Cu faptele dreptei credinţe strălucind toată Biserica ai luminat, însoţindu-te cu smerenia cea dătătoare de înălţare, tu, cinstea cea mărită a celor două sfinte locaşuri, podoaba şi înfrumuseţarea patriarhilor, Mărite Ierarhe Nifon. Iar acum umple de dumnezeieşti daruri pe cei ce cu credinţă te măresc pe tine.
Acatistul Sf. Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului
Condacul 1
Pe vrednicul păstor, Sfântul Nifon al Constantinopolului, ierarhul cel minunat la Bisericii lui Hristos, cel ce, ca un luceafăr prealuminos a strălucit cu înţelepciunea şi cu smerenia pe toate laturile Ortodoxiei, să-l lăudăm după cuviinţă, ca pe un mărgăritar de mult preţ al Bisericii neamului românesc, zicându-i cu evlavie din adâncul inimii: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Icosul 1
Din tinereţile tale, harul Duhului Sfânt te-a călăuzit să-ţi înfrumuseţezi viaţa şi lucrarea rugăciunii după poruncile Evangheliei lui Hristos. Drept aceea, cu multă dragoste şi râvnă, luând crucea pe umeri, ai urmat Stăpânului Mântuitor, pentru care faptă te lăudăm, zicând:
Bucură-te, alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, floare duhovnicească a ţinutului Dalmaţiei;
Bucură-te, mângâierea evlavioşilor tăi părinţi;
Bucură-te, purtătorul numelui Sfântului Nicolae, ocrotitorul tău;
Bucură-te, cel ce ai crescut în dreapta credinţă;
Bucură-te, că din pruncie sufletul tău s-a făcut sălaş al Duhului;
Bucură-te, mlădiţă bună altoită în Hristos;
Bucură-te, că din tinereţe ai iubit frumuseţile Ortodoxiei;
Bucură-te, că, luând Crucea, ai urmat lui Hristos;
Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu a cuprins inima ta;
Bucură-te, minte luminată şi înţelepţită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, următor al predaniilor Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor! Continuă lectura →
muzica: Grupul Psaltic al Seminarului Teologic din Galaţi
Tropar, glasul al 8‑lea:
Dumnezeiască odraslă a cretanilor, păstor al cetăţii celei împărăteşti şi povăţuitor sfinţit al creştinilor de la Dunăre, comoara cea de mult preţ a Harkovului, Atanasie înţelepte, primit‑ai har bogat de Sus, cu nume nemuritor fiind. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
În luna mai, în ziua a doua, pomenirea Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului.
Sfântul Ierarh Atanasie, căruia Dumnezeu i‑a îngăduit să poarte crucea nenumăratelor încercări şi să mărturisească dreapta‑credinţă într‑o perioadă de mari tulburări pentru creştinătatea răsăriteană, a văzut lumina zilei către sfârşitul veacului al XVI‑lea, în insula Creta, din părinţi bine‑credincioşi. La Botez, pruncul a primit numele Alexie şi se străduia să devină un împlinitor al Evangheliei demn de Biserica întemeiată pe insulă de Sfântul Apostol Tit. De mic nu râvnea decât la viaţa duhovnicească, plăcându‑i mult să citească vieţile sfinţilor şi aprinzându‑se de dorul de a urma nevoinţelor acelora.
După moartea tatălui său, renunţă la lume şi ia îngerescul chip al călugăriei, primind numele Atanasie. S‑a îndreptat apoi către Muntele Athos unde a vieţuit la una din marile mănăstiri având ascultare la trapeza obştii. După un pelerinaj făcut în Ţara Sfântă, curând devine cunoscut prin darul oratoriei şi alesele sale cunoştinţe teologice.
O veche scriere grecească ne încredinţează că, pe la anul 1626, se afla în Valahia, ca dascăl, unde traduce Psaltirea în limba greacă populară.
Patriarhul ecumenic Chiril Lucaris îl cheamă pe Atanasie la Constantinopol, să sprijine credinţa ortodoxă atacată de necredincioşi şi de eretici. În anul 1631 este ales mitropolit al Tesalonicului, pe scaunul pe care cu trei veacuri mai înainte şezuse Sfântul Grigorie Palama. Din această vestită cetate a Macedoniei va trimite mitropolitul Atanasie mai multe scrisori ţarului Rusiei, pentru a ajuta mitropolia sa, care era asuprită de turci.
Când bătrânul patriarh Chiril Lucaris este trimis în exil, în anul 1634, pe Tronul ecumenic, prin voinţa soborului arhiereilor, este aşezat vremelnic mitropolitul Atanasie al Tesalonicului.
Curând, necredincioşii l‑au silit să ia calea pribegiei pentru a aduna milostenie, cu care să plătească datoriile mitropoliei. Şi‑a găsit odihnă şi sprijin în Moldova, fiind primit de evlaviosul voievod Vasile Lupu, care l‑a aşezat în Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae din Galaţi. De aici a mai plecat o dată la Constantinopol, fiind reales în vara anului 1652 patriarh ecumenic. N‑a păstorit însă decât două săptămâni, după care a fost nevoit să demisioneze datorită presiunii turcilor, întorcându‑se la Galaţi.
Mult s‑au bucurat slujitorii şi creştinii din oraşul de la Dunăre pentru blânda şi înţeleapta păstorire a patriahului pribeag, care s‑a arătat ferm şi statornic în dreapta‑credinţă, în purtarea crucii şi în evlavia sa neşovăielnică.
Sfântul chiar şi‑a arătat dorinţa de a‑şi sfârşi călătoria vieţii pământeşti la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi, pe care o şi numea „mănăstirea mea“, dar voia Domnului a fost alta. Şi‑a continuat călătoria pentru ajutorarea creştinilor din alte părţi ale Bisericii Ortodoxe căzute sub ocupanţi păgâni şi a ajuns, bătrân şi bolnav, în Rusia, unde a primit însemnate daruri de la ţar şi de la patriarhul Nikon. La întoarcere a rămas „pe cale“, într‑o cetate ortodoxă ucraineană de la Lubnî unde s‑a aşezat la Mănăstirea Schimbarea la Faţă din Mgarsk. Cunoscându‑şi mai dinainte vremea sfârşitului său, Sfântul Atanasie a alcătuit un testament prin care a împărţit darurile primite de la ţar, îndreptându‑le către mai multe mănăstiri şi biserici din Moldova, din Sfântul Munte Athos şi la Mănăstirea Sinai. Daruri bogate a rânduit a se duce şi la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi.
Ştiind că Dumnezeu îl va chema din această viaţă, s‑a rugat pentru toţi păstoriţii săi, pentru cei ce i‑au făcut bine şi pentru cei care l‑au prigonit ori nedreptăţit în zbuciumata sa viaţă, şi‑a cerut iertare de la toţi şi pe toţi i‑a iertat din inimă. Împăcat în cugetul său şi încrezător în marea milostivire a lui Dumnezeu, cu rugăciunea pe buze şi în inimă, şi‑a încredinţat sufletul său bine‑credincios Mântuitorului Hristos, la 5 aprilie, anul Domnului 1654, în ziua a treia a Sfintelor Paşti. A adormit întru Domnul în genunchi, cu Sfânta Evanghelie în mâini, rostind cu glas stins: „Doamne, primeşte sufletul meu.“
Înveşmântat cu toate odăjdiile patriarhiceşti, cu cârja arhierească în mână şi aşezat pe tron, a fost pogorât astfel într‑un mormânt săpat în biserica mănăstirii.
Prin rânduiala lui Dumnezeu, trupul ostenit de privegheri al slăvitului patriarh Atanasie s‑a proslăvit prin neputrezire. Lucrul acesta s‑a aflat după opt ani de la mutarea sa în veşnicele locaşuri, prin descoperire dumnezeiască. Venind în Mănăstirea din Lubnî, mitropolitul Paisie al Gazei a avut o vedenie: Sfântul Atanasie i s‑a arătat şi i‑a descoperit unde se afla trupul său, cerându‑i să‑l scoată din locul de odihnă. Mormântul a fost deschis şi, o, minune: trupul Sfântului Atanasie se afla întreg şi neputrezit, aşa cum fusese îngropat cu opt ani în urmă, răspândind miros înmiresmat. Sfintele moaşte au fost aşezate cu mare cinste şi evlavie în partea dreaptă a bisericii, în ziua de 1 februarie 1662, iar pomenirea sa între sfinţi s‑a hotărât a se face în fiecare an, la 2 mai.
De două ori, cinstitele moaşte au rămas neatinse de focul care a cuprins biserica, sfântul, prin minuni, ajutând pe vieţuitorii mănăstirii să nu fie vătămaţi.
La începutul veacului al XX‑lea, moaştele sfântului au fost duse la Harkov, iar din anul 1943 se află la închinare în Catedrala Buna Vestire din acest oraş.
În toamna anului 2004, când se împlineau 350 de ani de la slăvita mutare la ceruri a Sfântului Atanasie, prin osârdia Preasfinţitului Casian, Episcopul Dunării de Jos, a fost adusă de la Harkov la Galaţi o părticică din moaştele Sfântului Atanasie, aşezate într‑o icoană a patriarhului Constantinopolului. Doi ani mai târziu, ierarhul gălăţean a adus în oraşul de la Dunăre şi un veşmânt în care au fost îmbrăcate moaştele Sfântului Atanasie, spre bucuria şi întărirea evlavioşilor clerici şi creştini de la Dunărea de Jos.
Multe boli şi neputinţe a tămăduit sfântul prin moaştele sale şi ajută şi astăzi celor ce i se roagă cu credincioşie.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte‑ne pe noi!
