Situația din Ucraina: Mesaj către oficialii ONU, UE, OSCE


Un mesaj video al Episcopului Victor (Kotsaba) de Baryshevka, conducătorul delegației Bisericii Ortodoxe a Ucrainei la forurile internaționale, către oficialii ONU (Organizația Națiunilor Unite), OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa), UE (Uniunea Europeană) și ai altor țări, cauzat de violarea la scară largă a drepturilor omului în Ucraina și de pericolul real al escaladării conflictelor religioase. (sursa: Pentru Ortodoxie)


Sf Sinod BOR.jpg

„Privitor la această situație bisericească tensionată din Ucraina, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reiterează punctul de vedere exprimat anterior în cadrul ședințelor sale din 24 mai 2018 și din 25 octombrie 2018. S-a recomandat atunci ca Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Moscovei să identifice, prin dialog, o soluție a diferendului bisericesc amintit, prin păstrarea unității de credință, respectarea libertății administrativ-pastorale a clerului și credincioșilor din această țară (inclusiv dreptul la autocefalie) și restabilirea comuniunii euharistice. În caz de nereușită a dialogului bilateral, este necesară convocarea unei sinaxe a tuturor întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe pentru rezolvarea problemei existente”, se arată în comunicatul publicat pe siteul agenției Basilica.

O viitoare decizie a Sinodului Bisericii Române va trebui să țină cont de faptul că „în Ucraina există 127 de parohii ortodoxe românești, în special în zona Bucovinei de Nord, aflate în jurisdicția Bisericii Ortodoxe din Ucraina – Patriarhia Moscovei”.

În continuare, ierarhii români afirmă: „Este necesară o consultare reală a acestor ortodocși români, care sunt preocupați de păstrarea identității lor etnice și lingvistice. În acest sens, este necesară obținerea de garanții scrise din partea autorităților bisericești și ale statului ucrainean că identitatea etnică și lingvistică a românilor va fi respectată, precum și că acești ortodocși români vor avea posibilitatea de a se organiza într-un Vicariat Ortodox Român și a cultiva legături spirituale cu Patriarhia Română, spre a fi sprijiniți prin trimiterea de cărți de cult și de teologie în limba lor maternă, adică limba română. S-a menționat faptul că, în România, funcționează deja un Vicariat Ortodox Ucrainean, începând cu anul 1990”.

În încheiere, „Patriarhia Română va solicita Patriarhiei Ecumenice o lămurire privind soluționarea problemei ierarhilor și preoților necanonici din Occident, care au aparținut fostului „Patriarhat al Kievului”. ”


De ce schisma din Ucraina are potențialul Marii Schisme din 1054 și ce poate face Patriarhul Daniel?

de Mihai Șezeanu

Deși suntem vecini cu Ucraina și acolo trăiesc o jumătate de milion de români, schisma bisericească din țara de la nordul României pare ceva depărtat și neimportant. În mass-media românească, laică și bisericească, doar câteva știri și-au găsit loc despre conflictul început între Kiev și Moscova în anii 1991–1992, în care s-a implicat în 2018 Patriarhia de Constantinopol.

Teritoriile canonice ale Bisericilor ortoodoxe autocefale

Teritoriile canonice ale Bisericilor ortoodoxe autocefale

Pe lângă faptul că lucrurile se întâmplă în altă țară, greutatea de a înțelege cât de gravă este schisma din Ucraina vine și din aceea că problemele generate de secularism în România sunt foarte acute: presiunea pentru introducerea educației sexuale comprehensive (pro-avort și pro-homosexualitate) și eliminarea religiei din școli, eșecul Referendumului pentru căsătorie și inițiativele de legalizare a parteneriatului civil, presiunea pentru retragerea finanțării cultelor de către stat etc.

Dar potențialul acestei schisme este mult mai mare decât cel al secularismului, pentru că acesta atacă Biserica din exterior, dar schisma o atacă din interior. Astăzi nu mai au importanță multele probleme care au existat în perioada Marii Schisme din 1054, dar Marea Schismă a transformat lumea creștină pentru 1000 de ani și continuă să o facă.

 

Schisma din Ucraina a apărut din dorința unei părți a episcopilor din Ucraina de a fi independenți de Biserica Rusă, din care făceau parte, și care au creat în 1992 Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană. Din aceasta s-a rupt o parte, care s-a intitulat Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului. Liderii lor au fost caterisiți și apoi anatemizați de BO Rusă, iar aceste pedepse au fost aprobate de toate Bisericile Ortodoxe autocefale. Situația s-a schimbat în 2018, când Patriarhia de Constantinopol a emis un set de hotărâri prin care a anulat actul din 1686 prin care episcopii din Ucraina erau puși sub jurisdicția Patriarhiei Ruse, a anulat caterisirile pronunțate față de conducătorii schismei (fără a le recunoaște titlurile de patriarhi pe care ei și le luaseră), a validat hirotoniile făcute de ei, a unificat cele două biserici schismatice într-una, invitând și episcopii din Ucraina aflați în jurisdicția Patriarhiei Moscovei să li se alăture, a dat noii biserici un Tomos de autocefalie limitată și a recunoscut-o ca singura canonică pe teritoriul Ucrainei. BO Rusă a întrerupt comuniunea cu Patriarhia de Constantinopol și a anunțat că va întrerupe comuniunea cu oricine va recunoaște noua structură. În 2019, la întronizarea primatului noii biserici, Mitropolitul Epifanie, nu a participat niciun reprezentant al unei Biserici autocefale, în afară de cei de la Constantinopol.

La o primă vedere, sensibilitatea de creștini atenți la binele semenilor ne face să gândim rapid: orice țară, orice popor are dreptul să aibă o biserică autocefală, cum avem și noi, românii, și atunci de ce să nu aibă și ucrainenii o biserică autocefală a lor? De altfel, tradiția canonică spune că organizarea bisericească trebuie să urmeze organizarea statului (canoanele 17 Sinodul IV Ecumenic și 38 Trulan). Continuă lectura

Reclame

Apel internațional: STOP „5G” pe pământ și în spațiu!


STOP 5G

Apel international STOP 5G pe pamant si in spatiu (PDF. lb. română)

Către UN, WHO, EU, Consiliul Europei şi toate guvernele naţionale,

Noi, semnatarii, oameni de ştiinţă, doctori şi organizaţii de mediu precum și alte persoane din ţările (…), solicităm oprirea de urgenţă a dezvoltării reţelelor wireless 5G (generaţia a cincea), incluzând 5G prin intermediul sateliţilor spaţiali. 5G va creşte masiv expunerea la radiaţii de frecvenţe radio (RF) în plus faţă de reţelele de telecomunicaţii 2G, 3G şi 4G deja funcţionale. Radiaţiile RF s-au dovedit a fi periculoase pentru oameni şi mediu. Punerea în funcţiune a 5G reprezintă un experiment asupra umanităţii şi a mediului ce se defineşte ca şi crimă în legislaţia internaţională.

Sumar

antenna-1561577_1280Companiile de telecomunicaţii din toată lumea, cu suportul guvernelor, sunt în poziţia de a implementa, în următorii doi ani, reţeaua wireless de generaţie a cincea (5G). Acest fapt va genera schimbări sociale la scară globală. Vom avea case “deştepte”, afaceri “deştepte”, autostrăzi “deştepte”, oraşe “deştepte” şi maşini care se conduc singure. În principiu, tot ce posedăm şi cumpăram, de la frigidere si maşini de spălat pâna la cartoane de lapte, perii de păr şi scutece pentru copii va conţine antene şi microchip-uri şi va fi conectat wireless la internet. Fiecare persoană de pe planetă va avea acces instant la comunicaţii wireless de foarte mare viteză, din orice locaţie, chiar şi din paduri tropicale, din mijlocul oceanelor sau din Antarctica.
Ce este acum încă nerecunoscut pe scară largă este faptul că din cele de mai sus vor rezulta şi schimbări fară precedent de mediu la scară globală. Densitatea planificată a transmiţătoarelor de frecvenţe radio este imposibil de imaginat. În plus faţă de milioanele de staţii 5G noi pe Pământ şi 20,000 sateliţi in spaţiu, 200 miliarde de obiecte cu caracter transmiţător, conform estimărilor, vor fi parte a Internet-ului Obiectelor până în 2020, şi un trilion de obiecte câţiva ani mai târziu. Reţele 5G comerciale la frecvenţe joase şi viteze reduse au fost dezvoltate în Qatar, Finlanda şi Estonia la mijlocul lui 2018. Implementarea de reţele 5G la viteze şi frecvenţe foarte mari (unde milimetrice) se planifică să înceapă la finalul lui 2018.
În ciuda negării generalizate, evidenţa că radiaţiile din frecvenţe radio (RF) sunt nocive pentru viaţă este deja copleşitoare. Dovezile clinice acumulate despre oameni bolnavi şi afectaţi, dovezi experimentale legate de distrugerea ADN, a celulelor şi organelor într-o largă varietate de plante şi animale, precum şi dovada epidemiologică a faptului că majoritatea afecţiunilor civilizaţiei moderne – cancer, boli de inimă şi diabet – sunt, în mare parte, cauzate de poluare electromagnetică, constituie subiectul unei baze de literatură de mai mult de 10,000 studii de specialitate revizuite.
Dacă planurile industriei de telecomunicaţii pentru 5G se concretizează, nicio persoană, animal, pasăre sau insectă de pe planetă nu va avea capacitatea de a evita expunerea, 24 ore pe zi, 365 zile pe an, la nivele de radiaţie RF care sunt zeci către sute de ori mai mari decât ce există în acest moment, fără posibilitatea de a nu fi expus, nicăieri pe planetă. Aceste planuri legate de 5G ameninţă să provoace efecte serioase, ireversibile, asupra oamenilor şi distrugerea permanentă a tuturor ecosistemelor Pământului.
Trebuie luate măsuri imediate în vederea protejării umanităţii şi a mediului, în conformitate cu imperativele etice şi acordurile internaţionale.

(Notă: Referinţele sunt menţionate ca şi hyperlink-uri şi note de final în documentul tradus si in română)

5G va rezulta într-o creştere masivă şi inevitabilă a expunerii la radiaţii
5G terestre

În vederea transmiterii unui volum enorm de date pentru Internetul Obiectelor (IoT – Internet of Things), tehnologia 5G, atunci când e dezvoltată total, va folosi unde milimetrice, ce sunt transmise slab prin material solid. Acest lucru va solicita fiecărui operator să instaleze staţii de bază la fiecare 100 metri în fiecare arie urbană din lume. Spre deosebire de generaţiile anterioare de reţele wireless, în cadrul cărora o singură antenă transmite către o arie largă, staţiile de bază şi dispozitivele 5G vor avea antene multiple aranjate în “reţele fazate” care colaborează pentru a emite raze fascicule focalizate, dirijabile, asemănătoare cu laserele, ce se pot urmări reciproc.
Fiecare telefon 5G va conţine duzine de antene mici, toate colaborând pentru a urmări şi ţinti o rază foarte focalizată către cel mai apropiat turn de comunicaţii celulare. Comisia Federală pentru Comunicaţii din Statele Unite (FCC) a adoptat reguli permiţând capacităţi de putere efectivă pentru aceste fascicule de pană la 20 de waţi, de zece ori mai puternice decât nivelele admise pentru telefoanele actuale.
Fiecare staţie de bază 5G va conţine sute sau mii de antene ţintind raze multiple asemănătoare cu laserul, în mod simultan, catre celulare şi diverse dispozitive folosite de utilizatori, în aria pe care o deservesc. Această tehnologie se numeşte “input-uri multiple, output-uri multiple” sau MIMO. Regulile FCC permit ca puterea efectiv radiată a razelor unei staţii de bază 5G să fie 30,000 waţi per 100 MHz de spectru, sau echivalentul de 300,000 waţi per GHz de spectrum, de zeci până la sute de ori mai puternică decât nivelul permis pentru staţiile de bază curente.

5G spaţial

Cel puţin cinci companii propun să ofere 5G spaţial combinând 20,000 sateliţi pe orbita joasă şi medie a Pământului, ce vor infăşura Pământul cu fascicule puternice, ţintite şi directabile. Fiecare satelit va emite unde milimetrice cu o putere efectiv radiată de maxim 5 milioane de waţi prin intermediul miilor de antene aşezate în reţele fazate. Deşi energia degajată de sateliţi va fi mai scăzută decât cea provenită de la antene terestre, va iradia arii de pe Pământ unde ceilalţi transmiţători nu ajung şi va exista în plus faţă de transmisiunile terestre 5G de la miliarde de obiecte IoT. Mult mai important este faptul că sateliţii vor fi localizaţi in magnetosfera Pământului, fapt ce va exercita o influenţă considerabilă asupra proprietăţilor electrice ale atmosferei. Alterarea mediului magnetic al Pământului poate constitui o ameninţare mult mai mare la adresa vieţii decât chiar radiaţiile de la antene terestre (vezi mai jos).

antenna-1561576_1920Efectele nocive ale radiaţiilor de radiofrecvenţă sunt deja dovedite

Chiar înainte ca 5G să fie propus, numeroase petiţii şi apeluri din partea comunităţii ştiinţifice internaţionale, incluzând Apelul Freiburger semnat de peste 3,000 doctori, au solicitat oprirea expansiunii tehnologiei wireless şi au propus un moratoriu asupra noilor staţii de bază.
În 2015, 215 oameni de ştiinţă din 41 ţări au transmis un semnal de alarmă către Naţiunile Unite (UN) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO). Ei au afirmat că “numeroase publicaţii ştiinţifice recente au demonstrat că EMF [câmpurile electromagnetice] afectează organismele vii la nivele mult mai scăzute decât cele aceptate în majoritatea ghidurilor naţionale şi internaţionale”. Mai mult de 10,000 studii ştiinţifice revizuite demonstrează efectul nociv asupra sănătăţii umane al radiaţiilor RF.

Efectele includ:

 Schimbarea ritmului cardiac
 Alterarea expresiei genetice
 Alterarea metabolismului
 Alterarea dezvoltării celulelor stem
 Cancer
 Boli cardiovasculare
 Deficienţe cognitive
 Distrugerea ADN
 Impact asupra stării generale
 Creşterea nivelului de radicali liberi
 Deficienţe de memorie şi învăţare
 Calitate scăzută a spermei
 Avort
 Afectare neurologică
 Obezitate şi diabet
 Stres oxidativ

Efectele asupra copiilor includ autism, tulburare hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD) şi astm.
Deteriorarea are efecte nocive ce merg dincolo de rasa umană, existând deja dovezi numeroase legate de deteriorarea diverselor plante si animale sălbatice precum şi animale de laborator, incluzând:

  • Furnici
  • Insecte
  • Păsări
  • Mamifere
  • Păduri
  • Şoareci
  • Broaşte
  • Plante
  • Musculiţe
  • Şobolani
  • Albine
  • Copaci

Efecte negative microbiologice au fost de asemenea înregistrate.

Agenţia Internaţională de cercetare asupra Cancerului (IARC) de sub WHO a concluzionat în 2011 că radiaţiile RF cu frecvenţe între 30 kHz – 300 GHz sunt, posibil, cancerigene pentru oameni grup 2B). Oricum, dovezi recente, incluzând ultimele studii legate de folosirea telefoanelor celulare şi riscul de cancer la creier, indică faptul că radiaţiile RF sunt într-adevăr cancerigene pentru oameni şi ar trebui acum clasificate ca şi ”Cancerigen grup 1” alături de fumul de tutun şi azbestos.
Semnalele wireless de tehnologie mai recentă sunt în mod puls. Efectul negativ este cauzat atât de înalta frecvenţă a undelor operatorului cât şi de pulsaţiile de frecvenţă joasă.

Citiți tot documentul „APEL INTERNAȚIONAL” Stop 5G pe Pământ și în Spațiu, PDF  cu referinţele complete care sunt menţionate ca şi hyperlink-uri şi note de final.

Semnați petiția internațională,

petitie NU-5g


 

Tehnologia 5G înseamnă război împotriva umanității 

de Claire Edwards (3 ianuarie, 2019)

Acest război nevăzut este și mut, dar de această dată se trag focuri – sub forma fasciculelor de radiații electromagnetice (REM), asemănătoare razelor laser, emise de mânunchiuri de mici antene[1] – și nimeni dintre cei aflați în bătaia focului nu știe că este vătămat serios, ireparabil și pe tăcute.

 

Într-o primă fază, 5G îi va face pe oameni electro-hipersensibili[2]. Probabil faptul că am stat în fața a două mari ecrane de calculator pentru mai bine de 18 ani cât am lucrat pentru ONU m-a făcut și pe mine electro-hipersensibilă. Atunci când Biroul ONU din Viena a instalat, în decembrie 2015, puncte de acces (hotspot) pentru telefonie mobilă și WiFi – menite să servească mari areale publice – în îngustele coridoare de metal din Centrul Internațional din Viena, m-am simțit rău în continuu pentru următoarele șapte luni.antenna-1561575_1920

Timp de doi ani și jumătate am făcut apoi tot ce mi-a stat în puteri pentru a alerta sindicatul angajaților ONU, administrația și serviciile medicale despre pericolul pe care radiațiile electromagnetice emise de aceste puncte de acces îl reprezintă pentru sănătatea angajaților ONU, dar am fost ignorată. De aceea, în mai 2018, am ridicat problema chiar Secretarului General al ONU, Antonio Guterres (vezi transcript-ul mai jos). Este fizician și inginer în electricitate, având în trecut prelegeri despre semnalele de telecomunicații dar, cu toate acestea, el declară că nu știa nimic despre toate acestea. A promis să ceară OMS (Organizația Mondială a Sănătății – n.tr.) să studieze problema dar, șapte luni mai târziu, acele puncte de acces (hotspot) erau încă la locul lor. Nu am primit niciun răspuns la foarte multele mail-uri pe care i le-am trimis.

Drept urmare, m-am bucurat să mă pot alătura eforturilor de publicare a unui Apel Internațional de Oprire a Emisiilor 5G pe Pământ și în Spațiu întrucât îmi era foarte clar că, în ciuda celor 43 de apeluri științifice anterioare, foarte puțină lume înțelege pericolele radiațiilor electromagnetice (REM). Experiența mea ca redactor ar putea fi de folos pentru a ne putea asigura că un nou „apel 5G”, inclusiv privind emiterea de fascicule 5G din spațiu, ar fi redactat clar, cuprinzător, explicativ dar accesibil și celor nespecialiști, citând din peste o sută de lucrări științifice dintre zecile de mii publicate în ultimii 80 de ani despre efectele biologice ale REM[3].

Având în spate ani de redactare a documentelor ONU privind spațiul cosmic, știu că acesta este foarte contestat din punct de vedere geopolitic și că orice incident care ar implica un satelit militar ar putea declanșa un răspuns catastrofal[4]. Legile privind spațiul sunt atât de încurcate – un singur exemplu ar putea fi complexitatea legii răspunderii în spațiu[5][6] – așa încât nu am greși dacă am numi orbitele din jurul Pământului drept Vestul Sălbatic. China a provocat consternarea internațională în 2007, când a demonstrat eficiența unei arme anti-satelit distrugându-și intenționat unul propriu. Resturile spațiale sunt principala îngrijorare printre țările călătoare în spațiu, din cauza așa-numitului sindrom Kessler, care prevestește o cascadă de resturi spațiale care ar putea face impracticabile în viitor orbitele din jurul Pământului[7]. În aceste condiții, lansarea în spațiu a peste 20.000 de sateliți comerciali 5G vi se pare un lucru normal?

Locuiesc în Viena, Austria, unde tăvălugul 5G a venit brusc peste noi. În ultimele cinci săptămâni, rețele pre-5G au fost anunțate oficial în aeroportul din Viena și chiar 5G în Rathenausplatz, principala piață din Viena, care atrage zeci de mii de vizitatori în târgurile organizate aici de Crăciun, în decembrie, și la patinoarele din ianuarie, o atracție specială pentru copii. Alături de păsări și insecte, copiii sunt cei mai vulnerabili în fața ravagiilor 5G, din cauza trupurilor lor încă mici[8].

Prieteni și cunoscuți de-ai mei din Viena, împreună cu copiii lor, deja se plâng de simptomele clasice ale otrăvirii cu REM[9]: sângerări nazale, dureri de cap, dureri de ochi, dureri în piept, greață, oboseală, stări de vomă, tinitus (țiuit în urechi – n.tr.), amețeli, simptome asemănătoare gripei și dureri cardiace. De asemenea, relatează despre „o bandă strânsă în jurul capului”; presiune deasupra capului; dureri scurte și înțepătoare prin corp; vibrații ale organelor interne. Alte efecte biologice, precum tumori sau demență apar după o perioadă mai îndelungată dar, în cazul 5G, care nu a fost niciodată testat din punct de vedere al siguranței pentru sănătate, cine știe?[10]

Parcă peste noapte, o pădure de infrastructură 5G a răsărit în Austria. În numai 3 săptămâni, o prietenă de-a mea a trecut de la stadiul de persoană cu o sănătate robustă la una care s-a văzut nevoită să părăsească țara în care a trăit 30 de ani. Fiecare persoană este afectată diferit de REM. Pentru ea a fost o adevărată tortură așa că ultimele ei două nopți în Austria le-am petrecut împreună cu ea dormind în pădure. Interesant, în drumul ei prin sudul Germaniei, starea ei s-a înrăutățit mai mult față de Austria, în timp ce in nordul Germaniei nu a mai avut simptome și s-a simțit complet normal, ceea ce sugerează că acolo încă nu a ajuns tăvălugul 5G.

Nu există limitări legale la expunerea la radiații electromagnetice. Convenabil pentru industria telecomunicațiilor, există doar indicații fără putere de constrângere legală, așa cum sunt cele produse de pompos-numita Comisie Internațională pentru Protecția de Radiațiile Non-Ionizante (CIPRNI), care s-a dovedit a fi, exact ca Vrăjitorul din Oz, o micuță organizație non-guvernamentală din Germania care își numește singură membrii, niciunul dintre ei nefiind medic sau expert în probleme de mediu[11].

Exact ca Vrăjitorul din Oz, CIPRNI pare să aibă puteri magice. Prestidigitațiile ei fac să „dispară” în aer efectele non-termice ale radiațiilor electromagnetice, dacă ne gândim la zecile de mii de studii care demonstrează efectele biologice ale REM și care invalidează așa-numitele lor indicații de siguranță[12]. Mai departe, a reușit să vrăjească și Uniunea Internațională pentru Telecomunicații, parte a familiei Națiunilor Unite, să recunoască aceste indicații[13]. Dar un singur email trimis către CIPRNI în octombrie 2018 cu comentarii ale profesorului Martin Pall privind noul set de indicații a produs imediat o explozie de interes privind prezența on-line a profesorului – care până acum fusese inexistentă – din partea firmelor și persoanelor din întreaga lume, din partea autorității unei țări privind imigrația, din partea Biroului Cancelarului Austriei, al unei firme de avocatură din Viena dar și din partea Interpolului!!![14][15]

Sper ca și alții să citească și să distribuie Apelul pentru Oprirea 5G în Spațiu, să se trezească și ei și alții și să treacă la acțiune pentru a opri 5G. Chiar și opt luni de Război Nevăzut 5G pot însemna o catastrofă pentru toată viața de pe planetă. Elon Musk este pregătit să lanseze primii 4.425 de sateliți 5G în iunie 2019 și să „acopere” Pământul cu radiații 5G, ignorând nenumărate tratate internaționale. Ar putea fi ultima mare extincție planetară, prin grija multi-miliardarei 5G, cel mai mare experiment biologic și manifestația celei mai mârșave mândrii și lăcomii din istoria omenirii.

smartphone-3329994_1920

Prima reacție a oamenilor la ideea că 5G poate fi o amenințare la întreaga viață de pe pământ este de obicei neîncrederea și respingerea. Odată însă ce au examinat mai bine faptele, a doua senzație este în mod obișnuit de teroare. Trebuie să transcedem acest fapt pentru a putea vedea 5G ca pe o oportunitate de a lua problemele în propriile noastre mâini, să ne asumăm responsabilitatea și să trecem la acțiune. S-ar putea să fi pierdut deja în ultimii 20 de ani peste 80% dintre insectele de pe glob[16]. Copacii riscă să fie tăiați cu milioanele pentru a se putea asigura un semnal 5G continuu pentru mașinile, autobuzele sau trenurile fără conducător uman[17]. Vom rămâne indiferenți și vom accepta să fim și noi și copiii noștri iradiați, să ne vedem sursele de hrană decimate și mediul înconjurător distrus? Continuă lectura

Despre tristețe


Tristetea este „o patimă aducătoare de stricăciune în suflet şi în trup” (Nichita Stihatul). Evagrie Ponticul spune despre această patimă că „este o stare abătută a sufletului, care se alcătuieşte la gândurile mâniei”. Deci este o urmare a mâniei. Înşiruirea patimilor nu este întâmplătoare. Tristeţea vine după mânie, pentru că ea este un rod al mâniei.
De asemenea spune Evagrie Ponticul despre tristeţe că „este o gură de leu care înghite pe cel întristat. Este un vierme al inimii care mănâncă mama (adică sufletul) ce îi dă naştere. Este o piedică în calea oricărui lucru bun”

sad_manTristeţea este o patimă atunci când, la fel ca şi în cazul mâniei, o putere naturală care este sădită de Dumnezeu în sufletul omului, este pervertită. În sufletul omului există această disponibilitate spre o tristeţe naturală sau o stare a firii care nu este în sine nici rea nici bună şi care a fost lăsată de Dumnezeu în suflet pentru a fi folosită în mod pozitiv, în vederea apropierii de Dumnezeu, şi anume tristeţea ca o stare legată de săvârşirea păcatului, ca o părere de rău pentru săvârşirea păcatului, tristeţea care devine astfel temei al pocăinţei. Dar această stare naturală a sufletului, care a fost lăsată de Dumnezeu tocmai pentru ca omul să se întristeze pentru păcatele sale şi să se îndrepte spre Dumnezeu, este pervertită în cazul omului pătimaş şi atunci tristeţea devine o patimă, o patimă care se manifestă prin tristeţea nu pentru păcatul săvârşit ci pentru imposibilitatea săvârşirii anumitor păcate sau ca urmare a săvârşirii anumitor păcate, dar nu împletită cu pocăinţa, cu părerea de rău pentru săvârşirea acelui păcat.
Înainte de a trece la identificarea propriu-zisă a mecanismului desfăşurării acestei patimi, să spunem că Sfinţii Părinţii, mai precis Sfântul Maxim Mărturisitorul, identifică trei forme în care se manifestă această tristeţe pătimaşă, păcătoasă, rea.

Prima este supărarea. Prin supărare înţelegându-se o tristeţe care pătrunde până în adâncul sufletului, infiltrând toate gândurile şi sentimentele omului.
O altă formă a tristeţii este necazul. Prin necaz părinţii înţeleg o nelinişte şi o apăsare, care ia naştere în urma unor împrejurări neplăcute prin care trece omul, dar care nu este de profunzime şi nici nu este de durată.
Şi o a treia formă prin care se manifestă această tristeţe este pizma sau invidia. Este o întristare care vine datorită bunurilor materiale, sau sufleteşti pe care le observăm la cei din jurul nostru.

Această ultimă formă a tristeţii, anume pizma sau invidia, la rândul ei dă naştere la alte păcate. Astfel pizma, invidia dă naştere la ură. Pe cel pe care îl invidiem pentru darurile sale, pentru bunurile sale, începem să-l urâm. Apoi din ură ajungem la clevetire, începi să îl vorbeşti de rău pe cel care îl urăşti. Din clevetire se ajunge în osândire, în acuzarea celui pe care îl invidiezi. Apoi un alt păcat care se naşte din invidie este bucuria de răul celuilalt. Te bucuri când vezi că se întâmplă un rău celuilalt pe care îl invidiezi pentru anumite lucruri şi ,pe de altă parte, îţi este necaz atunci când vezi că dobândeşte un bine, când un bine vine asupra lui.

În ceea ce priveşte rădăcinile tristeţii am arătat mai sus că tristeţea naturală este o stare firească a sufletului omului care nu este în sine rea sau bună şi care a fost lăsată de Dumnezeu pentru a sluji ca temei al pocăinţei. Şi chiar mai mult, această tristeţe, această întristare pentru păcatele săvârşite, este absolut necesară omului pentru a dobândi Împărăţia lui Dumnezeu. Deci, dacă omul nu se întristează pentru păcatele săvârşite şi în urma acestei întristări nu se pocăieşte pentru păcatele pe care le-a săvârşit, atunci el nu are cum să se apropie de Dumnezeu şi cum să devină părtaş Împărăţiei cerurilor.
Reaua întrebuinţare a tristeţii sau întrebuinţarea ei contrară firii face ca tristeţea să devină o patimă. Răutatea acestei patimi a tristeţii constă în aceea că omul nu se mai întristează pentru starea de decădere în care se află, ci se întristează din pricina unor lucruri pentru care nu merită să te mâhneşti şi de multe ori se întristează pentru că nu poate să facă nişte lucruri care chiar îi provoacă răul pentru că îl îndepărtează de Dumnezeu.

Să vedem aşadar care sunt cauzele care provoacă tristeţea pătimaşă, tristeţea cea rea.
1. În primul rând, Părinţii ne spun că una din cauzele tristeţii este lipsa împlinirii uneia sau mai multor dorinţe. Omul îşi doreşte anumite lucruri şi în special anumite plăceri trupeşti sau de altă natură şi pe care nu poate să le dobândească dintr-un motiv sau altul şi atunci se întristează. Aş vrea să am o maşină scumpă şi nu am acea maşină, şi atunci mă întristez şi sunt tulburat că de ce nu am acea maşină. Sau îmi doresc să îmi satur trupul cu o anumită mâncare scumpă, pe care nu am posibilitatea să o cumpăr şi să o dobândesc şi atunci mă tulbur, sunt întristat etc.
Tot în această cauză mare, ca lipsă a împlinirii uneia sau mai multor dorinţe, intră şi pierderea vreunui bun sau lucru material sau a unui câştig. Deci am un bun la care ţin neapărat, am un obiect, de exemplu am o haină la care ţin foarte mult şi o pierd, sau am un stilou sau ştiu eu ce lucru şi îl pierd, mă întristez, mă supăr. Înseamnă că sufletul meu a fost lipit de acel obiect şi îl doream, îl deţineam cu o plăcere pătimaşă şi pentru aceasta sufletul meu se întristează. De asemenea această tristeţe poate să vină ca şi urmare a lipsei unui câştig. Deci mi-aş dori să câştig poate anumiţi bani sau mi-am făcut un anumit plan că voi câştiga foarte mult dintr-o anumită afacere şi nu-mi iese afacerea şi pierd şi atunci mă întristez pentru că nu am reuşit să câştig.
Tot tristeţea poate să vină şi din pizma faţă de bunurile celuilalt. Am văzut mai înainte, mă întristez că vecinul meu şi-o cumpărat o maşină scumpă, când văd că colegul meu are o haină mai frumoasă ca mine, mă întristez când văd că celălalt şi-o luat casă sau aşa mai departe.

O altă cauză a tristeţii poate să fie lipsa onorurilor din partea lumii. Mă cred foarte bun şi aş vrea ca lumea să mă laude, să mă cinstească, să mă onoreze şi lumea nu mă onorează, nu mă cinsteşte şi atunci mă întristez pentru că nu sunt onorat de către oameni.

Dar, ne atrag atenţia Părinţii că tristeţea vine şi ca urmare a împlinirii unei plăceri trupeşti. Sfântul Maxim Mărturisitorul în mod deosebit insistă asupra faptului că rezultatul împlinirii oricărei plăceri trupeşti păcătoase aduce după sine o tristeţe în suflet, deci o tristeţe care vine din pierderea harului lui Dumnezeu. O senzaţie de gol în adâncul sufletului pe care poate de multe ori nu poţi să ţi-o explici, dar care te cuprinde. Ai săvârşit un păcat, ţi-ai împlinit o plăcere vinovată, păcătoasă, şi sufletul pierde harul şi atunci se umple de întristare.
Deci întristarea iată, că poate să vină atât ca urmare a neîmplinirii unei plăceri, te întristezi că ai fi vrut să-ţi împlineşti o plăcere păcătoasă şi n-ai putut să o împlineşti, dar poate să vină şi ca urmare a împlinirii unei plăceri păcătoase şi a pierderii harului.

Întristarea poate să vină şi ca urmare a unei insatisfacţii de ordin general, un sentiment de frustrare pe care îl putem avea faţă de întreaga existenţă. Ne simţim nedreptăţiţi, ne simţim frustraţi de nişte lucruri pe care credem noi că le-am merita şi atunci tristeţea ne cuprinde sufletul.

2. O a doua mare cauză a tristeţii este mânia.
Tristeţea vine în urma mâniei. După ce ne mâniem pentru un motiv sau altul, după ce trece mânia, tristeţea cuprinde sufletul. Tristeţea cuprinde sufletul o dată pentru că prin mânie am pierdut harul lui Dumnezeu şi sufletul nostru rămâne gol. Tristeţea ne poate cuprinde poate, atunci când suntem înrăiţi, pentru faptul că nu am fost mai agresivi în momentul în care ne-am mâniat sau tristeţea poate să ne cuprindă în general aşa ca o stare a sufletului după ce ne-am mâniat. Această tristeţe este împletită cu amintirea răului. Amintirea răului pe care ceilalţi ni l-au prilejuit.

Am văzut până acum care au fost cauzele mari ale mâniei. Una din cauzele mâniei sunt ca şi la tristeţe: neîmplinirea unor pofte pe care noi le dorim, sau perspectiva pierderii posibilităţii împlinirii unor pofte sau o altă cauză spuneam că este, o jignire adusă persoanei noastre, o lovire în iubirea noastră faţă de noi înşine. Şi atunci şi tristeţea tot aşa este produsă şi de o jignire care ne-au produs-o ceilalţi. Când cineva te jigneşte întâi te mânii şi după aceea te întristezi pentru jignirea care ţi-a produs-o.
Această întristare care vine în urma unei jigniri primite dovedeşte că suntem cuprinşi de slavă deşartă şi de mândrie, pentru că noi am vrea ca lumea să ne laude, ca lumea să ne trateze cu toate onorurile şi nu să ne jignească.

3. În afară de aceste două cauze, care vin, spuneam din lipsa împlinirii unor pofte sau ca urmare a mâniei, o a treia cauză spun Părinţii că este lucrarea diavolească. Este acea tristeţe care ne cuprinde sufletul fără a fi aparent o cauză concretă. Sunt anumite perioade când ne cuprinde o stare de tristeţe profundă a sufletului fără să putem să identificăm o cauză anume care o produce. Şi atunci spun Părinţii că această tristeţe vine din lucrare diavolească. Este un semn că diavolul s-a abătut asupra sufletului şi ne-a adus această stare. De obicei această stare este legată de pierderea harului, dintr-un motiv sau altul, şi atunci sufletul fiind lipsit de harul lui Dumnezeu este invadat de diavol care aduce după sine tristeţea.

Tristeţea este o boală a sufletului, tristeţea în înţelesul ei pătimaş bineînţeles. Părinţii spun că tristeţea este o formă de nebunie pentru că, atunci când sufletul este cuprins de tristeţe, el se întunecă, mintea se orbeşte, puterea de judecată a omului se tulbură. Deci, omul nu poate să mai judece limpede.
Tristeţea descompune şi distruge echilibrul şi liniştea sufletească şi se opune vieţii duhovniceşti. Deci atunci când tristeţea ne invadează sufletul echilibrul nostru sufletesc se zdruncină, pacea noastră sufletească este alungată.
Dar ceea ce este interesant este că, după cum ne atrag atenţia Părinţii Bisericii, aşa cum în mânie este o plăcere morbidă, este o plăcere bolnăvicioasă, când eşti mânios parcă te cuprinde aşa o plăcere a stării aceleia de mânie, deşi îţi dai seama că este ceva rău, tot aşa uneori există o plăcere mai mult sau mai puţin conştientizată de către om a stării de tristeţe. Te cuprinde tristeţea sufletului şi deşi nu eşti mulţumit, parcă o plăcere morbidă, bolnăvicioasă o simţi în adâncul sufletului.
Despre această tristeţe rea, păcătoasă, Sfântul Ioan Casian ne spune că „este morocănoasă, fără răbdare, neîndurătoare, pizmaşă, de o stearpă amărăciune şi de o dureroasă disperare. Pe cel ce l-a cuprins ea îl zdrobeşte sufleteşte, paralizându-i orice sârguinţă şi dorinţă de mântuire căci este fără raţiune şi nu numai că zădărniceşte foloasele rugăciunii, dar chiar nimiceşte darurile duhului pe care le aduce cealaltă tristeţe, adică tristeţea cea bună, tristeţea după Dumnezeu”.
Aşadar această tristeţe pătimaşă îl face pe om morocănos, rău, ranchiunos, plin de amărăciune, pizmaş, lipsit de răbdare.
Într-o formă extremă a sa tristeţea îl aduce pe om în deznădejde, adică în pierderea nădejdii în Dumnezeu. Şi atunci când omul este cuprins de deznădejde, deci când îşi pierde nădejdea că Dumnezeu mai poate să îl mântuiască, atunci omul se dedă patimilor celor mai distrugătoare. Este acel gând: dacă tot Dumnezeu nu mă iartă, ce rost mai are să mă străduiesc să duc o viaţă după voia lui Dumnezeu, să împlinesc voia lui Dumnezeu, măcar să caut o mângâiere, cât de cât în păcat, în plăcerea păcatului. Şi din nou intervine la un moment dat şi acea plăcere bolnavă de autodistrugere. Deci omul îşi dă seama că se distruge şi totuşi merge pe această cale, face lucruri pe care simte că-i fac rău şi totuşi parcă simte o plăcere de autodistrugere. Toate acestea vin din deznădejde, din pierderea nădejdii.
Deznădejdea dusă la extremă duce la sinucidere. Deznădăjduitul, la capătul deznădejdii sale, îşi dă seama că nimic nu mai are sens şi atunci ce rost are să mai prelungească această existenţă şi hotărăşte să îşi pună capăt zilelor. Bineînţeles că este o falsă soluţie, pentru că sinuciderea nu rezolvă starea, ci acea stare cumplită de deznădejde prin sinucidere nu face altceva decât să fie permanentizată, pentru că omul în starea în care este prins de sfârşitul său de moarte în aceea va rămâne pe veci. De aceea cel care se sinucide într-o stare de deznădejde pe veci va rămâne în acea stare deznădejde, în acel iad în care se află sufletul său.
În legătură cu această formă extremă a tristeţii, a deznădejdii, cunoaştem acel cuvânt pe care Sfântul Siluan Athonitul l-a primit de la Hristos în lupta sa cu deznădejdea. Este cuvântul: „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!” în care acel „nu deznădăjdui” este practic o făgăduinţă pe care Hristos i-o face lui şi ne-o face nouă tuturor. Poate că de multe ori în viaţă ajungem în nişte stări de deznădejde, în acele stări trebuie să ne aducem aminte de această făgăduinţă a lui Hristos: „Nu deznădăjdui!” Nu deznădăjdui, pentru că oricât ai fi de disperat, oricât ai fi de căzut, Hristos poate să te scoată, poate să-şi arate mila faţă de tine şi şi-o va arăta dacă te vei smeri.

Întorcându-ne la întristare, spuneam că întristarea, tristeţea, este o stare naturală care poate fi folosită spre bine, devenind o virtute, întristarea după Dumnezeu, sau poate să devină o patimă, ca întristare pătimaşă, întristare păcătoasă. De aceea Sfântul Apostol Pavel în Epistola a II-a către Corinteni, în capitolul 7, versetul 10, ne spune: „Întristarea care este după Dumnezeu lucrează pocăinţa spre mântuire, iar întristarea lumii moarte lucrează”.
Este vorba despre cele două aspecte: întristarea după Dumnezeu, adică întristarea pentru depărtarea noastră de Dumnezeu, pentru faptul că am fost cuprinşi de păcat, întristarea atunci când realizăm starea decăzută în care suntem, dar această întristare care devine o temelie pentru pocăinţă, pentru întoarcerea spre Dumnezeu şi, pe de altă parte, întristarea pătimaşă, întristarea împletită cu deznădejdea şi care, ne spune şi Sfântul Pavel, este moarte, lucrează moarte.

În ceea ce priveşte terapia întristării, vindecarea întristării pătimaşe, dacă vrem să vindecăm întristarea trebuie să anulăm cauzele care duc la ea. Şi atunci în ceea ce priveşte lupta cu întristarea, Părinţii ne îndeamnă să acţionăm în cele trei direcţii principale, împotriva celor trei cauze mari care produc întristarea.
Prima cauză a întristării am văzut că este lipsa împlinirii uneia sau mai multor dorinţe. Pentru a nu ajunge la întristare trebuie să renunţăm atunci la dorinţele şi plăcerile trupeşti, să ne dezlipim mintea de bunurile materiale. Să nu ne căutăm împlinirea şi fericirea în bunurile materiale sau în plăcerile trupeşti.
Tot aici vine lupta pentru a ne despătimi, de a ne vindeca de patimi, de toate patimile care ne atrag spre plăcerile acestea vinovate. Şi aici se include un aspect foarte important şi anume dispreţuirea slavei şi demnităţii pământeşti. Să nu căutăm slava de la oameni, să nu căutăm din partea oamenilor să fim apreciaţi, cinstiţi, onoraţi.
A doua cauză mare a întristării am văzut că este mânia, atunci lupta cu întristarea trebuie să meargă şi aici. În primul rând să luptăm cu patima mâniei, să căutăm să nu ne mâniem, dar dacă s-a întâmplat să ne mâniem şi în urma mâniei să intrăm într-o relaţie de dispută cu cineva, cu aproapele nostru, dacă aproapele nostru ne-a făcut ceva sau noi i-am făcut lui, sau noi ne-am mâniat pe el, dacă ne-am certat, dacă i-am aruncat vorbe grele, ne spun Părinţii că pentru a ne tămădui de întristare nu trebuie să-l evităm pe omul respectiv, ci din contră trebuie să-l căutăm. Mai întâi trebuie să-l iertăm din suflet, să lepădăm toată ranchiuna faţă de el şi să-i arătăm bunăvoinţă şi iubire şi mai ales să ne rugăm pentru el. Să păstrăm legătura cu acel om, să căutăm să-l întâlnim, să-l vedem, să-i vorbim, să nu evităm pe omul care ne-a mâniat într-o împrejurare sau alta.
Tot aici Părinţii ne atrag atenţia că pe cei care ne jignesc într-o împrejurare sau alta trebuie să-i socotim ca pe nişte binefăcători ai noştri şi ca pe nişte doctori pentru că ei ne ajută să ne vindecăm de patimile care ne cuprind şi în principal de patima slavei deşarte şi de patima mândriei. Deci ei nu sunt de fapt nişte duşmani ai noştri, ci prin ei Dumnezeu lucrează tămăduirea noastră şi atunci aşa trebuie să-i privim, aşa trebuie să-i înţelegem, ca pe nişte binefăcători, ca pe nişte doctori, ca pe nişte tămăduitori ai noştri.
Am văzut că a treia cauză a întristării păcătoase este lucrarea diavolească. Pentru a lupta cu patima întristării provenită din această întristare diavolească, Părinţii ne recomandă să facem mai multe lucruri.
În primul rând să ne descoperim gândurile în faţa duhovnicului. Deci aceste gânduri de întristare trebuie descoperite în faţa duhovnicului şi să primim cuvântul pe care Domnul ni-l dă prin duhovnicul nostru. Apoi citirea şi meditarea textelor Sfintei Scripturi care ne descoperă dragostea şi mila lui Dumnezeu faţă de întreaga făptură şi bineînţeles şi faţă de noi. Rugăciunea este o altă cale foarte importantă. Deci să ne rugăm! Prin rugăciune tristeţea diavolească asupra sufletului nostru este îndepărtată, este împrăştiată.
Apoi un alt lucru foarte important, spun Părinţii că este participarea la slujbe. Participarea la slujbele Bisericii ne ajută să luptăm cu întristarea care ne cuprinde sufletul şi, sigur, în primul rând participarea la Sfânta Liturghie.
Şi bineînţeles lucrul cel mai important care îl avem la îndemâna pentru a lupta cu toate patimile este împărtăşirea cu Sfintele Taine, cu Trupul şi Sângele Mântuitorului.
Deci pentru a lupta cu întristarea care vine din lucrarea diavolească, spovedania cu descoperirea gândurilor în faţa duhovnicului nostru, citirea şi meditarea textelor Sfintei Scripturi, rugăciunea, participarea la slujbe, împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului.
Ca o concluzie a acestei terapii, a acestei vindecări a patimii întristării, Sfântul Ioan Casian ne spune că „meditaţia inimii curate, meditaţia duhovnicească a inimii curate şi grija mereu trează a sufletului ne ajută să scăpăm de patima întristării”.

Spuneam că, la fel ca în cazul tuturor patimilor, tristeţea ca putere naturală a sufletului a fost lăsată de Dumnezeu pentru ca să ne ajute să ne apropiem de El. Şi de aceea tristeţea cea bună, cum o numesc Părinţii, tristeţea cea după Dumnezeu, tristeţea pentru starea noastră de decădere, este o temelie a pocăinţei şi a întoarcerii noastre spre Dumnezeu. Părinţii numesc această tristeţe fericita întristare, fericita tristeţe. Fericita tristeţe care îl apropie pe om de Dumnezeu şi care aduce bucuria cea duhovnicească, fericita tristeţe care trebuie să o dobândim cu toţii pentru a putea ajunge la Dumnezeu.

DoarOrtodox

Acatistul Maicii Domnului Mijlocitoarea


Rugaciunile Incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie ! (de 3 ori)

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti sitoate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Tesalasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea simantuieste, Bunule, sufletele noastre.Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi ! (de3 ori)
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre.Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintelenoastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste (de 3 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fievoia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-onoua astazi, si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilornostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilornostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ne pe noi. Amin.
Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca, nepricepandu-ne de niciun raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi pacatosii robiiTai, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh

Doamne, miluieste-ne pe noi, ca in Tine am nadajduit, nu Te mania pe noifoarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un milostiv si neizbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntempoporul Tau, toti lucrul mainilor Tale si numele Tau chemam.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Usa milostivirii deschide-ne-o noua binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim in tine, ci sa ne mantuim prin tinedin nevoi, ca tu esti mantuirea neamului crestinesc.

SIMBOLUL CREDINTEI (CREZUL):

Cred intr-Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului,vazutelor tuturor si nevazutelor.Si intr-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din TatalS-a nascut, mai inainte de toti vecii. Lumina din Lumina, Dumnezeu adevaratdin Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Caretoate s-au facut. Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-apogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-afacut Om. Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pilat din Pont, a patimit si S-aingropat. Si a inviat a treia zi dupa Scripturi si S-a suit la ceruri si sade de-adreapta Tatalui. Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a caruiImparatie nu va avea sfarsit.Si in Duhul Sfant, Domnul de viata Facatorul, Care din Tatal purcede, Acela ceimpreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Care a grait prin prooroci.Si intr-una Sfanta Soborniceasca si apostoleasca Biserica. Marturisesc un botezintru iertarea pacatelor. Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie.Amin !

Doamne miluieste (de 3 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.

Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu,Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu,Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeulnostru.

PSALMUL 142 :
1. Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, in credinciosia Ta, auzi-ma, in dreptatea Ta.2. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inainteaTa.3. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric, ca mortii cei din veacuri.4. S-a mahnit in mine duhul meu, in mine inima mea s-a tulburat.5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurileTale, la faptele mainilor Tale m-am gandit.6. Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu, ca un pamant insetosat.7. Degraba auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti intoarce fata Ta dela mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant.8. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine mi-e nadejdea. Arata-mi calea pecare voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu.9. Scoate-ma de la vrajmasii mei, Doamne ! La Tine am scapat,10. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun mava povatui la pamantul dreptatii.11. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. In dreptatea Ta, scoate dinnecaz sufletul meu.12. Si in mila Ta vei sfarsi pe vrajmasii mei si vei pierde pe toti cei ce necajescsufletul meu, ca eu sunt robul Tau.Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru. (de 3 ori)Tropar:Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, Si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.Nu vom tacea, Nascatoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noinevrednicii. Ca de n-ai fi statut tu inainte, rugandu-te, cine ne-ar fi izbavit penoi din atatea nevoi ? Sau cine ne-ar fi pazit pana acum slobozi ? Nu ne vomdeparta de la tine, Stapana, ca tu izbavesti pe robii tai pururea din toatenevoile.

Doamne miluieste (de 3 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor.

Amin.

Psalmul 50 :

1. Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta,
2. Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.
3. Mai tare ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste.
4. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu este tot timpul inainteamea.
5. Tie Unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu incuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu.
6. Ca iata in faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.
7. Ca iata adevarul ai iubit, cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii TaleMi-ai aratat mie.
8. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati, spala-ma-vei si mai tare decat zapadama voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele celesmerite.
10. Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le.
11. Inima curata zideste in mine, Dumnezeule, si Duh drept innoieste in celedinlauntru ale mele.
12. Nu ma indeparta de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine.
13. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale, si cu Duh stapanitor ma intareste.
14. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vorintoarce.
15. Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuiriimele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta.
17. Ca de-ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu ova urgisi.
19. Fa bine, Doamne, in bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurileIerusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vorpune pe altarul Tau vitei.

Maica_Domnului_

Condacele  si  Icoasele:
Condacul 1
Pe cea care ne-a adus bucurie in locul intristarii, pe salvatoarea noastra, care a
nascut in chip tainic pe Fiul lui Dumnezeu, unind fecioria cu nasterea sa o
laudam noi credinciosii si vazand cat de grabnic ne asculta rugaciunile si ne
ajuta in nevoile noastre sa ii cantam: Bucura-te, Maica Domnului, mijlocitoarea
neamului omenesc!
Icosul 1
Ai venit ca o stea luminoasa in negura vremurilor pline de pacat, sa ne aduci
Lumina lumii, intrupata din trupul tau cel fecioresc, si luminandu-ne sa ne suim
la cer. Pentru aceasta te rugam sa ne ajuti sa urcam spre Inviere, ca ajungand
in Raiul cel dorit sa-ti cantam cu ingerii:
Bucura-te, Raza sfanta de lumina;
Bucura-te, ca esti a cerului Regina;
Bucura-te, ca toti in lume azi te preamaresc;
Bucura-te, ca esti Mama Fiului Ceresc;
Bucura-te, ca Lumina Lumii din tine s-a intrupat;
Bucura-te, ca de la sanul tau cel fecioresc s-a alaptat;
Bucura-te, Maica Domnului, mijlocitoarea neamului omenesc!
Condacul al-2-lea
Ai fost din veci aleasa sa fii Mama Dumnezeului nostru, pentru ca in marea Sa
bunatate, voia sa ne salveze sufletele din pierzare prin intruparea si jertfa Sa,
de aceea ii cantam: Aliluia!
Icosul al-2-lea
Prin smerenia ta, te-ai inaltat, pentru ca primind sa fii Nascatoare de
Dumnezeu ai fost ridicata si cinstita mai presus de ingeri, dar tu nu ai uitat
rudenia ta de pe pamant, pe noi oamenii supusi ispitelor, mijlocind la tronul
sfant, de aceea iti cantam:
Bucura-te, ca ingerul Gavriil tie, cu vestea buna ti s-a aratat;
Bucura-te, ca Imparatului Slavei te-ai facut sfintit palat;
Bucura-te, ca ai primit cu smerenie crucea cea cereasca;
Bucura-te, ca prin tine, Domnul a luat fire omeneasca;
Bucura-te, iti strigam si te rugam fii mereu cu noi;
Bucura-te si nu ne lasa sa pierim in necazuri si nevoi;
Bucura-te, Maica Domnului, mijlocitoarea neamului omenesc;
Condacul al-3-lea
Pe tine Stapana Preacurata te laudam, pentru ca tu ai fost si ai ramas
fecioara ,binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este Rodul pantecelui tau
caruia ii cantam : Aliluia!
Icosul al-3-lea
Tot neamul omenesc aduce lauda celeia care prin nastere fecioreasca,
a adus mantuire la toata lumea. Ei i s-au inchinat magii si pastorii, la icoana sa
ingenuncheaza bogatii si saracii, dreptii si pacatosii, iar ea asculta rugaciunile
tuturor si trimite multime de binecuvantari pentru care ii graim:
Bucura-te, ca tu ai nascut pe Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai purtat ca un nor sfant pe Fiul tau;
Bucura-te, ca spre Egipt lung drum ai strabatut;
Bucura-te, ca la venirea ta, capistele idolilor au cazut;
Bucura-te, ca te-ai intors la Nazaret, Copilul Sfant sa cresti;
Bucura-te, ca tu pe toti cu rugaciunea ta ne miluiesti;
Bucura-te, Maica Domnului, mijlocitoarea neamului omenesc!
Condacul al-4-lea
Ai strabatut lung drum in Egipt la indemnul ingerului, pentru ca sa feresti
Pruncul Sfant de mania lui Irod, dar murind acesta te-ai intors la Nazaret, iar
acolo cu multa grija si iubire i-ai calauzit pasii, uimindu-te de intelepciunea si
minunile pe care le savarsea de mic, pentru care noi ii cantam: Alilua !
Icosul al-4-lea
Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, pentru noi
oamenii si pentru mantuirea noastra s-a pogorat din ceruri, s-a intrupat din
Duhul Sfant si din tine Preacurata Fecioara, iar noi minunandu-ne de aceasta
taina iti graim:
Bucura-te, ca in lume multe lipsuri ai rabdat;
Bucura-te, ca prigoniri nedrepte, cu Fiul tau ai indurat;
Bucura-te, ca tu cu multa dragoste si daruire l-ai crescut;
Bucura-te, ca vazand minunile Lui, ca Dumnezeu L-ai cunoscut;
Bucura-te, ca la inima de mama, vorbele si faptele Lui le-ai pus;
Bucura-te, ca si tu ai chemat in rugaciune ajutorul cel de Sus ;
Bucura-te, Maica Domnului, mijlocitoarea neamului omenesc!
Condacul al-5-lea
Cat de tare s-a intristat inima ta de Mama atunci cand ai simtit lipsa Fiului tau
cel Dumnezeiesc care avea 12 ani, crezandu-l pierdut, iar daca l-ai gasit
vorbind invatatorilor templului din Ierusalim te-ai mirat, iar noi ii cantam:
Aliluia !
Icosul al-5-lea
Intreaga ta viata a fost o jertfa adusa lui Dumnezeu, ai suferit lipsuri, necazuri,
umilinte, ai plans mult cand l-ai vazut judecat, batut si osandit la moarte pe
cruce, dar acum te bucuri in Imparatia cea cereasca iar noi iti aducem aceste
laude:
Bucura-te, ca tu cea atat de buna, mult ai suferit;
Bucura-te, cea prin care legea noua s-a implinit;
Bucura-te, ca pe Fiul tau l-ai vazut batut si chinuit;
Bucura-te, ca prin suflet ti-a trecut sabia durerii cand era rastignit;
Bucura-te, ca suferind, te-ai lasat in voia lui Dumnezeu;
Bucura-te, tu care mult ai plins pe Cel dorit al tau;
Bucura-te, Maica Domnului, mijlocitoarea neamului omenesc !
Condacul al-6-lea
Iata Mama ta! i-ai spus apostolului Ioan, atunci cand erai pe cruce,
incredintandu-ne odata cu el si pe noi toti ocrotirii Maicii tale, pentru care Tie
Mantuitorul nostru iti cantam: Alilua !
Icosul al-6-lea
Prin pacatele noastre am maniat pe Tatal Ceresc, am nesocotit poruncile Lui si
am umblat dupa voile noastre, dar tu, Stapana Lumii, fii pururi mijlocitoare si
roaga-l sa ne ierte, iar noi avand nadejde in tine iti cantam :
Bucura-te, ca tu la tronul sfant pentru noi ai ingenunchiat;
Bucura-te, ca pentru lume rugandu-te la Dumnezeu, ai lacrimat;
Bucura-te, ca mijlocesti neincetat la Fiul tau ;
Bucura-te, ca mila ai de noi, poporul sau;
Bucura-te, ca doar tu poti indupleca pe Domnul sa ne ierte;
Bucura-te, ca te pui chezas pentru crestini si-l rogi sa ii indrepte;
Bucura-te, Maica Domnului, mijlocitoarea neamului omenesc!
Condacul al-7-lea
Cine poate spune ca a facut rugaciune catre tine, Fecioara Preacurata si a
ramas neajutat, pentru ca esti grabnica ajutatoare si aduci bucurie in locul
intristarii, fiind puternica mijlocitoare la Dumnezeu caruia si noi ii cantam cu
cei de sus: Aliluia!
Icosul al-7-lea
Cine poate marturisi slava ta in cer, ingerii iti slujesc, sfintii te preamaresc, Fiul
tau se bucura de vederea fetei tale, iar noi pamantenii inchinandu-ne tie iti
aducem aceste laude:
Bucura-te, tu cea mai cinstita intre fecioare;
Bucura-te, a smereniei dulce si preasfanta floare;
Bucura-te, slavita de toti Cereasca Imparateasa;
Bucura-te, a Soarelui Hristos, Mama din veci aleasa;
Bucura-te, ca prin proorocii, venirea ta a fost vestita;
Bucura-te, ca esti comoara sfanta, ca dar nepretuita;
Bucura-te, Maica Domnului, mijlocitoarea neamului omenesc!
Condacul al-8-lea
Desi cu trupul ai plecat in locasurile ceresti sa locuiesti cu Fiul tau, nu ne lasi
singuri buna noastra Mama, ca vii printre oameni, sa-i intaresti, sa le daruiesti
sanatate si ajutor in necazuri, iar noi multumind Domnului Iisus ca ne-a dat in
grija ta ii cantam: Aliluia.
Icosul al-8-lea
Ai venit in lume ca o ploaie inmiresmata sa ude pamantul insetat de
Dumnezeu, ai venit ca un nor aparator sa acoperi lumea ce mergea din rau in
mai rau pentru aceea iti cantam:
Bucura-te, ca-n zorii diminetii tu rasari;
Bucura-te, ca reversi peste lume mila Domnului si har;
Bucura-te, ca in toata vremea spre bine ne calauzesti;
Bucura-te, ca prin sfant Acoperamantul tau de tot raul ne pazesti;
Bucura-te, ca inceputul mantuirii noastre esti;
Bucura-te, ca pe tine te lauda ostile ceresti ;
Bucura-te, Maica Domnului, mijlocitoarea neamului omenesc!
Condacul al-9-lea
Ne-am nascut in aceasta vale a plangerii in pacat si gresim mereu Ziditorului
nostru, de accea vazand neputintele sufletesti si trupesti alergam la tine care
vii grabnic in ajutor, rugandu-te pentru noi Fiului tau caruia cutezam sa-i
cantam: Aliluia!
Icosul al-9-lea
Vremurile sunt tulburi, caile vietii sunt intortocheate, dar noi in tine ne punem
nadejdea ca nu ne vei lasa Imparateasa Cereasca si mijlocind la Dumnezeu ne
vei scapa din tot necazul de aceea iti aducem aceasta lauda:
Bucura-te si pentru noi mijloceste neancetat;
Bucura-te si te roaga pentu cei robiti de mult pacat;
Bucura-te si nu ne lasa departe de Fiul tau ;
Bucura-te si ne ajuta cand te chemam si ne e greu;
Bucura-te si roaga-l sa ne mai lase pe pamant si sa ne ierte;
Bucura-te si ne ajuta sa mergem pe caile ce-s drepte;
Bucura-te, Maica Domnului, mijlocitoarea neamului omenesc!
Condacul al-10-lea
Pacatuim cu buna stiinta si suparam pe Cel ce ne-a zidit dupa chipul si
asemanarea Sa, dar te rugam indupleca pe Domnul ca sa nu isi intoarca Fata
de la noi, ci sa ne primeasca iarasi ca un Pastor intre oile sale cuvantatoare,
pentru ca si noi sa ii aducem cantare: Aliluia !
Icosul al-10-lea
Cat poate Dumnezeu cu puterea atat poti tu cu rugaciunea Preaslavita
Fecioara pentru iertarea pacatelor si mantuirea noastra, de aceea simtind
ajutorul tau si indeplinirea cererilor noastre cele bune iti aducem acestea:
Bucura-te si ca pe o tamaie ruga ne primeste;
Bucura-te si pe robii Tai ii miluieste;
Bucura-te, strigam ca suntem fii tai;
Bucura-te si nu ne lasa in mana celor rai;
Bucura-te, iti cantam Maicuta Stapanului Ceresc;
Bucura-te si apara poporul crestinesc;
Bucura-te, Maica Domnului, mijlocitoarea neamului omenesc!
Condacul al-11-lea
Daca nu ai fi fost tu sa mijlocesti pentru noi la Fiul lui Dumnezeu am fi pierit
pentru pacatele noastre, dar ca un Milostiv asculta rugaciunile Preacuratei sale
Maici pentru poporul sau, de aceea ii aducem cantarea: Aliluia!
Icosul al-11-lea
Nu ne pricepem sa laudam minunile tale pe care le-ai facut cu noi oamenii in
toata vremea, cate boli nu ai vindecat, pe cati nu i-ai scapat din primejdii,
necazuri si nevoi, pentru aceasta a ta purtare de grija iti cantam asa:
Bucura-te si de patimi sau ispite ne fereste;
Bucura-te si de toata primejdia si necazul ne pazeste;
Bucura-te si nu ne uita in rugaciune;
Bucura-te ca tu pe toti ne stii pe nume;
Bucura-te, ca vezi nevoia si dorinta tu ne-o stii;
Bucura-te si nu ne lasa, ca noi suntem ai tai copii;
Bucura-te, Maica Domnului, mijlocitoarea neamului omenesc!
Condacul al-12-lea
Scara catre cer esti Preacurata Fecioara, pentru ca tu ne calauzesti pasii in
intunericul lumii ca sa putem urca spre Lumina Cereasca, Imparatul Slavei,
caruia ii cantam: Aliluia!
Icosul al-12-lea
Gresim in toata vremea, zilele vietii ni se scurg in pacate, timpul mantuirii il
risipim, facem voia trupului, lumii si a celui rau dar tu nu ne lasa Preasfanta
Nascatoare de Dumnezeu, ci ajuta-ne sa punem inceput bun vietii noastre, ca
avand nadejde de mantuire sa te laudam asa:
Bucura-te, prea scumpa a lumii mijlocitoare;
Bucura-te, ca esti a omenirii nadejde tare;
Bucura-te, ca binecuvantata esti intre femei;
Bucura-te, ca esti al mantuirii prea sfant temei;
Bucura-te, ca ruga ta nu ramane neascultata;
Bucura-te, ca umplii de bucurie lumea toata;
Bucura-te, Maica Domnului, mijlocitoarea neamului omenesc!
Condacul al-13-lea
O Prea Binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu, primeste aceste cinstite laude
care se cuvin numai tie care esti Mama Imparatului Ceresc si te rugam fii
pururi mijlocitoare la Fiul Tau, pentru ca sa ne daruiasca izbavire de boli si
necazuri, iertare de pacate si viata vesnica in Imparatia Sa unde cu ingerii
bucurandu-ne sa-i cantam neancetat: Aliluia!
( de
3 ori)

Apoi din nou: Icosul 1 și apoi Condacul 1

CHURC080 doarortodox

De 10 ani, doarortodox.ro


În ziua Marii Uniri, de 1 decembrie, site-ul doarortodox.ro împlinește 10 ani de existență.

10 ani doar ortodox


Născut din dorința de a mărturisi dreapta credință prin cuvânt, sunet și imagine, doarortoodx.ro a încercat de la început să împărtășească conținuturi din comorile credinței ortodoxe; de la cuvintele Evangheliei, ale sfinților Bisericii sau sfinților părinți Ilie Cleopa, Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc, Teofil Pârâian și alții, și alții. Texte de folos și teme duhovnicești au apărut pe paginile site-ului. Nu mai puțin de 650 de articole și 54 de pagini. Doarortodox.ro a continuat să publice și să-și structureze conținuturile chiar dacă rețelele de socializare s-au dezvoltat treptat și au distribuit cu eficiență și mare rapiditate informațiile. Totuși, știrile imediate din viața ortodoxă, întâlnirile, conferințele și dezbaterile duhovnicești nu mai sunt anunțate, ele fiind ușor aflate în prezent prin rețelele de socializare sau prin agenții de știri ca basilica.ro, doxologia.ro, etc.

Sinaxarul cu tropare ale sfinților de peste an, viețile sfinților pe luni și zile, calendarul ortodox, arhivele de muzică de slujbe, pricesne și colinde, cărți, fotografii și paginile de rugăciuni – toate sunt foarte folositoare credincioșilor. Iar rubrica „Minuni și mărturisiri” este de mai bine de 5 ani izvor de liniște și bucurie-împărtășită între credincioși.

Foarte important este și canalul video Youtube cu aproape 20 de mii de urmăritori atașat site-ului doarortodox.ro . Peste 500 de videoclipuri cu slujbe, tropare, canoane și alte filmari sau documetare au fost create și se află categorisite în bara de pagini a site-ului.

Slavă lui Dumnezeu că a ajutat în parcurgerea acest drum alături de dumneavoastră și nădăjduim că și în continuare veți vizita și distribui lucrurile care v-au plăcut aici. Doamne ajută!


 

luni si ani stats


DoarOrtodox

Postul Nașterii Domnului


nasterea DomnuluiPostul Nașterii Domnului sau Postul Crăciunului a fost instituit în sec. IV-V, deci mai târziu decât Postul Sfintelor Paști. Este un post al pocăinței, dar nu cu aceeași intensitate ca Postul Sfintelor Paști. Nu există în el slujbe speciale cu metanii, nu există un canon de pocăință precum Canonul Sfântului Andrei Criteanul pe care îl citim în Postul Sfintelor Paști. Desigur, orice post ne cheamă la pocăință, însă Postul Crăciunului îmbină pocăința cu milostenia și fapta bună, la care ne îndeamnă Evangheliile dinaintea și din timpul acestui Post. Este un post de pregătire duhovnicească, de curățire duhovnicească, ca să primim în noi, în peștera trupului nostru și în ieslea sufletului nostru, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care vine în lume și Se face om, pentru ca pe oameni să-i ridice la viața duhovnicească și dumnezeiască. De aceea, în Catavasii se spune: „Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din Ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă!’”

 Programul acestui post este concentrat în cuvintele citate acum, care provin dintr-o predică a Sfântului Grigorie Teologul. Ele au următorul înțeles: Hristos, Care coboară din Ceruri, vrea să coboare în sufletele noastre, să ne lumineze viața noastră și să ne ridice pe noi la viața duhovnicească sau cerească. Astfel, postul acesta este un post de pregătire spirituală, ca noi să devenim un templu, un sălaș al prezenței Mântuitorului Iisus Hristos prin Duhul Sfânt, ca El să ne arate astfel iubirea lui Dumnezeu Tatăl. De aceea prima mare sărbătoare din Postul Crăciunului este Intrarea Maicii Domnului în biserică, la 21 noiembrie. Aceasta înseamnă că Maica Domnului intră în templul din Ierusalim pentru a deveni ea însăși templu sau ‘biserică sfințită și rai cuvântător’, cum o numesc cântările noastre liturgice. Asemenea Maicii Domnului, care prin rugăciune, curăție și căutarea sfințeniei se pregătește să primească în ea taina Întrupării lui Dumnezeu, și noi, creștinii, trebuie să ne pregătim, să ne curățim, ca să devenim templu sau biserică, să devenim locaș în care poate să locuiască Hristos Domnul.

Postul acesta al Crăciunului este, deci, în primul rând, o pregătire, o sfințire a gândurilor, a simțirilor, a trupului și sufletului nostru prin pocăință, prin Spovedanie și Împărtășanie, prin citirea mai deasă a Sfintei Scripturi și a scrierilor sfinților și printr-o atenție spirituală deosebită ca să devenim ‘biserică sfințită’ în sufletele și în trupurile noastre.

În al doilea rând, vedem că o sărbătoare foarte populară sau foarte cunoscută din timpul Postului Crăciunului este pomenirea Sfântului Ierarh Nicolae, care a trăit în secolul al IV-lea și a îmbinat apărarea Ortodoxiei cu grija față de săraci, de orfani, de oamenii necăjiți, însingurați și înfrigurați. Deci, în această perioadă a Postului înțelegem că, pe lângă pregătirea noastră duhovnicească interioară, trebuie să facem și milostenie sau să fim milostivi ca Sfântul Nicolae, dăruind altora, ca semn al iubirii noastre frățești, daruri spirituale și daruri materiale, după putință, iar dacă nu avem niciun dar material, măcar să oferim un cuvânt bun, o mână de ajutor, o încurajare unui om sărac, singur și deznădăjduit, întristat sau îndoliat. Această milostenie sau această dăruire către alții este pregătirea noastră pentru a primi pe Cel ce este Marele Dar, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, dăruit de Dumnezeu Tatăl ‘pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire.’

Prin urmare, Postul Crăciunului, ca abținere de la produse de origine animală, se unește cu rugăciunea și cu împărtășirea euharistică mai deasă, pentru sfințirea noastră, dar și cu milostenia, ca semn al prezenței iubirii milostive a lui Hristos în noi. De fapt, când primești un dar material ți se umple mâna, dar când dăruiești cu bucurie și smerenie ți se umple inima de prezența lui Dumnezeu Cel milostiv în tine. Astfel, Postul Nașterii Domnului esteperioada darurilor care se arată în milostenie și culminează cu darurile de Crăciun, ca simbol al răspunsului nostru la multele daruri duhovnicești pe care Dumnezeu Fiul ni le aduce prin întruparea Sa și prin nașterea Sa ca om în peștera Betleemului.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să devenim un Betleem sfințit, un loc în care să poată veni Mântuitorul Iisus Hristos sau întreaga Sfântă Treime prin harul Duhului Sfânt în inimile noastre, ca să devenim și noi, ca și Maica Domnului, ‘biserică sfințită și rai cuvântător’. Să ne ajute Hristos Domnul să înțelegem această perioadă de post nu ca pe o perioadă de opreliști sau de restricții, ci ca timp de sporire în evlavie și dărnicie. Păcatul lăcomiei ne face robi, dar rugăciunea unită cu milostenia ne face liberi. Când ne rugăm, ne unim cu Dumnezeu Cel necuprins și netrecător, primind în suflet pace și bucurie. Însă când folosim pătimaș lucrurile materiale, ne unim cu realități limitate și trecătoare, care limitează dorința spirituală a sufletului uman după iubire infinită și eternă. Deci, postul adevărat este prilej de libertate duhovnicească: libertatea de a-L iubi pe Dumnezeu mai mult prin rugăciune și libertatea de a-i iubi pe semenii noștri mai mult prin fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi, mântuirea noastră și bucuria semenilor.

† DANIEL , Patriarhul României

DoarOrtodox

Lavra “Athosului Românesc” – Sfânta Mănăstire Frăsinei. In Memoriam – Părintele Arhim. Neonil Ştefan, Venerabilul Stareţ al acestei sfinte vetre călugăreşti, între anii 1959 – 2016


Din seria „Pro Memoria – Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”

Scurtă prezentare istorică a Mănăstirii Frăsinei

Sfânta Mănăstire Frăsinei din comuna Muereasca, județul Vâlcea, numită și Athosul Românesc, păstrează până astăzi așezămintele monahale și legământul Sfântului Ierarh Calinic – ctitorul cel mai de seamă al acestei lavre pustnicești.

Biserica vechiului schit, cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, a fost construită din lemn, de călugării bulgari Ilarion şi Ştefan, la anul 1710.

Aceasta a fost reconstruită din zid, între anii 1762 – 1763, de către Cârstea şi Damian Iovipali, fraţii hagii din Râmnic, împreună cu Nicoliţă, fiul lui Cârstea, cu binecuvântarea Episcopului Filaret al Râmnicului. În jurul acestui schit au existat chilii, care însă nu s-au păstrat.

La anul 1787, din cauza Războiului ruso – turc, schitul a fost pustiit şi a rămas părăsit până la anul 1848, când a fost refăcut de către călugărul Acachie, venit de la Sfânta mănăstire Cernica, cu învoirea lui Gheorghe Iovipali, urmaşul primilor ctitori. El a închis pridvorul vechii biserici cu cărămidă, transformându-l în pronaos, și l-a zugrăvit. Tot el a refăcut vechile chilii.

Biserica veche păstrează pictura în frescă, lucrată la anul 1763, de către Teodor Zugravul, cât şi pe cea din tindă, lucrată la anul 1848.

Astăzi, vechea biserică este folosită ca biserică de cimitir, în jurul acesteia aflându-se mormintele duhovnicilor și ale monahilor de la Frăsinei.

Biserica actuală a sfintei mănăstiri, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, corpul de chilii zidit împrejurul bisericii și clopotnița au fost ctitorite de Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, între anii 1860 – 1863.

Pisania bisericii zidite de Sfântul Ierarh Calinic mărturisește următoarele:

Întru mărirea Sfintei Treimi Unuia Dumnezeu şi întru cinstea Adormirii Maicii Domnului s-au zidit din temelie această Sfântă Biserică, cu clopotniţă şi chilii împrejur, de smeritul Episcop al Rm-Noului Severin. D.D. Calinic Cernicanu, spre a fi locuită de părinţi monahi cu viaţă de obşte; alăturându-se de dânsul şi Schitul Slătioarele, tot din acest district, prin actul Prea Sfinţiei Sale din anul 1860, legalizat de Prea Sfinția Sa Părintele Mitropolit D.D. Nifon Cernicanul, sub No. 2, acelaşi an, Martie 9, spre a se îngriji amândouă de singur stareţul Frăsineiului. Pentru o mai bună susţinere a lor din venitul propietăţii lor ce au nesupuse la un alt stabiliment. Publicu s-au sfințit la 1863, Mai 12.

Biserica a fost pictată în ulei, de către pictorul ardelean Mişu Pop, în stilul renascentist al lui Gheorghe Tattarăscu. Pictura bisericii mari a fost spălată la anul 1968, de către pictorul Aritium Avachian. Astăzi, biserica este monument istoric.

Secularizarea averilor mănăstirești a fost una dintre marile reforme adoptate de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza pentru modernizarea noului stat, înființat la anul 1859, prin unirea Moldovei cu Țara Românească.

Prin această reformă administrativă, adoptată la anul 1863, proprietățile bisericilor și mănăstirilor închinate unor locuri străine au fost trecute în proprietatea statului.

Pentru admirația Domnitorului Alexandru Ioan Cuza față de Sfântul Ierarh Calinic, Sfânta Mănăstire Frăsinei a fost singura mânăstire din ţară care nu a fost secularizată, aceasta păstrându-şi terenul agricol până în zilele noastre.

Paraclisul mănăstirii, cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi, și o serie de alte zidiri au fost ctitorite de Episcopul Gherasim Safirim al Romanului (1910 – 1911), fost arhimandrit de scaun al Episcopiei Râmnicului – Noul Severin. El completează cu chilii aripa de miazăzi şi de răsărit a incintei monastic. Se completează astfel lucrările edilitare sistate la anul 1888.

Viaţa monahală de la Sfânta Mănăstire Frăsinei se aseamănă cu cea de la Sfântul Munte Athos. În mânăstire nu au voie să intre femeile, pentru acestea zidindu-se special o biserică la baza muntelui. Nu se mănăncâ niciodată carne, iar slujbele țin până spre dimineața.

La anul 1867, Sfântul Ierarh Calinic a aşezat în locul în care se află astăzi biserica de jos, o piatră de legământ pe care a scris, cu litere chirilice, atât binecuvântări, pentru femeile care vor păstra acest legământ, cât şi blesteme, pentru cele care vor călca hotărârea sa.

Prin urmare, până astăzi, Mănăstirea Frăsinei este singura mănăstire ortodoxă din Romania în care nu au voie să intre persoanele de sex feminin.

Pe piatra de legământ, păstrată astăzi în muzeul Sfintei Mănăstiri Frăsinei, stă scris:

Acest sfânt lacaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă oarecare din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea, sub grea legătură, s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vină asupra lor, precum sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse. Și iarăşi, cele ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor fericitul bine. Calinic – Episcopul Râmnicului-Noul Severin, 17 ianuarie 1867.

Așezămintele monahale și legământul Sfântului Ierarh Calinic s-au respectat până astăzi cu mare stricteţe. Chiar în timpul păstoririi sale, cei care l-au călcat au fost pedepsiţi aspru. Este binecunoscută întâmplarea cu tânăra păstoriţă din satul Muereasca, care din greşeală a trecut hotarul şi s-a îmbolnăvit de epilepsie, fiind nevoită să ceară ajutorul Sfântului Ierarh Calinic, care a iertat-o și a tămăduit-o (Cf. http://frasinei.arhiepiscopiaramnicului.ro/prezentarea-manastirii/istoria-sfintei-manastiri-frasinei – 24.03.2016/29.03.2016).

In Memoriam – Părintele Arhim. Neonil Ştefan – Venerabilul Stareţ al acestei sfinte vetre călugăreşti, între anii 1959 – 2016

70405Duminică, 13 martie 2016, Părintele Arhim. Neonil Ștefan – Starețul Sfintei Manastiri Frasinei din județul Vâlcea, a trecut la cele veșnice, la vârsta de 94 de ani.

Slujba de înmormântare a avut loc miercuri, 16 martie 2016, de la ora 11:00, la Sfânta Mănăstire Frăsinei.

Părintele Neonil Ștefan s-a născut la 21 octombrie 1922, în satul Valea Babei, din comuna Runcu, județul Vâlcea. Părinții săi, Dumitru și Maria, l-au crescut din mic în dreapta credință.

După ce a absolvit școala primară în satul natal (1929 – 1936) și stagiul militar la Alba Iulia (1943 – 1946), a rămas în sânul familiei până la 15 aprilie 1948, când a fost primit ca frate în obștea Sfintei Mănăstiri Frăsinei din județul Vâlcea, unde, la 15 august 1949, a fost tuns în călugărie, primind chipul îngeresc.

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Iosif Gafton – Episcop al Râmnicului, s-a format duhovnicește la Seminarul Teologic Monahal de la Sfânta Mănăstire Neamț (1950 – 1953), apoi la Sfânta Mănăstire Curtea de Argeș (195 3 -1955), unde a deprins meșteșugul olăritului, și, în cele din urmă, la Institutul Teologic din București (1955 – 1959).

Părintele Neonil Ștefan a fost hirotonit ierodiacon la 13 noiembrie 1949 și ieromonah la 21 noiembrie 1952. Cu harul lui Dumnezeu, la 1 octombrie 1959, la vârsta de 37 de ani, dintre care 11 ani de călugărie, a fost ales stareț al Sfintei Sfintei Mănăstiri Frăsinei, pe care a îndrumat-o duhovnicește vreme de alți 57 de ani.

Om de rugăciune și de aspră nevoință călugărească, păstrător al sfintelor canoane ale Bisericii Ortodoxe, dar și iscusit administrator, Părintele Arhim. Neonil Ștefan a rânduit cu smerenie, cu multă răbdare și cu fermitate nevoile mănăstirii, vreme de peste o jumătate de secol.

Prin osteneala Părintelui Stareț Neonil Ștefan, ansamblul monahal de la Frăsinei și rânduiala slujbelor dintru început au rămas neschimbate, duhul athonit putând fi simțit și astăzi în mănăstirea Sfântului Calinic.

Rânduiala statornicită aici de Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, de a nu se mânca niciodată carne în mănăstire și de a se face slujbă de la miezul nopții și până spre dimineață, ca la Sfântul Munte Athos, a fost păstrată cu multă strictețe de Părintele Neonil, vrednic urmaș al stareților din vechime.

A trecut la cele veșnice duminică seara, după slujba Vecerniei Iertării, în chilia sa, în stare de trezvie și rugăciune, pregătit pentru a trece hotarul cel de taină, spre întâlnirea cu Domnul nostru Iisus Hristos.

La dorința sa, a fost înmormântat în cimitirul sfintei mănăstiri, în mormântul din vreme rânduit lângă ceilalți stareți și părinți care au sfințit acest binecuvântat loc. (Cf. http://arhiepiscopiaramnicului.ro/comunicate-de-presa/parintele-neonil-stefan-staretul-sfintei-manastiri-frasinei-trecut-la-cele – 14.03.2016/29.03.2016http://ziarullumina.ro/staretul-manastirii-frasinei-a-trecut-la-cele-vesnice-110252.html – 14.03.2016/29.03.2016).

Părintele Arhim. Neonil Ştefan s-a adăugat vechilor şi vrednicilor Stareţi ai Sfintei Mănăstiri Frăsinei

Părintele Arhim. Neonil Ștefan a fost înmormântat în cimitirul Sfintei Mănăstiri Frăsinei. Slujba a fost săvârșită de cinci ierarhi, împreună cu un numeros sobor de preoți și diaconi.

Aşa, dupa cum am ami spus şi în rândurile anterioare, Părintele Arhim. Neonil Ștefan a trecut la cele veșnice duminică – 13 martie 2016, la vârsta de 94 de ani, după o stăreție, statornică şi vrednică, de 57 de ani.

În ziua de miercuri – 16 martie 2016, preoți și credincioși din Arhiepiscopia a Râmnicului, din judeţul Vâlcea, dar și din toată țara, au venit în număr mare la Sfânta Mănăstire Frăsinei, ca să-și ia rămas bun de la Părintele Arhim. Neonil Ștefan.

Slujba de înmormântare a fost săvârșită de un sobor de cinci ierarhi. Au slujit ÎPS Părinte Laurențiu Streza – Mitropolitul Ardealului, ÎPS Părinte Irineu Popa – Mitropolitul Olteniei, ÎPS Părinte Varsanufie Gegescu – Arhiepiscopul Râmnicului, PS Părinte Nicodim Nicolăescu – Episcopul Severinului și Strehaiei şi PS Părinte Emilian Lovişteanul – Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

Părintele Stareț Arhim. Neonil Ştefana fost înmormântat potrivit rânduielii călugărești, înveștmântat în mantia sa, fără coșciug, lângă biserica din cimitirul mănăstirii.

La slujbă au participat peste o mie de credincioși, dornici să primească binecuvântarea părintelui și să-i dea sărutarea cea mai de pe urmă.

Vrednic urmaș al stareților din vechime, Părintele Arhim. Neonil Ștefan s-a ostenit din răsputeri și a păstrat până astăzi neschimbată viața călugărească a Athosului românesc de la Mănăstirea Frăsinei.

Om cu viață sfântă, Părintele Stareţ Neonil Ştefan a lăsat în urma sa mai multe generații de ucenici cu viață duhovnicească aleasă, ierarhi, ieromonahi, călugări, preoți și nenumărați credincioși.

Îl rugăm pe Domnul nostru Iisus Hristos să așeze sufletul său în ceata cuvioșilor, iar pe noi să ne învrednicească în continuare de rugăciunile sale, sfinte şi sfinţite!…

(Cf. http://arhiepiscopiaramnicului.ro/viata-eparhiei/parintele-neonil-s-adaugat-vechilor-stareti-de-la-frasinei – 16.03.2016/29.03.2016; Pr. Nifon Dorin Iancu – http://ziarullumina.ro/parintele-neonil-Stefan-staretul-manastirii-frasinei-a-fost-inmormantat-110400.html – 18.03.2016/29.03.2016).

Aşadar, altfel spus, în ultima vreme am vorbit de toţi aceşti mari Părinţi ai Ortodoxiei noastre, pe care noi nu-i numim sfinţi, căci ne temem de asta. Dar pentru noi au fost, sunt şi rămân ca nişte sfinţi. Aşa i-am simţit, aşa i-am perceput.

Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noştri Evanghelia, pentru că ne-au învăţat creştinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniţi, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristaţi, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalţi.

Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinţii pe Părintele Stareţ Neonil Ştefan – cel care a ajuns, în urmă cu un an, alături de marii săi îndrumători, slujitori şi înaintaşi, iar pentru rugăciunile lui să ne miluiască şi să ne mântuiască şi pe noi toţi. Amin!…

Cu alte cuvinte, eu personal, mă simt foarte împlinit şi onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej şi marea şansă de a-l întâlni şi (de) a-l cunoaşte pe Părintele Arhim. Neonil Ştefan – mare personalitate a culturii şi spiritualităţii noastre monahale româneşti, autentice şi mărturisitoare din aceste răzvrătite vremuri, având convingerea şi nădejdea că vom şti cu toţii pe mai departe, să ne cinstim înaintaşii, potrivit meritelor şi vredniciilor fiecăruia, cu toate că în aceste vremuri, preţuim mai mult pe alţii de oriunde şi de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoşi, mai senzaţionali!…

Însă, rămânem convinşi de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!…

Căci, „Noi locului ne ţinem, cum am fost aşa rămânem” iar „Biserica este cetatea pe care nici porţile iadului nu o vor birui”!…

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească! Veşnică să-i fie amintirea şi pomenirea! Amin!…

DoarOrtodox

A fost stabilit programul Zilelor Sfințirii Catedralei Naționale. Evenimentele dedicate acestui moment vor începe în 25 noiembrie 2018 și se vor finaliza în ziua de 30 ale lunii.


Această prezentare necesită JavaScript.

Duminică, 25 noiembrie 2018

  • 9:00 – 12:30 – Sfânta Liturghie și slujba de sfințire a Catedralei Naționale oficiate de Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu un sobor de ierarhi.

26-29 noiembrie 2018

  • Se va oficia zilnic Sfânta liturghie și va avea loc ulterior un program liturgic și cultural special

Vineri, 30 noiembrie 2018 (Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României, Hramul Catedralei Naționale).

  • 9:30 – 12:00 Sfânta Liturghie oficiată de Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului și a toată Palestina, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu un sobor de ierarhi.

Înscrierea și deplasarea credincioșilor pentru sfințirea Catedralei Naționale se face prin intermediul parohiilor.

DoarOrtodox