Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin. Viața, troparul și acatistul (14 aprilie)


Troparul Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului, glasul al 4-lea:

Stea mult-luminoasă, răsărită în ținutul Gledinului, ai strălucit ca un semn dumnezeiesc în pământul Moldovei, luminând inimile credincioșilor. Stâlp neclintit al rugăciunii curate, podoabă aleasă a ierarhilor români și ctitor al Schitului Pocrov din lavra Neamțului, Sfinte Ierarhe Pahomie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.


sfantul_ierarh_pahomie_de_la_gledin_episcopul_romanului_2.jpgSfântul Pahomie s-a născut în satul Gledin din ținutul Bistriței Năsăudului, în jurul anului 1660, primind la botez numele Petru.

Părinții săi, preotul Eftimie și prezbitera Ana s-au îngrijit să-i dea o educație aleasă. Pomelnicul schitului Pocrov arată că „încă din tinerețile lui, era iubitor de Hristos, doritor de viață pustnicească, având o fierbinte dragoste către Dumnezeu. Drept aceea, ascultând de porunca cea sfântă a Mântuirotului, cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să urmeze Mie, a lăsat casă, părinți, frați, rude și prieteni, și l-a urmat pe Hristos în viața smerită călugărească, intrând ca frate la Mănăstirea Neamț”.A fost hirotonit preot și ales mare eclesiarh, iar în anul 1702 obștea mănăstirii Neamț l-a ales drept îndrumător. Ca egumen la Neamț, nu a stat decât până în primăvara anului 1704. Între 1704-1706 a fost într-un pelerinaj laLavra Pecerska, prilej cu care s-a întâlnit cu Sfântul Dimitrie Mitropolitul Rostovului. Întors în Moldova și retras în loc de liniște în apropierea mănăstirii Neamț după ce a refuzat să-și reia egumenia, la 18 decembrie 1706 a fost ales episcop al Romanului. A fost hirotonit arhiereu în 18 ianuarie 1707 și a păstorit până la 10 aprilie 1714, când s-a retras din scaun. În 1717 a plecat din nou la Kiev, petrecând în rugăciune și osteneli cărturărești până la sfârșitul vieții. A murit la Lavra Pecerska în anul 1724. Canonizarea Sf. Pahomie a fost aprobată de Sfântul Sinod al BOR în ședința din 14 – 15 noiembrie 2006, când a fost stabilită ca dată de sărbătorire a lui ziua de 14 aprilie. În ziua de 14 aprilie 2007, Duminica a II-a după Paști, în biserica parohială „Sfânta Treime” din localitatea Gledin, comuna Monor, județul Bistrița – Năsăud, a avut loc proclamarea canonizării.

Personalitatea culturală și duhovnicească a sfântului Pahomie are trăsături bine conturate. Format la mănăstirea Neamţ, familiar cu mediul cultural – duhovnicesc din Rusia, bun cunoscător al realităţilor din ţările române, episcopul Pahomie al Romanului a fost un mare iubitor de carte, în folosul obştesc. A legat cu blesteme grele pe toţi aceia care vor îndrăzni să înstrăineze cărţile pe care le dăruise mănăstirii Neamţ şi schitului Pocrov, ctitoria sa. A fost preocupat să formeze ucenici care să-i continue activitatea şi a influenţat prin concepţia şi lucrarea sa şi alte centre de cultură din Moldova. Activitatea lui Pahomie a fost cunoscută şi în Transilvania, mai ales în ţinutul natal.

Sfântului Pahomie i-a plăcut să scrie şi să citească şi a căutat să cultive această dragoste şi în sufletul ucenicilor săi. Mărturie despre aceasta dau cărţile primite sau cumpărate de el, faţă de care a arătat o grijă deosebită.

sfantul-pahomie-de-la-gledinA fost preocupat în primul rând să înzestreze ctitoria sa de la Pocrov, dar şi alte biserici, cu toate cărţile necesare cultului, într-o vreme în care raritatea şi scumpetea lor le făceau bunuri de nepreţuit.

L-au interesat cărţile de folos sufletesc pe care le-a citit cu atenţie, recomandându-le şi altora. Pe Cheia înţelesului, apărută în 1678 la Bucureşti, cumpărată la 25 martie 1713 şi dăruită anul următor schitului Pocrov, Pahomie îndeamnă „să hie la cetit părinţilor (ce) ce s-or afla trăitori(i) acolo de folos sufletelor” şi pentru a le uşura munca şi a le spori atenţia a alcătuit un cuprins al lucrării. A adunat în ostenelile sale o bogată bibliotecă pe care a dăruit-o mănăstirii Neamţ şi schitului Pocrov. O listă pe care a făcut-o în perioada episcopatului la Roman „Izvod de cărţi câte am să se ştie (7219 – 1711) martie” cuprinde 52 de titluri. La acestea se adaugă şi lucrările cumpărate după această dată. „Izvod de zestre Pocrovul (1711 – 1802)” aminteşte de 42 de cărţi. Continuă lectura

Reclame

„Colo sus în vremea ceea / În frumoasa Galileia” și alte COLINDE cântate de părinții de la Mănăstirea SIHĂSTRIA Neamţului


„Colo sus în vremea ceea / În frumoasa Galileia”

Colo sus în vremea ceea
În frumoasa Galileia,

O Fecioară vieţuia
Ce Maria se numea,

Nazaret era oraşul
Unde ea-şi avea locaşul,

Într-o zi Maria sta
Singură şi se ruga,

Dar de-odată ce văzuse
Casa toată se umpluse,

De-o lumină lucitoare
Ca lumina cea de soare,

Îngerul Gavriil intrasă
La Sfânta Fecioară-n casă,

Şi din zbor cum se oprise
„Bucură-te!” îi grăise,

Ea văzând s-a nspăimântat
Întru sine s-a întrebat,

Doamne, ce să fie oare?
Aste vorbe de onoare,

Îngerul i-a zis: Marie,
N-avea teamă, pace ţie!

Sunt al Domnului trimis,
“Nu te-nspăimânta”, i-a zis,

Nu te-nspăimânta, Maria,
Că vei naşte pe Mesia,

Fiu al Domnului va fi
Şi Iisus se va numi,

Maria când a auzit
Cu smerenie a grăit:

Dacă aşa vrea Cel de sus
Fie mie cum mi-ai spus!


deco9

Povestea lui Moş Crăciun

A venit la noi la poarta,
Un batran frumos la chip,
Si-a-ntrebat daca se poate
Ca sa fie gazduit.

Casa noastra e deschisa,
O, batran strain si bun!
Vino, stai cu noi la masa,
Ca esti obosit de drum!

Dupa ce statu la masa,
Se-nchina evlavios
Si-ncepu sa povesteasca
De nasterea lui Hristos.

Noi, de altfel, ne uitaram
Privind catre el uimiti
Si cuvintele-ascultaram
Langa-ai nostri dragi parinti.

Ne spunea c-a fost odata
Demult, tare de demult,
Un batran, Craciun anume,
Rau la inima si crud

Si-ntr-o noapte la’lui poarta,
Cineva batand usor,
Ceru ca sa-i gazduiasca
Pana dimineata-n zori.

Cu cuvinte de ocara
Catre poarta alergand,
Vazu-o tanara Fecioara
Si-un batran cu chipul bland.

Si voind el sa-i vorbeasca
Batranu-l ruga zicand
Ca i s-a-mplinit sa nasca
Fecioarei, pe Pruncul Sfant

Intr-un grajd de oi si vite
Pe-amandoi ii alunga
Sa stea pana-n zorii zilei
Cu toiag i-ameninta

Si-acolo nascu Fecioara
Pe Fiul lui Dumnezeu
Langa oile si boii
Batranului celui rau

In iesle, pe fanul rece
Iisus Pruncul privea
Cum boii veneau la Dansul
Si sufland Il incalzeau

Iar Maria, Maica Sfanta
Sta mirandu-se privind
Cum boii recunostinta
Aratau spre-al lor Stapan

Dar de-odata se vazura
Ingeri ce din cer veneau
Catre-acea umila sura,
La Prunc si-L preamareau

Si o stea frumos deasupra,
Stralucit s-a aratat,
Iar trei magi intrand’nauntru,
Pruncului s-au inchinat.

Aur, smirna si tamaie
Magii cu ei au adus
Si cu drag le asezara
Langa ieslea lui Iisus

Si pastori de oi sosira,
De prin vai si de prin munti
Lui Iisus sa i se-nchine
De ingeri fiind vestiti

Acea stea vazand batranul
Craciun cel rau si zgarcit,
A-nteles cine-s strainii
Ce la grajd i-a gazduit.

Si cu lacrimi de durere,
Catre iesle alergand
Iertare-ncepu a cere
De la Blandul sau Stapan

Si inca spunand acestea
Batranul ce povestea
Lacrimile-i udau fata
Si graiul ii tremura.

Voind noi sa ne mai spuna
De-acolo ce s-a-ntamplat
El ne-a zis c-o sa mai vina
Si in urmatorii ani.

Si mergand el catre poarta
Ii urmaram toti tacand,
Iar el arata cu mana
Catre sat asa graind:

Eu la toti in asta seara
Cu colindatori am fost
Si le-am spus minune mare
A nasterii lui Hristos

Se repeta ultima strofa

deco9

Somnul lui Iisus

Domneşte pacea pe pământ

Dormi, dormi, dormi Copile sfânt
Mii de heruvimi şi de serafimi
Te slăvesc în cor Copil mântuitor.

Îngeri coboară lin din cer

Dormi, dormi, dormi Copile sfânt
Mii de heruvimi şi de serafimi
Te slăvesc în cor Copil mântuitor.

Păstorii vin în cor cântând

Dormi, dormi, dormi Copile sfânt.
Mii de heruvimi şi de serafimi
Te slăvesc în cor Copil mântuitor.

Şi ruga lor se-nalţă lin

Dormi, dormi, dormi Copil divin.
Mii de heruvimi şi de serafimi
Te slăvesc în cor copil mântuitor.

Şi Maica Sfântă i-a primit

Dormi, dormi, dormi Copil iubit.
Mii de heruvimi si de serafimi
Te slăvesc în cor Copil mântuitor.

Precum a fost proorocit.

Dormi, dormi, dormi Copile sfânt.
Mii de heruvimi si de serafimi
Te slăvesc în cor Copil mântuitor.

Tu Te-ai născut pentru noi

Dormi, dormi, dormi Copile sfânt.
Mii de heruvimi şi de serafimi
Te slăvesc în cor Copil mântuitor.

Îţi mulţumim Iisus iubit

Dormi, dormi, dormi Copile sfânt.
Mii de heruvimi si de serafimi
Te slăvesc în cor Copil mântuitor.

 


Mai vedeți și alte colinde,

  1. Colinde bizantine, colinde strămoșești, colinde românești frumoase
  2. https://doarortodox.ro/alte-cantari-audio/colinde-bizantine/

deco9

Troparul Sf. Cuvios Chiriac de la Tazlău. Viaţa. Canonul, acatistul sfântului.


De dragostea lui Hristos fiind inflacarat, viata sihastreasca ai petrecut in pestera din Magura Tazlaului, pe Dumnezeu slavind si pe diavoli biruind. Pentru acesta cu credinta te laudam pe tine Cuvioase Chiriac, Parintele nostru!
Troparul, gl1

Condacul glasul 1:

Despartindu-te din tinerete de lume, ai plecat cu binecuvantare din casa parinteasca si ai intrat sa slujesti in Casa Domnului la Manastirea Tazlau, unde te ai facut calugar iscusit si mai apoi pustniciei te-ai dat, facandu-te vas ales al Duhului. De aceea, intr-un glas iti strigam: Bucura-te, Sfinte Cuvioase Parinte Chiriac, podoaba Moldovei si lauda sihastrilor!

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

sf-cuvios-chiriac-tazlauCel mai cunoscut pustnic nevoitor in preajma Manastirii Tazlau, unul dintre marii sfinti ai neamului nostru romanesc care a ramas in constiinta poporului, este Sfantul Cuvios Chiriac, ostenitor in pestera din muntele Magura. Printr-o viata aleasa, inchinata in intregime lui Dumnezeu, petrecuta in nevointa si neincetata rugaciune, Cuviosul Chiriac s-a aratat un vas ales al Duhului Sfant, numarandu-se in randurile marilor nevoitori ai secolului al XVII-lea din Moldova.

S-a nascut la inceputul secolului al XVII-lea intr-o familie de credinciosi din satul Mesteacan. De mic copil, fiind luat de catre parinti la sfintele slujbe de la Manastirea Tazlau, a simtit ca sufletul i se „intraripeaza cu dumnezeiescul dor”, drept pentru care, luand binecuvantare parinteasca, a intrat din frageda tinerete in obstea Manastirii Tazlau. A deprins viata monahiceasca in manastire, apoi a primit ingerescul chip al calugariei. Aici el da dovada de multa dragoste si ravna duhovniceasca, devenind un ales lucrator al smereniei intru ascultare, al rugaciunii neincetate si al postirii indelungate. Dupa putina vreme a fost hirotoni, fara voia lui, diacon si preot, devenind in scurta vreme un iscusit povatuitor de suflete. Dorul pentru o nevointa mai aspra il face sa se retraga in pustnicie intr-o pestera pe un munte din apropierea manastirii, numit Magura Tazlaului, unde se osteneste in privegheri de toata noaptea, rabdand si biruind frigul cumplit si ispitele diavolesti. Dobandind darul rugaciunii curate, al vindecarii bolilor si al izgonirii demonilor, el devine foarte cautat de catre multimile de calugari si credinciosi, dornici sa se impartaseasca din sfintenia vietii sale. In acea perioada de intensa propaganda calvina venita din Transilvania, el se constituie intr-un adevarat aparator si marturisitor al dreptei credinte, pastrand aprinsa flacara Ortodoxiei in tot tinutul Neamtului. Continuă lectura

Părintele Arhimandrit Justin Pârvu a trecut la Domnul


Parintele-Justin-in-Ianuarie-2007fotopretuvoda.roDuminica, 16 iunie 2013 la ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămîni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, Părintele Justin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atît i-a iubit şi după care atît a jinduit.

Părintele Justin Pârvu s-a născut în satul Petru Vodă la 10 Februarie 1919, s-a închinoviat la Mănăstirea Durău în anul 1936, a participat ca preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial, apoi a fost întemniţat pentru legionarism între anii 1948-1964, iar între anii 1966-1975 a fost reprimit în monahism ca vieţuitor al Mănăstirii Secu (jud. Neamţ), iar între 1975-1991 ca vieţuitor al Mănăstirii Bistriţa (jud. Neamţ). În toamna anului 1991 a pus piatra de temelie a Mănăstirii Petru Vodă (de călugări), iar din anul 1999 a început construirea Mănăstirii Paltin (de maici).

http://apologeticum.files.wordpress.com/2013/06/parintele-justin-a-trecut-la-domnul-1.jpg?w=420&h=279

SONY DSC

http://apologeticum.files.wordpress.com/2013/06/parintele-justin-a-trecut-la-domnul-2.jpg?w=1200&h=

Cuvioase Părinte Justin, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi
și neamul românesc!

Update 3: Înalt Prea Sfinţitul Teofan al Moldovei a venit la Mănăstirea Petru Vodă la prima oră a dimineţii, astăzi, Luni, 17 Iunie, şi a făcut un scurt parastas pentru Părintele Justin, de curînd mutat din lumea aceasta la cea veşnică.

După parastas, împreună cu obştea mănăstirii s-a hotărît ca înmormîntarea părintelui stareţ să aibă loc Joi, 20 Iunie, în incinta Mănăstirii Petru Vodă. Pentru aceasta, s-a hotărît ca Sfînta Liturghie să înceapă la ora 9 dimineaţa (ora Bucureştiului), iar Slujba Înmormîntării la ora 12, în continuarea Sfintei Liturghii.

Fiii duhovniceşti ai Părintelui Justin sînt chemaţi să vină să se închine începînd de astăzi, pentru a evita, pe cît va fi cu putinţă, aglomeraţia mulţimii de oameni la care ne aşteptăm pentru ziua de Joi, 20 Iunie. Vă mulţumim pentru înţelegere.

Update 2: La ore târzii în noapte, când Sf. Liturghie se sfârșise la Petru Vodă, IPS Teofan a venit să citească rugăciunile de dezlegare și s-a oficiat și un parastas. IPS a întărit obștea cu nădejdea că Părintele Justin s-a dus acolo unde era deja, în Împărăția lui Dumnezeu ce-o pregustase încă din această viață. S-a stabilit că înmormantarea va avea loc joi, 20 iunie 2013, Sfânta și dumnezeiasca Liturghie începând cu orele 09.

Update1: Trupul mult pătimitor al bunului nostru Părinte Justin a fost adus la mănăstirea de călugări, prima sa ctitorie, fiind condus pe parcursul celor 3 km de părinții și maicile celor două mănăstiri, cât și de credincioșii ce au început să sosească la Petru Vodă. Să ne rugăm cu toții pentru sufletul iubitului nostru Părinte, să priveghem în această noapte după puterea fiecăruia. Într-adevăr avem un mare sfânt în România cea cerească!

Prin aceeași boală (cancer) au trecut la cele veșnice Sfântul Nectarie din Eghina, vindecătorul de cancer, și Cuviosul Paisie Aghioritul.

De la sfîrşitul lunii Martie a.c. cancerul de stomac pe care îl purta în taină de cîţiva anidezile a dezvoltat în metastază, care a adus cu sine complicaţiile medicale în urma cărora, după o suferinţă mucenicească pe deplin asumată şi conştientă, s-a mutat din lumea aceasta la o alta mai bună. Să avem parte de rugăciunile sale!

sursa: petruvoda.ro, apologeticum.wordpress.com, razbointrucuvant.ro

Vedeti si: Iustin Pârvu – Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!

Troparul Sfinţilor Cuvioşi Iosif şi Chiriac de la Bisericani (1 octombrie)


sf iosif si chiriac bisericaniTropar, glas 1:
Povăţuitori sihaştrilor, ocrotitori ai celor din nevoi şi celor mâhniţi mângâietori, Sfinţilor Cuvioşi Iosif şi Chiriac, cei ce aţi dobândit rugăciunea cea de foc şi vase alese a Sfântului Duh v-aţi făcut, rugaţi-vă lui Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă!

 

Condac, glas 1: Rugăciunea şi liniştea iubind, nevoinţa şi răbdarea îmbrăţişând, patimile cele pierzătoare le-aţi stins cu ostenelile pustiei, Sfinţilor Cuvioşi Iosif şi Chiriac de la Bisericani. Unul, luminător al chinoviei s-a făcut şi iscusit păstor, iar celălalt, sfeşnic al luminii neînserate s-a arătat, prin rugăciunea cea înaltă.

Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani. Viaţa Sfântului Cuvios Iosif de la Bisericani

Acest cuvios părinte este cel dintâi sihastru cunoscut în Muntele Bisericanilor şi întemeietorul mănăstirii cu acelaşi nume. S-a născut într-un sat din ţinutul Neamţ şi, de mic, având înclinare spre viaţa călugărească, a intrat în obştea Mănăstirii Bistriţa. Aici a primit tunderea în monahism şi a deprins de la părinţii bătrâni viaţa duhovnicească, postul şi neîncetata rugăciune. Văzând Cuviosul Iosif că nu are destulă linişte la Mănăstirea Bistriţa, a luat binecuvântare de la egumenul mănăstirii şi a plecat să se închine la mormântul Domnului din Ierusalim. S-a retras apoi în pustia de pe Valea Iordanului, unde a ajuns, în câţiva ani, sihastru vestit. Aici s-a nevoit într-o peşteră, mai întâi singur, apoi cu câţiva ucenici, răbdând multe ispite de la diavol. Ducând o viaţă de o înaltă trăire duhovnicească, şi-a adunat în preajma lui 17 pustnici, întemeind prima comunitate duhovnicească românească cunoscută în Ţara Sfântă. Dar năvălind arabii asupra Sfintelor Locuri, după multă tulburare, Cuviosul Iosif şi-a luat ucenicii şi a venit în Moldova, la Mănăstirea Bistriţa. Astfel, sihăstria lui Iosif s-a mutat din Valea Iordanului în Moldova, pe Muntele Bisericanilor.

iosif si chiriac

După ce numărul ucenicilor a crescut, a înălţat o mică biserică, al cărei hram era Bunavestire, construind şi chilii împrejur. Pentru viaţa monahală de aici, a statornicit rânduiala achimită (neadormită), după modelul Mănăstirii Studiţilor de la Constantinopol, ce presupunea rugăciune neîncetată în biserică şi la chilii, post, metanii, cântarea psalmilor, ascultarea şi dragoste.

Năvălind turcii, care le-au incendiat biserica, s-au hotărât să plece la Sfântul Munte Athos. Pe drum însă li s-a arătat într-un stejar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care i-a întrebat: „Unde mergeţi?”. La această minunată vedere ei, au răspuns: „Ne ducem la grădina ta!”; iar Maica Domnului le-a spus atunci: „Întoarceţi-vă, căci şi aici este grădina mea”. În amintirea acestei minuni, ei au aşezat o icoană cu chipul Maicii Domnului. Mai târziu, Schitul Cuviosului Iosif s-a numit „Schitul Bisericani”, adică „al evlavioşilor”, pentru că monahii se rugau aici cu lacrimi şi mulţi se vindecau de boli cu rugăciunea şi binecuvântarea Cuviosului Iosif.

Sfinte Cuvioase Iosif, roagă-te lui Hristos pentru noi!

fotografii – Mănăstirea Bisericani

doar ortodox candle light_church00

Irineu Protcenco, iconarul calugăr


mdsihastriaToti cei care au trecut pe la Sihastria Neamtului au in minte celebra icoana „Tanguirea Maicii Domnului”. Putini stiu insa cine este pictorul acestei icoane.

Dintre cele 50 de icoane pe care Irineu Protcenco le-a zugrăvit pe lemn sau pe pânză este greu să detaşezi pe cele mai reuşite, toate dovedind – o dată în plus – surprinzătoarea pricepere a autorului în dozarea şi îmbinarea culorilor, în reliefarea detaliilor şi, mai ales, în caracterizarea psihologică a fiecărui personaj. Icoane ca Ecce homo – prelucrată după Tizian, Ispitirea lui Iisus sau Sfântul Gheorghe sunt pe deplin edificatoare în ceea ce priveşte arta portretistică a autorului şi capacitatea sa de a insufla viaţă şi sentimente creaţiilor sale. Dar lucrarea în care-şi dau întâlnire toate virtuţile creatoare ale acestui mare artist rămâne – fără îndoială – Tânguirea Maicii Domnului, un admirabil portret în care culoarea vibrează sub tensiunea unor puternice sentimente de durere, încredere şi speranţă, bine gradate şi mai ales bine conjugate în expresivitatea chipului de Madonă.Ecce_homo

„Protcenco a pictat o icoana cu Maica Domnului care plange”

Cautand un pictor bun, Arhimandritul Cleopa l-a gasit la Afumati, langa Bucuresti, pe pribeagul Ioan Protcenco. Iata ce marturiseste parintele Cleopa: „L-am adus din Bucuresti pe Protcenco. Era la Afumati. El a fugit din Basarabia, de rusi. Saracul! Era acolo cu sotia lui de a doua. O fost pictor mare in Basarabia. Sotia lui era din Rusia. Si el era tot de dincolo de Nistru. I-am adus aici. Au murit amandoi, saracii! A pictat paraclisul, icoanele. Am izbutit sa obtin aprobare pentru venirea lor aici. Am intervenit la Minister. Aveam un foarte bun prieten acolo, pe Teofil Pandele, care era director. I-am scos autorizatie si apoi a pictat, saracul! Aici, le-am dat chilii. Pictor de mare valoare – Ioan Protcenco.

Sotia lui, a doua, Pelaghia, s-a facut calugarita, saraca! A murit tot aici. Protcenco a pictat o icoana cu Maica Domnului care plange. Ea se ducea la icoana aceea, o icoana mare in biserica, si plangea si plangea dupa dansul…”. (Arhim. Cleopa Ilie, marturisire facuta in filmul de televiziune „Fericita nefericire a unui pribeag”, realizat de scriitorul Grigore Ilisei).chilia Pr. Cleopa

Cine a fost Ioan Irineu Protcenco

Putine informatii au ajuns pana la noi. Parintii din Sihastria, care l-au cunoscut, s-au dus, aproape toti, catre Domnul. Parintele Paisie Olaru, cunoscutul si iubitul duhovnic, a scris o pagina despre el si l-a pomenit in rugaciunile sale pana-n ultima zi a vietii. Ioan Irineu Protcenco a vorbit foarte putin. Doar cateva cuvinte pe zi. Traia intr-o lume a lui, in care, mai ales in ultimii ani ai vietii, isi facusera loc numai Dumnezeu si Sfintii Lui. Continuă lectura

Sfinţii Cuv. Simeon şi Amfilohie de la Pângărați. Troparul. Viața. Acatistul sfinților.


Sinaxar-07-septembrie-Sf-Simeon-si-Amfilohie-Pangarati_w747_h373_q100Sfântul Cuvios Simeon s-a nascut la începutul sec. al XV-lea într-un sat din apropierea orasului Piatra Neamt. Înca din tinerete si-a aratat dragostea si râvna pentru cele dumnezeiesti, alegând viata monahala si intrând în obstea Manastirii Bistrita. Nascându-se într-însul dorul dupa liniste a pustiei, a luat binecuvântare de la egumenul Manastirii Bistrita si, împreuna cu înca doi ucenici ai sai, la anul 1432, s-a retras în isihie, pe malul stâng al pârâului Pângarati, la poalele muntelui numit „Paru”. Sporind mult cu darul Sfântului Duh, ajungând sihastru desavârsit si dascal iscusit al rugaciunii inimii, s-au adunat în jurul lui ucenici iubitori de liniste, asezamântullui fiind cunoscut mult timp cu numele de Sihastria lui Simeon. Sfântul Voievod Stefan cel Mare i-a daruit, în 1461, bani si ajutor sa înalte o mica biserica de lemn, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Biserica a fost sfintita la 26 octombrie de Mitropolitul Teoctist 1, când l-a hirotonit preot pe Simeon, care a devenit astfel, primul întemeietor si egumen al Manastirii Pângarati, ce s-a numit pâna în 1508 Schitul lui Simeon.

Prin îngaduinta lui Dumnezeu, în anul 1476 au navalit turcii asupra Moldovei biruindu-l pe Stefan cel Mare în luptele de la Razboieni. Vazând primejdia aceasta, Cuviosul Simeon si-a luat ucenicii, s-a rugat lui Dumnezeu pentru domn si pentru tara ca sa-i scape din mâinile cotropitorilor, apoi au trecut în Transilvania, stabilindu-se la Manastirea Casiva, unde, dupa putin timp, s-a mutat în pace la cerestile locasuri în toamna aceluiasi an, 1476.

Sfintenia Cuviosului Simeon se arata si prin aceea ca, dupa moarte, a stralucit si prin sfintele sale moaste, care au fost cinstite de Stefan Voievod. Despre aducerea moastelor Sfântului Simeon ne spune Ieromonahul Anastasie, în Cuvântul sau despre zidirea Sfintei Manastiri Pângarati: „Dupa ce s-au întors turcii si s-a potolit vrajba robiei si s-a facut pace, atunci a trimis Stefan Voievod si i-a adus sfintele lui moaste într-o racla cinstita si le tinea în vistieria sa cu cinste. Apoi, luând o parte din sfintele lui moaste, le-a oprit pentru blagoslovenie si cu aromate cu bune miresme si cu tamâie le tamâia totdeauna spre credinta si buna întarire a dreptei-credinte a domniei sale, iar mai vârtos pentru dragostea si caldura duhovniceasca ce avea mai-nainte catre dânsul; iar ramasita sfintelor lui moaste cu cuviinta sfintita si cu cinste le-a îngropat în cetatea Socevei”. Aceasta aducere a sfintelor lui moaste se pare ca a avut loc spre sfârsitul anului 1484, când se stie ca ucenicii cuviosului s-au întors din nou la sihastria lor întemeiata de Sfântul Simeon Ieroschimonahul.

Sfântul Cuvios Amfilohie s-a nascut în anul 1487, în nordul Moldovei. Intrând în viata monahala, de tânar, la Manastirea Moldovita, a venit la Pângarati în anul 1508, unde a îndrumat obstea manastirii timp de 56 de ani. Despre el vorbeste leromonahul Anastasie de la Manastirea Moldovita, care l-a cunoscut personal: „Din copilaria sa s-a nevoit în viata calugareasca, fiind marturisit de toti pentru faptele lui cele bune. Si pâna la batrânete bine si-a ocârmuit viata sa; în foame si în sete, în rabdare si întru osteneale, întru toata nevointa duhovniceasca. Si sfârsitul vietii sale bine au savârsit: ca a dat tarna tarnei si s-a dus în calea cea lunga a parintilor, luându-si plata ostenelilor sale de la Dreptul Judecator si cu cinste fiind îngropat de ucenicii sai”.

Nevointele sale nu au fost trecute cu vederea de Stapânul tuturor, ci au atras cu ele purtarea Sa de grija si ocrotirea Sfântului Dimitrie. Astfel, în urma unei minuni prin care Sfântul Dimitrie s-a aratat domnitorului Alexandru Lapusneanu, acesta a zidit pentru cuviosul Amfilohie si ucenicii sai o manastire cu hramul Sfântului Dimitrie. „Cu bunavoirea lui Dumnezeu si cu sporirea Preasfântului Duh si cu ajutorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ostasul lui Hristos, s-au zidit si s-au savârsit Sfânta Manastire întru numele Sfântului Mucenic si s-au sfintit de Grigorie, Mitropolit al Socevei, în anul 1560 din porunca lui Alexandru Voievod”.

În anul 1566 Cuviosul Amfilohie Sihastrul, cunoscând ca i se apropie sfârsitul vietii, a adunat pe toti fiii sai duhovnicesti si le-a dat cuvântul sau cel mai de pe urma. A lasat egumen la Pângarati în locul sau pe leromonahul Teodorit, ucenicul sau, iar el s-a retras la Moldovita, manastirea lui de metanie. Aici fericitul Amfilohie a primit marele si îngerescul chip al schimniciei sub numele Enoh, ca cel ce întotdeauna se înalta cu inima si cu dorirea catre cele ceresti, adaugând osteneli peste osteneli, timp de înca patru ani de zile. Iar în anul 1570, aflând de la Duhul Sfânt ceasul mortii sale, s-a împartasit cu Sfintele Taine si si-a dat cu pace sufletul în bratele Domnului nostru Iisus Hristos, în 7 septembrie, la sapte ceasuri din noapte, în zilele lui Bogdan Voievod. Întrucât Cuviosul Amfilohie a fost cinstit înca din viata ca sfânt, îndata dupa mutarea sa din trup, parintii celor doua manastiri, Moldovita si Pângarati, îl praznuiau anual la data savârsirii sale.

simeon amfilohie

Acatistul  Sfantilor Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi (7 Septembrie)

Condacul 1

Apărătorii noştri şi grabnic rugători către Dumnezeu, iubitorilor de nevoinţe, degrabă ajutători, cuvioşilor părinţi Simeon şi Amfilohie, acum din suflet cântare de laudă sa le aducem noi, zicând: Bucuraţi-vă cuvioşilor părinţi, rugători către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Icosul 1:

Îngereasca viaţă din copilărie iubind, cuvioase părinte Simeoane, ai dorit a te logodi cu Mirele cel ceresc şi pentru, aceasta ai lepădat lumea şi cele ale ei, luând jugul cel uşor al lui Hristos, pentru care cântăm ţie:

Bucură-te, că din părinţi bine credincioşi te-ai născut;

Bucură-te, că pe Hristos din copilărie L-ai iubit;

Bucură-te, că din pământul Moldovei ai răsărit;

Bucură-te, iubitorule al marilor nevoinţe;

Bucură-te, împlinitorule al cereştilor făgăduinţe;

Bucură-te, al pustnicilor povăţuitorule;

Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorului;

Bucură-te, al vieţii monahiceşti următorule;

Bucură-te, al îngerilor râvnitorule;

Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtătorule;

Bucură-te, al rugăciunii neîncetate doritorule;

Bucură-te, de Dumnezeu cuvântătorule;

Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;

Bucură-te, părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!

Condacul al 2-lea:

Dorind să urmezi vieţii călugăreşti, cu mare râvnă ai urmat lui Hristos, răstignindu-ţi voia întru ascultare, omorându-ţi poftele trupului cu nevoinţa şi cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Răsărind din părinţi dreptcredincioşi în pământul Moldovei, cuvioase părinte Amfilohie, adus ai fost de aceştia lui Hristos ca un dar de mult preţ, împlinind prin aceasta dorinţa ta cea sfântă de a urma vieţii călugăreşti; iar noi, văzând dragostea ta pentru Hristos, îţi cântăm:

Bucură-te, că din copilărie pe Hristos ai iubit;

Bucură-te, că mirele Hristos în inima ta s-a odihnit;

Bucură-te, că ai fost ales de Duhul Sfânt;

Bucură-te, iubitorule al fecioriei;

Bucură-te, râvnitorule al călugăriei;

Bucură-te, pentru Hristos osârduitorule;

Bucură-te, următor al nevoitorilor;

Bucură-te, că îngerii, văzând alegerea ta, s-au bucurat;

Bucură-te, că îngerii pe Hristos au lăudat;

Bucură-te, a pustnicilor cununa;

Bucură-te, îndemn la faptă bună;

Bucură-te, părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule!

Condacul al 3-lea:

Veniţi, iubitorilor de nevoinţe, în această zi să lăudăm pe cei ce asemenea îngerilor pe pământ s-au arătat, pe luminătorii şi povăţuitorii monahilor, cununile Bisericii noastre, mijlocitorii înaintea tronului ceresc pentru sufletele noastre şi împreună cu ei să-i strigăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Copleşiţi fiind de grijile vieţii, înconjuraţi de ispite şi de necazuri, ne apropiem de voi, iubitorilor ai vieţii îngereşti, din inimă aducându-vâ această cântare de laudă:

Bucuraţi-vă, întâistâtători ai monahilor;

Bucuraţi-vă, îngeri în trup omenesc;

Bucuraţi-vă, diamante prea strălucite;

Bucuraţi-vă, crini bine mirositori ai faptelor bune;

Bucuraţi-vă, lucrători ai sfintelor porunci;

Bucuraţi-vă, locuitori ai Raiului;

Bucuraţi-vă, poame ale împărăţiei cerurilor;

Bucuraţi-vă, cei asemenea marilor pustnici;

Bucuraţi-vă, luceferi ai cerului duhovnicesc;

Bucuraţi-vă, stele prea strălucitoare ale bolţii Bisericii;

Bucuraţi-vă, flori împodobite cu purpură cerească;

Bucuraţi-vă, râuri de înţelepciune;

Bucuraţi-vă, cuvioși părinţi, rugători pentru sufletele noastre!

Condacul al 4-lea:

Auzind, preacuvioase părinte Simeoane, de nevoinţele pustnicilor din munţii Neamţului, focul dragostei dumnezeieşti în inima ta neîncetat se aprindea şi, dorind a urma nevoinţelor celor mai desăvârşite, ţi-ai plecat genunchii în faţa icoanei făcătoare de minuni a Sfintei Ana, cerând dumnezeiasca binecuvântare pentru a urma vieţii pustniceşti şi a cânta lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Ca un cerb lângă izvoarele apelor, aşa ai alergat, părinte Simeoane, în adâncul pustiei, căutând loc prielnic sfintelor nevoinţe şi pregătindu-ţi inima pentru a primi lumina dumnezeiască, iar noi îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că mănăstirea metaniei tale o ai lăsat;

Bucură-te, că în singurătate ai alergat;

Bucură-te, că de Sfânta Ana ai fost binecuvântat;

Bucură-te, că Maica Domnului cu Acoperământul ei te-a apărat;

Bucură-te, că de focul dragostei dumnezeieşti inima ta s-a aprins;

Bucură-te, de ispitele tinereţii neînvins;

Bucură-te, că la poalele muntelui Păru te-ai aşezat;

Bucură-te, că aici sihăstrie ai întemeiat;

Bucură-te, că peşteră în munte ai săpat;

Bucură-te, că din peşteră ai tăcut ceresc palat;

Bucură-te, că mulţi monahi în ascultarea ta au intrat;

Bucură-te, al lor povăţuitor neîncetat;

Bucură-te, părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!

Condacul al 5-lea:

Bătrânii mănăstirii se bucurau, părinte Amfilohie, văzând în tine dorul după Hristos căci, deşi tânăr fiind, harul Duhului Sfânt s-a sălăşluit deplin în tine, îndemnându-te să cânţi neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

Lumina faptelor tale, părinte, s-a răspândit pretutindeni, pentru aceasta monahii tineri şi bătrâni veneau la tine ca la un izvor de înţelepciune, iar noi îţi aducem unele ca acestea:

Bucură-te, sfeşnic purtător de Hristos;

Bucură-te, cădelniţă de tămâie cu bun miros;

Bucură-te, privighetoare care laudă pe Hristos;

Bucură-te, cerească albină care ai adunat nectarul faptei bune;

Bucură-te, vultur ceresc;

Bucură-te, luptător neînvins de vrăjmaşii cei netrupeşti;

Bucură-te, lucrătorule al ţarinii duhovniceşti;

Bucură-te, iubitorule al ascultării;

Bucură-te, pildă de smerenie;

Bucură-te, porumbel al curăţiei;

Bucură-te, mireasma faptei bune;

Bucură-te, pom plin de roade duhovniceşti;

Bucură-te, părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule!

Condacul al 6-lea:

Următori facându-vă sfinţilor părinţi din vechime v-aţi învrednicit a fi împreună cu ei în Lumina lui Hristos, bucurându-vă de frumuseţile Raiului; aduceţi-vă aminte şi de noi, care cântăm cântare de laudă lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 6-lea:

Precum voi odinioară aţi cerut în ajutor rugăciunile sfinţilor părinţi, aşa şi noi care ne-am învrednicit a vă avea pe voi ocrotitori, ne rugăm să mijlociţi înaintea lui Hristos pentru cei care vă aduc această cântare:

Bucuraţi-vă, ascultătorii Marelui Vasile;

Bucuraţi-vă, următorii Cuvântătorului Grigorie;

Bucuraţi-vă, mustrători ai răutăţii ca şi Gură de Aur;

Bucuraţi-vă, iubitori ai tăcerii ca Sfântul Arsenie;

Bucuraţi-vă, râvnitori ai privegherii precum Marele Antonie;

Bucuraţi-vă, povăţuitori ai obştii voastre ca slăvitul Eftimie;

Bucuraţi-vă, cei asemenea la obicei precum cuviosul Pahomie;

Bucuraţi-vă, locuitori împreună cu Daniil Sihastru;

Bucuraţi-vă, că vă veseliţi împreună cu sfântul Paisie de la Neamţ;

Bucuraţi-vă, ajutători ai săracilor precum sfânta Parascheva;

Bucuraţi-vă şi mijlociţi împreună cu toţi sfinţii pentru noi;

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi, rugători pentru sufletele noastre!

Condacul al 7-lea:

Adunându-se, cuvioase părinte Simeoane, mulţi iubitori ai ostenelilor călugăreşti şi neavând locaş de rugăciune, ai alergat, părinte, la Sfantul Voievod Ştefan cel Mare care neîncetat zidea biserici, cerându-i ajutorul, iar el, văzând în tine darurile Preasfântului Duh, pe tine te-a miluit, iar lui Dumnezeu laudă a cântat: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

Biserică lui Dumnezeu ai ridicat, părinte Simeon cu ajutorul Sfântului Voievod Ştefan, luând ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie care în vedenie ţi se arătase, iar noi, fiii tăi, întru căldura duhului, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, a noastră mângâiere;

Bucură-te, în rugăciuni neîncetată veghere;

Bucură-te, al monahilor păstor;

Bucură-te, al creştinilor povăţuitor;

Bucură-te, al mănăstirii tale ocrotitor;

Bucură-te, cu Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt împreună ctitor;

Bucură-te, al Moldovei luminător;

Bucură-te, blândule păstor;

Bucură-te, dulce ostenitor;

Bucură-te, că în peştera te-ai nevoit;

Bucură-te, că cererile tale st¬au împlinit;

Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu, părinte;

Bucură-te, părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!

Condacul al 8-lea:

Monahii schitului cuviosului Simeon, auzind despre înţelepciunea ta, cuvioase părinte Amhilohie, te-au ales să le fii păstor, iar tu, plin fiind de smerenie şi de ascultare, te-ai supus voii lui Dumnezeu şi ei, plini de recunoştinţă, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8-lea:

Încredinţându-te voii lui Dumnezeu şi rugăciunilor Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul acestui sfânt locaş, ai păstorit cu smerenie şaizeci de ani turma lui Hristos, răbdând neîncetate ispite şi încercări, iar noi cu un glas cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, cel hrănit cu rugăciunea;

Bucură-te, cel împodobit cu înţelepciunea;

Bucură-te, postitoruie;

Bucură-te, ostenitorule;

Bucură-te, cel mult răbdătorule;

Bucură-te, iubitorule al tăcerii;

Bucură-te, râvnitorule al privegherii;

Bucurâ-te, cel.ce ai fost om ceresc;

Bucură-te, cel de toţi domnitorii miluit;

Bucură-te, al rugăciunii zid nebiruit;

Bucură-te, că te-ai învrednicit de vedenii dumnezeieşti;

Bucură-te, cel plin de daruri duhovniceşti;

Bucură-te, părinte Amhilohie, neîncetat rugătorule!

Condacul al 9-lea:

Precum lumina străluceşte în întuneric, aşa şi faptele voastre au strălucit, de aceea domnii şi boierii, bogaţii şi săracii se hrăneau din cuvintele voastre cele pline de har, iar lui Dumnezeu cântau: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Necredincioşii nu se pricep să spună cum pământul românesc a odrăslit atâtea flori duhovniceşti cu care este împodobită Biserica lui Hristos, iar credincioşi aleargă către voi, sfinţilor părinţi, aducându-vă această cântare de laudă:

Bucuraţi-vă, părinţi fericiţi;

Bucuraţi-va, păstori desăvârşiţi;

Bucuraţi-vă, ai noştri păzitori;

Bucuraţi-vă, ai ţării noastre rugători;

Bucuraţi-vă, ai monahilor leneşi mustrători;

Bucuraţi-vă, sprijinitori ai celor râvnitori;

Bucuraţi-vă, ai ortodocşilor laudă;

Bucuraţi-vă, ai românilor pavăză;

Bucuraţi-vă, laudă a Mănăstirii Pângăraţi;

Bucuraţi-vă, tărie a credinţei noastre;

Bucuraţi-vă, ai raiului desfătare;

Bucuraţi-vă, stele de dumnezeiască lumină purtătoare;

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi, rugători pentru sufletele noastre!

Condacul al 10-lea:

Păgânii agareni, venind asupra Moldovei, tu, cuvioase Simeon, ca un părinte iubitor de fii, ţi-ai adunat turma cuvântătoare şi ai fugit din faţa primejdiei în ţara Ardealului, urmând cuvântului Mântuitorului şi îndurând dureri sufleteşti şi trupeşti pentru ţara şi fii tăi, ai dat laudă lui Dumnezeu pentru toate, zicând: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Fiind în amara pribegie, părinte Simeon, ţi-ai simţit sfârşitul aproape şi, adunându-ţi fiii tăi, le-ai dat sfatul cel mai de pe urmă, după care ţi-ai dat sufletul în mâinile lui Hristos pe care l-ai iubit şi slujit din tinereţe, iar fiii tăi fiind cuprinşi de jale îţi cântau unele ca acestea:

Bucură-te, nădejdea noastră;

Bucură-te, scăparea noastră;

Bucură-te, al nostru mijlocitor;

Bucură-te, al nostru îndrumător;

Bucură-te, a noastră binecuvântare;

Bucură-te, a noastră aleasă floare;

Bucură-te, minte dumnezeiască;

Bucură-te, lumină cerească;

Bucură-te, că te-ai dus la odihnă;

Bucură-te, cerească grădină;

Bucură-te, că îngerii te-au primit;

Bucură-te, că la Hristos te-ai suit;

Bucură-te, părinte Simeoane, neîncetat rugatorule!

Condacul al 11-lea:

Rugăciunea fiindu-ţi scăpare, cuvioase părinte Amfilohie, ai cerut de la Dumnezeu un ctitor pentru a ridica ceresc locaş de închinare, iar Dumnezeu, făcând voia celor ce-L iubesc pe El, a trimis pe voievodul Alexandru Lăpuşneanu care a ridicat biserică obştii tale, iar tu, mulţumind lui Dumnezeu, ai cântat: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

După zidirea bisericii, te-ai întors, părinte Amfilohie, la metania ta, unde ai petrecut îţi’ tinereţe, mai înainte cunoscând ieşirea ta din trup, ai lăsat cuvintele tale ca testament fiilor tăi, care cu lacrimi cântau unele ca acestea;

Bucură-te, că ai primit cerească chemare;

Bucură-te, că te-ai învrednicit de a Raiului desfătare;

Bucură-te, că pe diavoli ai biruit;

Bucură-te, că îngerii te-au primit;

Bucură-te, că pe fiii tăi cu sfaturi duhovniceşti i-ai întărit;

Bucură-te, că sfârşitul tău mai înainte l-ai cunoscut;

Bucura-te, că acest sfârşit ucenicului tău l-ai descoperit;

Bucură-te, că inima lui de întristare s-a umplut;

Bucură-te, a noastră mângâiere;

Bucură-te, a noastră milostivire;

Bucură-te, că locuieşti cu sfinţii îngeri;

Bucură-te, că te rogi pentru cei săraci şi singuri;

Bucură-te, părinte Amfilohie, neîncetat rugatorule!

Condacul al 12-lea:

În această zi a pomenirii voastre ne apropiem de voi, sfinţilor cuvioşi părinţi, cu căldura inimii, noi, cei cuprinşi de nenumărate încercări, boli, necazuri şi întristări, aducând, lui Dumnezeu, Cel ce v-a proslăvit pe voi, cântare: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

După ieşirea voastră din trup, sfinţilor cuvioşi părinţi, cei ce v-au iubit nu v-au uitat pe voi, căci Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt aducând moaştele tale, sfinte Simeoane, în cetatea Sucevei, le cinstea cu tămâieri şi rugăciuni pentru dragostea ce a avut mai înainte către tine, iar fiii tăi cei sufleteşti, sfinte părinte Amfilohie, ţi-au făcut slujbă de pomenire şi cinstire în tot anul. Acum şi noi, cei de pe urmă ne alăturăm lor, aducându-vă cântare de laudă:

Bucuraţi-vă, scăparea noastră din nevoi;

Bucuraţi-vă, izbăvitori de cei vicleni şi răi;

Bucuraţi-vă, a rătăciţilor lumina;

Bucuraţi-vă, a monahilor pildă bună;

Bucuraţi-vă, ocrotitori ai sihastrilor;

Bucuraţi-vă, miluitori ai săracilor;

Bucuraţi-vă, mângâierea necăjiţilor;

Bucuraţi-vă, a cuvioşilor cunună;

Bucuraţi-vă, a Moldovei roadă bună;

Bucurati-vă, sfătuitori de taină ai voievozilor;

Bucuraţi-vă, ai Mănăstirii Pângăraţi întemeietorilor;

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi, rugători pentru sufletele noastre!

Condacul al 13-lea:

O, preafericiţilor părinţi Simeon şi Amfilohie, primiţi a noastră umilită rugăciune şi mijlociţi înaintea lui Dumnezeu să ne izbăvească de toată ispita, scoţându-ne din chinul ce va să fie, pe noi toţi cei ce vă lăudăm şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic din nou Icosul întâi: „Îngereasca viaţă din copilărie iubind…” şi Condacul întâi: „Apărătorii noştri şi grabnic rugători…”

şi îndată se spune această rugaciune:

Sfinţilor preacuvioşi părinţi Simeon şi Amfilohie primiţi a noastră rugăciune şi mijlociţi nouă mila Celui Preaînalt. Izbăviţi-ne cu rugăciunea voastră, precuvioşilor de relele ce vin asupra noastră ca neîncetat să vă lăudăm pe voi. Ştiţi neputinţa firii noastre, dar şi credinţa noastră o vedeţi şi suspinurile noastre Ie auziţi; nu ne lăsaţi, sfinţilor părinţi, când alergăm la voi.Rugaţi-vă Mântuitorului Iisus Hristos pentru noi nevrednicii să ierte greşelile noastre şi să ne dea dragoste curată şi putere a face tot binele spre slava Preasfântului Său nume. Ne rugăm vouă: ajutaţi-ne, sfinţi părinţi, că deşi am greşit din ispita celui rău, dar cu inima zdrobită la voi alergăm să ne ocrotiţi de săgeata cea ucigătoare a vrăjmaşului care răneşte de moarte sufletele noastre; izbăviţi-ne de neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti, mijlociţi pentru Ţara în care v-aţi născut şi desăvârşit, ocrotiţi mănăstirea întemeiată de voi şi pe toţi creştinii care aduc slavă, mulţumită şi închinăciune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

DoarOrtodox

vedeti si:

Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ (5 august)


muzica: pr. Mihail Buca

Troparul Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ (Hozevitul)

Pe tine, Parinte, te cinstim, caci lasand lumea si patria ta, ai luat crucea, urmand lui Hristos, si in Valea Iordanului, in pestera pustniceasca, la Hozeva nevoindu-te, te-ai mutat la Cel dorit. Pentru aceasta impreuna cu ingerii se bucura, Preacuvioase Parinte Ioane, duhul tau.

Continuă lectura