Vizitați pagina web oficială a Bisericii Șerban Vodă (click pe imagine)

Pentru enoriaşii Parohiei Şerban Vodă câteva date reprezintă repere importante atât pentru comunitate cât şi pentru sufletele lor: 11 august 2012,  28-29 septembrie 2012, 14 octombrie 2012, 11 iunie 2013.  Într-o zi din Postul Adormirii Maicii Domnului, 11 august 2012, moaştele Sfântului Luca au fost aduse la biserica noastră din pravoslavnica Rusie şi şi- au găsit pentru o vreme locul pe Sfânta Masă din Altar. În  sedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28-29 septembrie 2012, Sfântul Sinod a hotărât includerea din anul 2013 în calendarul creştin ortodox român a pomenirii Sfântului Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeii, cu ziua de prăznuire  11 iunie. Model de ierarh şi medic creştin, acesta se bucura deja de cinstire deosebită în multe Biserici Ortodoxe. La 14 octombrie 2012, după Sfânta Liturghie, sunt scoase  din altar şi depuse alături de moaştele Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ racla cu moaştele Sfântului Ierarh Luca şi icoana sa. Iar la 11 iunie 2013 l-am prăznuit pentru prima dată pe acest nou ocrotitor al bisericii Şerban Vodă. Se cuvine dar să facem şi anul acesta tot ce putem pentru a fi în sărbătoare alături de el: în seara zilei de 10 iunie la slujba de priveghere şi a doua zi la Sfânta Liturghie.

Încercând să-l cunoaştem pe acest mare sfânt care a trăit atât de aproape de noi, ne cutremurăm constatând cât de multe ne poate spune şi învăţa acest doctor care a suferit enorm în tăvălugul ateist al puterii bolşevice. A trăit ceea ce şi noi trăim azi, desigur la alte dimensiuni: ateism, „modernitate” şi „eliberarea” omului de autoritatea divină, prinderea în grijile lumii şi în nevoile de zi cu zi. Din fericire pentru noi, există nenumărate dovezi ale vieţii dedicate şi de sfinţenie pe care a avut-o Sfântul Luca: cărţi, documente, fotografii, sute de predici, scrisori, mărturii ale contemporanilor săi. Aşa aflăm despre el lucruri absolut minunate: a fost un medic chirurg excepţional, un profesor iubit, un om de ştiinţă respectat, un preot şi mai apoi un episcop care şi- a păstorit turma în vremuri extrem de grele, ferind-o de ateism şi de prigoană. Dar în primul rând a fost un om care a trăit cu demnitate creştină, cu răbdare până la sânge tot ce lumea i-a dat în locul sacrificiilor sale : lipsă de respect,  trădare, sărăcie la limită, arestări, torturi, exilări. Şi în tot acest timp a făcut totul perfect, dăruindu- se total: şi-a dedicat tot timpul şi toată viaţa sa salvării oamenilor, apoi cercetării medicale şi  împărtăşirii cunoştinţelor profesionale. Mai apoi şi-a împlinit  atribuţiile de preot şi episcop, luptându-se mai ales cu  propovăduirea Cuvântul Lui Hristos. Ţelul său a fost  să facă să trăiască Biserica ce-i fusese încredinţată şi să o reînvie acolo unde prigonitorii o îngropaseră. Minunat este faptul că Dumnezeu a îngăduit ca el să fie atât medic – să trăiască deci în lume- şi să fie în acelaşi timp preot şi mai apoi ierarh. Într-o vreme în care erai pus la zid doar pentru că erai botezat ortodox, în care se pornea război împotriva ta doar pentru faptul că ai intrat într-o biserică, în care vedeai sute de biserici pângărite şi puse la pământ de puterea sovietică, într-un timp în care mii de ierarhi, preoţi şi călugări erau închişi, deportaţi şi ucişi, în care sute de mii de creştini aveau şi ei aceaşi soartă, iată că un medic şi un om de ştiinţă absolut genial alege să-şi poarte cu nobleţe crucea de creştin şi de păstor. Nimic nu l-a împiedicat. Poate doar i-au fost amânate acţiunile. Viaţa acestui mare om ne arată că nu există nici un impediment şi nicio scuză pentru a fi toţi următori ai Lui Hristos şi a ne duce crucea în familia noastră şi în societate. Absolut nimic nu ne împiedică să fim mărturisitori în tot locul în care ne aflăm. Doar să vrem! Şi vom primi şi înţelepciune şi putere de a vieţui în umbra crucii, cu iubire pentru Dumnezeu şi compasiune pentru oameni.

din Foaia Duminicală a Parohiei Şerban Vodă, nr 23 (172) – 8 iunie 2014

De zece ani biserica noastră este  într-o continuă lucrare de înnoire.  Am scris împreună cu credincioşii pagini de eroism creştin, făcându-ne idealuri sfinte şi dorind să împodobim biserica noastră cu odoare de cel mai mare preţ. La dorinţa noastră Dumnezeu a făcut în aşa fel încât Părintele Patriarh ne-a dăruit hramul Sfântul Paisie de la Neamţ şi sfintele lui moaşte.

Dorim, de asemenea, să aducem şi moaştele Sfântului Nicolae, al doilea ocrotitor al bisericii noastre. Cum, bunăoară, dorim ca biserica noastră să aibă mai mulţi sfinţi ocrotitori, ale căror sfinte moaşte să fie puse spre cinstire şi să aducă în parohia noastră mângâieri nebănuite. În acest context, cu ocazia Pelerinajului de Florii a anului 2011 am avut bucuria să îl cunosc pe Preacuviosul Părinte Augustin, delegat a Patriarhiei Ruse pentru comunitatea rusă din Romania. A fost o zi binecuvântată de Dumnezeu.  Preacuviosul Părinte Augustin, un om de mare elevaţie şi cu multă dragoste faţă de turma lui şi faţă de poporul nostru ne-a copleşit dintr-o dată. L-am invitat să vină şi la Şerban Vodă. A doua zi la parohia noastră a fost slujbă arhierească, iar vlădica Varlaam Ploieşteanul, fiind delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a rostit cuvânt de învăţătură. Nu mică mi-a fost mirarea când, la sfârşitul slujbei, stareţul rus ne-a trecut pragul, prilej cu care ne-a vorbit despre viaţa duhovnicească din biserica rusă. Ne-a amintit şi despre Sfântul Luca al Crimeii şi ne-a spus, printre altele, că în mănăstirea sa odihnesc moaştele a 150 de sfinţi. L-am rugat stăruitor să ne facă bucuria de a avea şi noi o părticică din moaştele Sfântului Luca al Crimeii. Am fost întotdeauna copleşit de viaţa
acestui mare sfânt rus contemporan şi mai ales de evlavia poporului nostru faţă de dânsul. Părintele stareţ a făcut atunci promisiunea că ne va dărui acest mare odor. Din ziua aceea n-am mai pierdut nicio clipă, ci am căutat să fac toate demersurile ca să putem obţine aceste sfinte moaşte. Între timp Sinodul Bisericii Ruse a înălţat pe cuviosul părinte Augustin la treapta de Episcop de Gorodeţ şi Vetlujsky. Noi am aşteptat cu mare nerăbdare odorul promis şi am adresat Preasfinţiei sale o scrisoare. Ca răspuns am primit un telefon de la Preasfinţia sa, prin care îmi aducea la cunoştinţă faptul că mă pot prezenta să ridic darul. Lucrul acesta necesita o anumită pregătire, atât materială, cât şi spirituală. Am început să ne rugăm, să citim împreună cu credincioşii Acatistul Sfântului Luca al Crimeii, făcătorul de minuni, să aducem la pangarul bisericii cărţile sfântului şi Paraclisul său, cântat de Corala Tronos. Iar pe plan material mă gândeam cine ar fi mai nimerit să mă ajute în această lucrare. Şi Dumnezeu mi-a îndreptat gândul către un medic chirurg. Aşa am ajuns la domnul doctor Traian Ursu şi la domnul doctor Ioan Cristian Stoica, chirurgi, ca şi Sfântul Luca. În luna august, din purtarea de grijă a lui Dumnezeu la Moscova se afla domnul Călin Bultoc, un creştin care a ajutat tot timpul biserica noastră. Continuă lectura →