Preacuviosul Părinte Arhimandrit Arsenie Papacioc (1914 – 2011) de la Mănăstirea „Sfânta Maria” Techirghiol – Constanţa…


pr Arsenie Papacioc - foto Oliver Dobrinoiu

pr Arsenie Papacioc – foto Oliver Dobrinoiu

Preacuviosul Părinte Arhimandrit Arsenie Papacioc s-a născut la 15 august anul 1914, în localitatea Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa, fiind unul dintre cei mai mari şi mai vestiţi duhovnici români. Din anul 1976, a fost duhovnicul Mănăstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol, judeţul Constanţa. Părintele Arsenie Papacioc a trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Pârvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu şi alţii.

A fost arestat şi condamnat sub regimul mareşalului Ion Antonescu, în anul 1941, pentru apartenența la Mişcarea Legionară. S-a călugărit în anul 1946, după eliberare și s-a nevoit la Mănăstirea Antim din Bucureşti până în anul 1949. Între anii 1949-1950 a fost sculptor la Institutul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ. Între anii 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou, pentru că făcea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost graţiat în anul 1964 de la închisoarea Aiud, judeţul Alba.

Considerat unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei, Părintele Arsenie Papacioc s-a născut în anul 1914 ca al șaptelea copil al părinților Vasile şi Stanca. Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieţi din judeţul Ialomiţa. Numele civil al părintelui Arsenie a fost Anghel. De mic, Anghel dovedeşte o memorie bogată şi o vie inteligenţă, de multe ori fiind premiant cu coroană. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei „Vraja”, tânărul Anghel Papacioc are aptitudini atât intelectuale, cât şi fizice. La întrecerile interşcolare, organizate în Bucureşti, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri. După vârsta de douăzeci de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebită, a avut intenţia de a intra ca frate la Mănăstirea Frăsinei din judeţul Vâlcea. Stareţul mănăstirii – Părintele Simeon, l-a refuzat spunându-i: „Nu te pot primi, frate. Te văd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi. Ce o să zică fraţii? Pe acesta îl ții la cancelarie și pe noi ne pui la greu?“. Nu a renunţat la gândul său și a mers la Mănăstirea Cozia, unde a fost primit în obştea monahilor. Tot acolo primeşte ascultarea de paraclisier şi predă educaţia civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Iisus Hristos, comuniştii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască celor mici învățătura creştină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea și s-a retras la o moşie pe care călugării de la Mănăstirea Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şi jumătate, de unde a fost luat de Părintele Gherasim Iscu – Stareţul Mănăstirii Tismana, judeţul Gorj. Acesta l-a ascuns la Schitul Ciclovina, judeţul Gorj.Arsenie-Papacioc-fisa-de-penitenciar

Mitropolitul de atunci al Olteniei, IPS Părinte Firmilian Marin, a aflat însă de cel care stătea la Cioclovina și i-a propus postul de spiritual al Seminarului Teologic. Securitatea însă nu a aprobat acest gest al mitropolitului şi fratele Anghel a ajuns la Mănăstirea Sihăstria, din judeţul Neamţ.

Acolo a fost călugărit, la slujbă participând Părintele Sofian Boghiu, Părintele Benedict Ghiuş, iar naş de călugărie a fost Părintele Petroniu Tănase (trecut şi el la cele veşnice în 22.02.2011, după ce în 31.01.2011 s-a născut în veşnicele locaşuri fiul său duhovnicesc – Arhiepiscopul, Mitropolitul şi Cărturarul Bartolomeu Valeriu Anania). Continuă lectura

Reclame

Părintele ARSENIE PAPACIOC – „Frumuseţea înţelepciunii” / „Bogăția vieții creștine” (VIDEO)


Cuvântul viu al părintelui Arsenie Papacioc într-un film realizat de postul TV al Patriarhiei Trinitas TV:

FRUMUSEȚEA ÎNȚELEPCIUNII

1

2

3

4

5

BOGĂȚIA VIEȚII CREȘTINE

1

2

4

5

sursa: adelaida00

Părintele Arsenie Papacioc pe DVD


foto: Oliver George

„Preocupările celor care sunt atenţi la dimensiunea spirituală (n.r. si intru dreapta credinta ortodoxa) a vieţii lor au nevoie adesea de răspunsuri de la oameni experimentaţi duhovniceşte. Părintele Arsenie Papacioc este un astfel de om.

Cum transformăm indiferenţa în iubire creştină? Cum procedăm atunci când ne vine greu să postim? Care e sensul curajului creştin şi cum se trăieşte el în viaţa concretă? Ce primim atunci când ştim să trăim corect, prin bunătate şi credinţă?” (raspunsurile in materialul Frumuseţea înţelepciunii – video realizat de Televiziunea TRINITAS a Patriarhiei Române).
Singur Ortodoxia:

Sfinţia voastră, se vorbeşte în ultimul timp, mai ales în mediul universitar teologic, despre „despărţirea unicei Biserici a lui Hristos în Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică, despre Biserica Răsăriteană, despre Biserica Apuseană, despre marea Biserică soră a Apusului, despre istoria a trei confesiuni: catolici, ortodocşi, protestanţi; despre faptul că prin Marea Schismă şi apoi prin ruptura din sec. XVI creştinismul şi-a pierdut unitatea; despre cămaşa sfîşiată a lui Hristos; despre cei doi plămîni ai Europei, adică Biserica Apuseană (catolică, protestanţi) şi Biserica Răsăriteană (ortodoxă);  despre cele trei dimensiuni ale Creştinătăţii: Bisericile orientale, adică ortodoxe, Bisericile occidentale, adică Biserica Romano-Catolică şi Protestantismul, adică Bisericile Evanghelice, Luterane, Anglicană etc.” şi altele asemenea. Acestea sunt luate chiar din teologi ortodocşi, cum s-ar zice.

Întrebarea pe care v-o punem sfinţiei voastre este următoarea: este Biserica Mîntuitorului Hristos în momentul de faţă, sau a fost vreodată împărţită în mai multe Biserici, unele mai mari, altele mai mici, unele cu har mai puţin, altele cu har mai mult, sau divizată?

foto: Oliver George

arhimandrit Arsenie: Este şi inutil să mai discutăm chestia asta, că nu putea să fie împărţită Biserica, pentru că Hristos a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”[1], adică: nu e Cale nu e mergere, nu e Adevăr nu-i cunoştere, şi dacă nu-i Viaţă nu-i vieţuire; şi nu poate să fie alt Adevăr decît numai Hristos, nu poate să fie împărţit acest Adevăr.
Numai în funcţie de acest Adevăr este construită orice gîndire ca să fie valabilă, numai dacă este pe Adevărul-Hristos care, de fapt, s-a dogmatizat în Sinoadele Ecumenice, toată învăţătura aceasta pînă la 787, Sinodul VII Ecumenic, care a fost în apărarea icoanei, dar mai ales la Sinodul I Ecumenic, unde s-au stabilit cele 7 puncte din Crez, că Iisus Hristos este Dumnezeu Născut, nu făcut, şi la Sinodul al II – lea Ecumenic, unde s-a completat Crezul cu încă 5 articole, ca să fie 12.
Deci s-a stabilit lucrul acesta: Biserica nu poate să fie împărţită; acesta ar putea să fie răspunsul la întrebare: niciodată nu poate să fie împărţită Biserica, dar există erezii.
Dacă n-ar exista Noul Testament s-ar fi desfiinţat Vechiul Testament, dacă n-ar fi existat Noul Testament n-ar fi existat nici o serie întreagă de atacuri filosofice împotriva Adevărului-Hristos, împotriva Creştinismului, pentru că acesta era un obiectiv care strălucea, care umbrea orice, şi sigur că a fost atacat de toate filosofiile care au păreri bune, zic ei, împotriva Adevărului adevărat.
Adevărul este Hristos[2], Biserica Ortodoxă. Cuvîntul ortodox asta înseamnă.

Faptul că s-au desprins de-a lungul vremii schisme şi erezii nu înseamnă că Biserica şi-a pierdut unitatea ?

arhimandrit  Arsenie:  Nici vorba. continuarea, aici



Marele Adevăr – Orto-Doxia!


Biserica este trupul tainic al lui Hristos.

Nu poţi să fii creştin universal decît prin modalitatea ortodoxă. În alegerea, trăirea şi adîncimea unei structuri, trebuie neapărat să ţinem cont de nişte date reale ale problemei în care ne angajăm. Este o greşeală să ieşi dintr-o structură spirituală puternică – Ortodoxia, atît de deplină, de autentică, de universală, care oferă realizarea omului din tine; altfel, o spun cu regret, s-ar putea numi false trăiri interioare. Nu este o întîmplare că noi suntem ortodocşi, şi nu suntem romano-catolici.

Arsenie Papacioc

Arsenie Papacioc

Sigur, este vorba de a ne angaja cu toată seriozitatea pe drumul esenţial istoric, care este marele Adevăr  –  Orto-Doxia.

Sfântul Siluan Athonitul aparţine în întregime Bisericii Ortodoxe.
Scria, după ce un alt părinte trăsese concluzia că toţi ereticii vor pieri: „Nu ştiu, dar n-am încredere decît în Biserica Ortodoxă. În ea se găseşte bucuria mîntuirii, ce se dobîndeşte prin smerenia lui Hristos.”

Doamne Iisuse Hristoase, cu inimile smerite, şi capetele la pămînt, Te rugăm ca frumuseţea şi veşnicia aceasta Ortodoxă să fie înţeleasă fără părtinire, desăvîrşindu-se marea Ta biruinţă, că Tu eşti „Calea, Adevărul şi Viaţa”.

SINGUR ORTODOXIA
arhimandrit Arsenie Papacioc

Cum putem lupta împotriva mândriei?


Arsenie Papacioc

Arsenie Papacioc

Nu poti,  decat dacă te smeresti. Adică ti-a dat o palmă, iar tu, din
smerenie, dai si obrazul celălalt. Acum nu-i usor să dai si obrazul
celălalt, dar este posibil. Pentru
că nu e o utopie, nimic nu este neîmplinibil din ce a spus Hristos. A
spus un lucru care se poate face. Dar nu a biruit cel care a lovit, ci
cel care a primit cu plăcere, cu bucurie. Pentru că ar fi suferit, dacă
se putea, chiar pentru Hristos. Bucuria suferintelor noastre din
închisori si din lanturi era tocmai asta, că ni s-a dat prilejul să
suferim pentru Hristos! Nu eram noi cei înfrânti, care primeam
lovituri. Au fost înfrânti cei care ne-au lovit.

Comparând toate religiile lumii, care a fost conceptia lor de
mântuire? Se constată că toti doreau să scape de suferintă. Hristos
zice: Nu! Numai prin suferintă puteti scăpa de suferintă!’; pentru că
Mântuitorul a făcut atât de multe fapte mari: dreptate, învătături etc.
Să măsurăm cu 90 de grade un unghi. Mai mult: a înviat mortii si multe
altele. Se facem unghiul de 180 de grade. Dar n-a mântuit lumea prin
asta.
Misiunea Mântuitorului a fost tocmai asta, să mântuie lumea prin
suferintă. S-a răstignit pentru noi si atunci unghiul a devenit de 360
de grade, desăvârsit. Adică, atunci a fost biruit satana. Mântuitorul
era pe Cruce si se văita satana. De aceea Crucea este atât de puternică
împotriva duhurilor rele, pentru că se zice: în numele Tatălui (Care
înseamnă toată înăltimea) si al Fiului (toată adâncimea) si al
Sfântului Duh (toată lătimea)’. Adică se evocă Sfânta Treime. Si s-a
constatat că fuge dracul de Cruce!
Deci, prin suferintâ s-a biruit satana. Diferenta între dramă si
tragedie e că în dramă eroii biruiesc, în tragedie eroii sunt înfrânti.
Noi nu avem tragedii. Avem numai drame. Eroii nostri au biruit, toti!
Dovada este că Mântuitorul, Care este de-a dreapta Tatălui, a zis: ‘Vi
s-a dat toată puterea, în cer si pe pământ’. Si a mai zis ceva care ne
priveste direct: ‘îndrăzniti! Eu am biruit lumea!’ Cine a biruit?
satana? Cine a biruit? Cei care au lovit? Cei care L-au răstignit?
De aceea, suferinta aduce foarte multă smerenie. Numai atât: să se
facă pentru marele Adevăr. Pentru Hristos. Că noi cerem harul lui
Dumnezeu. Fără harul lui Dumnezeu nu se poate nimic, pentru că zice
Hristos: ‘Fără de Mine nu veti putea face nimic’.
El e tulpina, noi suntem mlăditele. Nu pot, nici mlădita, nici mugurii, nici frunzele, fără vită.
Si atunci, din momentul din care nu putem face nimic fără puterea
lui Dumnezeu, cerem harurile Lui ca să putem face. Dar Dumnezeu nu dă
harul ca la un milog. Iti dă ca să te ridici, să rupi din tine pentru
altii, să-ti pui viata interioară la punct, să gândesti frumos, să stii
să suferi pentru adevăr! Si chiar pentru fratele tău.
(dialog cu Parintele ARSENIE PAPACIOC)