Cuvânt al PS Sebastian în ziua Sf.Ap. Andrei: „Creştinismul l-a motivat pe român să pună mâna pe armă şi să iasă la război atunci când popoare cotropitoare s-au năpustit asupra lui, atunci când popoare migratoare de altă cultură au venit, s-au stabilit aici.”


ps-sebastian”   (…) Sf. Ap. Andrei, cel care a călcat cu picioarele pe pământul României de astăzi, mai precis, în pământul Dobrogei. El a venit în vremea aceea coborând dinspre Ucraina şi a evanghelizat oraşele vechi de la ţărmul Mării Negre, Tomis, Calatis, Histria, adică Constanţa, Mangalia de astăzi şi celelalte oraşe care erau în vremea aceea. A propovăduit credinţa creştină, hirotonit pe primii episcopi, a rânduit pe primii preoţi şi a învăţat pe toţi locuitorii din vremea aceea – ai Sciţiei Minor, Dobrogea de astăzi, i-a învăţat această credinţă creştină pe care şi noi o moştenim până astăzi şi o păzim aşa cum putem fiecare împotriva atacurilor care se fac de tot felul, împotriva ei.

Ce s-a întâmplat cu credinţa creştină a locuitorilor Dobrogei din vremea aceea după plecarea Sf. Andrei? Mărturiile care s-au păstrat până astăzi, ca Peştera Sf. Andrei, sau pârâul Sf. Andrei ne arată că acest creştinism înfiripat, adus de Sf. Andrei nu a dispărut niciodată. Locuitorii Dobrogei au rămas totdeauna credincioşi creştini, în pofida faptului că peste ţara noastră au venit romanii cu cele două războaie, pe când încă romanii nu erau creştini, ci erau prigonitori ai creştinilor. Au venit după aceea slavii şi celelalte popeare migratoare. Ei bine, în pofida toturor acestora, românii, locuitorii acestor ţinuturi, au rămas creştini. Mai mult decât atât, domnitorii, cnejii, voievozii, conducătorii adică, ai ţărilor fărâmiţate de pe teritoriul României de astăzi – au fost creştini. Şi aveau de-a dreapta lor totdeauna sfetnic pe mitropolitul Ţării. Ei înşişi, domnii, voievozii, au înţeles că trebuie nu doar să conserve, să păstreze şi să ducă mai departe credinţa aceasta creştină, ci au înţeles că trebuie să se întreacă în zidirea de biserici, ctitorii sfinte care au rămas până astăzi. Aşa au înţeles, dragii mei, românii, de-alungul al 2000 de ani să ducă mai departe zestrea aceasta primită de la nimeni altul decât de la Sf. Apostol Andrei pe care noi îl prăznuim astăzi.

Iată o coincidenţă fericită, sau poate pronia lui Dumnezeu a rânduit ca ziua Sf. Andrei să fie lângă Ziua Naţională a României. Astăzi prăznuim pe sfântul care ne-a dat creştinismul, iar mâine 1 decembrie, facem amintire de Unirea României Mari într-o singură ţară. Astăzi vasazică sărbătoare spirituală a neamului nostru, mâine sărbătoare naţională; ceea ce trebuie să ne îndemne o dată în plus să fim români buni, dar sa fim şi creştini buni, aşa cum au fost moşii şi strămoşii nostri de-alungul celor 2000 de ani.

Spun aceasta într-o vreme în care, vedeţi şi dvs., citiţi în ziare sau vedeţi la televiziune, atacuri pornite împotriva creştinismului. Ca şi cum acesta ar putea fi dăunător. Cel mai proaspăt război împotriva creştinismului a fost acela la care dvs. aţi fost siliţi fiecare să veniţi să semnaţi dacă sunteţi de acord ca copiii dvs. să facă sau nu religie în şcoală. Ca şi cum religia ar fi homosexualitate, ca şi cum religia ar fi drog, ca şi cum religia ar fi băutură în şcoală, adică daunătoare, ca şi cum creştinismul a omorât vreodată pe cineva. Este un atac de neimaginat asupra unui popor care 2000 de ani a rămas şi a rezistat pe teritoriul acesta românesc cu credinţa lui puternică în Dumnezeu.

Creştinismul acesta l-a motivat să pună mâna pe armă şi să iasă la război atunci când popoare cotropitoare s-au năpustit asupra lui, atunci când popoare migratoare de altă cultură au venit, s-au stabilit aici. Poporul nostru s-a păstrat român şi creştin şi datorită acestui creştinism moştenit de la Sf. Andrei şi datorită acestei Biserici creştine ortodoxe care a conservat adevărul de credinţă şi morala acesta creştină.

Dragii mei, la o zi ca aceasta, când prăznuim pe părintele nostru, pe sfântul ocrotitor al României şi al poporului român, pe Sf. Andrei, trebuie să înţelegem ca trebuie să păstrăm şi să respectăm această moştenire pe care o avem de la el. Iar el, Apostolul Andrei nu este oricare alt sfânt, ci este unul din apropiaţii lui Iisus, care a auzit cu urechile lui învăâătura aceasta pe care ne-a dat-o nouă. N-a citit-o din cărţi, n-a văzut-o la televizor, n-a auzit-o la radio, a auzit-o şi a cules-o de pe buzele Mantuitorului Iisus Hristos. Iată un argument în plus să credem şi să respectăm acestă învăţătură pe care am primit-o de la el.

Să fim dragii mei, creştini buni şi români buni. Iată bate la uşa lumii războiul acesta despre care tot am auzit, că se frământă popoarele şi nu le mai ajunge nici petrolul, nici bogăţiile de tot felul şi se ameninţă unele pe altele cu război. Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ferească de această nenorocire. S-a construit atât în lumea aceasta, am văzut muzee încărcate cu tezaure nespus de valoroase. Vine o bombă de aceasta, a unor oamnei fără înţelepciune şi plini de lăcomie care nu se mai satură şi zădărniceşte tot ce am agonisit de veacuri sau milenii. Să ne rugăm lui Dumnezeu să le dea înţelepciune conducătorilor lumii, să se mai gândească şi la El, nu doar la buzunarele lor, la ambiţiile şi la orgoliile lor şi niciodată să nu mai îndraznească cineva a purta război împotriva oamenilor ca să nu mai moară oameni. Şi problemelor de tot felul să le găsească soluţia cu înţelepciune şi cu aşezare, pentru că de aceea am făcut cu toţii şcoală şi ne-am informat, şi ne-am deprins să gândim şi să abordăm cu înţelepciune lumea acesta pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o nouă, oamenilor de astăzi să o ducem mai departe.

Să-l rugăm pe sfântul ocrotitor Apostolul Andrei să vegheze asupra neamului acestuia ca niciodată să nu-şi piardă creştinismul pe care l-a primit de la el. Niciodată să nu ajungă, aşa cum s-a întâmplat în perioada comunistă, să fie atatcat de ideologii atee, ideologii necreştine sau anticreştine care vor să-i facă foarte mult rău.

Dumezeu să ne ajute tuturor, iar Sfântul Andrei – ocrotitor şi păzitor al neamului nostru. Dumnezeu să primească rugăciunile noastre, să ne ajute tuturor, la mulţi ani!”

audio integral (sursa: doarortodox.ro):

https://i1.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

Reclame

Troparul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul


        muzica: pr. Mihai Buca si Psaltii Catedralei Patriarhale

“Pomenirea dreptului cu laude, iar tie destul iti este marturia Domnului, Inaintemergatorule, ca te-ai aratat cu adevarat si decat proorocii mai cinstit, ca si a boteza in repejuni pe Cel propovaduit te-ai invrednicit. Drept aceea, pentru adevar nevoindu-te, bucurandu-te, bine ai vestit si celor din iad pe Dumnezeu Cel ce S-a aratat in trup, pe Cel ce a ridicat pacatul lumii si ne-a daruit noua mare mila.”

Condac:

“Mărita tăiere a Înaintemergătorului, rânduială dumnezeiască a fost, ca și celor din iad să propovăduiască venirea Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut uciderea fără de lege; că nu legea lui Dumnezeu, nici viața cea vie a iubit, ci pe cea amăgitoare și vremelnică.”

muzica: Grupul Psaltic Teofilos

Tropar la Naşterea Slăvitului Prooroc Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan, 24 iunie

Proorocule şi mergătorule-nainte al venirii lui Hristos, a te lăuda după vrednicie pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim, că nerodirea celei ce te-a născut şi amuţirea părintelui tău s-a dezlegat întru mărita şi cinstita naşterea ta, şi întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduieşte.

 

Troparul şi Acatistul Bunei Vestiri (25 martie)


„Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face si Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să−i cântăm: Bucură−te cea plină de har, Domnul este cu tine!”

DoarOrtodox

DoarOrtodox

Si a zis Maria: „Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! (Luca I, 38)

Frati crestini,

Astazi praznuim aniversarea faptei celei mai mari pe care a facut-o Dumnezeu in lume, aratarea nemarginitei Sale iubiri fata de oameni prin intruparea Fiului Sau, Iisus Hristos, in pantecele Fecioarei Maria. Si aceasta sarbatoare o numim Buna Vestire, adica ziua cand Fecioara Maria a fost vestita de Sfantul Arhanghel Gavriil, ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu prin incuviintarea Fecioarei. Continuă lectura

A treia Duminică a Triodului, Duminica Înfricoşatei Judecăţi (a Lăsatului sec de carne)


Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, A cărui împărăţie nu va avea sfârşit (Simbolul Credinţei, Art. 7).

Fraţi creştini,

În tot cursul anului nu există o Evanghelie mai zguduitoare ca aceasta pe care ne-o pune în faţă Sfânta Biserică astăzi. Această Evanghelie ne zguduie sufletul, căci ne vorbeşte despre acea cumplită zi care va însemna ultimul act al istoriei omeneşti, ziua arătării Fiului Omului, ziua împlinirii împărăţiei lui Dumnezeu, aşa cum zicem şi în Simbolul Credinţei: „… A cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Imaginea aceasta a judecăţii celei din urmă au avut-o în faţa ochilor întotdeauna creştinii adevăraţi din toate veacurile.
Ei vedeau în ea sfârşitul tuturor vrăjmaşilor lui Dumnezeu şi ai lor, ei vedeau în ea pe Cel ce va răsplăti fiecăruia după faptele lui, după osteneala lui, după dragostea lui. De aceea mucenicii mergeau cu zâmbetul pe buze la chinurile cele mai îngrozitoare. Pustnicii sufereau frigul şi zăduful, foamea şi setea şi vărsau şiroaie de lacrimi cu pocăinţă din inimă. Fecioarele îşi păzeau fecioria cu preţul vieţii lor şi cu toţii privegheau rugându-se să fie gata de plecare. Aceşti creştini adevăraţi şi următori ai lui Hristos în toată clipa se vedeau în faţa judecăţii celei din urmă, acolo, în faţa înfricoşatului tribunal ceresc, în faţa miilor şi milioanelor de îngeri şi de sfinţi, şi se mai vedeau şi în mijlocul nesfârşitului număr de împricinaţi.
Aşa vom sta şi noi de faţă, aşteptând undeva sentinţa Dreptului Judecător, ori la dreapta cu drepţii, ori la stânga cu toată pleava, cu caprele. Cel dintâi lucru pe care ni-l descoperă Sfânta Evanghelie despre judecata din urmă este că va veni prin surprindere. Oamenii vor mânca şi vor bea, se vor însura şi se vor mărita, vor sădi şi vor zidi mereu case peste case, până ce deodată, ca un hoţ ce vine noaptea, va veni Domnul Hristos pe norii cerului, ca fulgerul ca să ne cheme pe toţi să răspundem de faptele noastre.
Duminicainfricosateijudecati-doaror
Domnul Hristos n-a spus ziua şi ceasul,  nici anul când va veni, dar a spus semnele care vor fi înaintea judecăţii. Aceste semne înspăimântătoare, foarte multe dintre ele, le-am văzut le vedem şi le vom vedea. Va suna cel din urmă ceas al neamului omenesc.
Sfintele Scripturi aşa ne spun, că se va distruge credinţa aproape cu totul, iar oamenii vor ajunge la cel din urmă grad de stricăciune. Anticrist-satana întrupat-va înşela pe oameni prin mincinoasele minuni ale lui şi prin persecuţiile asupra creştinilor. Popoarele se vor distruge aproape, prin războaie, ciuma şi foamea vor pustii pământul, cutremure de pământ vor înghiţi oraşe întregi. Echilibrul lumii se va rupe, vânturile se vor dezlănţui, soarele nu va mai da decât luciri sinistre şi încreţite, luna nu va mai străluci, stelele vor cădea. Fulgere şi trăsnete vor izbucni, vulcanii se vor înfuria şi vor vărsa şiroaie de flăcări, munţii de gheaţă se vor topi, apa umflând oceanele şi mările acestea vor ieşi din hotarele lor şi mugetul lor îngrozitor va inunda pământul, făcând să se ciocnească munţii şi dealurile între ele.
O ploaie de foc şi pucioasă va îneca pământul şi tot ce se găseşte pe deasupra lui va ajunge într-un minut pradă flăcărilor şi va fierbe apa în mări şi în oceane cum fierbe apa în oală la foc. Îngrozite vor ieşi fiarele şi toate vietăţile răcnind de durere şi sfâşiind văzduhul cu ţipetele lor. Astfel nu va mai rămâne decât o grămadă de cenuşă fumegând, iar pământul va fi întocmai ca un mormânt luminat de un slab opaiţ. În acest întuneric va domni o tăcere adâncă şi posomorâtă. În această tăcere se va auzi un zgomot mai înspăimântător decât trăsnetele cele mai puternice.
Acesta va fi sunetul trâmbiţei cele de pe urmă de care vorbeşte Sfânta Scriptură, atunci îngerii judecăţii vor suna în cele patru colţuri ale lumii, căci acesta va fi glasul care va ieşi din gura Fiului lui Dumnezeu şi va porunci neamului omenesc zicând: „SCULAŢI-VĂ, MORŢILOR, IEŞIŢI LA ÎNVIERE!” La acest glas vor tresări toţi morţii din morminte şi din adâncurile mării, osemintele vechi se vor mişca, membrele risipite se vor apropia, ţărâna cea rece se va însufleţi şi toţi morţii vor scutura de pe fruntea lor ţărâna mormântului ca să se supună glasului Celui Atotputernic. Continuă lectura