22.638.755 de vieţi au fost curmate în ţara noastră, prin avort, din anul 1958 până în 2014. Vino la marșul pentru viață!


mars-pentru-viataAlătură-te şi tu Bisericii Ortodoxe Române şi Asociației Studenți pentru viațăîn lupta purtată împotriva avortului şi participă la Marşul pentru viaţă. Evenimentul, aflat sub tema Ajută mama şi copilul. Ei depind de tine, se va desfăşura pe străzile Capitalei, în data de 25 martie.

Potrivit învăţăturii Bisericii, avortul este o crimă comisă împotriva unei fiinţe (persoane) nevinovate care nu se poate apăra. Biserica Ortodoxă Română luptă împotriva acestui flagel al societății contemporane și îndeamnă să prețuim viața ca dar al lui Dumnezeu.

marsul-pentru-viata-25-martie-2017Suntem creștini, dar nu viețuim creștinește întru totul, spune Patriarhul Daniel care trage un semnal de alarmă faţă de acest fenomen.

Preafericirea Sa atenţionează cu regret că există și familii care pot naște copii, dar nu o fac, ci îi avortează, îi ucid înainte de a se naște, ceea ce este un păcat deosebit de grav.

Patriarhul nostru evidenţiază faptul că Biserica îndeamnă ca familiile cu mulţi copii să fie ajutate de cei care nu au şi care, fie pot adopta un copil părăsit de părinți, fie pot ajuta material și spiritual o familie cu numeroși prunci. Astfel cei care au copii pot simţi că Dumnezeu îi iubește și că pot deveni o binecuvântare pentru Biserică și societate.

Crima mascată prin avort este condamnată şi de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române. Ierarhii noştri îndeamnă tinerii căsătoriţi să trăiască potrivit valorilor creştine, să preţuiască viaţa şi să îşi educe pruncii potrivit perceptelor evanghelice.

Să ne bucurăm totdeauna că zămislirea pruncilor este un dar dumnezeiesc, o binecuvântare pentru familie și pentru popor, să îi sfătuim și să îi sprijinim pe tinerii căsătoriți să fie roditori de copii, să-i crească și să îi educe, transmite Sinodul Bisericii noastre.

Există anumite excepţii cu privire la avort prezentate în poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române pe această temă.

Anunțuri

Cât de nedemni pot fi unii aşa-zişi jurnalişti! Răspuns la un articol calomnios publicat pe unul din blogurile publicaţiei „Adevărul“


Pe unul din blogurile publicaţiei Ade­vă­rul au fost pos­ta­te o­piniile personale ale doamnei Ramona Ursu la a­dresa Patriarhului României, exprimate într-un limbaj incalificabil, calomnios şi nedemn pentru un jurnalist. Stilul în care sunt exprimate opiniile personale de către jurnalistul cotidianului Adevărul  tră­dează micimea sufletească şi patima specifică presei din primul deceniu al regimului comunist în România, atunci când Biserica şi slujitorii ei erau blamaţi la comandă pentru că nu se în­cadrau în ideologia ateistă impusă de autorităţile vremii.jurnalista  Ursu Ramona

Atacul grobian al jurnalistului de la Adevărul  nu mai miră pe nimeni de vreme ce, în urmă cu câţiva ani, acesta încerca obsesiv să convingă mai mulţi colegi de breaslă de a prelua teme de atac la adresa Bisericii Ortodoxe Române şi a slujitorilor ei de pe un blog la realizarea căruia s-ar fi implicat personal.

Pe lângă atacul josnic la a­dresa Patriarhului României, jurnalistul cotidianului Ade­vă­rul  îşi permite să dezinformeze iresponsabil opinia publică asupra ajutorului acordat de Biserică sinistraţilor din ju­deţul Teleorman. Aşa cum au relatat mai multe instituţii media centrale şi locale, imediat după revărsarea apelor din zilele Sfintelor Paşti, Episcopia Alexandriei şi Teleormanului, din fonduri proprii şi cu ajutorul financiar în valoare de 25.000 lei oferit de Ar­hi­e­pis­copia Bucureştilor,  a ajutat cu alimente neperisabile şi apă cele aproape 500 de familii si­nistrate din judeţul Teleorman. În următoarele zile, celelalte eparhii din ţară şi străinătate ale Patriarhiei Române au urmat exemplul Arhiepiscopiei Bucureştilor şi au virat sume de bani din fondurile proprii în contul Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului pentru ca această eparhie să continue să ajute familiile sinistrate din cele 19 localităţi inundate din judeţul Teleorman, inclusiv la refacerea caselor şi anexelor gospodăreşti afectate de viituri.

Cât priveşte colecta ho­tă­râtă de Sfântul Sinod pentru creştinii din Siria greu în­cercaţi din cauza tensiunilor sociale din ultimii ani, aceasta reprezintă un gest firesc de compasiune şi solidaritate al clerului şi credincioşilor or­to­docşi români faţă de suferinţa semenilor lor din această ţară a Orientului Mijlociu, aşa cum au procedat şi alte Biserici.

În concluzie, opiniile perso­nale ale jurnalistului cotidianului Adevărul  şi încercările sale de dezinformare denotă lipsă de demnitate personală şi deontologie jurnalistică, invidie şi ură faţă de Biserică şi slujitorii ei, specifice unei epoci pe care o consideram de mult apusă.(Biroul de presă al Patriarhiei Române)

deco9

Părintele Cleopa, „cetăţean al raiului“


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

† Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Au trecut 10 ani de când părintele Cleopa Ilie s-a mutat la Domnul.

De un deceniu, părintele Cleopa nu-i mai întâmpină şi nu-i mai sfătuieşte cu vorba sa inconfundabilă pe pelerinii care bat drumul Sihăstriei. Cu toate acestea, drumul Sihăstriei nu a rămas nestrăbătut, iar chilia de pe deal a părintelui nu a devenit pustie.

Trupul părintelui Cleopa s-a mutat de pe băncuţa din cerdacul chiliei în cimitirul mănăstirii, dar duhul lui de rugăciune uneşte pământul cu cerul şi adună laolaltă pe toţi cei care l-au cunoscut şi l-au iubit. Chilia sa a devenit un muzeu pentru pelerini, dar şi o icoană a unui loc de rugăciune.

Părintele Cleopa a fost un mare dar de la Dumnezeu pentru Biserica noastră, în vremuri de mare încercare. Nu trebuie să uităm că, cea mai mare parte din viaţa sa, părintele a trăit-o în comunism, iar opera sa misionară a desfăşurat-o în acei ani atât de grei, dovedindu-se un model de lucrare misionară şi, în acelaşi timp un izvor de speranţă. Apoi, să ne amintim şi de anii ce au urmat căderii comunismului, când Biserica noastră a fost asaltată de tot felul de misionari sectari, care căutau să semene îndoiala, să dezbine şi să alunge Ortodoxia din sufletele credincioşilor. Părintele Cleopa a fost deodată un rugător, un misionar al adevărului şi unităţii, arătându-se un luptător împotriva sectarismului, atât al celui din interiorul, cât şi al celui din exteriorul Bisericii. Să ne amintim că, după cel de-al Doilea Război Mondial, la chemarea patriarhului Iustinian, părintele Cleopa a pus rânduială în unele mănăstiri cu duh sectar, aşa cum ne amintim că, după 1990, părintele a apărat Sfânta Tradiţie, arătându-le celor rătăciţi de la adevărul Ortodoxiei că îndepărtarea de Sfinţii Părinţi şi de Tradiţia Bisericii înseamnă şi îndepărtarea de adevărata cunoaştere a lui Hristos.

Părintele Cleopa a arătat lumina Sfintei Tradiţii ca un înţelept, pentru că el nu avea o înţelegere crispată sau împietrită despre Tradiţie, ci avea o înţelegere vie a ei, ca prezenţă a Duhului Sfânt în ea, ca prezenţă a harului care, deodată cu fidelitatea faţă de ceea ce a fost în trecut, descoperă căi mântuitoare pentru fiecare om şi pentru fiecare veac, aducând lumina textului sfânt în contextul social-cultural nou.

Misionar statornic în chilie, părintele Cleopa a arătat într-un fel minunat cum cineva poate să aducă lumea la Dumnezeu, să schimbe vieţi, să vindece răni, să hrănească suflete, nu cutreierând lumea, nu bătând din uşă în uşă, ci deschizând cu dragoste uşa chiliei sale şi ajutând pe fiecare păcătos să-şi deschidă propriul suflet pentru a se întâlni cu iubirea lui Dumnezeu pentru toţi oamenii.

Dacă am încerca să numim câteva din trăsăturile esenţiale ale personalităţii părintelui Cleopa ar trebui să recunoaştem că a avut atâtea daruri şi virtuţi, încât toate, înmănuncheate, alcătuiesc ceea ce noi numim sfinţenie. Părintele a fost, fără îndoială, un om sfânt, iar această sfinţenie a venit din prezenţa Duhului Sfânt în persoana sa. Deşi nu a făcut studii în mod formal, ci s-a format ca un autodidact, el a avut o maturitate de gândire teologică şi o maturitate de discernământ spiritual cum rar se întâlnesc. Părintele Cleopa ştia să evite extremele şi, în acelaşi timp, să dea speranţă. De asemenea, părintele Cleopa ştia să comunice într-un mod simplu, pe înţelesul tuturor, adevărurile profunde ale teologiei şi spiritualităţii ortodoxe. El se definea, cu smerenie, ca fiind un teolog popular şi adesea spunea: „Eu predic teologia pentru babe, pentru moşi, pentru oameni de la ţară“. Cu toate acestea, se ştie prea bine ce mare dar este capacitatea de a comunica adevăruri adânci, realităţi duhovniceşti de mare fineţe ori prospeţimea sfinţeniei, pe înţelesul oamenilor simpli.

Astăzi, Biserica noastră are nevoie de teologi, preoţi, ierarhi şi duhovnici care să poată transmite prospeţimea Evangheliei şi să fie siguri în învăţătura lor de credinţă, adică hrănită din izvoarele Tradiţiei, nu însinguraţi în originalitatea ideilor proprii, străine de duhul Bisericii.

În urmă cu 10 ani părintele Cleopa se adăuga celorlalţi părinţi cuvioşi din cimitirul Mănăstirii Sihăstria, însă nu pentru o veşnică despărţire de cei care i-au fost ucenici, de cei pe care i-a spovedit, ci pentru a fi mereu prezent şi veşnic pomenit în Biserica pe care a slujit-o şi a iubit-o.

Biserica, dintotdeauna, a păstrat vie în memoria ei pe sfinţii săi. Şi numele părintelui Cleopa a rămas în memoria credincioşilor ca cel mai cunoscut duhovnic din România. Chipul său, vocea sa, cuvintele sale, cărţile sale sunt în continuare căutate de oamenii doritori de viaţă întru Duhul. Iar prin filmele, înregistrările audio sau scrierile sale, difuzate la TRINITAS TV, la Radio TRINITAS ori publicate în Ziarul Lumina, dar şi de alte canale media, părintele Cleopa continuă să facă misiune în Biserica noastră, să lumineze viaţa şi să mângâie sufletele credincioşilor.

Binecunoscuta sa vorbă – „Mânca-v-ar Raiul“ – ne aduce aminte tuturor că trebuie să ne ostenim să simţim prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră şi să-L preamărim, lucrând potrivit voii Sale, pentru mântuirea noastră şi pentru slava Preasfintei Treimi.

Rugăm pe Hristos-Domnul să-i dăruiască pururea părintelui Cleopa bucuria de „cetăţean al Raiului“, pacea şi lumina împărăţiei cerurilor!