Rugăciune către Sfântul Siluan Atonitul / Rugăciunea Sfântului Siluan Athonitul pentru lume


O, Sfinte Siluane, cu lacrimile tale ai dobândit smerenia lui Hristos în Duhul Sfânt și dascăl al iubirii de vrăjmași ai devenit în acest veac plin de ură și de tulburare! O, dulce psaltire a pocăinței și alăută binecântătoare a Duhului Sfânt!

Noi, cei însuflețiți de viețuirea ta cea aleasă, ne plecăm genunchii în fața sfințeniei tale care rușinează pe cei ce nu mai cred că Dumnezeu lucrează în Biserica Sa și îți mărturisim că inimile noastre suspină după liniștea ta, după dragostea ta de Dumnezeu, de oameni și de vrăjmași.

Mărturisim că avem nevoie de mijlocirea ta pentru noi la Dumnezeu, Sfinte Siluane, că mult suntem tulburați în această lume care ne învață să fim răi, iubitori de slava deșartă și orbi ai păcatului. Roagă-L, Părinte Sfinte, să ne dăruiască și nouă blândețea Sa, îndelunga-răbdare, tăcerea, înfrânarea și iubirea Lui cea dumnezeiască pentru toată făptura.

Sfinte Siluane, tu care ai trecut prin atâtea încercări duhovnicești întărit de Sfântul Duh, nu ne lăsa să fim înghițiți de marea lumii acesteia. Fii călăuza noastră, fii povățuitorul nostru, mijlocește pururea pentru noi ca să stingem văpaia patimilor, să biruim răul din inimile noastre și astfel să ne mântuim sufletele.

Așa, Cuvioase Părinte Siluane, podoaba călugărilor din Sfântul Munte al Athosului, cel care te-ai făcut pe tine lăcaș Sfintei Treimi, izbăvește pe cei ce cu credință săvârșesc prea cinstită pomenirea ta și pe cei ce sărută cu evlavie moaștele tale, spre slava Celui ce S-a proslăvit în tine și dăruiește prin tine tămăduire tuturor celor ce aleargă la ajutorul tău.

Văzând răutatea și nimicnicia noastră, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce l-ai numărat pe Sfântul Siluan în ceata aleșilor Tăi, trimite-l nouă ca pe un adevărat Părinte, spre a ne povățui cum să traim o viață cuviincioasă, o viață de nevoință și de rugăciune, ca să Te aflăm milostiv în ceasul morții și la Înfricoșătoarea Judecată. Amin.

Rugăciunea Sfântului Siluan Athonitul pentru lume

Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă își îndreptează copiii săi mici.

Dă fiecărui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale și puterea ajutorului Tău.

Dă ușurare sufletelor chinuite ale poporului Tău și pe noi, pe toți, ne învață prin Duhul Sfânt, să Te cunoaștem pe Tine.

Se chinuiește sufletul omenesc pe pământ, Doamne, și nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaște pe Tine, nici bunătatea Ta.

Mintea noastră este întunecată de grijile lumești și nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale. Tu ne luminează.

Milostivirii Tale toate îi sunt cu putință.

Tu ai spus în Sfânta Evanghelie, că morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și vor învia. Așa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău și să învie, întru bucurie.

vedeti si: 

CHURC080 doarortodox

Reclame

Cuviosul Vasile de la Moldoviţa


Cuviosul Vasile de la Moldovita

Cuviosul Vasile de la Moldovita

Acest cuvios parinte a trait pe vremea binecredinciosului domn Alexandru cel Bun. S-a nascut dintr-o familie cu frica lui Dumnezeu, între anii 1370-1375, în Bucovina, într-un sat aflat în apropierea manastirii Moldovita. În copilarie va fi mers cu parintii la manastire, unde a cunoscut viata îmbunatatita a calugarilor de aici. Când a mai crescut a intrat si el în aceasta manastire, primind numele de Vasile. Participa, alaturi de ceilalti vietuitori, la refacerea sfântului locas, lucrare realizata din porunca si cu sprijinul domnitorului amintit mai sus. În curând a fost ales egumen, slujire pe care îndeplinit-o pâna prin 1445-1455.
Pentru o mai buna cârmuire a manastirii, el a stat tot timpul în legatura cu alti parinti îmbunatatiti ce conduceau alte asezaminte monahale moldovene: Dometian de la Bistrita-Neamt, Vasile de la Bistrita, Dosoftei (Dositei) de la Pobrota, Silvan de la Neamt si altii.
Datorita vietii alese si nevointelor sale, fiind pilda pentru toti cei din manastire si pentru cei ce veneau aici, Dumnezeu l-a înzestrat cu darul facerii de minuni.
Ca egumen la Moldovita, a împartit obstea în trei parti: unii erau la ascultare (diferite treburi), unii la Biserica (la slujba), iar altii la chilie (la rugaciune si odihna), astfel încât, slujba nu se oprea niciodata în Sfânta Biserica.

Avea ucenici în Muntele Athos şi la Mănăstirea Studion din Bizanţ, de unde a adus zeci de manuscrise bisericeşti la mănăstirea sa. El a întemeiat la Moldoviţa şi o vestită şcoală de monahi cateheţi şi caligrafi, pentru nevoile bisericilor de la sate.

În timpul cât el a fost conducatorul obstii monahale de aici, aceasta a cunoscut o mare crestere duhovniceasca. Trecut la cele vesnice, a fost cinstit de catre credinciosi ca sfânt la scurt timp, fiind cunoscut în rândurile lor, sub numele de „Sfântul Vasile de la Moldovita, Facatorul de Minuni”.

Dovedindu-se şi după moarte făcător de minuni, iar trupul său găsindu-se nestricat, a fost aşezat în biserică şi cinstit de toţi ca un adevărat sfânt. În anii 1621-1622, teologul ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopystenski, scria despre el: „În Moldoviţa, în mănăstire, Sfântul Vasile făcătorul de minuni”.

Sfintele sale moaste vor fi stat o vreme aici, însa datorita vitregiei vremurilor (în anul 1653 aceasta zona a fost invadata de cazaci, care, se crede ca le-au risipit), ele nu ni s-au pastrat.  Altii cred ca moaştele Cuviosului Vasile au stat peste o sută de ani în noua biserică. [biserica veche risipindu-se şi alta nouă ridicându-se (1535)]. Apoi, din cauza vitregiei vremurilor, au fost aşezate în biserică la un loc tăinuit, unde se află şi astăzi.
Cu toate acestea, datorita vietii sale deosebite, el a ramas în mintea si sufletele dreptmaritorilor crestini (nu numai din Moldova), fiind pururea pomenit în rugaciunile lor.