Postul Nașterii Domnului


nasterea DomnuluiPostul Nașterii Domnului sau Postul Crăciunului a fost instituit în sec. IV-V, deci mai târziu decât Postul Sfintelor Paști. Este un post al pocăinței, dar nu cu aceeași intensitate ca Postul Sfintelor Paști. Nu există în el slujbe speciale cu metanii, nu există un canon de pocăință precum Canonul Sfântului Andrei Criteanul pe care îl citim în Postul Sfintelor Paști. Desigur, orice post ne cheamă la pocăință, însă Postul Crăciunului îmbină pocăința cu milostenia și fapta bună, la care ne îndeamnă Evangheliile dinaintea și din timpul acestui Post. Este un post de pregătire duhovnicească, de curățire duhovnicească, ca să primim în noi, în peștera trupului nostru și în ieslea sufletului nostru, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care vine în lume și Se face om, pentru ca pe oameni să-i ridice la viața duhovnicească și dumnezeiască. De aceea, în Catavasii se spune: „Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din Ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă!’”

 Programul acestui post este concentrat în cuvintele citate acum, care provin dintr-o predică a Sfântului Grigorie Teologul. Ele au următorul înțeles: Hristos, Care coboară din Ceruri, vrea să coboare în sufletele noastre, să ne lumineze viața noastră și să ne ridice pe noi la viața duhovnicească sau cerească. Astfel, postul acesta este un post de pregătire spirituală, ca noi să devenim un templu, un sălaș al prezenței Mântuitorului Iisus Hristos prin Duhul Sfânt, ca El să ne arate astfel iubirea lui Dumnezeu Tatăl. De aceea prima mare sărbătoare din Postul Crăciunului este Intrarea Maicii Domnului în biserică, la 21 noiembrie. Aceasta înseamnă că Maica Domnului intră în templul din Ierusalim pentru a deveni ea însăși templu sau ‘biserică sfințită și rai cuvântător’, cum o numesc cântările noastre liturgice. Asemenea Maicii Domnului, care prin rugăciune, curăție și căutarea sfințeniei se pregătește să primească în ea taina Întrupării lui Dumnezeu, și noi, creștinii, trebuie să ne pregătim, să ne curățim, ca să devenim templu sau biserică, să devenim locaș în care poate să locuiască Hristos Domnul.

Postul acesta al Crăciunului este, deci, în primul rând, o pregătire, o sfințire a gândurilor, a simțirilor, a trupului și sufletului nostru prin pocăință, prin Spovedanie și Împărtășanie, prin citirea mai deasă a Sfintei Scripturi și a scrierilor sfinților și printr-o atenție spirituală deosebită ca să devenim ‘biserică sfințită’ în sufletele și în trupurile noastre.

În al doilea rând, vedem că o sărbătoare foarte populară sau foarte cunoscută din timpul Postului Crăciunului este pomenirea Sfântului Ierarh Nicolae, care a trăit în secolul al IV-lea și a îmbinat apărarea Ortodoxiei cu grija față de săraci, de orfani, de oamenii necăjiți, însingurați și înfrigurați. Deci, în această perioadă a Postului înțelegem că, pe lângă pregătirea noastră duhovnicească interioară, trebuie să facem și milostenie sau să fim milostivi ca Sfântul Nicolae, dăruind altora, ca semn al iubirii noastre frățești, daruri spirituale și daruri materiale, după putință, iar dacă nu avem niciun dar material, măcar să oferim un cuvânt bun, o mână de ajutor, o încurajare unui om sărac, singur și deznădăjduit, întristat sau îndoliat. Această milostenie sau această dăruire către alții este pregătirea noastră pentru a primi pe Cel ce este Marele Dar, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, dăruit de Dumnezeu Tatăl ‘pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire.’

Prin urmare, Postul Crăciunului, ca abținere de la produse de origine animală, se unește cu rugăciunea și cu împărtășirea euharistică mai deasă, pentru sfințirea noastră, dar și cu milostenia, ca semn al prezenței iubirii milostive a lui Hristos în noi. De fapt, când primești un dar material ți se umple mâna, dar când dăruiești cu bucurie și smerenie ți se umple inima de prezența lui Dumnezeu Cel milostiv în tine. Astfel, Postul Nașterii Domnului esteperioada darurilor care se arată în milostenie și culminează cu darurile de Crăciun, ca simbol al răspunsului nostru la multele daruri duhovnicești pe care Dumnezeu Fiul ni le aduce prin întruparea Sa și prin nașterea Sa ca om în peștera Betleemului.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să devenim un Betleem sfințit, un loc în care să poată veni Mântuitorul Iisus Hristos sau întreaga Sfântă Treime prin harul Duhului Sfânt în inimile noastre, ca să devenim și noi, ca și Maica Domnului, ‘biserică sfințită și rai cuvântător’. Să ne ajute Hristos Domnul să înțelegem această perioadă de post nu ca pe o perioadă de opreliști sau de restricții, ci ca timp de sporire în evlavie și dărnicie. Păcatul lăcomiei ne face robi, dar rugăciunea unită cu milostenia ne face liberi. Când ne rugăm, ne unim cu Dumnezeu Cel necuprins și netrecător, primind în suflet pace și bucurie. Însă când folosim pătimaș lucrurile materiale, ne unim cu realități limitate și trecătoare, care limitează dorința spirituală a sufletului uman după iubire infinită și eternă. Deci, postul adevărat este prilej de libertate duhovnicească: libertatea de a-L iubi pe Dumnezeu mai mult prin rugăciune și libertatea de a-i iubi pe semenii noștri mai mult prin fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi, mântuirea noastră și bucuria semenilor.

† DANIEL , Patriarhul României

DoarOrtodox

Reclame

Mihai Eminescu între atac la persoană și asasinare


In preajma zilei simbolice de nastere a lui Mihai Eminescu (cea reala fiind 20 decembrie, dar a fost trecut in acte la 15 ianuarie), profesorul Nicolae Georgescu, eminescolog cu state vechi, ofera cateva date despre cercetarea sa asupra personalitatii lui Eminescu.

Domnule Nicolae Georgescu, sunteti un eminescolog recunoscut. Vorbiti-ne despre descoperirile facute de dumneavoastra in domeniu.

Nicolae Georgescu: Ca bibliotecar la Academia Romana, prima descoperire facuta de mine, care m-a obsedat si pe care am verificat-o cativa ani prin toata presa timpului si in toate documentele de arhiva pe care le-am avut la dispozitie, a fost importanta zilei de 28 iunie 1883 in viata lui Mihai Eminescu. Aici lumea noteaza lapidar ca in aceasta zi Eminescu a innebunit si au urmat sase ani de calvar, de chin, de incercari de a reveni in viata culturala, asa-numitii ani negri din viata lui Eminescu. Ei bine, aceasta zi de 28 iunie 1883 este o zi importanta a istoriei si politicii Romaniei moderne. In aceasta zi, Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu Romania timp de 48 de ore, Germania ameninta cu razboiul, prin Bismark, care trimite o telegrama lui Carol I. Societatea Carpatii este desfiintata in aceeasi zi, a fost expulzat din tara Emil Galli, directorul ziarului Independance Roumaine, care a creat scandalul diplomatic ce sta la baza tuturor aceste evenimente, a fost expulzat Zamfir C. Arbore, au fost devastate sediile unor societati nationale, s-a pornit proces ardelenilor. In aceasta zi trebuia de fapt sa se semneze tratatul secret de alianta dintre Romania si Tripla Alianta formata din Austro-Ungaria, Germania si Italia. Noi tinem minte dintre toate aceste evenimente doar ca a innebunit Eminescu. Nebunia lui Eminescu nu mai este accident privit in seria evenimentelor petrecute in acea zi, si cand stii despre acest tratat secret de alianta, intelegi mult mai bine sorgintea nebuniei lui. Ce voia acest tratat? Ca Romania sa se orienteze politic spre Austro-Ungaria in primul rand. Cu alte cuvinte, Romania nu mai putea sa-si revendice Ardealul. Acest tratat, care a fost semnat in septembrie 1883, muta lupta ardelenilor in Ardeal. Bucurestiul era de 10 ani dominat cultural de ardeleni, care, pe langa cultura, stiinta si administratie, ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile romanilor care erau asupriti de unguri… Or, tratatul le interzice brusc sa protesteze in Bucuresti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici fuge din Bucuresti in 1883 si intemeiaza Tribuna (1884), in jurul ei se organizeaza primele lupte pentru Ardeal. Si timp de 10 ani se va desfasura Miscarea memorandista, incheiata, dupa cum se stie, la 1894 cu procesul bine cunoscut. Ziua de 28 iunie este deci ziua mutarii luptei lor in Ardeal. Conditia semnarii tratatului era deci amortirea vocii pentru Ardeal in Bucuresti. “Directiva de sus” s-a reverberat in diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.

Declararea? In sensul ca nu era cu adevarat nebun?

Iata cum este cu aceasta declarare. Stirea despre boala lui Eminescu apare in ziarul Romanul cu care Eminescu polemiza, la 29 iunie, ziarele sunt antedatate, deci chiar la 28 aparea ziarul de la 29 iunie. “Aflam ca Domnul Mihai Eminescu…” Stirea va fi confirmata de Timpul peste trei zile, “Unul dintre redactorii acestei foi a incetat a mai lua parte la redactiune, atins fiind in mod subit de o grava boala”, asa suna. Deci, este un anunt de destituire, nu mai face parte din redactie. Exista insa un consens in epoca: un om atins de nebunie nu mai are voie sa faca parte din nici o functie publica, or Mihai Eminescu avea o functie publica foarte importanta, fusese in 1881-1882 redactorul-sef al ziarului Timpul, care era organul oficial al Partidului Conservator. Iar Maiorescu spune clar atunci cand se organizeaza Partidul Conservator: “Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.

Se poate spune ca Eminescu a fost o victima politica?

Fara nici o indoiala. Eminescu a avut sase ani la rand de lupta pentru a reveni in atentie, nu a avut nici pe departe paralizie generala cum s-a spus, n-a avut sifilis. A fost dupa aceea arestat. Eminescu a fost arestat de Politia Romana de opt ori! In diverse contexte: a fost luat din teatre, de pe strada, din berarii. Dupa ce se indragosteste si vine de la Viena in Bucuresti, este trimis la Iasi. Pe urmele lui la Iasi a fost trimis seful Politiei Romane, Radu Mihail. Eminescu era urmarit in primul rand de agentii austro-ungari, sunt rapoartele lor gasite in arhiva, apoi de agenti romani. Era un om foarte incomod prin activitatea lui ziaristica.

SI DACA

Si daca ramuri bat in geam
Si se cutremur plopii
E ca in minte sa te am
Si încet sa te apropii.
Si daca stele bat in lac
Adancu-i luminandu-l
E ca durerea mea sâ o împac
Inseninandu-mi gandul.

Si daca norii desi se duc
De ese în luciu luna
E ca aminte sa-mi aduc
De tine întotdeauna.

PORTRET

PORTRET Nicolae Georgescu (n. 1950) este profesor universitar la Universitatea Hyperion, Facultatea de Filologie, si decanul acestei facultati. Este un reputat eminescolog, a scris 15 carti privind opera si personalitatea lui Eminescu. Este doctor in Filologie cu teza “Eminescu si editorii sai. Nucleul maiorescian pana la Perpessicius” (1997). Unul dintre sfetnicii sai in cercetarea dedicata lui Mihai Eminescu este Dimitrie Vatamaniuc. Descoperirile lui Nicolae Georgescu in eminescologie au facut valva prin anii 80, fiind comentat intens in presa culturala a vremii.

sursa: www.mihai-eminescu.net

Atit in cadrul scolii generale nr. 195 din Bucuresti, cit si in mass-media comunista din Romania anilor copilariei mele, Mihai Eminescu era mereu prezentat ca si “poetul national roman”. De la parinti, insa, mai aflasem ca Mihai Eminescu fusese si ramasese “cel mai mare jurnalist roman”. Cind le-am cerut parintilor sa-mi dea articole de-ale sale, mi-au raspuns: “N-avem! Sint interzise. Mai mult, pina si colectia sa de poezii i-a fost cenzurata, in frunte cu marea sa ?Doina ?. Sint materiale care ii sperie pe comunisti, dupa cum i-a speriat si pe politicienii din timpul sau”. In acest an, cercetatorii Cezarina Barzoi si Ionut Baias (publicatia “Permanente” nr. 1-2/2005) au lansat o investigatie cu privire la circumstantele dinaintea mortii si chiar cu privire la cauza decesului marelui Eminescu, punind sub semnul intrebarii versiunea oficiala, acceptata unilateral pina acum, conform careia Mihai Eminescu ar fi murit atit “accidental”, cit si din cauza “nebuniei”.  Continuă lectura

Troparul Nașterii Domnului Iisus Hristos


Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptatii, și să Te cunoască pe Tine, Răsaritul cel de sus, Doamne, slavă Ție.

DoarOrtodox

DoarOrtodox

DoarOrtodoxCONDACUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

DoarOrtodox

Grupul Psaltic Tronos – Colinde

1.   Sus la naltul Cerului 0:00

2.   Trei crai de la rasarit 3:12

3.   Aseară pe-nserate 7:22

4.   La poartă la Ştefan Vodă 9:39

5.   Ciucur verde de mătasă 10:39

6.   Colo sus pe lângă lună 11:39

7.   Gazde mari, nu mai dormiţi! 13:22

8.   Florile dalbe 14:12

9.   Cerul Şi-a deschis soborul 15:49

10. Sus la naltul Cerului 17:46

DoarOrtodox

ACATISTUL NAȘTERII DOMNULUI 25 decembrie

Rugăciunile începătoare: …

 

Condacul 1:
Cela ce din veci Te-ai nascut din Tatal si la plinirea vremii Te-ai intrupat de la Duhul Sfant si Te-ai nascut cu trup din Sfanta Fecioara Maria ca sa ne mantuiesti din robia pacatului, pace lumii Tale daruieste si ne izba-veste pe noi de toate ispitele si necazurile, ca sa cantam Tie cu usurinta asa: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, miluieste-ma.

Icosul 1:
Ingerii din cer mirandu-se, ziceau: Cum Te va incapea pe Tine, Cela ce esti necuprins, cum Te va hrani cu lapte pe Tine Fecioara, Cela ce esti hranitorul tuturor. Iar noi de o taina ca aceasta minunand-ne, cantam Tie :

Iisuse, Cela ce din pestera Te-ai nascut, da-ne noua har sa ne nastem spre viata de veci.
Iisuse, Cela ce prunc Te-ai facut, da-ne noua nevinovatia pruncilor.
Iisuse, Cela ce cu lapte Te-ai hranit, hraneste-ne si pe noi cu bunatatile Tale cele duhovnicesti.
Iisuse, Cela ce cu scutece Te-ai infasat, dezleaga-ne si pe noi de blestemul pacatului.
Iisuse, Cela ce in brate Te-ai purtat, scoate-ne pe noi din ghearele diavolului.
Iisuse, Cela ce de stea ai fost aratat, fa sa straluceasca si peste noi lumina dumnezeirii Tale.
Iisuse, Soarele Dreptatii, scoate-ne din intunericul pacatului.
Iisuse, Pastorul cel bun, cauta-ma pe mine, oaia cea ratacita.
Iisuse, Cela ce din cer Te-ai pogorat, smerindu-Te pentru mine, da-mi si mie smerenie ca sa ma inalt la cer.
Iisuse, Cela ce ai luat chipul robului, scoate-ma din robia pacatului.
Iisuse, Cela ce ai venit sa mantuiesti lumea, mantuieste-ma pe mine, dintre toti cel mai pacatos.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

Condacul 2:
Iata vine Hristos, pe cel viclean sa-l sfarme, pe cei din intuneric sa-i lumineze si sa-i dezlege pe cei legati de pacate, Caruia, cu ingerii intampinandu-L, sa-I strigam: Aliluia!

Icosul 2:
Cu suflete curate, cu buze nespurcate, cu inima smerita, veniti sa ma-rim pe Hristos, Mantuitorul nostru, care Se naste cu trup pentru mantuirea noastra, strigand:

Iisuse, Cela ce pe pamant Te-ai pogorat, inalta-ne pe noi la cer.
Iisuse, Cela ce ai luat trup ca al nostru, scapa-ne pe noi de patimile trupesti.
Iisuse, Cela ce esti Domnul Pacii, da-ne noua, celor invrajbiti, pacea Ta.
Iisuse, Cela ce ai fost laudat de toata faptura cea necuvantatoare, da-ne noua, celor necuvantatori, sa Te laudam neincetat.
Iisuse, Cela ce pe pastori, prin ingeri, i-ai chemat la Tine, chema-ma si pe mine, smeritul.
Iisuse, Cela ce darurile magilor le-ai primit, primeste si rugaciunile noastre, pornite din inimi smerite.
Iisuse, Cela ce la nastere n-ai avut locas de salasluire, fa-Ti locas din inimile noastre.
Iisuse, Cela ce toate usile le-ai gasit incuiate, deschide inima mea, cea zavorata de pacat.
Iisuse, Cela ce Te-ai nascut la marginea cetatii, da-ne noua sa fugim de desertaciunile lumii acesteia.
Iisuse, Cela ce prima data ai venit la miezul noptii, cand vei veni a doua oara la aceeasi ora, miluieste-ma.
Iisuse, Cela ce Te-ai nascut in taina noptii, viata mea cea plina de pacate in taina noptii o ascunde, miluindu-ma.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

Condacul 3:
Steaua a vestit magilor pe Soarele Dreptatii, Cel ce S-a nascut negrait, in pestera, ca sa ma mantuiasca pe mine, cel ce m-am facut pestera a toata necuratia, prin calcarea poruncilor Lui, pentru care, pocaindu-ma, cant: Aliluia !

Icosul 3:
Cuvantul Tatalui, prin care toate s-au facut, fara patimire si fara stricaciune Se naste cu trup, din Sfanta Fecioara Maria, ca sa mantuiasca lumea, Caruia, intampinandu-L, asa sa-I strigam:

Iisuse, Cela ce cu Tatal si cu Sfantul Duh esti laudat de ingeri, miluieste-ma.
Iisuse, Cela ce de ingeri esti laudat, fa ca si noi pe pamant, neincetat sa Te marim.
Iisuse, Cela ce pe pamant nascandu-Te, de cer nu Te-ai despartit, cu smerenie Iti slujim.
Iisuse, care ai impreunat prin Nasterea Ta, pe ingeri cu oamenii, pe Tine Te laudam.
Iisuse, Cela ce prin Nasterea Ta, ne-ai deschis usile raiului, inchise prin neascultarea lui Adam, Tie Iti multumim.
Iisuse, Cela ce ai omorat moartea, prin Nasterea Ta facandu-ne partasi vietii celei vesnice, Te preamarim.
Iisuse, Cela ce ai departat vrajba si lumii pace ai adus prin Nasterea Ta, Tie Iti slujim.
Iisuse, Care prin Nasterea Ta, mantuire lumii ai adus, da-ne noua iertare de pacate.
Iisuse, Cela ce ne-ai descoperit noua, prin Nasterea Ta, pe Dumnezeu in Treime, Tie ne inchinam.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.
Continuă lectura

Hristos din ceruri, intampinati-L!


Icoana_Nasterii_3

„Hristos Se naste, mariti-L” „Hristos din ceruri, intampinati-L!”

Iubiti   fii   sufletesti,
Marea sarbatoare a Nasterii dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos ne aduce, si in acest an, ca intotdeauna, deosebite bucurii duhovnicesti. Niciodata nu vom putea intelege deplin, nici cuprinde in cuvinte potrivite milostivirea Iui Dumnezeu-Tatal, revarsata asupra noastra. Astazi, cel necuprins de marginile lumii si de mintea omeneasca este tinut in bratele Sfintei Fecioare Mana, ale Nascatoarei de Dumnezeu; Cel ce este mai inainte de intemeierea lumii intra in curgerea ei ca s-o sfinteasca si s-o desavarseasca. Astfel, intruparea lui Hristos este cel mai mare eveniment din istoria omenirii, deoarece a adus pe pamant „Soarele dreptatii”, care a izvorat si revarsa necontenit raul harului dumnezeiesc, deschizand portile imparatiei vesnice, incuiate fiilor lui Adam din pricina pacatului stramosesc.

Venind in lume, Domnul nostru Iisus Hristos Si-a implinit lucrarea de mantuire a neamului omenesc. Iar, prin inaltarea Sa la cer, El nu a parasit lumea, ci este mereu cu credinciosii, dupa cuvantul pe care La transmis ucenicilor Sai: „Iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor” (Matei 28,20).
Astfel, Domnul a intemeiat un asezamant sfant. Acest asezamant este Biserica. In ea si prin ea se continua lucrarea mantuitoare a lui Iisus Hristos in lume.
Prin cuvantul „Biserica”, trebuie sa intelegem asezamantul intemeiat de Domnul nostru Iisus Hristos, pentru mantuirea oamenilor. Deci la temelia asezamantului spiritual al mantuirii este Hristos Domnul, iar toti crestinii sunt madulare vii ale acestui asezamant. De aceea, in multe locuri ale Sfintei Scripturi, Biserica este numita „Trupul lui Hristos”. „Mai presus de toate, spune Sfantul Apostol Pavel, La dat pe El Cap Bisericii, care este Trupul Sau” (Efeseni 1, 22-23). „El este Capul Trupului, adica al Bisericii” (Coloseni 1, 18). Acelasi mare apostol al neamurilor ne invata: „Precum intr-un singur trup avem multe madulare si madularele nu au toate aceeasi lucrare, asa si noi cei multi, un trup suntem in Hristos si fiecare suntem madulare unii altora” (Romani 12,4-5).

Domnul nostru Iisus Hristos a incredintat conducerea Bisericii Sfintilor Apostoli, carora le-a spus: „Cel care va asculta pe voi pe Mine Ma asculta, si cel care se leapada de voi se leapada si de Mine; iar cel care se leapada de Mine se leapada de Cel Care M-a trimis pe Mine” (Luca 10,16). La randul lor, Sfintii Apostoli au asezat in fruntea Bisericilor intemeiate de ei, pe episcopi, carora le-au incredintat misiunea de a purta de grija de ele: „Luati aminte de voi insiva si de toata turma intru care Duhul Sfant v-a pus pe voi episcopi, ca sa pastoriti Biserica lui Dumnezeu” (Fapte 20,28).

Invatatura noastra precizeaza ca Biserica este obstea crestinilor care cred in Domnul nostru Iisus Hristos si pastreaza credinta neschimbata, asa cum a fost propovaduita de Sfintii Apostoli si de urmasii lor (I Tesaloniceni 2, 15). Ea este „stalp si temelie a adevarului” (I Timotei 3, 15).
Ea ne-a nascut ca fii ai imparatiei lui Dumnezeu prin Taina Sfantului Botez; ea ne hraneste cu daruri ceresti prin celelalte Sfinte Taine; ea ne uneste cu Hristos in Taina Sfintei Euharistii.
Pe drept cuvant spun Sfintii Parinti ca „nu poate avea cineva pe Dumnezeu ca Tata, daca nu are ca mama Biserica”.

Drept   credinciosi   crestini,
La Craciun nu sarbatorim numai evenimentul istoric si extraordinar al venirii in lume a Mantuitorului, ci se cuvine sa serbam insasi nasterea Lui in sufletele noastre. Nu trebuie sa vorbim de aceasta mare minune numai la timpul trecut, ci mai mult la timpul prezent. Cantarea cu care intampinam venirea lui Iisus Hristos in lume, ne incredinteaza ca minunea se petrece in mod tainic si astazi.
„Hristos se naste, mariti-L”
„Hristos din ceruri, intampinati-!,”
„Hristos pe pamant, inaltati-va”
„Cantati Domnului tot pamantul”.

Precum se aude in aceasta cantare, nu spunem „Hristos S-a nascut” ca si cand am face numai pomenirea unui eveniment petrecut oarecand, ci marturisim, impreuna cu colindatorii de peste veacuri, ca „Hristos se naste…”. De aceea, Sfantul Grigorie de Nazianz spune ca Mantuitorul S-a intrupat pentru ca noi „sa ne nastem cu El si sa traim intru Hristos.

Nasterea Mantuitorului in sufletele noastre trebuie sa se implineasca si acum prin renasterea noastra morala. Aceasta transformare poate avea loc numai in Biserica si prin invatatura ei. Misiunea Bisericii este sa nasca pe Hristos in inimile noastre, ca sa traim impreuna cu El.
La aceasta sarbatoare care ne aduce in suflete duhul impacarii cu Dumnezeu si al bunei intelegeri cu semenii, este bine sa cugetam cu mai multa responsabilitate asupra faptelor noastre, punand temelie tare vietuirii crestinesti si pastrandu-ne fiinta in Biserica dreptmaritoare, asa cum ne-au invatat mosii si stramosii nostri. Numai astfel vom putea marturisii impreuna cu Sfantul Apostol Pavel, care a zis: „Cate sunt adevarate, cate sunt de cinste, cate sunt drepte, cate sunt curate, cate sunt de iubit, cate sunt cu nume bun, orice virtute si orice lauda, la acestea sa ne fie gandul” (Filipeni 4,8).

Iubiti   fii   duhovnicesti,
Acum, cand rasuna in biserici, in case si in toata fiinta noastra imnul ingerilor: „Marire intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire” (Luca 2, 14), sa intampinam pe Dumnezeiescul Prunc cu inimi curate, cu credinta tare, cu nadejde neclintita si cu dragoste fierbinte pentru Cel Care Se naste in pestera Betleemului. El ne cheama sa ne impartasim din darurile aduse prin intruparea Sa pentru mantuirea noastra. La randul nostru, cuvine-se sa-I inchinam viata, ca sa faca din ea un altar de daruire pentru Sfanta noastra Biserica, pentru mai binele semenilor nostri, pentru scumpa noastra Patrie.

Cel Ce S-a nascut in pestera din Betieem asteapta de la noi sa traim in buna intelegere si infatisare cu toti oamenii si sa ne iubim unii pe altii pentru ca mai intai  ne-a iubit pe toti si ne invata: „Sa va iubiti unul pe altul precum V-am iubit Eu” (Ioan 15, 12).
Aceasta iubire inseamna bunatate, duh de fraternitate, iar nu ura si calomnie, cum din pacate, fac ratacitii gruparilor sectare, care denigreaza Biserica stramoseasca si pe slujitorii ei si lupta diavoleste pentru invrajbirea si dezbinarea neamului romanesc.

Drept aceea, de la sarbatoarea Craciunului invatam ca fiecare suntem datori ca sa lucram la mantuirea noastra, implinind voia lui Dumnezeu, care inseamna statornicia in credinta si implinirea iubirii crestine. De aceea, „orice faceti, cu cuvantul sau cu lucrul, toate sa le faceti intru numele Domnului nostru Hsus Hristos si prin El sa multumiti lui Dumnezeu si Tatalui” (Coloseni 3, 17).
Asadar, cu prilejul Sfintelor Sarbatori va facem indemnul pe care il adresa Sfantul Apostol Pavel credinciosilor din Corint: „Bucurati-va, desavarsiti-va, fiti uniti in cuget, traiti in pace si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi” (II Corinteni 13, 11).
Cu aceste ganduri crestinesti si indrumari parintesti, rog pe Bunul Dumnezeu sa va ajute ca sa sarbatoriti Nasterea Domnului, anul nou si Boboteaza cu alese bucurii sufletesti, cu pace si spor duhovnicesc.
La multi ani!
Al tuturor de tot bine voitor si staruitor rugator la Dumnezeu,

EPIFANIE EPISCOPUL EPARHIEI BUZAULUI

Să întâmpinăm Crăciunul cum se cuvine


nasterea-domnului

A mai trecut un an şi ne aflăm din nou în pragul celei mai frumoase şi luminoase  sărbători a creştinismului – Naşterea Domnului Nostru Iisus Hristos. Acest praznic ne invadează în fiecare an sufletul cu multă linişte şi bucurie duhovnicească întrucât  reprezintă momentul în care Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul nostru vine în lume pentru a fi călauză pe drumulmântuirii, tuturor celor care cred şi nădăjduiesc în El. Este perioada în care simţim parcă în inimile noastre o chemare tainică spre a fi mai buni, mai îngăduitori şi mai plini de nădejde, este perioada în care cursul existenţei noastre pare să capete un sens.

Stând şi contemplând la faptul că acum 2000 de ani, într-o iesle săracă din oraşul Betleem a venit pe lume Cel ce este deasupra tuturor lucrurilor şi putinţelor de înţelegere omenească, întreaga noastră fiinţă este inundată de un sentiment mistic de lumină şi pace duhovnicească, iar lacrima care stă să cadă e semn că inima este încă acasă şi că în ciuda tuturor vicisitudinilor vieţii, avem puterea de a ne reîntoarce în lăuntrul fiinţei noastre spre a căuta esenţa existenţialităţii omeneşti.

Mântuitorul Nostru Iisus Hristos este singura nădejde, singura scăpare şi adevăratul sens al vieţii noastre pământeşti, singurul şi primordialul motiv care dă sens tuturor suferinţelor şi durerilor noastre, de aceea an de an bucuria sărbătoririi Naşterii Sale pune stăpânire pe întreaga noastră fiinţă.

Acum, mai mult decât niciodată este momentul să ne regăsim adevărata misiune în această lume, să ne amintim că trăirea adevărată înseamnă o viaţă în Hristos, care are la bază păstrarea virtuţilor cu care toţi, deopotrivă, am fost înzestraţi încă de la naştere. Virtuţile sunt de fapt liniile directoare ale existenţialităţii  noastre, cele mai importante dintre acestea fiind, aşa cum Sfântul Apostol Pavel, în Epistola sa către Corinteni afirmă, credinţa, nădejdea şi dragostea, «  … mai mare… fiind dragostea » .

Să ne lăsăm, aşadar, cuprinşi de  chemarea lăuntrică de a fi mai buni, mai blânzi şi mai îngăduitori şi fie ca Pruncul Sfânt Care Se naşte si în acest an, să-Şi afle loc şi în « Betleemul » sufletelor noastre, umplându-le de har şi pace !

Autor: Ionela Candrea

Hristos S-a născut!


Sabina Ispas, folclorist, director al Institutului De Etnografie si Folclor „C. Brailoiu” ne da cateva explicatii despre masa traditionala de Craciun, bradul cu lumanari, plugusorul si sorcova.

Masa traditionala inchinata sarbatorii, binevenita dupa perioada postului era momentul in care se consumau preparatele porcului, ale animalului sacrificat. Alaturi se gasea colacul, o alta forma a sacrificiului, de data asta hristic, si vinul. In centru statea ramura verde, garantia invierii. Ramura verde o gasim si in ipostaza pomului Raiului , care apare in textul de colind, vegetalul care asigura viata dupa moarte. De asemenea pe masa se puneau paie. Pentru ca acel colac care se punea pe masa se presupunea a fi trupul lui Iisus, paiele intruchipau ieslea. Langa toate acestea se mai punea grau incoltit sau crengulete inflorite, aduse in casa de ziua Sfantului Andrei si se aprindea focul .

Bradul, asa cum dovedesc sursele documentare, a aparut in a doua jumatate a secolului al noulea , probabil pe filiera legaturilor cu lumea germanica. Bradul, in traditia noastra, era legat de momentele importante ale vietii – nastere, casatorie , moarte. Pe scurt, bradul simbolizeaza ideea de pom al vietii. Este interesant ca in unele parti ale lumii germanice podoabele de pom nu erau chiar intamplatoare. Se puneau mere, nuci, corabia, care simbolizeaza biserica, crucea, ingerasii, lumanarile. Cat priveste sarbatoarea Craciunului de astazi , Sabina Ispas conchide : ” Nu este numai marketing, ci si o regandire a locului omului in Univers. Se merge pe existenta eminamente seculara, in acelasi loc. In acelasi loc nu poate exista deodata si sacru si profan. Este o schimbare de mentalitate si de raport intre om si divinitate. Astazi , sarbatoarea s-a transformat in serbare, mai mult din ratiuni de destindere, si nu pentru ca sarbatoarea in sine inseamna ceva pentru om. Sarbatoarea Craciunului este una dintre ofertele pe care Dumnezeu le face omului. Individul o accepta sau nu accepta. De el depinde.”

Sorcovitul si Plugusorul nu le gasim in alte culturi. Plugusorul este un text, prin intermediul caruia, comunitatea este expiata, graul chinuit preia pacatele omului . „Totodata, cred ca ar trebui mentionat umblatul cu capra. De obicei capra insotea cetele de colindatori , nu se regasea in perioada Anului nou. Acest obicei s-a raspandit in perioada ultimilor 50 de ani „, adauga Sabina Ispas. „Intreaga perioada a sarbatorilor de iarna se bazeaza pe ceea ce putem numi desfasurarea unui sistem dramatic. Colindatul este o drama liturgica, la fel ca si mersul cu steaua , dar si semanatul si plugusorul iarasi sunt o desfasurare dramatica. Si ce se intampla de Boboteaza este o desfasurare dramatica. Deci, ne aflatm in fata unui structuri dramatice prin gesturile tuturor celor implicati , de obicei barbati, care detin autoritatea, ei sunt sacraficatori, ei sunt oficiantii. Femeile aveau alte tipuri de sarcini. In decursul celor 12 zile se consuma aceste acte dramatice, in spatiul si timpul sacru. ”

Din dimineata de 25 decembrie incepe colindatul cu steaua, formata din grupuri de copii. Steaua era confenctionata dintr-o sita, cu raze din sipci de lemn, captusita cu hartie colorata. Pe cap copiii purtau coroane de hartie. Cantecul de stea se compunea din troparul Nasterii Domnului. De asemenea, in unele sate, pana la Anul Nou, isi fac aparitia irozii, grupuri formate din personaje biblice : craii Baltazar, Gaspar si Melchior, Irod imparat, preotul Ozia, ciobanul si ingerul.

preluare: Cristi


Hristos se naste, mariti-L,
Hristos din Ceruri, intampinati-L,
Hristos pe pamant, inaltati-va,
Cantati Domnului tot pamantul si
Cu veselie laudati-L popoare ca S-a preamarit”.

La Vifleem, colo jos
Cerul arde luminos
Prea Curata naste
Astazi pe Hristos

Naste-n ieslea oilor
Pe-Împaratul tuturor
Prea Curata sta
Si plânge-ncetisor.

N-are scutec de-nfasat,
Nici hainute de-mbracat
Prea Curata
Pentru Fiul de-Împarat.

Nu mai plânge, Maica mea
Nu mai plânge, Maica mea
Scutecele noi ti-om da
Prea Curata,
Pruncul Sfant a-L înfasa.