Sf. Ierarhi Ilie Iorest, Simion Ștefan și Sava Brancovici, mitropoliții Transilvaniei; Sf. Ier. Iosif Mărturisitorul din Maramureș, Sf. Mc. Pasicrat și Valentin; Sf. Cuv. Elisabeta (24 aprilie)


Sf ierarhi Ilie Iorest - Iosif si Sava 24 aprilie

Troparul Sfinților Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest și Sava Brancovici, Mitropoliții Transilvaniei, glasul al 8-lea:

Mărturisitori ai Ortodoxiei și buni arhipăstori ai Bisericii lui Hristos, îndreptători ai poporului, Preafericiți Ierarhi purtători de biruință, Iorest și Sava, cei ce v-ați învrednicit de cununa vieții, rugați-vă Domnului să mântuiască sufletele noastre.


Sfântul Ierarh Iorest s-a născut în Transilvania, din părinţi ortodocşi, primind la botez numele de Ilie. A învăţat carte la Mănăstirea Putna, unde a deprins şi meşteşugul scrierii frumoase şi al zugrăvirii icoanelor şi unde şi-a agonisit un bun început de viaţă călugărească ortodoxă. În vremea cât a stat la Putna, a fost cunoscut şi de voievodul Vasile Lupu, care, vorbind despre fericitul Iorest, îl numeşte „întru toate credincios şi preacinstit Părinte”.

Cu voia lui Dumnezeu şi cu sprijinul Domnitorului Vasile Lupu şi al Sfântului mitropolit Varlaam al Moldovei, Sfântul Ilie Iorest vine în Alba-Iulia, unde este ales mitropolit al Transilvaniei. În această slujire a întâmpinat greutăţi chiar de la început. I se cerea de către calvini să tipărească şi să folosească în biserici Catehismul calvinesc şi alte cărţi, străine de învăţătura ortodoxă.

Noul mitropolit s-a dovedit un bun păstor, păstrând învăţătura celor şapte Sinoade Ecumenice, fiind pildă de tărie în credinţa ortodoxă şi dovedind credincioşilor că sunt mai de folos lanţurile pentru Hristos decât laudele viclene. A tipărit Evanghelia cu învăţătură, carte ortodoxă începută de înaintaşul său, mitropolitul Ghenadie, întărindu-i pe cei slabi în credinţă şi cercetând toate bisericile din Ardeal.

Nemulţumită de el, stăpânirea străină calvină a încercat să-l câştige de partea ei şi, neizbutind, a plăsmuit învinuiri mincinoase şi Sfântul ierarh a fost aruncat în temniţă, la Alba Iulia, după numai trei ani de păstorie (1640-1643). Adus în lanţuri în curtea mitropoliei din Alba-Iulia, mitropolitul a fost dezbrăcat de haine şi bătut cu nuiele, răbdându-le pe toate „nu pentru că era vinovat, ci pentru credinţa creştină răsăriteană”, cum spun cronicile.

După nouă luni de chinuri îndurate, fericitul Iorest a fost eliberat în schimbul unui preţ de 1.000 de taleri, pe care neavându-i, „s-au dat chezăşie pentru el 24 de credincioşi”. Pentru dezlegarea de chezăşie, Sfântul a plecat după ajutoare la Putna, la domnitorul Vasile Lupu, la mitropolitul Varlaam, apoi la ţarul Rusiei şi astfel şi-a răscumpărat libertatea. Reîntors în ţară, la scurtă vreme s-a săvârşit cu pace, lăsându-ne pilda unui ierarh credincios şi luptător pentru Ortodoxia curată a poporului său.


Sfântul Simion Ştefan, din botez Simion, după călugărie Ştefan, ieromonah în mănăstirea de la Alba Iulia, a ajuns pe scaunul vlădicesc în anul 1643, după Sfântul Ilie Iorest, în vremuri grele pentru Biserica dreptslăvitoare şi pentru credincioşii transilvăneni, aflaţi sub cârmuitori străini de neam şi de credinţă.

Asemenea înaintaşilor săi, Sfântul Ierarh Simion Ștefan n-a fost cruţat nici el de necazuri, suferite din pricina principelui Gheorghe Rakoţi şi a superintendentului Gheleji, mai-marele calvinilor. Şi anume, luându-i dreptul părintesc de a-şi cerceta fiii duhovniceşti şi punându-i pe aceştia cu forţa sub ascultarea sa, superintendentul calvin s-a făcut stăpân peste Biserica românească, în care voia să rânduiască şi să judece după bunul plac.

Apoi, ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, principele şi superintendentul calvin au pus pe umerii sfântului ierarh grele şi hulitoare îndatoriri: să lepede învăţătura Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, să-i înveţe pe tineri Catehismul calvinesc, să nu mărturisească adevărul privind prefacerea Darurilor în Trupul şi Sângelui Domnului Hristos, la dumnezeiasca Liturghie.

Iar, ca nişte urâtori ai icoanelor, aceștia l-au îndemnat să scoată icoanele şi Crucea din biserici. Însă, de Dumnezeu luminatul ierarh nu i-a urmat, ci a apărat credinţa ortodoxă cu mult curaj și iscusință. Astfel, făcându-se următor cuvintelor lui Hristos: „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii” (Matei 10, 16), înţelepţit fiind de Dumnezeu şi dăruit cu dreaptă judecată, ierarhul şi-a păzit nevătămat sufletul său şi al turmei lui cuvântătoare, deşi calvinii n-au încetat nicio clipă să-l ademenească spre rătăcirea lor.

Dar Sfântul s-a făcut apărător nu numai al credinţei, ci şi al neamului său, şi anume, văzându-i pe români mult asupriți în ţara lor şi înţelegând că altă cale de a-i ridica şi păzi nu are decât prin lumina cărţii, le-a dăruit Cuvântul Domnului, Noul Testament, pentru întâia oară tălmăcit pe limba lor şi tipărit în cetatea Alba Iuliei la anul 1648. Prin aceasta, ca odinioară marii dascăli ai Bisericii, el a dăruit credincioşilor hrană duhovnicească, tâlcuindu-le tainele cele dumnezeieşti în Predosloviile la Noul Testament. În acest chip, luptând, pentru Biserica lui Hristos, împotriva rătăcirilor, dăruind cu-vânt hrănitor de suflet păstoriţilor săi şi urmaşilor – Legea Nouă a lui Iisus Hristos Domnul nostru, în grai românesc – şi învăţându-i să privegheze la unitatea neamului, sfântul ierarh şi-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului, în anul 1656.


Sfântul Ierarh Sava Brancovici s-a născut din părinţi dreptcredincioşi, în Ineul Transilvaniei, la începutul veacului al XVII-lea. A fost botezat cu numele Simeon. Fratele său mai mic, Gheorghe, a avut o înaltă dregătorie în Transilvania. Tatăl său a fost căpitan de oaste în armata lui Mihai Viteazul. În tinereţea sa, Sfântul a vieţuit o vreme în Ţara Românească, la Mănăstirea Comana, unde trăia unchiul său şi unde s-a deprins întru cele duhovniceşti.

A fost ales preot şi protopop al Ineului, fiind hirotonit, la Târgovişte, de către mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti. Murindu-i soţia, iar mama lui călugărindu-se, viaţa lui şi-a schimbat cursul. Ca unul ce-şi dovedise însuşirile şi vrednicia în tot timpul cât a fost protopop, în anul 1656, după trecerea la cele veşnice a Sfântului Simion Ştefan, soborul preoţilor şi al mirenilor l-a ales mitropolit de Alba Iulia.

După ce a fost hirotonit arhiereu la Târgovişte, de către acelaşi mitropolit Ştefan, s-a întors acasă încărcat cu daruri din Ţara Românească şi a fost înscăunat, cu bucurie, în ziua Înălţării Domnului, de tot soborul preoţilor din Ardeal, unde a păstorit, cu înţelepciune, timp de 24 de ani. În ciuda greutăţilor, Sfântul s-a străduit să ridice şi să întărească Biserica strămoşilor săi, folosind limba română la slujbe şi în propovăduirea Evangheliei şi sprijinindu-se pe soboarele de clerici pentru îndrumarea slujirii preoţeşti.

Râvna lui pentru păstrarea credinţei ortodoxe i-a adus duşmănia şi prigoana conducătorilor calvini ai Ardealului. În urma unor învinuiri nedrepte, a fost judecat şi scos din scaun în anul 1680. Bătrân şi bolnav, a fost închis în temniţele din Alba-Iulia şi Iernut, fiind bătut în fiecare vineri. După asemenea chinuri şi grele pătimiri, s-a mutat la Domnul, în aprilie 1683. Pentru vredniciile sale, Biserica Ortodoxă Română l-a înscris în calendar alături de alţi doi sfinţi mitropoliţi aredeleni, care au păstorit la Alba Iulia.


sfantul_ierarh_iosif_marturisitorul_din_maramures_1Sf. Ier. Iosif Mărturisitorul din Maramureș Pământul românesc, această grădină a Maicii Domnului, este plin de vetre duhovniceşti şi de jertfele martirilor, de nevoinţele cuvioşilor, de suferinţele celor statornici în credinţa străbună, ale căror nume n-au fost toate scrise în documente, dar pe care Dumnezeu le-a trecut în „Cartea veşniciei”.

    Cercetându-ne trecutul şi cinstind pe sfinţii noştri martiri, cuvioşi, mărturisitori, preoţi şi credincioşi, care s-au învrednicit de a primi de la Dumnezeu „Cununa sfinţeniei” şi ale căror nume au rămas în evlavia credincioşilor, aflăm la loc de cinste şi numele episcopului Iosif al Maramureşului.

    El s-a născut într-un sat din părţile Năsăudului, dintr-o familie de oameni luminaţi şi curaţi la suflet, puternic înrădăcinaţi în credinţa ortodoxă.

    Invăţătura şi-a dobândit-o de la preoţii satelor, dar şi de la călugării din mănăstirile şi schiturile maramureşene, de care s-a simţit atras încă din copilărie. După slujirea sa ca preot, a fost ales episcop, în 1690, în vremuri de grele încercări pentru românii din ţinuturile Maramureşului.

    Hirotonit arhiereu în Moldova, pentru ţinutul Maramureşului, de marele mitropolit Dosoftei, el a primit, odată cu darul arhieriei şi îndemnul de a veghea cu stăruinţă la păstrarea şi apărarea dreptei credinţe în Maramureşul acelor vremuri, mult încercat de uneltirile celor potrivnici Ortodoxiei şi unde vlădicii români nu puteau să rămână în scaun decât doi-trei ani, după care erau nevoiţi să pornească pe drumul pribegiei. A avut la început reşedinţa la Mănăstirea Sfântul Mihail din Peri, apoi când aceasta a încetat să mai existe, s-a mutat lângă cetatea Hust, iar spre sfârşitul păstoririi a stat pe rând la mănăstirile Giuleşti şi Budeşti din Maramureş.

    Din documentele vremii aflăm că acest vlădică a fost un neobosit păstor sufletesc şi cu mare grijă pentru turma sa, şi totodată, un dârz apărător al dreptei credinţe, într-o vreme când duşmanii Ortodoxiei reuşiseră, prin diferite mijloace, să sfărâme unitatea religioasă şi sufletească a românilor transilvăneni şi când făceau sforţări mari ca să înstrăineze şi pe românii din Maramureş de la legea strămoşească.

    Necruţând ostenelile, el a vizitat parohiile, a ţinut soboare şi a apărat interesele Bisericii româneşti cu rară pricepere pentru acele vremi cu arma puternică a cuvântului şi a scrisului, ca un cărturar învăţat şi dibaci mânuitor al condeiului împotriva vrăjmaşilor credinţei sale strămoşeşti.

    Chemat la Viena, în 1701, unde i s-a făcut propunerea de părăsire a credinţei ortodoxe, el a respins categoric această încercare de trădare a Ortodoxiei, ceea ce a îndârjit mult pe cei ce urmăreau prin orice mijloace dezbinarea religioasă şi de neam a românilor transilvăneni. Căutând să se răzbune, aceştia s-au năpustit asupra lui cu calomnii şi învinuiri de tot felul, pentru a-1 compro­mite înaintea turmei sale. Ca urmare a unor asemenea învinuiri, ce proveneau din cercurile vrăjmaşilor Ortodoxiei, episcopul Iosif a fost chemat la Sibiu pentru a fi tras la răspundere în faţa guvernului Transilvaniei. El s-a prezentat fără teamă la judecată şi s-a apărat cu demnitate şi curaj, drept pentru care a fost trimis în temniţă, de unde a fost scos la insistenţele clerului şi credincioşilor Maramu­reşului.

    In martie 1705 însă, uneltitorii s-au ridicat cu şi mai multă înverşunare împotriva lui şi în urma unor nedrepte învinuiri, sub povara cărora căzuseră victime mai înainte Sfinţii ierarhi Ilie Iorest şi Sava Brancovici, mitropoliţii Ardealului, episcopul Iosif a fost aruncat din nou în temniţă, fără judecată, de data aceasta în cetatea Hust. Fraţii români din Maramureş au protestat cu hotărâre împotriva acestei samavolnicii şi au cerut stăruitor eliberarea arhipăsţorului lor. A fost pus în libertate la sfârşitul anului 1705, dar nu i s-a îngăduit să mai rămână în fruntea turmei sale.

    A revenit totuşi în scaunul de episcop al Maramureşului în anul 1711, dar la scurtă vreme, în urma suferinţelor îndurate, a trecut la cele veşnice cu conştiinţa curată că a mărturisit şi a slujit cu credincioşie Legea strămoşească, până la sfârşitul zilelor sale.

    Dacă la actul dezbinărilor religioase a românilor transilvăneni din 1700 n-a luat parte nici un român din Maramureş, aceasta se datoreşte desigur şi episcopului Iosif, care a răspuns cu cinste mi­siunii sale, apărând cu jertfelnicie şi pricepere obştea credincioşilor împotriva tuturor uneltirilor duşmanilor Ortodoxiei.

    De la mutarea sa la Domnul, el a intrat în evlavia şi cinstirea credincioşilor ortodocşi maramureşeni ca un îndreptător şi apărător al credinţei, ca un mărturisitor neînfricat al Evangheliei lui Hristos şi ca un ierarh care şi-a pus sufletul său pentru turma încredinţată lui spre păstorire, numele lui fiind înscris şi în ceruri, dar mai ales, în evlavia şi conştiinţa credincioşilor.

    Cu ale cărui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.


Cuvioasa Elisabeta a fost dăruită de Dumnezeu părinţilor ei, creştini evlavioşi de neam ales din Heracleea Traciei, prin mijlocirea minunată a Sfintei Muceniţe Glicheria (prăznuită la 13 mai). Din fragedă vârstă a învăţat pe de rost vieţile Sfinţilor, astfel încât să poată urma totdeauna pilda lor de trăire după poruncile Evangheliei. Rămânând orfană la vârsta de 12 ani, şi-a împărţit averea săracilor, a eliberat slugile şi a intrat în obştea mănăstirii Sfântul Gheorghe – Dealul Mic, din Constantinopol, unde era egumenă sora tatălui său.

Acolo, Sfânta s-a nevoit aspru, devenind, nu după mult timp, un vas al alegerii dumnezeieşti. Ochii sufletului ei erau necontenit aţintiţi asupra frumuseţilor dumnezeieşti, pentru care, urmând smereniei vameşului, trei ani nu şi-a ridicat privirea de la pământ. Îmbrăcămintea ei era numai o haină de păr aspru, suferind frigul nopţii şi arşita zilei.

Purta aceeaşi haină şi umbla desculţă chiar şi iarna, dar iubirea de Dumnezeu, care îi înflăcăra inima, îi era haină şi acoperământ. Lacrimile care îi curgeau când psalmodia le socotea drept o baie cu aromate, iar când înălţa rugăciunile cele de miezul nopţii în singurătate, era luminată de sus cu lumină cerească. Avea ca hrană, cel mai adesea, doar Sfânta Împărtăşanie, iar uneori se hrănea, dar nu cu pâine, ci numai cu verdeţuri şi legume, pentru că untdelemn şi vin n-a gustat niciodată. De multe ori stăruia în postire câte patruzeci de zile, ca Marele Moise, negustând nimic. Continuă lectura

Anunțuri

Canon de rugăciune către Puterile Cerești și către Toți Sfinții


Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Cântarea 1: Glasul al 3-lea:

Irmos: Pe Faraon, care era purtat în car…

Cuvinte cel fără de început, pentru sfin­țitele rugăciuni ale Heruvimilor, Se­­­­ra­fimilor, ale Stăpâniilor, Scaune­lor, ale Puterilor celor dumnezeiești, ale În­geri­lor, Arhanghelilor, ale Căpe­te­nii­lor și Dom­­niilor, dăruiește-ne mi­lele Tale cele mari, ca un iu­bitor de oameni.

Ajută-mi, Înaintemergătorule al Dom­­­­nului, rugând pe Hristos; și voi, cea­ta prorocilor, adunarea Aposto­lilor, mul­ți­­mea mucenicilor, rugați pe Stă­­­pâ­nul tu­turor să mă mântuiască pe mine, cel cuprins de multe păcate.

Slavă…

Dumnezeieștilor femei care bine ați pătimit și ați postit, soborul arhie­re­ilor, cuvioșilor și drepților, cinsti­ți­lor sfin­ți mucenici, rugați-vă să dobân­dim bunătățile cele veșnice noi, cei ce cu credință vă fericim.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Mintea mea fiind robită de dez­mier­dările trupești, cu totul o izbăvește, stă­până, ceea ce ești una bună, și cre­dincios mai adevărat prin fapte bune mă arată Fiului tău, ca după da­torie să te slăvesc.

Cântarea 3:

Irmos: Cel ce ai întărit din început cerurile…

Rogu-mă, o, Serafimi, Stăpânii, He­ruvimi, izbăviți-mă de smintelile vrăj­mașilor; voi, Domnii, Căpetenii, Sca­­une și Arhan­gheli, împreună cu toți În­gerii, ru­gați pe Iz­bă­vitorul pentru mi­ne, păcătosul.

Înaintemergătorule, roagă pe Hristos să dobândesc viața cea făcă­toare de bine mie pururea; prorocilor și cetele mu­cenicilor, ale Sfinților Apos­toli, ale arhiereilor, ale cu­vio­șilor și ale sfin­ți­lor mucenici, care v-ați săvârșit prin sânge, rugați-vă pentru mine, păcătosul.

Slavă…

Femei care vitejește ați pătimit și luminat ați postit și pe vrăjmașul l-ați biruit, rugați-vă să fim și noi părtași acelei desfătări și măriri nesfârșite de care voi v-ați învrednicit.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

De Dumnezeu dăruită, Curată Fe­cioară, roagă-te împreună cu cetele cele de sus, cu toți înțelepții Apostoli, cu sfinții mucenici și cu prorocii, ca să luăm desăvârșit dezlegare de păcate.

Cântarea 4:

Irmos: Tu ești tăria mea, Doamne…

Vezi, Hristoase, să nu mă treci cu ve­derea, rogu-mă, pe mine cel cuprins de toate păcatele, ci, prin rugăciunile tu­turor sfinților Tăi îngeri, cu ale muce­nicilor și cu ale Apostolilor Tăi, milu­iește-mă și mă mân­tuiește și moștenitor împără­ției Tale mă arată, ca un mi­lostiv.

Propovăduitorule al lui Hristos, Înainte­mer­gătorule, aprinde acum fă­clia inimii mele cea stinsă, cel ce ai fost luminător Soarelui celui înțele­gător, și te roagă, împreună cu prorocii și cu toți sfinții, să trec în caldă po­căință această viață trecătoare.

Slavă…

Strălucește-mi lumina pocăinței, Iu­bi­to­rule de oameni, Iisuse, și mă în­vred­­nicește să dobândesc mântui­rea, cu mij­lo­cirile celor ce au slujit Ție întru cre­dință, ale sfintelor femei, ale ierar­hilor și ale mucenicilor Tăi, ale pro­povă­dui­torilor, ale Apostolilor și ale sfin­ților mucenici.

Și acum…,a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce singură ai născut pe Dum­ne­zeu întrupat, ceea ce ești cu totul sfântă, pe Acela roagă-L să ne mântuiască pe toți în ziua cea înfricoșătoare și să ne izbăvească de chinuri și să ne învrednicească de viața și de lumina cea veș­nică, împreună și cu cei ce bine I-au slujit.

Cântarea 5:

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta…

Puterile cele înțelegătoare Te roagă acum, Milostive Doamne, Stăpâniile, Scaunele, Serafimii și Domniile, În­ge­rii împreună cu Arhanghelii și cu Căpe­teniile; fii milostiv poporului Tău și-l mântuiește, ca un îndurat.

Fericite Înaintemergătorule, cel ce ai petrecut viață străină și singuratică, fă-mă străin de tot chinul, rugând pe Iisus, iu­bitorul de oameni, împreună cu dum­ne­zeieștii pro­roci, cu apostolii, cu ierarhii și cu sfintele oști ale mucenicilor.

Slavă…

Cel ce ai luminat pe ierarhii Tăi și pe sfinții mucenici, Doamne, și ai mă­rit dum­­ne­zeiasca adunare a cinstitelor fe­mei, care vitejește au pătimit; pentru ru­găciu­nile aces­tora miluiește-mă, Cel ce știi toate greșelile mele, cele fără de număr.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Preasfântă Fecioară, care ai născut pe Cuvântul, Cel cu totul sfânt, izgo­nește toată mâhnirea și întristarea su­fle­tului meu și îndeamnă gândul meu să facă lucruri dum­nezeiești, ca să te slăvesc cu credință și cu dragoste.

Cântarea 6:

Irmos: Curățește-mă, Mântuitorule…

Ca să mă izbăvească de chinul cel gătit acolo, Heruvimi, Scaune, Dom­nii, Îngeri, Arhangheli, Căpetenii și Pu­teri, rugați pe Stăpânul a toată făptura.

Cu cetele Apostolilor și cu oștile mu­cenicilor, Înaintemergătorule, pro­po­vă­­dui­­to­­rule al lui Hristos, roagă pe Iisus, iubitorul de oameni, Dumne­zeul nostru, ca să aflăm milă în ceasul judecății.

Slavă…

Sfântă Muceniță Tecla, ceea ce ești întâia dintre femeile care tare au pă­timit, împreună cu acelea, roagă pe milostivul Dumnezeu să ne iz­băvim de întunericul patimilor și de ispitele cele de multe feluri.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Pe tine, Stăpână, de Dum­­­­nezeu dă­ruită, te lăudăm credincioșii, că ai năs­cut cu trup pe Dumne­zeul cel lău­dat, pe Care roagă-L, ceea ce ești neîn­ti­nată, să mân­tuiască țara aceasta și po­porul ei în pace.

Cântarea 7:

Irmos: De coborârea lui Dumnezeu focul s-a rușinat…

Fiind voi a doua lumină din Lu­mi­na cea dintâi, sfinților îngeri, cu îm­­păr­­tă­șirea cea netrupească și prea­bo­gată v-ați strălucit. Pentru aceasta strig: Luminați min­tea mea cea puru­rea întunecată cu patimile vieții.

Ceata cea fericită a Apostolilor, a mu­ce­nicilor și a sfinților proroci, a ie­rar­hilor și a cuvioșilor, împreună cu fe­ricitul Înaintemer­gător, Te roagă, Iu­bitorule de oameni, să treci cu vede­rea greșelile noastre ale tuturor, care cântăm Ție: Bine ești cuvântat, Dum­nezeul părinților noștri.

Slavă…

Schimbă durerea sufletului meu, Hris­toase, și miluiește pentru rugăciunile sfinților mucenici, ale ierarhilor și ale cuvioșilor Tăi, și să nu mă rușinezi când voi sta înaintea tronului Tău, că bine ești cuvântat, Dumne­zeul părin­ților noștri.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ca un tron în chip de foc porți pe Împă­ratul făpturii, pe Care roagă-L, Fe­cioară, împreună cu fericitele și sfintele femei, să mă învrednicească de împără­ția Sa pe mine, cel ce cu cre­dință slă­vesc ajutorul tău.

Cântarea 8:

Irmosul:

De șapte ori cuptorul, chinuitorul hal­­deilor, l-a ars nebunește, pentru ci­­n­­­s­titorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceștia izbăviți de o putere mai mare, Făcă­torului și Izbăvitorului a strigat: Ti­neri binecuvântați-L, preoți lăudați-L, po­poa­re preaînălțați-L întru toți vecii.

O, Heruvimi, cei în chipul focului, Se­ra­fimi, cei cu multe aripi, Scaune, Stă­­pânii și Căpetenii, Îngeri și toți Ar­hanghelii și sfințite Domnii, rugați-vă, împreună cu Înainte­mer­gătorul, cu pro­­rocii, cu Apostolii, cu ierar­hii și cu­­vio­șii și cu toți drepții, ca să ne mi­lu­iască pe noi.

Dați-ne ajutor, Sfinților Apostoli: Petre, Pavele, Iacobe, Bartolomee, To­ma, Filipe, Andrei, Marcu împreună cu Luca, Ioane, iu­bitul lui Hristos, Si­mo­ne și Iuda, cel cu totul fericit, și ma­rele Matia, fiind noi biruiți de is­pitele înșelătorului și rătăciți.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Ștefane, începătorul mucenicilor, cel ce ai fost mai luminat decât razele soarelui, roagă-te împreună cu aceștia să ne luminăm toți și să scăpăm de toată negura păcatului noi, cei ce stri­găm Stă­pânului: Preoți, binecuvântați, po­poare, preaînălțați pe Domnul întru toți vecii.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Fă să urmez, ceea ce ești cu totul curată, celor ce cuviincios au viețuit cu viață îmbunătățită, rănind pe vrăj­mașii cei ce mă mâhnesc fără de milă și mă su­pără neîncetat, trăgându-mă la patimile cele trupești, ca, bucu­rându-mă, să strig: Popoare, preaînăl­țați pe Hristos în veci.

Cântarea 9:

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta cerul, și mar­ginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor tru­­­pește și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, în­ce­­pătoriile cetelor îngerești și ome­nești te slăvesc.

O, dumnezeiești Stăpânii, Heru­­vimi, Se­rafimi, Domnii, Îngeri, Scau­ne, toate Căpe­teniile și preamărite Pu­teri și Sfinți Arhangheli, faceți ru­gă­ciune la Dumnezeu ca, bine viețuind, să dobândim mântuire și să ne iz­băvim de necazuri.

Înaintemergătorule, ca acela ce ai fost pro­roc mai ales, împreună cu toți prorocii, învrednicește-ne tuturor bu­nă­­tăților și pe noi, cei îngreuiați de pa­timi și pururea cuprinși de ispitele celui viclean și de înșelăciunile vieții, ca să vă cinstim cu credință.

Slavă…

Dumnezeiești, cu totul slăviți, cei doi­spre­zece Apostoli, împreună cu toți mucenicii, cu preoții și cu sfinții mu­cenici și cu fericiții și dumne­zeieștii proroci, cuvioase și drepte fe­mei, care tare ați pătimit, faceți rugă­ciuni pentru noi către Iubitorul de oameni.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Fecioară, ceea ce ești iubitoare de bine, roagă pe Fiul tău Cel bun și Domnul să tămăduiască și să mântuiască sufletul meu cel slab și necăjit pu­rurea de asupririle bala­urului celui stri­cător de suflet și să-l feri­ceas­că împreună cu toate înălțările cele pur­tătoare de lumină.

Slavă…, Și acum…, Doamne, miluiește (de 3 ori). Părinte, binecuvintează, și apolisul.

Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin. Viața, troparul și acatistul (14 aprilie)


Troparul Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului, glasul al 4-lea:

Stea mult-luminoasă, răsărită în ținutul Gledinului, ai strălucit ca un semn dumnezeiesc în pământul Moldovei, luminând inimile credincioșilor. Stâlp neclintit al rugăciunii curate, podoabă aleasă a ierarhilor români și ctitor al Schitului Pocrov din lavra Neamțului, Sfinte Ierarhe Pahomie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.


sfantul_ierarh_pahomie_de_la_gledin_episcopul_romanului_2.jpgSfântul Pahomie s-a născut în satul Gledin din ținutul Bistriței Năsăudului, în jurul anului 1660, primind la botez numele Petru.

Părinții săi, preotul Eftimie și prezbitera Ana s-au îngrijit să-i dea o educație aleasă. Pomelnicul schitului Pocrov arată că „încă din tinerețile lui, era iubitor de Hristos, doritor de viață pustnicească, având o fierbinte dragoste către Dumnezeu. Drept aceea, ascultând de porunca cea sfântă a Mântuirotului, cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să urmeze Mie, a lăsat casă, părinți, frați, rude și prieteni, și l-a urmat pe Hristos în viața smerită călugărească, intrând ca frate la Mănăstirea Neamț”.A fost hirotonit preot și ales mare eclesiarh, iar în anul 1702 obștea mănăstirii Neamț l-a ales drept îndrumător. Ca egumen la Neamț, nu a stat decât până în primăvara anului 1704. Între 1704-1706 a fost într-un pelerinaj laLavra Pecerska, prilej cu care s-a întâlnit cu Sfântul Dimitrie Mitropolitul Rostovului. Întors în Moldova și retras în loc de liniște în apropierea mănăstirii Neamț după ce a refuzat să-și reia egumenia, la 18 decembrie 1706 a fost ales episcop al Romanului. A fost hirotonit arhiereu în 18 ianuarie 1707 și a păstorit până la 10 aprilie 1714, când s-a retras din scaun. În 1717 a plecat din nou la Kiev, petrecând în rugăciune și osteneli cărturărești până la sfârșitul vieții. A murit la Lavra Pecerska în anul 1724. Canonizarea Sf. Pahomie a fost aprobată de Sfântul Sinod al BOR în ședința din 14 – 15 noiembrie 2006, când a fost stabilită ca dată de sărbătorire a lui ziua de 14 aprilie. În ziua de 14 aprilie 2007, Duminica a II-a după Paști, în biserica parohială „Sfânta Treime” din localitatea Gledin, comuna Monor, județul Bistrița – Năsăud, a avut loc proclamarea canonizării.

Personalitatea culturală și duhovnicească a sfântului Pahomie are trăsături bine conturate. Format la mănăstirea Neamţ, familiar cu mediul cultural – duhovnicesc din Rusia, bun cunoscător al realităţilor din ţările române, episcopul Pahomie al Romanului a fost un mare iubitor de carte, în folosul obştesc. A legat cu blesteme grele pe toţi aceia care vor îndrăzni să înstrăineze cărţile pe care le dăruise mănăstirii Neamţ şi schitului Pocrov, ctitoria sa. A fost preocupat să formeze ucenici care să-i continue activitatea şi a influenţat prin concepţia şi lucrarea sa şi alte centre de cultură din Moldova. Activitatea lui Pahomie a fost cunoscută şi în Transilvania, mai ales în ţinutul natal.

Sfântului Pahomie i-a plăcut să scrie şi să citească şi a căutat să cultive această dragoste şi în sufletul ucenicilor săi. Mărturie despre aceasta dau cărţile primite sau cumpărate de el, faţă de care a arătat o grijă deosebită.

sfantul-pahomie-de-la-gledinA fost preocupat în primul rând să înzestreze ctitoria sa de la Pocrov, dar şi alte biserici, cu toate cărţile necesare cultului, într-o vreme în care raritatea şi scumpetea lor le făceau bunuri de nepreţuit.

L-au interesat cărţile de folos sufletesc pe care le-a citit cu atenţie, recomandându-le şi altora. Pe Cheia înţelesului, apărută în 1678 la Bucureşti, cumpărată la 25 martie 1713 şi dăruită anul următor schitului Pocrov, Pahomie îndeamnă „să hie la cetit părinţilor (ce) ce s-or afla trăitori(i) acolo de folos sufletelor” şi pentru a le uşura munca şi a le spori atenţia a alcătuit un cuprins al lucrării. A adunat în ostenelile sale o bogată bibliotecă pe care a dăruit-o mănăstirii Neamţ şi schitului Pocrov. O listă pe care a făcut-o în perioada episcopatului la Roman „Izvod de cărţi câte am să se ştie (7219 – 1711) martie” cuprinde 52 de titluri. La acestea se adaugă şi lucrările cumpărate după această dată. „Izvod de zestre Pocrovul (1711 – 1802)” aminteşte de 42 de cărţi. Continuă lectura

Acatistul Sf. Ierarh Nicolae Velimirovici (18 martie)


Episcopul Nicolae s-a născut la 23 decembrie 1880, de praznicul Sfântului Naum al Ohridei, din părinți sârbi binecredincioși, Dragomir și Katarina Velimirovici, în satul Lelici din Serbia apuseană.

Educația sa, începută în sânul familiei, a continuat la Mănăstirea Celie, el urmând, apoi, cursurile gimnaziului din Valievo. Încă de tânăr s-a arătat înzestrat cu o minte iscusită și a dovedit o râvnă neostoită pentru învățătură și rugăciune. Adesea, în vacanțele de vară, Nicolae urca în clopotnița catholiconului Mănăstirii Celie și stătea acolo cât era ziua de lungă citind cărți și rugându-se.

După ce a terminat clasa a șasea a gimnaziului din Valjevo, Nicolae s-a înscris pentru examenul de admitere la Academia Militară, însă nu a fost admis din motive medicale: doctorii au zis că este prea plăpând pentru o carieră militară. Astfel s-a îndreptat către Seminarul Sfântul Sava din Belgrad, unde a și fost admis.Datorită inteligenței și cunoștințelor sale, precum și activităților sale evanghelice, Nicolae a fost trimis să studieze în străinătate. Aici și-a desăvârșit erudiția. A studiat până și spiritualitatea și filosofia Indiei Antice. Nicolae a devenit un adevărat spirit renascentist, a cărei erudiție și profunzime de gândire erau recunoscute de toți.

În 1908, Nicolae și-a susținut teza de doctorat la Universitatea din Berna, având ca temă: „Credința în Învierea lui Hristos ca temelie a dogmelor Bisericii apostolice”. În anul următor, acest geniu autentic și-a pregătit un alt doctorat în filosofie, la Oxford (Anglia), pentru ca în vara aceluiași an să susțină cea de-a doua sa teză de doctorat la Universitatea din Geneva, cu tema: „Filosofia lui Berkeley”.

În 1909, vindecându-se în mod minunat de dizenterie, Nicolae hotărăște să se călugărească, primind numele Sfântului Ierarh Nicolae. La 20 decembrie 1909, monahul Nicolae a fost hirotonit preot, iar la scurtă vreme, arhimandrit.

Odată cu începerea Primului Război Mondial, Părintele Nicolae a fost trimis într-o misiune diplomatică oficială în Anglia în încercarea de a obține sprijinul guvernului englez pentru poporul sârb. Pe lângă ajutorul obținut pentru țara sa, Părintelui Nicolae i s-a acordat și titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea Cambridge.

În această perioadă, el propovăduiește întoarcerea Europei la adevăratul ei izvor și la adevărata temelie a întregii ei culturi și civilizații, Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Sfântul a susținut o bogată activitate socială, prin înființarea de orfelinate în care mulți copii săraci au cunoscut dragostea lui Hristos. Toate activitățile misionare, sociale și diplomatice nu l-au împiedicat pe Sfântul Nicolae să se dedice scrisului și păstoririi credincioșilor lui. A scris numeroase cuvântări cuprinse în lucrările: Noi predici la poalele muntelui, Omilii la Evanghelii, Gânduri despre bine și rău, Rugăciuni pe malul lacului, Războiul și Biblia, Semne și simboluri, Proloagele de la Ohrida, Epistole misionare, Viața Sfântului Sava, Casiana, Predici, Credința sfinților, Mai presus de Răsărit și de Apus .

La 12 martie 1919, Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe îl ridică pe Părintele Nicolae, în vârstă de 39 ani, la rangul de Episcop al Jicei, scaunul istoric al celui dintâi arhiepiscop al Serbiei, Sfântul Sava. În 1921, Episcopul Nicolae a fost strămutat în Eparhia Ohridei și Bitolei, pentru a ușura unirea dintre Biserica sârbă și cea macedoneană. Fericitul Părinte a reușit să îi unească pe sârbii și macedonenii din aceste regiuni.

Însă Episcopul Nicolae a fost chemat să țină cuvântări în universități și biserici din America, unde a propovăduit Ortodoxia, a strâns fonduri pentru ajutorarea celor loviți de Primul Război Mondial, mulțumind comunităților ortodoxe sârbe pentru ajutorul acordat în timpul războiului, și a înființat o Eparhie Ortodoxă Americană a Bisericii Sârbe. Sfântul Nicolae Velimirovici a rămas în amintirea credincioșilor din Statele Unite drept inițiator, susținător și protector al Bisericii Ortodoxe Sârbe din America, profesor la Seminarul „Sfântul Sava” din Libertyville (Illinois), decan și rector la Seminarul Sfântul Tihon din Zadonsk din South Canaan (Pennsylvania) și autor al neprețuitelor Proloage de la Ohrida, publicate în patru volume.

În cel de-Al Doilea Război Mondial a luptă împotriva forțelor naziste, atee, care au distrus sănătatea duhovnicească a poporului sârb. Astfel, în anul 1941, Episcopul Nicolae a fost arestat și condamnat la închisoare, împreună cu Patriarhul său, Gavriil Dojici, în cumplitul lagăr de la Dachau, din Germania. Nici măcar în închisoare nu a încetat a scrie lucrări care sunt ca un jurnal duhovnicesc al anilor de captivitate.

Episcopul Nicolae Velimirovici a plecat la Domnul în țară străină, în anul 1956, în timp ce se ruga în chilia lui modestă de la Seminarul Ortodox „Sfântul Tihon” (America). Sfântul Episcop avea 76 de ani. În anul 1991, după 25 de ani de la mutarea sa la Domnul, moaștele sale au fost aduse acasă și puse spre închinare în mănăstirea ctitorită de el însuși în satul natal, Lelici. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Sârbă în anul 2003.

DoarOrtodox

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NICOLAE VELIMIROVICI – 18 martie

Rugăciunile începătoare: …

Condacul 1:

De la Dumnezeu ai fost trimis ca un nou apostol al poporului ortodox, propovăduitor neobosit al Evangheliei și cinstitor al Preasfintei Treimi, iar noi cu lacrimi de umilință te-am primit, căci cu rugăciunea cea neîncetată te-ai nevoit ca o stea prealuminoasă a dreptei credințe, cămară plină de bune învățături, cel ce cu minte cerească ai fost slujitor al Arhiereului Celui veșnic, pentru care îți cântăm ție: Bucură-te, Nicolae Sfinte, noule Gură de Aur și mare propovăduitorule al Ortodoxiei!

Icosul 1:

Din copilărie te-ai dăruit Dumnezeului Celui Ce stăpânește toată făptura, ai cunoscut adevărul și întru totul l-ai urmat, călcând peste toate cursele vrăjmașilor, hrănind sufletul tău cu harul Duhului Sfânt, iar noi, amintindu-ne de toate nevoințele tale, Domnului aducem rugăciunea inimii, căci te-ai arătat cu totul bineplcăut lui Dumnezeu, Cel Ce te-a încununat cu cununa cea nestricăcioasă, pentru care cu nevrednicie laude îți cântăm:

Bucură-te, că din copilărie și până la sfârșitul vieții ai fost rugător neobosit;

Bucură-te, cel ce ești chivot al harului Sfântului Duh;

Bucură-te, că mulți talanți ai înmulțit;

Bucură-te, alinare a sufletelor noastre prin harul Sfântului Duh;

Bucură-te, biruitorule asupra demonilor cu ajutorul de viață făcătoarei Cruci;

Bucură-te, Nicolae Sfinte, noule Gură de Aur și mare propovăduitorule al Ortodoxiei!

Condacul al 2-lea:

Ales ai fost de Dumnezeu din mijlocul unui popor dreptslăvitor, Sfinte Ioane Gură de Aur al neamurilor de pe urmă, pildă de sfințenie multor monahi făcându-te, tu ești lauda neîncetată a sufletelor care necontenit caută pe Dumnezeu, crinule înflorit din grădina cea cerească și apărătorule al Bisericii lui Hristos celei mult încercate; văzând noi viața ta, cu gânduri smerite lăudăm pe Începătorul a tot binele și cu bucuria Învierii te slăvim, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea: Continuă lectura

Acatistul Sfinţilor Români


141136_sfintii-romani.jpg

Rugăciunile începătoare: …

Condacul 1
Celor ce din neamul nostru s-au invrednicit a dobandi, prin nevointele si sangele lor, darul sfinteniei, fiind astfel slava neamului nostru inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, acestora si noi, ca unora ce pururea mijlocesc inaintea tronului lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra, sa le strigam cu bucurie: Bucurati-va, sfintilor toti, care ati stralucit pe pamantul tarii noastre!

 

Icosul 1

Inceputul mantuirii neamului nostru s-a aratat a fi cel dintai chemat dintre Apostoli, slavitul Andrei. Ca el din bezna nestiintei scotandu-ne, ne-a invatat a ne inchina Treimii celei de viata facatoare. Cantam, asadar, lui, si tuturor celor ce i-au urmat in credinta, unele ca acestea:

 

Bucura-te, Andreie, ca tu ai binevestit mantuirea neamului omenesc in partile noastre;

Bucura-te, ca stramosii nostri dupa vrednicie te-au cinstit;

Bucura-te, ca mereu te-ai aratat aparator al nostru inaintea lui Hristos si a Maicii Sale;

Bucura-te, ca prin tine putem canta tuturor sfintilor neamului nostru laude, zicand:

Bucurati-va, toti cei ce impodobiti binecuvantatul pamant al tarii cu florile sfinteniei;

Bucurati-va, ca lacrimile voastre cad fara oprire inaintea lui Dumnezeu, cerand iertare nenumaratelor noastre pacate;

Bucurati-va, ca voi sunteti masura neamului nostru si binecuvantarea lui cea nepieritoare;

Bucurati-va, ca doar intru voi putem sa ne laudam cu adevarat;

Bucurati-va, ca fara ajutorul vostru demult am fi fost in ghearele mortii;

Bucurati-va, ca doar pentru suspinele voastre ne mai ingaduie Dumnezeu rautatea;

Bucurati-va, ca impreuna cu Maica Domnului sunteti singura noastra nadejde de mantuire;

Bucurati-va, sfintilor toti, care ati stralucit pe pamantul tarii noastre!

Condacul 2

Prin Andrei, Apostolul nostru, s-a luminat pamantul tarii de lumina cea dulce a Invierii, si neamul romanesc a inceput a-i naste pe cei mai buni dintre fiii sai, sfinti in cer; care pururea ne izbavesc pe noi in chip tainic din toata ispita. Cinstindu-i pe ei dupa cuviinta, cu bucurie sa-I multumim Celui ce ni i-a dat, cantand: Aliluia! Continuă lectura

O rugăciune a Sfântului Ioan Gură de Aur


„Mulțumim ție Doamne, pentru toate binefacerile Tale, care din ziua dintâi și până în ceasul acesta ai făcut cu noi nevrednicii. Îți mulțumim pentru cele care le știm și care nu le știm, pentru cele arătate și cele nearătate, pentru cele cu fapta și cu cuvântul, pentru cele de voie și fără de voie, și pentru toate cele făcute cu noi nevrednicii. Îți mulțumim pentru necazuri și pentru liniște, pentru gheena și pentru pedeapsa de acolo, pentru Împărăția cerurilor.

Te rugăm, păzește sufletul nostru ca să fie sfânt, având cugetul curat și vrednic de filantropia Ta. Tu, care ne-ai iubit pe noi într-atât, încât ai dat și pe Fiul Tău Cel Unul Născut pentru noi, învrednicește-ne a ne face vrednici de iubirea Ta.

Dă-ne înțelepciunea întru cuvântul Tău și întru frica Ta.

Unule Născut Hristoase, însuflă-ne puterea cea de la tine.

Tu Dumnezeule care ai dat pre Fiul Tău Cel Unul Născut pentru noi, și ai trimis pe Duhul Tău cel Sfânt, spre iertarea păcatelor noastre, iartă-ne nouă orice am greșit, cu voie, sau fără de voie, și nu ne socoti păcatele noastre.

Pomenește Doamne, pe toți care cheamă în ajutor numele Tău cel sfânt întru adevăr.

Pomenește pre toți care ne-au făcut nouă bine, sau ne-au voit rele, căci toți suntem oameni”.

CHURC080 doarortodox

Rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur

O, luminătorule a toată lumea, prea­bunule Părinte Ioane Gură de Aur, stâlp și întărire a Bisericii, povățuitorule al pocăinței, ajutător al bolnavilor și apărător al celor ne­căjiți, sărguiește degrab a ne ajuta; izbă­vește turma lui Hristos de lupii ce o ră­pesc și pe toți creștinii îi păzește de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor nea­muri, de robie, de sabie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de secetă, de boli și de moarte năprasnică. Miluiește-ne și pe noi, cei care cu mintea, cu lucrul și cuvântul suntem întru întunericul păcatelor, pentru ca prin rugăciunile tale, să ne izbăvim de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic. Dă­ruiește-ne iubirea și râvna ta pe care le-ai arătat Bisericii lui Hristos. Luminează mintea noastră cu lumina dumnezeieștilor învățături și ajută-ne să ajungem întotdeauna la înăl­țimea gândului smerit, spre slava lui Dum­nezeu și a noastră mântuire. Amin.

CHURC080 doarortodox

Troparul. Viaţa Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei (26 ianuarie)


glasul al 4-lea, podobie: Degrab ne întâmpină..

Cu evlavie urmând milostivirii cerești, Moldovei te-ai arătat arhipăstor milostiv și plin de sfințenie; pentru aceasta, Sfinte Ierarhe, prin cuvânt și prin fapte chemând la mântuire turma ta, te bucuri acum cu toți drepții în cer, Părinte Iosif.


Sf. Ierarh Iosif Nainescu cel Milostiv 26 ianuarieTroparul,

glasul al 3-lea, podobie: Mare apărător…

Curăţia ta şi rugăciunea, milostenia şi înfrânarea vas ales al Sfântului Duh te-au făcut; pentru aceasta, Moldovei fiind păstor, urmai cu totul Păstorului Celui bun; Sfinte mare Ierarhe, milostive Iosife, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

DoarOrtodox

Viaţa Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei (26 ianuarie)

Mitropolitul Iosif Naniescu, numit acum Sfântul Iosif cel Milostiv, s-a născut în Basarabia, ca fiu al preotului Anania Mihalache şi al soţiei sale, Teodosia, din satul Răzălăi, ţinutul Soroca, la 15 iulie 1818, primind la botez numele Ioan.

Sf.-Iosif-NaniescuRămânând de mic orfan de tată, iar mama sa făcându-se monahie, la vârsta de 10 ani a fost luat de un unchi al său, ierodiaconul Teofilact, care I-a adus în obştea Mănăstirii Frumoasa, din Basarabia, apoi la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iaşi, unde se afla şi un vestit spital.

Acolo tânărul Ioan a învăţat ascultarea, smerenia, precum şi slujirea lui Dumnezeu şi a semenilor aflaţi în suferinţă. După o vreme, cei doi au mers la Mănăstirea Sfântul Samuil din Focşani, unde de asemenea funcţiona un spital. Plecând apoi la Buzău, a îmbrăcat sfântul şi îngerescul chip, primind, de la marele episcop Chesarie al Buzăului, numele de Iosif, după numele întâiului episcop al Argeşului.

Acelaşi Chesarie l-a hirotonit diacon şi l-a îndrumat la învăţătura de carte, pe care a deprins-o la Seminarul de la Buzău, apoi la Academia Sfântul Sava din Bucureşti, având dascăli vestiţi, precum profesorul Ioanid, de la care a învăţat limba greacă, şi părintele Macarie ieromonahul, cunoscutul dascăl de psaltichie românească.

De la Macarie, Iosif a deprins meşteşugul cântării bisericeşti curate, întrucât avea un glas foarte plăcut şi el însuşi a alcătuit cântări psaltice.

Fiind hirotonit episcop vicar al Mitropoliei Ţării Româneşti, cu titulatura Iosif al Mirelor, urma cu vrednicie faptelor Sfântului Ierarh Nicolae. în anul 1873 fost ales episcop al Argeşului, iar peste doi ani, mitropolit al Moldovei, împlinindu-şi cu multă osârdie chemarea şi slujirea arhierească. împlinindu-şi făgăduinţa către fostul mitropolit Veniamin Costachi, făcută în vedenie pe când mergea către Iaşi ca nou ales mitropolit, Iosif a încheiat zidirea Catedralei mitropolitane în anul 1886, începută de marele Veniamin; la începerea căreia, în anul 1826, prin pronie dumnezeiască, a şi fost de faţă pe când era copil la Iaşi.

Asemeni şi Seminarul lui Veniamin de la Socola l-a mutat chiar în palatul domnitorului care îl surghiunise pe ierarhul Veniamin, iar bisericile Sfântul Nicolae Domnesc şi Sfinţii Trei Ierarhi le-a înnoit, căutând să urmeze întru toate marelui său înaintaş. Moaştele Cuvioasei Parascheva le-a mutat de la Mănăstirea Trei Ierarhi la Catedrala nouă a Mitropoliei, în anul 1889, punându-le în raclă nouă de argint, după ce văzuse racla veche cuprinsă de flăcări şi sfintele moaşte rămânând nearse, prin dumnezeiască minune.

Cele mai alese fapte bune ale mitropolitului Iosif erau însă acestea două: sfinţenia vieţii şi milostenia. El se ruga şi citea mult, mânca puţin şi era foarte cumpătat, îşi drămuia cu mare măsură timpul, având mare osârdie pentru cele sfinte. Dumnezeiasca Liturghie o săvârşea totdeauna cu bucurie şi cu ochii umeziţi de lacrimi.

Era, de asemenea, un vorbitor priceput şi duhovnic înţelept, căutat de multă lume pentru blândeţea şi cuvintele lui. Cunoştea bine Sfânta Scriptură, din care mărturisea că învaţă toate, şi era desăvârşit părinte duhovnicesc. Pe lângă celelalte daruri, mitropolitul avea şi darul smereniei şi al ascultării desăvârşite, că toate le primea ca de la Dumnezeu.

Păstorind, deci, cu multă vrednicie Mitropolia Moldovei vreme de douăzeci şi şapte de ani, s-a mutat la cereştile lăcaşuri cu pace în anul 1902, în ziua de 26 ianuarie. Poporul l-a numit Iosif cel Sfânt şi Milostiv. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa din 5-6 octombrie 2017, l-a trecut în rândul Sfinţilor, statornicind ca zi de pomenire a sa 26 ianuarie, când a trecut la cele veşnice.

Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

DoarOrtodox

Acatistul Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei (26 ianuarie)

Condacul 1

Veniți, toți iubitorii de Hristos, să aducem laude vrednicului păstor și ocrotitor al Moldovei, Ierarhului Iosif, binefăcătorul celor necăjiți și neîntrecutul slujitor al Bisericii și, mulțumindu-i pentru nemăsurata sa dragoste față de semeni, într-un glas să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru!

Icosul 1

Alergând la tine, ca la un păstor preaînțelept, cetele ierarhilor și ale preoților, ale monahilor și ale dreptcredincioșilor, nu încetează a te lăuda, a-ți cânta și a vesti faptele tale, prin care te-ai învrednicit a intra în ceata Sfinților. Pentru aceea și noi, nădăjduind în ajutorul și ocrotirea ta cea plină de milostivire, îți cântăm:
Bucură-te, ierarh încununat de Hristos;
Bucură-te, prieten și casnic al lui Dumnezeu;
Bucură-te, apărător al celor ce te cheamă în ajutor;
Bucură-te, sprijinitor al celor ce se ostenesc la învățătură;
Bucură-te, odrăslire aleasă a Basarabiei;
Bucură-te, blând păstor al credincioșilor Moldovei;
Bucură-te, statornic apărător al dreptei credințe;
Bucură-te, râvnitor neobosit pentru cele sfinte;
Bucură-te, comoară de înțelepciune;
Bucură-te, cel ce alungi întristarea;
Bucură-te, dăruitor de binefaceri;
Bucură-te, cunună neveștejită de fapte bune;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru!

Condacul 2

După trecerea din lumea aceasta a tatălui tău, preotul Anania, și după călugăria mamei tale, Teodosia, l-ai urmat pe ierodiaconul Teofilact, rudenia ta, și, la vârsta de numai 10 ani, ai intrat în Mănăstirea Frumoasa din Basarabia, îmbrățișând viața smerită a monahilor și cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Din copilărie ai fost luminat de harul Duhului Sfânt și ți-ai rânduit viața după poruncile Evangheliei lui Hristos, alegând să mergi pe calea virtuților și arătându-te tuturor ca un înger în trup prin viețuirea ta, pentru care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce te-ai născut ca rod al rugăciunii;
Bucură-te, floare aleasă răsădită în ținutul Iașilor;
Bucură-te, cel ocrotit din pruncie de harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce la botez ai primit numele Înaintemergătorului Ioan;
Bucură-te, suflet hrănit necontenit cu rugăciunea;
Bucură-te, că pașii ți-au fost îndrumați de îngerul păzitor;
Bucură-te, cel crescut în dreapta credință;
Bucură-te, copil mângâiat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut lăcaș al lui Hristos;
Bucură-te, iubitor al vieții curate;
Bucură-te, fire blândă și cucernică;
Bucură-te, cel deprins cu înțelepciunea;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru!

Condacul 3

Urmând îndemnul Mântuitorului: Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, te-ai făcut Lui slujitor bun și credincios, Sfinte Iosif; pentru aceasta, lăudăm pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul 3

Văzându-te îmbrăcat cu haina smereniei și împodobit cu virtutea ascultării, marele Mitropolit Veniamin Costachi te-a trimis să slujești bolnavilor în Spitalul Mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași, unde, prin răbdare și rugăciune, ai mângâiat pe cei aflați în suferință; pentru aceasta, te lăudăm zicând:
Bucură-te, inimă veghetoare;
Bucură-te, gură pururea rugătoare;
Bucură-te, nădejde a multora;
Bucură-te, alinător al suferințelor;
Bucură-te, cinstitor al Sfântului Spiridon;
Bucură-te, sprijinitor al celor paralitici;
Bucură-te, ajutător al neputincioșilor;
Bucură-te, cel ce prin rugăciune dai întărire;
Bucură-te, izbăvitor de patimi trupești și sufletești;
Bucură-te, cel de la care toți primim sprijin;
Bucură-te, mijlocitor al darurilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, doctor fără de arginți al bolnavilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru!

Condacul 4

Ca un fiu al luminii, în care a rodit bunătatea, dreptatea și adevărul, ai purtat grijă de cei bolnavi și la Spitalul Mănăstirii Sfântul Samuel din Focșani, apoi, în toată viața ta, ori de câte ori Domnul îți trimitea pe frații Săi mai mici, pe care îi ajutai, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Din tinerețe primind chipul îngeresc, ai viețuit duhovnicește, dar te-ai ostenit să dobândești și învățăturile cele bune, mai întâi la Seminarul din Buzău, apoi la Academia Sfântul Sava din București, crescând cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul; pentru care, îți cântăm:
Bucură-te, cel dăruit de Dumnezeu cu duhul înțelegerii;
Bucură-te, ucenicit împodobit cu ascultarea;
Bucură-te, cel înfrumusețat cu smerenia;
Bucură-te, minte luminată de dumnezeieștile Scripturi;
Bucură-te, împlinitor al poruncilor Domnului;
Bucură-te, vistierie a darurilor Duhului Sfânt;
Bucură-te, suflet strălucit cu lumina Taborului;
Bucură-te, tânăr iubitor de învățătură folositoare;
Bucură-te, minte ageră cu gând neîntinat;
Bucură-te, cel ce ai aflat în Hristos tinerețea veșnică;
Bucură-te, făclie a bunei-cuviințe;
Bucură-te, chip al vieții virtuoase;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru!

Condacul 5

Bucurându-ne, Părinte, de dragostea ta pentru cei aflați în necazuri și suferințe, ne încredințăm ocrotirii tale și te rugăm să vindeci neputințele și bolile noastre, ca, izbăviți fiind, să cântăm lui Dumnezeu, Cel ce este Izvorul vieții și al milostivirii: Aliluia!

Icosul 5

Luminându-te cu credința și învățătura, întărindu-te cu nădejdea și îmbogățindu-te cu iubirea, te-ai făcut ascultător, viețuind în feciorie și în sărăcie de bunăvoie, pentru care te cinstim, grăind unele ca acestea:
Bucură-te, ucenic al vrednicului Ierarh Chesarie al Buzăului;
Bucură-te, cel călugărit cu numele celui dintâi Episcop al Argeșului;
Bucură-te, cel ce, ca Dreptul Iosif, te-ai arătat temător de Dumnezeu;
Bucură-te, pildă vie a bunei cucernicii;
Bucură-te, cel ce ai părăsit deșertăciunile lumii;
Bucură-te, mare râvnitor pentru desăvârșire;
Bucură-te, cel ce ai risipit negura patimilor;
Bucură-te, lumină a călugărilor;
Bucură-te, cunună a teologilor;
Bucură-te, pildă a creștinilor nevoitori;
Bucură-te, întărire a celor evlavioși;
Bucură-te, neîncetat priveghetor în rugăciuni;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru!

Condacul 6

Văzând fericitul Episcop Chesarie înțelepciunea și viața ta îmbunătățită, te-a chemat la slujirea diaconiei, apoi ai fost hirotonit preot, iar Sfântul Ierarh Calinic al Râmnicului, privind vrednicia lucrărilor tale, te-a rânduit protosinghel, pentru care, cu smerenie primind fiecare slujire a Bisericii ca pe o înaltă chemare de a te osteni mai mult, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Cel ce a ales pe ucenicii Săi și i-a trimis la propovăduire, Iisus Mântuitorul, te-a chemat și pe tine, Sfinte Iosif, ca să fii dascăl în școala românească și, astfel, să semeni dreapta credință în sufletele multor tineri, spre a fugi de poftele tinereților și a se face pilde de fapte bune și de știință folositoare. Pentru aceasta, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, harnic semănător al învățăturii lui Hristos;
Bucură-te, blând povățuitor al tinerilor;
Bucură-te, călăuză luminoasă a școlarilor;
Bucură-te, cel ce curățești sufletele de întinăciune;
Bucură-te, cel ce îndemni la viață sfântă;
Bucură-te, zelos vestitor al credinței;
Bucură-te, lucrător al virtuților mântuitoare;
Bucură-te, sfeșnic al luminii celei neapuse;
Bucură-te, arătător al bunătăților cerești;
Bucură-te, dascăl al celor neștiutori;
Bucură-te, ajutător al celor harnici la învățătură;
Bucură-te, prieten al adevăraților învățători;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru!

Condacul 7

Cu duhovnicească înțelepciune povățuind obștile monahale de la Morunglav, Găiseni și Sărindar, ai propovăduit neobosit și cu mare râvnă cuvântul lui Dumnezeu, Părinte Iosif, și pe toți i-ai întărit în dreapta credință și creștineasca viețuire, ca să cânte lui Hristos: Aliluia!

Icosul 7

Supunându-te voii lui Dumnezeu, următor te-ai arătat înțelepților Apostoli, iar prin harul cel dat ție de sus, de la Duhul Sfânt – Mângâietorul, ai fost hirotonit arhiereu al Mirelor Lichiei, de către marele Mitropolit Nifon al Țării Românești; pentru aceasta, vrednicia ta lăudând-o, strigăm:
Bucură-te, Ierarh al Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, iconom al Tainelor dumnezeiești;
Bucură-te, arhiereu luminat de Sfântul Duh;
Bucură-te, laudă aleasă a Ortodoxiei românești;
Bucură-te, următor al Sfântului Ierarh Nicolae;
Bucură-te, slujitor cinstit al Legii harului;
Bucură-te, dascăl al vieții de sfințenie;
Bucură-te, vistiernic al cereștilor daruri;
Bucură-te, oglindă a slujirii arhierești;
Bucură-te, gură sfințită a propovăduirii;
Bucură-te, îndrumător al preoților;
Bucură-te, arhipăstor al poporului credincios;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru!

Condacul 8

Priveghind cu multă grijă asupra turmei tale duhovnicești, Ierarhe, pe toți i-ai povățuit să nu urmeze învățăturile stricătoare de suflet ale vremii, ci să viețuiască potrivit adevărului veșnic al Evangheliei lui Hristos, ca să se bucure de harul lui Dumnezeu și în veacul de acum, și în cel ce va să fie, cântând: Aliluia!

Icosul 8

Vestea viețuirii tale celei îmbunătățite, Sfinte Ierarhe Iosif, a răzbătut până departe; de aceea ai fost chemat să păstorești ca Episcop al Argeșului, unde, cu blândețe și tărie duhovnicească, pe cei încredințați i-ai călăuzit spre Hristos; pentru aceasta, îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ai poposit în cetatea lui Radu Negru-Vodă;
Bucură-te, cel ce și acolo L-ai propovăduit pe Hristos;
Bucură-te, slujitor în biserica înălțată de Sfântul Neagoe Basarab;
Bucură-te, cel ce ai fost ocrotit de moaștele Sfintei Filofteia;
Bucură-te, cinstitor al tronului primei Mitropolii a Ungrovlahiei;
Bucură-te, cel ce ai fost mult iubit de credincioși;
Bucură-te, împreună cu poporul povățuit de tine;
Bucură-te, cel ce, bine liturghisind, cu Hristos te-ai unit;
Bucură-te, cel ce, prin dreaptă propovăduire, ai întărit credința;
Bucură-te, călăuză și mângâiere a celor ce pe tine te-au căutat;
Bucură-te, cel ce în sufletele tuturor ai semănat cuvântul mântuirii;
Bucură-te, cel ce ai adunat roade binecuvântate;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru!

Condacul 9

Viață sfântă având, te-ai arătat slujitor credincios al Mântuitorului Hristos și înțelept ierarh al Bisericii Sale, Sfinte Iosif, turma cea cuvântătoare către pășunile mântuirii călăuzind și dumnezeiasca Evanghelie propovăduind tuturor celor ce cântă Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 9

Strălucind cu împlinirea poruncilor lui Hristos și arătându-te vrednic de înălțimea chemării arhierești, ai fost ales mitropolit al Moldovei și Sucevei, ajungând părinte duhovnicesc și păstor al întregii Moldove. Pentru aceasta, bucurându-ne de acest dar al lui Dumnezeu, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, păstor bun în vremuri grele;
Bucură-te, cârmuitor sufletesc cu lepădare de sine;
Bucură-te, cel al cărui glas a fost ascultat de oile cuvântătoare;
Bucură-te, cel ce ai purtat grijă de sufletele credincioșilor;
Bucură-te, păzitor al turmei duhovnicești;
Bucură-te, hrănitor al credincioșilor cu laptele credinței;
Bucură-te, cel ce ai adăpat turma ta din izvorul Sfintei Scripturi;
Bucură-te, cel ce ai adăpostit-o sub umbra aripilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel prin care păstoriții au găsit pășunea cea adevărată;
Bucură-te, călăuzitor al lor spre Păstorul cel Mare, Hristos;
Bucură-te, căutător neobosit al oilor pierdute;
Bucură-te, cel ce în staulul Bisericii le-ai chemat pe toate;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru!

Condacul 10

Următor Sfinților făcându-te, dascăl și lucrător al rugăciunii te-ai arătat, cerând Preamilostivului Dumnezeu, pace și îndurare pentru toți cei ce iubesc bunăcuviința Casei Sale și cântă neîncetat: Aliluia!

Icosul 10

Având în inimă cuvintele Mântuitorului: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, multă râvnă ai arătat pentru zidirea Catedralei mitropolitane din Iași, începută de vrednicul Mitropolit Veniamin Costachi. Minunându-ne de osteneala ta, te lăudăm, cântând:
Bucură-te, harnic lucrător la zidirea casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel a cărui osteneală a fost jertfă plăcută Domnului;
Bucură-te, cel ce ai pregătit toate cele trebuitoare pentru sfânta slujire;
Bucură-te, cel ce nu în zadar, ci cu sporire te-ai ostenit;
Bucură-te, împlinitorul dorinței înaintașilor tăi în scaun;
Bucură-te, cel a cărui lucrare s-a socotit podoabă a Iașilor;
Bucură-te, cel ce, la sfințire, cu mulțimile ai mulțumit lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai așezat aici moaștele Sfintei Parascheva spre cinstire;
Bucură-te, cel ce Mitropolitului Veniamin i-ai zidit mormânt nou;
Bucură-te, cel ce, mutându-i osemintele acolo, l-ai cinstit;
Bucură-te, cel ce de la Hristos ai primit răsplătire veșnică;
Bucură-te, vrednic păstor al Moldovei, pomenit de noi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru!

Condacul 11

Au alergat la tine, ca la un părinte și ajutător, toți cei aflați în nevoi și necazuri, iar tu, Sfinte, i-ai primit, i-ai mângâiat, i-ai ajutat și i-ai miluit, având dragoste sfântă față de toți și îndemnându-i să cânte neîncetat Părintelui ceresc: Aliluia!

Icosul 11

Slujitor smerit al Preasfintei Treimi, cinstitor statornic al Maicii Domnului și prieten al Sfinților fiind tu, Părinte, te rugăm să ne ajuți, prin mijlocirile tale cele bine-primite de Dumnezeu, și pe noi, cei ce îți aducem laude, zicând:
Bucură-te, rugător fierbinte;
Bucură-te, slujitor plin de evlavie;
Bucură-te, cel luminat cu privegherea;
Bucură-te, icoană vie a smereniei;
Bucură-te, dulce glăsuitor al Bisericii;
Bucură-te, gura cântărilor duhovnicești;
Bucură-te, lauda Sfinților români;
Bucură-te, potir plin de înțelepciune;
Bucură-te, vas al blândeții și al bunătății;
Bucură-te, vajnic apărător al rânduielilor ortodoxe;
Bucură-te, slujitor neîncetat în Casa Domnului;
Bucură-te, semănător al cuvântului Evangheliei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru!

Condacul 12

Te lăudăm, după cuviință, pe tine, cel ce te bucuri acum în ceruri, în ceata Ierarhilor, și te chemăm, Sfinte Părinte Iosif, să cauți cu milostivire asupra noastră, a celor aflați în tot felul de necazuri, și să ne ajuți prin rugăciunile tale, ca să ne învrednicim a cânta cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Următor făcându-te Mântuitorului, preaînțelepte Părinte, te-ai arătat mare ocrotitor al celor aflați în necazuri, îngrijitor al celor răniți și sprijinitor al celor orfani, toți bucurându-se de binefacerile tale. De aceea, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, alinător al suferințelor;
Bucură-te, hrănitor al săracilor;
Bucură-te, apărător al văduvelor;
Bucură-te, părinte al orfanilor;
Bucură-te, cercetător al bolnavilor;
Bucură-te, adăpostire a străinilor;
Bucură-te, mângâietor al celor întristați;
Bucură-te, sprijinitor al celor nedreptățiți;
Bucură-te, nădejde a celor deznădăjduiți;
Bucură-te, bogăție a celor lipsiți;
Bucură-te, lumină a minților întunecate de păcate;
Bucură-te, munte de bunătate;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru!

Condacul 13

O, Sfinte și întru tot lăudate Părinte Ierarhe Iosif, cel ce stai acum înaintea Preasfintei Treimi, primește rugăciunea noastră și cere iertare păcatelor noastre, spor în credință și fapte bune și dobândirea fericirii veșnice, ca și noi, împreună cu tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori.)

Icosul 1

Alergând la tine, ca la un păstor preaînțelept, cetele ierarhilor și ale preoților, ale monahilor și ale dreptcredincioșilor, nu încetează a te lăuda, a-ți cânta și a vesti faptele tale, prin care te-ai învrednicit a intra în ceata Sfinților. Pentru aceea și noi, nădăjduind în ajutorul și ocrotirea ta cea plină de milostivire, îți cântăm:
Bucură-te, ierarh încununat de Hristos;
Bucură-te, prieten și casnic al lui Dumnezeu;
Bucură-te, apărător al celor ce te cheamă în ajutor;
Bucură-te, sprijinitor al celor ce se ostenesc la învățătură;
Bucură-te, odrăslire aleasă a Basarabiei;
Bucură-te, blând păstor al credincioșilor Moldovei;
Bucură-te, statornic apărător al dreptei credințe;
Bucură-te, râvnitor neobosit pentru cele sfinte;
Bucură-te, comoară de înțelepciune;
Bucură-te, cel ce alungi întristarea;
Bucură-te, dăruitor de binefaceri;
Bucură-te, cunună neveștejită de fapte bune;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru!

Condacul 1

Veniți, toți iubitorii de Hristos, să aducem laude vrednicului păstor și ocrotitor al Moldovei, Ierarhului Iosif, binefăcătorul celor necăjiți și neîntrecutul slujitor al Bisericii și, mulțumindu-i pentru nemăsurata sa dragoste față de semeni, într-un glas să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru!

Rugăciune

O, preaînțelepte și mult-milostive Ierarhe Iosif, cel ce ai îndrăznire către îndurătorul Dumnezeu, primește smerita noastră rugăciune și ne ajută, izbăvindu-ne din toate nevoile și necazurile. Roagă-te lui Hristos Domnul să ne dăruiască tuturor pace și mântuire, dragoste curată și putere de a face binele, să ne apere de reaua întâmplare: de cutremure, de revărsarea apelor, de secetă și foamete, de boli, de pagube și de moarte năprasnică. Pe cei ce sunt în călătorie să-i păzească de primejdii, pe bătrâni să-i întărească, pe tineri să-i înțelepțească, școlarilor să le lumineze mintea pentru înțelegerea bunelor învățături, iar dascălilor să le dea răbdare, înțelepciune și pricepere; pe credincioși să-i ferească de ispite și de învățătorii mincinoși, întărindu-i în credință; monahilor să le dea râvnă și statornicie în împlinirea făgăduințelor, în smerenie și ascultare față de părinții duhovnicești; preoților slujire jertfelnică și neprihănită, iar pe ierarhi să-i dăruiască Bisericii Sale drept învățând cuvântul adevărului. Cel ce, în vremea păstoriei tale, ai călăuzit pe credincioși prin pilda vieții tale sfinte, prin cuvântări duhovnicești și prin scrieri folositoare de suflet, dăruiește și acum păstori sufletești vrednici neamului românesc și surpă meșteșugirile celor ce se ridică asupra Sfintei Biserici Ortodoxe. Cum ai miluit pe toți cei ce au alergat la tine cu nădejde, așa și pe noi, Sfinte, izbăvește-ne de neputințele noastre sufletești și trupești, ca, prin mijlocirea ta sporind în viața plăcută lui Dumnezeu și dobândind mântuirea, să înălțăm slavă, mulțumire și închinăciune Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor.

Strana: Amin. Apoi se cântă Condacul 1, în timpul căruia preotul cădeşte. După citirea Acatistului, rostim rugăciunea: Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Dacă este preot, acesta rosteşte ectenia întreită, după care face otpustul obişnuit. În lipsa preotului, după rugăciunea către Maica Domnului, zicem: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

DoarOrtodox

 

Troparul, viețile și rugăciuni către Sf. Ierarhi ai Alexandriei, Atanasie și Chiril (18 ianuarie)


Glasul 3 Pe ierarhii Domnului, pe tâlcuitorii dogmelor; pe păstorii alexandrinilor propovăduitori ai adevărului, perechea cea iubită de Dumnezeu; pe străluciţii luminători, risipitori ai întunericului celor nelegiuiţi: pe Sfântul Atanasie cel Mare, secerătorul ereticilor, împreună cu Sfântul Ierarh Chiril, cel ce a cinstit precum se cuvine pe Născătoarea de Dumnezeu, veniţi toţi iubitorii de prăznuire şi adunându-ne cu veselie şi cu cântări să-i cinstim; că ei se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toţi.

Viaţa celui între Sfinţi Părintele nostru Atanasie Mărturisitorul, Arhiepiscopul Alexandriei (18 ianuarie)

DoarOrtodoxsf_atanasie_cel_mareAcatistul Sf. Ierarh Atanasie cel Mare, arhiepiscopul Alexandriei ~18/31 ianuarie~

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Condacul 1

Alesule al lui Hristos, Sfinte Patriarh Atanasie, pomenind nevoinţele, viaţa plină de necazuri şi iubirea ta, te cinstim cu cântări ca pe un bun păstor şi al nostru apărător. Tu, însă, având îndrazneală către Dumnezeu, izbăveşte-ne pe noi de toate necazurile ca să-ţi cântăm:

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

Icosul 1

Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor văzând mai dinainte bunătatea sufletului tău roditor de fapte bune, Sfinte Ierarhe Atanasie, ţi-a luminat mintea cu gândirea la cele înalte şi paşii tăi încă din tinereţe i-a îndreptat spre căutarea singurului lucru de folos. Tu, însă, pricepând nestatornicia acestei lumi, ai dorit să slujeşti Unului Dumnezeu în cinul călugăresc. De aceea, primeşte de la noi aceste laude:

Bucură-te, rob credincios al lui Hristos, că din anii tinereţii ai slujit împăratului ceresc;

Bucură-te, om dumnezeiesc, căci prin viaţa ta neîntinată îngerilor te-ai asemănat;

Bucură-te, rod îmbelşugat al darurilor sfinţeniei;

Bucură-te, că te-ai născut şi ai crescut în insula Creta;

Bucură-te, că ai primit tunderea călugărească într-un loc liniştit;

Bucură-te, că nevoitorii te-au învăţat evlavia;

Bucură-te, că te-ai hrănit cu laptele adevăratei învăţături a Evangheliei;

Bucură-te, că dogmele teologiei ortodoxe bine le-ai deprins;

Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată ai ajuns la înălţimea cugetării de Dumnezeu;

Bucură-te, că prin post şi înfrânare ai potolit patimile păgubitoare de suflet;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!

  Continuă lectura