Sunt ani de zile de cand imi doresc un copil. Cand eram casatorita cu primul meu sot m-am rugat, am sperat dar acest lucru nu s-a intamplat. Dupa doi ani si jumatate, casnicia noastra s-a incheiat. Am inceput o relatie cu un coleg de birou cu care m-am si casatorit dupa mai putin de un an. Din nou sperante, planuri, incercarea de a ramane insarcinata soldandu-se luna de luna cu un esec. Dupa cateva luni de incercari, in urma unor investigatii medicale, am descoperit niste probleme de sanatate, probleme ce ma impiedicau dupa spusele medicilor sa concep copilul mult dorit.
Mergeam destul de des sa ma rog la manastirea Radu Voda din Bucuresti, la moastele Sfantului Nectarie si ale Sfantului Efrem cel Nou. Auzisem ca Sfantul Nectarie a ajutat multe femei sa isi implineasca visul asa ca m-am apucat sa citesc Acatistul Sfantului timp de 40 de zile. La doua saptamani de la citirea acatistului am mers la duhovnicul meu care slujeste la Manastirea Radu Voda pentru a ma spovedi. In timpul spovedaniei vorbind despre dorinta mea arzatoare de a fi mama i-am mentionat si pe parintii mei care traiesc necununati de aproape 40 de ani. Tatal meu este ateu si ei sunt cununati doar civil, el nu a vrut niciodata o nunta in biserica. L-am intrebat pe parintele ce ma sfatuieste in privinta lor, i-am spus cat sunt de ingrijorata pentru sufletele lor. El mi-a spus ” Poate faptul ca traiesc necununati e un motiv pentru care nu ii bucura Dumnezeu cu nepoti. M-am uitat mirata la el si l-am intrebat ce sa fac. Spune-le sa se cunune, mi-a spus. I-am explicat ca tata este ateu si niciodata nu ar face pasul asta. El mi-a spus totusi sa incerc” Am plecat si mai stresata de la biserica gandindu-ma ca daca e sa astept sa se cunune ei nu voi avea copii niciodata. Am sunat-o pe mama si i-am povestit ce mi-a spus parintele. I-am spus ca ar trebui sa se cunune si ca poate si asta este un motiv pentru care nu am copii, dar i-am spus mai mult ca o informare, in nici un caz nu m-am asteptat la consecinte. Urmarile insa nu au intarziat sa apara. Peste cateva zile vorbind cu mama la telefon imi spune ca este la matusa mea, sora ei, ca au discutat despre ce i-am spus si ca matusa si unchiul meu se ofera sa le fie nasi. Ramanea doar sa vorbim cu tata. Unchiul meu l-a sunat pe tata si au vorbit, initial nu s-a opus dar a doua zi i-a spus mamei ca el nu are de gand sa faca pasul asta acum, ca o sa il faca poate in viitor.
Mi-am dat seama ca nu e timp de pierdut si acum este momentul sa actionez. Am mers sa discut cu el, mi-a spus ca nu se opune dar ca nu vrea sa faca asta acum, ca asteapta sa fie frumos afara, noi fiind in luna noiembrie, ca nu are acum posibilitati financiare pentru un eveniment de genul asta si sa mai asteptam cateva luni. I-am spus ca asta nu este un argument, ca nu este o nunta in aer liber, ca au nevoie sa faca doar cununia religioasa si pe urma vom merge la un restaurant impreuna cu familia si cativa prieteni, i-am demontat toate obiectiile si l-am intrebat daca isi doreste nepoti. Mi-a spus ca da, cu siguranta. I-am spus atunci ca trebuie sa faca pasul asta daca vrea sa devina bunic. A acceptat. L-am anuntat ca trebuie sa mearga sa se spovedeasca. Nu se spovedise niciodata pana atunci, avea 69 de ani, nu stiu in copilarie daca a facut-o. A ras dar nu s-a impotrivit. Peste cateva zile m-am dus si i-am luat pe parintii mei de acasa si am mers la duhovnicul meu pentru spovedit. Tata intrand in biserica era ca un copil, se uita mirat si imi punea o gramada de intrebari: „De ce e atata lume aici? Dar asa multa lume e mereu? Vai, dar sunt o gramada de tineri, nu ma asteptam. De ce stau toti oamenii astia la coada? La moastele Sfantului Nectarie? Dar cine a fost Sfantul Nectarie?” intre timp a aparut parintele meu care i-a felicitat pentru decizia luata, spunandu-le vorbind la modul general dar facand aluzie la tata, ca nu venim de nicaieri si nu ne indreptam spre nicaieri si in tot ceea ce facem avem nevoie de binecuvantarea lui Dumnezeu.
S-a asigurat ca nu i-am adus acolo cu forta, intrebandu-i daca vor sa se spovedeasca. Cu tata a stat 40 de minute. Cand a iesit de acolo mi-a spus ca i-a placut de parintele meu, ca e un om cumsecade. Cand am ajuns acasa a inceput sa caute pe internet informatii despre Sfantul Nectarie, citind minunile lui despre oameni vindecati de cancer si de tot felul de probleme mi-a spus: „Daca Sfantul Nectarie asta al tau te ajuta sa ramai insarcinata, eu o sa devin credincios” I-am spus sa tina minte vorbele astea pentru ca se va intoarce la ele. S-au cununat la scurt timp, inainte sa inceapa postul Craciunului. Aceasta a fost a doua mare minune facuta de Sfantul Nectarie cu familia mea. In vara tot el ma ajutase sa scap si de problemele de sanatate descoperite de doctor. Aflasem totusi ca am o singura trompa permeabila, sansele mele de a ramane insarcinata fiind mai mici. Am fost si m-am rugat la moastele Sfantului Nectarie, de ziua Sfantului pe 9 noiembrie. M-am rugat Sfintei Parascheva la biserica Sfantul Gheorghe, pe 14 octombrie, Sfantului Nicolae tot la biserica Sfantul Gheorghe pe 6 decembrie, Sfintilor Martiri Brancoveni, Sfantului Spiridon la biserica Sfantul Spiridon cel Nou pe 12 decembrie. Pe 3 ianuarie, exact in ziua descoperii moastelor Sfantului Efrem cel Nou, aflandu-ma in Manastirea Radu Voda o doamna mi-a dat o carticica cu Minunile Sfantului.
Am luat-o ca pe un semn. M-am apucat sa citesc Acatistul Sfantului 40 de zile. L-am intrebat pe sotul meu daca raman insarcinata si o sa fie baiat daca este de acord sa ii dam numele Sfantului. Mi-a spus ca da, ii dam ce nume vreau eu. A fost o surpriza pentru mine pentru ca ma mai apucasem sa citesc Acatistul Sfantului cu ceva vreme in urma si cand i-am pus sotului meu aceeasi intrebare s-a strambat, nefiind incantat: „Ce nume mai e si asta? Efrem” nici eu nu am reusit atunci sa duc Acatistul la bun sfarsit, dupa cateva zile renuntand sa il citesc. De data asta am mers pana la capat. Am plecat in vacanta la ski, in luna februarie. Dupa 4 zile de efort intens pe partiile de ski si vazand ca imi intarzia perioada lunara mi-am luat un test de sarcina, mai mult in ideea de a sta linistita. Cea mai mare minune a fost atunci. Testul a iesit pozitiv. Eram insarcinata. Nu imi venea sa cred. Am ramas insarcinata dupa 40 de zile de citire a Acatistului Sfantului. Nu am cuvinte sa exprim bucuria pe care am simtit-o. Tot ce imi doresc este ca ingerasul meu sa fie bine, sanatos, sa fie ostas al lui Hristos. Multumesc din suflet tuturor Sfintilor care s-au rugat pentru mine, Maicii Domnului, m-am rugat de multe ori la Icoana Facatoare de Minuni de la Ghighiu si la Icoana Facatoare de Minuni de la Sfantul Spiridon Vechi, Sfantului Nectarie, Sfantului Efrem cel Nou, Sfantului Spiridon, Sfantului Nicolae, Sfantului Ioanichie cel Nou caruia m-am rugat la Manastirea Negru Voda, Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, Sfantul Ioan Rusul, Sfanta Filofteia, Sfintilor Martiri Brancoveni. Slava Tie, Hristoase Dumnezeu Nostru, Nadejdea Noastra Slava Tie!
Diana B., 26 martie 2017 – minune apărută inițial la rubrica Minuni spuse în anul 2017
Pe sfantul Nectarie l-am “cunoscut” cu aproape 4 ani in urma, in incercarile mele disperate si neputincioase de-a incerca sa schimb ordinea lucrurilor: Imi doream cu ardoare un copilas, care se lasa asteptat. Pe-atunci nu stiam sau mai bine zis nu voiam sa vad ca toate se intampla cu voia Domnului si la timpul randuit. Asadar, fiind in vizita la nasii nostri la Bucuresti, am insistat ca vreau sa merg la Sfantul Nectarie, la manastirea Radu Voda. Zis si facut, am ajuns acolo ne-am inchinat, ne-am rugat cum am stiut, am scris un acatist (Nasa era era cam in aceeasi situatie cu mine, copilasul se lasa asteptat si in familia lor). Cand am iesit pe poarta manastirii aveam un zambet pana la urechi si o certitudine in suflet cum ca toate se vor aranja. A trecut o luna, eram la sfanta liturghie si dintr-o data am ametit si am apucat sa-i spun unei doamne ca am nevoie de niste apa. Urmatorul lucru pe care-l stiu e ca m-am trezit intinsa pe jos, cu trei doamne in jur care incercau sa ma ajute. Asta a dat startul unui lung sir de investigatii medicale la finalul carora diagnosticul m-a lasat muta: Hepatita cronica B activa! Eu ii ceream lui Dumnezeu copilasi, fara sa stiu ca acei copilasi ar fi putut oricand sa fie infectati. Mare, mare este puterea lui Dumnezeu si lucreaza in cel mai minunat mod! Am trecut prin multe stari in acea perioada: a fost deznadejde, furie, sentimente de neputinta, toata lumea imi spunea ca trebuie sa invat sa traiesc cu aceasta boala, deoarece Hepatita cronica B nu se vindeca decat in 3-5% din cazuri. Dar mi-am amintit de tot ce citisem despre Sfantul Nectarie, de minunile lui si de fapt am constientizat ca totul a inceput dupa vizita la Manastirea Radu Voda. Incepusem sa vad de fapt ca Dumnezeu se milostivise de mine, m-a scos din “goana dupa copii” si m-a invatat sa am rabdare si incredere in voia Lui. Incepusem demersurile pentru obtinerea tratamentului cu interferon, si am depus dosarul in septembrie stiind ca listele de asteptare la CAS sunt mari, aprobarea putand veni si dupa 1 an jumate sau chiar doi. In acea saptamana am fost si la mormantul Parintelui Arsenie si m-am rugat sa faca cum stie ca e mai bine pentru ca ma temeam groaznic de tare de tratament. Peste tot citisem ca e un tratament dur, foarte greu de suportat. In exact 2 luni de la “vizita” la parintele Arsenie, m-a sunat medicul sa-mi spuna ca mi s-a aprobat tratamentul. Nu stiam daca sa plang de teama sau sa ma bucur. Dar “Comisia mea din ceruri”, cum obisnuiesc sa-I numesc pe bunii sfinti, mi-au trimis ajutor mai repede decat puteam sa ma gandesc. Am inceput tratamentul si totul a decurs nesperat de bine, aveam doar dureri de cap razlete si oboseala permanenta, dar a fost foarte, foarte bine fata de cum putea sa fie. In tot acest timp, m-am uns in partea dreapta cu ulei de la Sfantul Nectarie, am citit acatistul Sfantului, m-am rugat dar nu cat ar fi trebuit si mare ajutor am primit de la mama mea care l-a descoperit si ea pe sfantul Necatrie si i-a citit acatistul tot anul cat am fost sub tratament. Analizele mele nu aratau deloc bine, dar ma bucuram ca totusi ma simteam bine, nu am lipsit nici o zi de la servici. In timpul acesta, am avut un vis… L-am visat pe sfantul Nectarie cu un bebelus in brate, venea dupa mine. Dar la un moment dat s-a oprit. Se uita la copilas dar nu a mai facut un pas. M-am trezit mai fericita ca niciodata, a fost un sentiment de nedescris chiar daca sfantul nu a venit cu copilasul la mine. Cumva traiesc cu gandul ca puiutul meu e in grija sfantului si poate candva mi-l va incredinta mie.
