Ştiţi că milioane de creştini din lumea întreagă sunt cu ochii pe noi pentru a vedea deznodământul? Toate acestea nu pentru că am fi mai buni ca popor decât alţii, ci pentru că mai avem încă sfinţi printre noi, pentru că mai avem oameni care se smeresc şi luptă pentru familiile lor, pentru că Biserica este încă vie şi lucrătoare.

S-ar putea să vină în curând momentul să fim chemaţi la vot, şi suntem siguri că cel puţin cititorii acestei reviste nu vor lipsi. Însă trebuie să avem în vedere că Dumnezeu cere cu mult mai mult de la noi, mai mult decât o jumătate de oră pierdută pentru a ajunge la centrul de votare, mai mult decât o ştampilă aplicată pe un buletin. Aşteaptă de la noi să mărturisim, chemându-i şi pe alţii, îndemnându-i – nu cu superioritate, ci cu dragoste şi delicateţe, cu răbdare, străduinţă şi osteneală, chiar şi cu multe rugăciuni. Poate că acesta este unul din puţinele momente în viaţă în care putem şi noi să-L mărturisim pe Hristos într-un mod care va influenţa viaţa creştină a lumii româneşti, şi nu numai. Dacă milioane de români vor susține că familia nu poate fi formată decât dintr-un bărbat şi o femeie, aceasta nu va însemna altceva decât faptul că ei vor mărturisi că Dumnezeu a făcut lumea bună. Căci dacă în sfatul Dumnezeirii celei în Treime a fost făcut omul bărbat şi femeie, nimeni nu are voie să schimbe acest lucru.

Să începem, aşadar, să ne trezim ca societate din somnul hipnotic indus de mass-media, să ne trezim pentru a-L mărturisi pe Hristos, căci poate vor veni vremuri mult mai grele, iar dacă astăzi nu vom face atât de puţin, câştigând ca popor o afirmare a dreptului familiilor noastre de a exista, mai târziu va fi mult mai greu să ne păzim conştiinţa creştină, să ne opunem lepădării – cel puțin sub o formă mascată – de Hristos. Dar, oare, a nu lupta spre a mărturisi când suntem chemați nu este deja o formă de părăsire a Celui care S-a jertfit pentru noi? Este un lucru la care poate cu mult mai mulţi ar trebui să cugetăm, mai ales când confortul sau frica de a nu deveni incomozi şi a risca să fim stigmatizați ne determină să fim pasivi, convinşi că a ne păstra credinţa doar în inima noastră este suficient. Mucenicii din toate vremurile, mărturisitorii din temniţele comuniste nu au gândit însă aşa. Lucru pentru care au suferit atât de mult, dar şi pentru care sunt acum împreună cu Hristos.

Virgiliu Gheorghe

CHURC080 doarortodox

Anunțuri

MANIFESTUL ROMANILOR CARE SUNT IMPOTRIVA CONSTRUIRII CELEI MAI MARI MOSCHEI DIN EUROPA IN BUCURESTI SI PLANUL DE ACTIUNE


mitingGrupul de inițiativă “Nu vrem mega-moschee in București” organizează Luni, 20.07.2015, ora 19:00, în Piața Universității (la statuia lui Mihai Viteazul) un miting al cetățenilor care se opun construirii unei moschei de mari proporții în București.

Manifestatia este autorizata de Primăria Capitalei.

”MANIFESTUL ROMANILOR CARE SUNT IMPOTRIVA CONSTRUIRII CELEI MAI MARI MOSCHEI DIN EUROPA IN BUCURESTI SI PLANUL DE ACTIUNE

Initiativa noastra de protest „Nu vrem mega-moschee in Bucuresti“ a devenit peste noapte, intr-un timp record, una din cele mai mari si active pagini de protest din Romania, cu peste 10.000 de membri. Se pare ca romanii, ca si in trecutul lor istoric, nu raman indiferenti cand statul turc sau otoman doreste sa construiasca o moschee ca simbol al hegemoniei lui si al suprematiei islamului, in tara noastra.

Daca de 25 de ani nu mai traim in comunsim, ci intr-o democratie, consideram ca guvernul nostru nu (mai) poate sa ia decizii de interes national, fara sa se consulte cu cetatanii, caci cetatanii acestei tari ar trebuie sa fie SINGURUL factor de decizie!

Construirea (de catre Republica Turca) a cele mai mari moschee in capitala noastra, constitue fara doar si poate o chestiune de interes national si de siguranta nationala.

Fiindca instrainezi un teren de 11.295 metri patrati in centrul Bucurestiului in valoare de 4 millioane de Euro din patrimoniul tarii.

Fiindca pune tara si capitala noastra in vizorul extremismului musulman.

Fiindca sfideaza cultul eroilor neamului si identitatea istorica a Statului Roman, care s-a cladit in sute de ani de lupta impotriva imperiului otoman (turc).

Fiindca este un simbol al politicii expansioniste a Turciei si ne pune IARASI in zona lor de influenta, din care am crezut ca am scapat acum 100 de ani.

Fiindca va face din tara noastra un punct de reper pentru imigrantii musulmani din Africa, Orientul Mijlociu si Asia care in momentul de fata se imbarca cu sutele de mii pentru a ajunge in Europa si care au o cultura, valori si educatie total diferita fata de ale noastre.

Fiindca incalca structura architecturala a capitalei noastre, mai ales cand in Bucuresti sa va afla cel mai mare minaret din Europa si se va auzi strigarea muezinului de 5 ori pe zi.

Fiindca tulbura relatia dintre romani, dar si a altor minoritati (armeni, evrei, greci) cu minoritatea turco-tatara, care pana acum niciodata nu a fost problematica, ci foarte linistita.

Fiindca moscheea va deveni, fara doar si poate, un centru de raspandire a religiei musulmane in Romania si Europa, iar Romania va deveni astfel un exportator al islamismului in Europa.

Niciun partid sau politician nu ne-a prezentat la ultimele alegeri acest proiect monstruos si periculos, si astfel reiese ca cetatanii Romaniei nu au avut ocazia sa isi spune punctul de vedere.

Repetam, este un imperativ cerut democratiei ca cetatenii sa fie factorul de decizie asupra viitorul lor.

Initiativa noastra cere respecatarea vointei cetateanului prin organizarea unui referendum liber, in care anterior toate grupurile relevante, mai ales societatea civila, sa se poata face auzita, si care va consulta parerea cetatanului asupra construirii acestei mega moschei in Bucuresti.

Referendumul este dreptul nostru, garantat prin Constitutia Romaniei pe care politicienii nostri (din toate partidele) au jurat sa o respecte si sa o apere.

Planul de actiune

Iesim din exclusivitatea spatiului virtual, initiativa noastra va milita in strada pentru organizarea unui referendum democratic.

Stringem semnaturi in Bucuresti pentru organizarea unui referendum local asupra construirii mega moscheei. In paralel strangem si semnaturi pentru un referendum national, dat fiind faptul ca aceasta chestiune este de fapt una de interes national, iar ofensiva islamista, dupa ce a reusit in Bucuresti, nu sa va opri aici, va incerca extindere peste tot in tara.

Vom organiza un miting de protest in Piata Universitatii (statuia lui Mihai Viteazul), Luni, 20.07.2015 ora 19:00 pentru a cere cu o voce unita si puternica un referendum. Daca Guvernul Romaniei si Primaria Capitalei vor continua sa ignore cetatanii si vointa lor, protestele noastre vor continua, pana nu vom mai fi ignorati.

Este de maxima importanta ca romanii indignati de acest proiect si de ignorarea totala a vointei lor, de catre Guvern, sa vina in numar cat mai mare !

Nu suntem impotriva islamului sau a unei minoritati.

Noi nu demonstram impotriva religiei islamului, ci impotriva raspandirii islamismului, a terorismului islamic si a tendintelor expansioniste si neo-otomane a statului turc. Pe langa zeci de mii de romani ne sustine si o mare parte din comunitatea armeana, evreiasca si chiar araba, care contesta muftiul turco-tatar si Statul Turc.

Cine suntem?

Initiativa noastra este una strict privata, adica nu suntem si nu am fost sustinuti de un partid politic. Initiativa este deschisa oricarei persoane care este impotriva ridicarii acestei Mega Moschei in Bucuresti si nu conteaza motivatia lui, cat timp nu incearca sa introduca si alte pozitii in actiunele noastre.

Activam stric limitat impotriva Construirii acestei Mega Moschei si inslamizarii Romaniei, nu ne vom pronunta asupra altor discutii care nu au legaturea cu acest proiect.

Cand sa va termina protestul nostru?

Protestul nostru sa va termina daca Guvernul renunta la acest proiect foarte daunator pentru tara noastra sau daca romanii, prin referendum, declara ferm ca sunt pentru ridicarea acestei moschei. Altfel le garantam sustinatorilor nostri, dar si Guvernului, ca vom milita in continuare pentru a face vocea majoritati auzita!”, se specifică în anunțul protestului promovat pe rețelele de socializare.

Autor: Cristi Șelaru, Redactor

%d blogeri au apreciat asta: