Troparul, viața, acatistul Sfintei Teodora Împărăteasa (11 februarie)


Troparul Sfintei Teodora Împărăteasa, glasul 5 Ca cea vrednică de darurile lui Dumnezeu, și chip preasfânt de înțelepciune și credință luminat-ai prin a ta evlavie Biserica. Și ai arătat tuturor că sfinții au cinstit sfintele icoane, prealăudată Teodora, podoaba ortodocșilor. 

DoarOrtodox

Sf.-Teodora-Imparateasa-01Constantinopol, sec. IX

Sfânta Teodora s-a născut din părinţi străluciţi şi evlavioşi, care au crescut-o la Constantinopol, cetatea de scaun a împărăţiei. Era foarte isteaţă şi frumoasă. La 4 iunie 830, ea s-a măritat cu Teofil, la un an după cel el ajunsese împăratul Bizanţului. Au avut şapte copii împreună: cinci fete şi doi băieţi.

Dar căsnicia lor a fost umbrită de ura lui Teofil faţă de sfintele icoane ale Bisericii şi de silnica lui prigoană asupra celor ce nu încetau a le duce închinare. Teodora şi-a sfidat soţul în această privinţă, continuând să cinstească sfintele chipuri. Ea a izbutit să-l scape din închisoare pe cel mai strălucit zugrav de icoane din acea vreme, Sfântul Lazăr (17 noiembrie).

Când împaratul Teofil a murit, în 842, Sfânta Teodora a luat în stăpânire tronul pe seama fiului ei Mihail, care era prea mic să domnească singur. Ea a folosit prilejul spre a face să fie ales ca patriarh al Constantinopolului un iconodul, Metodie, şi spre a convoca un sinod al Bisericii în luna martie a anului 843, care a reaşezat în chip solemn închinarea sfintelor icoane.

Totuşi, ea a stăruit ca sinodul să nu osândească pe soţul ei abia răposat, mărturisind că acesta se căise de iconoclasmul său pe patul de moarte.

Spre a prăznui reaşezarea icoanelor, Sfânta Teodora a condus un uriaş alai cu icoane pe străzile Constantinopolului, în duminica de 11 martie 843. Era prima duminică din Postul Mare din acel an. De atunci, Biserica prăznuieşte reaşezarea sfintelor icoane in prima Duminică din Postul Mare, printr-o slujbă cunoscută ca Biruinţa Ortodoxiei.

Cincisprezece ani mai târziu, după ce fiul ei Mihail a luat tronul de unul singur, a surghiunit-o pe ea şi pe cele patru surori ale sale la Mânăstirea Gastrion. Sfânta Teodora a primit cu bunăvoinţă aceasta, lucrând cu şi mai multă râvnă pentru mântuirea sa. A murit cu pace la 11 februarie 867. Mai târziu, moaştele ei au fost aflate neputrezite.

DoarOrtodox

Istoria creştinismului a cunoscut în primul mileniu tulburări, frământări, unele cauzate şi de încercările unor împăraţi bizantini de a înlătura cultul sfintelor icoane. Călugări şi patriarhi, sfinţi şi împărătese au apărat cu preţul vieţii cultul icoanelor. Împărăteasa Teodora alături de împărăteasa Irina sunt cele care au stabilit în urma sinoadelor cinstirea sfintelor icoane. Biserica noastră o pomeneşte pe Sfânta Teodora la 11 februarie.

Teodora, viitoarea împărăteasă a Bizanţului, s-a născut în oraşul Elissa din Paflagonia (o regiune din nordul Asiei Mici), în jurul anilor 810-815, din părinţi străluciţi şi evlavioşi, de origine armeană. Mama Teodorei se numea Teoctista, iar tatăl său Marin şi avea funcţia de amiral în flota imperială. Pe lângă Teodora, aceştia au mai avut doi fii şi trei fiice, toate căsătorite cu înalţi demnitari de la curtea imperială constantinopolitană. Continuă lectura

Anunțuri

TABARĂ DE ICONOGRAFIE. Pictură de icoane pe lemn în tehnică bizantină


Arhanghelul GavriilCurs sustinut de iconograf Ruxandra Lăcătuş

Este accesibil începătorilor.

Perioada: 31 august – 7 septembrie

Locatie:

  • La poalele muntilor Capatanii, comuna Costesti,  Jud. Valcea, la numai 8 km de orasul Horezu

Cost:  980 lei participant (8 zile/7 nopti), sunt incluse:

  • Cursul de pictura la sfarsitul caruia participantii raman cu o icoana pe lemn in stil bizantin. 1-2 cursuri pe zi de durata 4 pana la 5 ore fiecare.
  • Materiale de pictura
  • Cazare la casa Cucu, localitatea Costesti, trei mese pe zi, www.casacucu.ro

atelier-pictura-icoane-bizaExcursii optionale:

  • Orasul Horezu, Cheile Bistritei si Pestera Liliecilor, Cheile si Pestera Polovragi, Izvoarele La Pretorian, Pestera Muierilor, Culele de la Maldaresti, Salina Ocnele Mari, Muzeul Trovantilor, Manastirea Bistrita, Manastirea Arnota, Manastirea Horezu, Manastirea Govora, Manastirea Dintr-un Lemn, Manastirea Polovragi, Manastirea Surpatele

 Relatii suplimentare: Tel. 0722.55.42.79

IMAG0758IMAG0801

www.iconsstudio.com

SOLIDARITATE CU VALERIU GAFENCU! Cerem primariei Targu Ocna sa nu dea curs presiunilor Institutului Ellie Wiesel si sa nu retraga Sfantului Inchisorilor titlul de cetatean de onoare.


Domnule Primar,
Onorat Consiliu Local,

Am luat cunoștință cu surprindere și indignare de conținutul adresei Nr. 600 / 8.11.2012, transmisă de Institutul Național pentru Studiul Holocaustului în România “Ellie Wiesel”, prin care vi se solicită în mod abuziv si neîntemeiat retragerea titlului de cetățean de onoare, acordat de catre Consiliul Local Târgu Ocna fostului deținut politic Valeriu Gafencu, care este considerat de mulți dintre cei care au studiat fenomenul carceral din perioadele de regim totalitar din România ca un martir și un sfânt al inchisorilor.

Vă supunem atenției punctul nostru de vedere, de care dorim să se țină cont în ședința Consiliului Local în care se va supune discuției solicitarea de reexaminare a calității de cetățean de onoare al orașului Târgu Ocna a fostului deținut politic Valeriu Gafencu.

1. Cu privire la acuzația de “membru al unei organizații fasciste” lansată de reprezentanții INSHREW, vrem să vă aducem la cunoștință faptul că studentul Valeriu Gafencu a fost condamnat de instanțele militare ale regimului antonescian, în cadrul unor ample măsuri de represalii politice aberante, cărora le-au căzut victime zeci de mii de cetățeni români, între care foarte mulți minori, elevi membri ai organizațiilor Frățiile de Cruce. Condamnările aberante la zeci de ani de detenție grea, dictate de aceste instanțe militare care condamnau cetățeni români pentru gesturi simbolice sau nesemnificative în spațiul public după o legislatie absurdă de tip totalitar, aveau scopul de a justifica măsurile abuzive prin care regimul antonescian din acei ani înțelegea să elimine orice opoziție politică, orice manifestare pluralistă în societatea românească.
Este cunoscut faptul că regimul Ion Antonescu a dus o consecventă politică de eliminare a adversarilor politici,în mod special a celor legați de Mișcarea Legionară, fie prin execuții sumare, fie prin încarcerarea lor cu condamnări extraordinar de lungi, fie prin trimiterea acestora pe front în prima linie, în operațiunile cele mai periculoase.
De altfel, din luările de poziție repetate ale reprezentanților INSHREW, rezultă că aceștia definesc regimul generalului Ion Antonescu dintre 1941 și 1944 ca unul dictatorial, întemeiat pe abuz, pe crime și pe încălcarea celor mai elementare drepturi ale omului, țncadrând ca genocid și crime împotriva umanității represiunile împotriva comunităților evreiești și de etnie romă ca victime ale acestui regim. În aceste condiții, este de neînțeles pentru noi dubla măsură adoptată de reprezentanții INSHREW, care deplâng anumite victime ale regimului antonescian, dar în același timp găsesc justificări sentințelor politice dictate împotriva altor victime, aliniindu-se necondiționat tezelor susținute de de autoritățile represive ale unui regim de tip fascist, obedient Germaniei hitleriste, pe care altminteri îl detestă.
De asemenea, în baza celor mai sus arătate, este clar că Valeriu Gafencu nu a fost condamnat de două ori pentru că ar fi fost “membru al unei organizații fasciste”, așa cum eronat se afirmă în documentul INSHREW. În realitate, el a fost condamnat ca adversar politic al unui regim totalitar, și nu pentru apartenența în sine la o organizație fascistă, ci, așa cum spune și sentința citată de INSHREW, pentru “instigare publică” și respectiv “crimă de constituire de asociațiune și activitate legionară, potrivnică ordinei existente în stat” – care după cum am văzut era unul de inspirație fascistă.
Ne surprinde maniera neacademică, incompatibilă cu un institut de rang guvernamental, în care reprezentanții INSHREW înțeleg să scoată din contextul juridic și istoric al documentelor anumiți termeni, falsificându-se flagrant sensul.


2. Apartenența lui Valeriu Gafencu la Frățiile de Cruce și Mișcarea Legionară nu poate fi considerată ca apartenență la organizații fasciste în primul rând datorită neacceptării de către aceste organizații a definirii lor ca fasciste, În plus, este de notorietate faptul că Tribunalul de la Nurnberg, instanță penală internațională care a judecat crimele de război și crimele împotriva umanității comise de Țările aderente ale Axei Berlin-Roma și colaboratorii acestora, a scos de sub orice acuzare încă din timpul anchetei preliminare Mișcarea Legionară și pe liderii acesteia refugiați în Occident, aceștia beneficiind timp de 45 de ani de o totală libertate de acțiune și organizare în lumea liberă, editând inclusiv o bogată presă și un curier informativ al Mișcării. Unul din argumentele autorităților penale internationale de exonerare a Mișcării legionare de participare la crime împotriva umanității, a fost tocmai acela că, între 1941 și 1944, legionarii refugiați în Reich au fost deținuți în lagărele naziste ca prizonieri politici, alături de alte categorii aflate în dizgrația hitleriștilor, precum evreii, polonezi ș.a..
Liderul legionar Horia Sima a publicat la Paris, în 1951, lucrarea “Destinee du nationalisme” (Menirea Naționalismului), în care preciza poziția Mișcării Legionare alături de blocul democrațiilor occidentale și suportul acordat acestora în combaterea ofensivei comuniste spre vest.

3. Faptul că Mișcarea Legionară nu a avut un caracter fascist a fost confirmat și după 1990 de mai multe instanțe românești care au acordat foștilor deținuți politici condamnați pentru activitate legionară drepturile cuvenite conform DL 118/1990.

4. Faptul că Valeriu Gafencu “nu a fost niciodată condamnat la închisoare de către regimul comunist”, așa cum se exprimă reprezentanții INSHREW, nu îi poate anula acestuia nici statutul de fost deținut politic și nici incontestabilele fapte de sfințenie, comportamentul său de martir al inchisorilor comuniste. În ultimă instanță, Valeriu Gafencu a fost condamnat tot de un regim totalitar, și atunci când vorbim de încălcarea drepturilor omului, de discriminări și de destine frânte abuziv, considerăm că victimele au dreptul la recunoașterea și considerarea calității lor personale, indiferent de momentul represiunii sau felul regimului totalitar responsabil.

5. De asemenea, considerăm ca intenționat eronată și scoasă din contextul legii interpretarea INSHREW atunci când afirmă că “Legea nr 51/1991 privind siguranța națională a României menționează … faptul că acțiunile de inspiație legionară reprezintă amenințări la adresa siguranței naționale”. D-lor omit în mod intenționat să precizeze că în articolul 4 al aceleaiși legi se precizează cu privire la art indicat de INSHREW: “Prevederile art. 3 (cel invocate de INSHREW – N.N.) nu pot fi interpretate sau folosite in scopul restringerii sau interzicerii dreptului de aparare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de alta natura, garantate prin Constitutie sau legi.”
Ori, acordarea post-mortem lui Valeriu Gafencu a titlului de cetățean de onoare al orașului Târgu Ocna, s-a făcut nu pentru apartenența sa la o miscare politică, ci pentru comportamentul lui excepțional față de semenii săi din închisoare, mergând până acolo încât și-a iertat sincer torționarii care l-au dus la moarte.

Vă facem cunoscută pe această cale și mărturia mai multor foști deținuți politici care au împărțit suferința în închisorile politice comuniste cu Valeriu Gafencu, respectiv aceea că deși aflat în ultima fază de boală, acesta a cedat medicamentele sale unui alt deținut politic evreu, Richard Wurmbrandt, pastor neoprotestant. Mărturia este menționată în numeroase cărți și lucrări apărute public în România ultimilor ani, stârnind interesul a numeroşi cercetători şi oameni de cultură. Din mărturiile aflate în „Memorialul Durerii” rezultă că tânărul Valeriu Gafencu a fost considerat un sfânt al închisorii. Nu i se poate pune în sarcină nici o acţiune violentă. Comportamentul lui a fost unul exemplar, de martir al gulagului românesc, fiind susţinut în apariții publice și de personalități precum Dan Puric ori Episcopul Andrei Andreicuț. Aceste mărturii spulberă orice acuzație de fascism și implicit de antisemitism adusă lui Valeriu Gafencu, arătând spiritul de toleranță etnică și religioasă al acestui sfânt al închisorilor așa cum a fost numit în lumea ortodoxă de la noi și de peste hotare, unde i se acordă o cinstire deosebită.

În baza tuturor argumentelor de mai sus, considerăm că decizia Consiliului Local din Târgul Ocna Nr. 17 din 10.02.2009 prin care fostului deținut politic Valeriu Gafencu i s-a acordat postmortem titlul de cetățean de onoare al orașului, este una mai mult decât întemeiată și vă rugăm să nu dați curs reconsiderării ei așa cum cere în mod abuziv INSHREW, folosindu-se de false prezumții și argumente.
Asigurându-vă de întregul nostru sprijin moral,

Semnăm:

Arhimandrit IUSTIN PÂRVU, Stareț al Mănăstirii Petru Vodă
FEDERAŢIA ROMÂNĂ A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI LUPTĂTORI ANTICOMUNIŞTI, Preşedinte – Marcel Petrişor, scriitor
ASOCIAŢIA ROMÂNĂ A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI BUCUREŞTI, Valentin Cantor
FUNDAŢIA MEMORIALUL DURERII, Lucia Hossu Longin
Dan Puric, actor
Răzvan Codrescu, publicist
FUNDAŢIA SFINŢII ÎNCHISORILOR, Ioan Şuţă
ASOCIAŢIA ROST, Preşedinte Claudiu Târziu
FUNDAŢIA ARSENIE BOCA, Irina Popescu
FUNDAŢIA SFINŢII MARTIRI BRÂNCOVENI, Marcel Bouroş
Laurean Ţoţa, antreprenor, Bucureşti
ASOCIAŢIA ORTODOXIA TINERILOR, Preşedinte Emil Bălan
ASOCIAŢIA CIVIC MEDIA, Victor Roncea
MIŞCAREA NAŢIONAL CREŞTINĂ (BASARABIA), Preşedinte Sergiu Laşcu
FUNDAŢIA ION GAVRILĂ OGORANU, Preşedinte – Coriolan Baciu
Nicolae Purcărea, meşter popular, fost deţinut politic, fost luptător în rezistenţa armată din Munţii Argeşului, Braşov
Dumitru Comşa, fost deţinut politic, Bucureşti
Petre Petre, fost deţinut politic, fost luptător în rezistenţa armată din Munţii Buzăului, Buzău
Aurel Vlad, fost deţinut politic, New-York, SUA
Prof. univ dr. Gheorghe Buzatu, Universitatea Iaşi
FUNDAŢIA GEORGE MANU, Preşedinte Nae Roşca
Prof. univ. dr. Corneliu Ciucanu, Universitatea Iaşi
ASOCIAŢIA URMAŞILOR LUPTĂTORILOR ANTICOMUNIŞTI, Preşedinte preot Marius Vişovan

LISTA RAMANE DESCHISA

SEMNEAZA SI TU PETITIA ONLINE:

petitie-sustinere-Sf_MARTIR_MARTURISITOR_VALERIU-GAFENCU

Sf. Paisie de la Neamţ: “Mihai Viteazul, rob al lui Dumnezeu și Sfânt”. Sfintele oseminte ale voievodului descoperite în mod miraculos la Mănăstirea Plăviceni din lunca Oltului


Întrucât istoria neamului nostru a fost golită de Duh în perioada comunistă, iar în manualele de astăzi marii noștri voievozi sunt tratați cu superficialitate, se cade ca noi, preoții, să ținem trează conștiința creștină a românilor, știind bine că un popor care nu-și cunoaște trecutul și nu-și cinstește martirii nu are parte de viitor. De aceea, doresc să parcurgem în cele ce vor urma, viața Sfântului Voievod Mihai Viteazul.

Născut în anul 1558 în localitatea Târgul de Floci (numită așa după târgul de lână de aici), aproape de Giurgeni, jud. Ialomița, fiul lui Pătrașcu cel Bun, domn al Munteniei între anii 1554-1557 și al doamnei Teodora Cantacuzino. Bunul Dumnezeu l-a pus încă de la naștere pe Mihai pe calea răbdării și a suferinței, dobândind calități care i-au fost de mult folos în menirea pe care o avea de împlinit mai târziu. Tatăl său a fost ucis de cei ce-i râvneau tronul în 1557, așa că Mihai se naște în 1558 deja orfan, iar mama sa, doamna Teodora, este obligată să ia calea pribegiei, deoarece cei care i-au ucis soțul vroiau să ia și viața lui Mihai. În cele din urmă, se retrage la Mănăstirea Cozia, iar pe Mihai, pentru siguranță, îl încredințează unui unchi, Epitropul Iani, slujbaș de nădejde al Patriarhiei de Constantinopol. Astfel, Voievodul Mihai a crescut printre călugării din Constantinopol și de la Muntele Athos, învățând aici postul, ascultarea, rugăciunea și dragostea de neam.

Ajuns la maturitate, se întoarce în Muntenia unde ajunge datorită firii sale puternice și realelor calități de conducător, pe rând ban de Mehedinți, postelnic, mare agă, pentru ca în anul 1593 să-l găsim ca Ban al Craiovei. A fost arestat și condamnat la moarte prin decapitare de către domnitorul Alexandru cel Rău, ce-l acuza de complot împotriva sa. În drum spre locul de execuție, trecând prin fața Bisericii Albe Postăvari (București), i se îngăduie să intre în biserică spre a se închina la icoana Sf. Nicolae, unde, cu lacrimi, cere ajutorul Sfântului, făgăduind că va construi o biserică, de va fi scăpat de moarte. Ajuns în fața călăului, vedem rodul și puterea rugăciunii Voievodului, nu așa cum spune istoria comunistă despre călău că s-ar fi speriat de statura sa impunătoare, ci călăul, mustrat de Sf. Nicolae, a scăpat securea din mână și a fugit. Imediat boierii de față au implorat iertarea de la Alexandru cel Rău, cumpărând în cele din urmă cu bani viața Voievodului Mihai.

În septembrie 1593, cu ajutorul Patriarhiei de Constantinopol și al sultanului pe care a trebuit să-l cumpere cu bani, mulți din ei împrumutați de la cămătarii Porții Otomane (un fel de F. M. I. de astăzi), tronul Țării Romanești. La 11 Octombrie 1594, a fost înscăunat și, la începutul lui noiembrie, au și început a bate cămătarii la ușă, după năravul împământenit, spre a-i cere să jupuiască bietul popor, spre a le plăti lor banii împrumutați cu vicleșug. Domnul Mihai a înțeles că poporul era sărăcit și sătul de dijmele puse de domnii dinainte; ori el nu putea suge sângele norodului în interesul cămătarilor; de aceea a pus la cale un plan de eliberare a țării de sclavia cămătarilor și a Porții Otomane ce supravegheau pe domnitor (asemeni comisarilor U.E.). Astfel, la 03-11-1594, cheamă cămătarii să le dea datoria, dar după ce îi adună într-o casă aproape de Târgoviște, dă foc casei, iar cei care au scăpat de flăcări au fost uciși de gărzile domnitorului. Cu această ocazie, printr-un atac dat asupra gărzilor turcești, scapă țara de dânșii, fugărindu-i peste Dunăre. Ne-a rămas acel discurs memorabil consemnat în cronicile vremii ținut în fața poporului: “Mă liberez în fața lui Dumnezeu și a voastră de toate îndatoririle și închinăciunile de până acum. O viață avem, români, și o cinste; deșteptați-vă, că am dormit destul.” (Ridică, Doamne, și azi un Voievod, că am dormit destul, deși se cântă de 22 de ani Deșteaptă-te Române). Imediat ce a scăpat țara de cămătari și turci, Voievodul s-a îngrijit să-și respecte făgăduința făcută Sf. Nicolae de a zidi o mănăstire, lucru făcut pe dealul Mihai Vodă din București. Prin lucrarea lui Dumnezeu, mănăstirea a scăpat de a fi dărâmată de Ceaușescu în 1985, fiind mutată 289 m, până pe strada Sapienței nr. 4, pe malul drept al Dâmboviței.

Înainte de a fi înscăunat, a convocat, în august 1594, un Sinod la Iași cu ierarhii din ambele țări române pentru stoparea propagandei catolice ce luase avânt, mai ales în Moldova, înființând cu acest scop Episcopia de Huși. Tot în acest sens, convoacă un alt Sinod, în aprilie 1596, la Târgoviște. Însăși Voievodul Mihai a îndemnat clerul să vegheze cu strictețe la respectarea dogmelor și canoanelor rânduite de cele 7 Sinoade Ecumenice.

În 4 iunie 1585, a reușit în urma deselor cereri către Dieta din Ardeal, asemeni Sf. Constantin cel Mare în Imperiul Roman, să obțină un decret dat de Dietă ce recunoștea religia ortodoxă (până atunci tolerată) în rândul religiilor constituționale, trecerea Mitropoliei Ardealului direct sub jurisdicția Mitropoliei de la Târgoviște și scutiri de dări pentru preoții ortodocși, asemenea celor catolici. Deoarece sub influența calvină s-a aprobat într-un Sinod la Aiud în 1551, recăsătorirea preoților ortodocși, a obținut prin decretul din 4 iunie 1595 și o lege care sancționa satul al cărui preot se recăsătorea, iar enoriașii nu anunțau ierarhul de această fărădelege, cu o amendă de 200 de florini. Vedem de aici că Voievodul era conștient că numai un cler cu o adevărată viață spirituală putea călăuzi corect poporul și face față propagandei calvine și catolice.

Înlăturarea trupelor otomane de la curtea domnească nu putea rămâne fără reacție; de aceea, sultanul a trimis o armată destul de numeroasă, condusă de Sinan Pașa, spre a-l înlătura pe Mihai de la domnie. Astfel are loc memorabila confruntare dintre oștirea română și cea otomană, la 23 august 1595, la Călugăreni, în care datorită credinței și abilitaților militare, oștirea condusă de Mihai Vodă îi zdrobește pe otomani. Victoria răsunătoare a voievodului valah stârnește admirația întregii lumi creștine și dă speranță de eliberare locuitorilor din Albania, Bulgaria, Serbia, Bosnia, Grecia, țări chinuite de turci, care-și puneau speranța în Mihai Viteazul ca într-un înger de mântuire, numindu-l, cum menționează N. Bălcescu “Steaua lor de la răsărit”. Inclusiv papa Clement al VIII-lea l-a numit “Cavaler al lui Hristos și Apărător al creștinătății”. Aderând la alianța antiotomană “Liga creștină”, datorită vitejiei domnitorului în lupta de apărare a creștinătății, primește în dar de la Cardinalul de Bari mâna dreaptă a Sf. Nicolae îmbrăcată în mănușa de mărgean pe care avea să o poarte cu credință în toate bătăliile. Astăzi mâna Sf. Nicolae se află la Biserica Sf. Gheorghe Nou din București.

A reușit pentru întărirea ortodoxiei din Ardeal să îl promoveze în 1596, pe scaunul mitropolitan de aici pe Sf. Ioan de la Prislop. Tot în această perioadă, Mănăstirea Simon Petru din Sf. Munte a ars din temelii, fiind refăcută cu cheltuiala Voievodului; aici se păstrează până astăzi tabloul votiv al lui Mihai Viteazul și al soției sale, doamna Stanca.

Domnitorul Sfânt Mihai Viteazul a fost călăuzit și de visul de veacuri al românilor, acela de unitate națională și spirituală. Astfel, în urma luptei de la Șelimbăr din 18-28 octombrie 1598 împotriva lui Andrei Batory, cucerește Ardealul, înfăptuind Unirea celor două principate. Intrarea triumfală în Alba-Iulia are loc la 1 noiembrie 1599, dată la care Mihai hotărăște construirea unei catedrale ca sediu al Mitropoliei Ardealului. Bine înțeles că nobilimea și clerul catolic nu a văzut cu ochi buni această inițiativă. Protestând, s-a iscat o discuție ce a degenerat în cearta dintre catolici și clerul ortodox, obligând pe domnitor să intervină, arătându-și credința dreaptă, mărturisitoare, de care era călăuzit, spunându-le catolicilor că ei nu au nici Har, nici Taine și, ca să se vadă aceasta, propune ambelor părți să facă câte o aghiazmă separat, după care cele două vase să fie puse într-o biserică ce a fost sigilată cu pecetea domnească, iar după 40 de zile să fie deschisă spre a se vedea în ce stare se află fiecare. În urma unei descoperiri avută de Sf. Ioan de la Prislop, s-a deschis biserica în a douăzecea zi, cu ambele părți de față, constatându-se că aghiazma ortodoxă era nestricăcioasă, iar cea catolică era împuțită. Rușinați, unii dintre catolici au trecut la ortodoxie, iar ceilalți, fără să se îndrepte din erezia lor, au acceptat construirea unei catedrale în Alba-Iulia închinată Sf. Arhangheli Mihail și Gavril. (Ar fi bine să ia aminte la această întâmplare și ecumeniștii din B. O. R. de astăzi).

În mai 1600, alungă de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă, înfăptuind prima Unire a românilor și singura în scopul mântuirii neamului, pentru că unirile lui Cuza și Ferdinand au fost făcute în interesul iudeo-masonilor și a desacralizării neamului. Astfel, domnul Sf. Mihai Viteazul devine primul conducător al tuturor românilor, luându-și titulatura de “Domn al Țării Românești și a Ardealului și a toată Țara Moldovei”. Liderii europeni deranjați că Mihai Viteazul se proiecta drept cel ce putea reface faima Imperiului Bizantin ortodox, au pus la cale, prin generalul Basta, cel alături de care luptase în Liga Creștină, asasinarea lui Mihai. A avut dreptate Sf. Ștefan cel Mare când a spus că “decât să supuneți țara Apusului, mai bine o supuneți turcilor, pentru că turcii o să vă ia aurul, dar o să vă lase sufletul, dar apusenii o să vă ia și aurul și sufletul” (lucru valabil și astăzi). Astfel, a fost găsit un anume Ștefan Joja, român din Țara Zarandului, luat cu forța de pe când avea 10 ani în regimentele de copii organizate de Imperiul Austro-Ungar (atenție la tinerii români încorporați în armată drept mercenari N.A.T.O.) și infiltrat în tabăra lui Mihai de la Câmpia Turzii, pătrunde în cortul Voievodului în noaptea de 19 august 1601, decapitându-l.

Așa cum reiese și din Acatistul Sf. Voievod Mihai Viteazul (se pare, alcătuit la Mănăstirea Dealu), domnitorul a fost însoțit în anii de domnie în toate bătăliile de doi cerbi, ce, se pare că erau doi Îngeri, care în dimineața zilei de 19 august 1601 au dispărut, iar ostașii români s-au întrebat ce semn poate fi acesta. Singur, domnitorul a înțeles că pentru micile sale greșeli, dar și pentru neputințele sale avute asemeni Prorocului David sau Sf. Ștefan cel Mare, Dumnezeu a pregătit pentru el ca mijloc de curățire deplină, dar și de răsplată pentru ostenelile mărturisirii dreptei credințe, cununa muceniciei; de aceea a murit fără să se opună sau să protesteze, rostind un psalm din Psaltire, pe care o învățase pe de rost din copilărie, pe când era la Muntele Athos. Capul său a fost dus de căpitanul Radu Buzescu, la mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște, unde a fost înmormântat. Pe lespedea mormântului său scrie “Aici zace cinstitul și răposatul capul creștinului Mihai ce au fost domn al Țării Românești și Ardealului și Moldovei”. Trupul său a zăcut timp de trei zile agățat de un stâlp pe Câmpia Turzii, timp în care, cum spune profesorul Gheorghe Anghel, soldații au tăiat părți din trupul său pe care le-au luat ca trofeu, jupuindu-i pielea de pe umeri și de pe spate cu tot cu părți din trup. În privința locului unde a fost înmormântat trupul domnitorului, au circulat de-a lungul vremii diferite ipoteze, neputându-se stabili cu exactitate mormântul. Sf. Mihai Viteazul este primul conducător al României Mari, dar și primul ei mucenic. Suntem ceea ce suntem astăzi și datorită acestui Sfânt Voievod providențial, pe care l-a dat Dumnezeu poporului nostru în istorie. În locul bunăstării personale, a liniștii egoiste, sfântul Mihai Viteazul s-a jertfit pentru neam, pentru generațiile ce au urmat. El a arătat că a-ți iubi țara nu înseamnă doar a rosti cuvinte mari, ci de a-ți pune chiar viața pentru ea.

Cea mai importantă mărturie despre sfințenia Sfântului Mărturisitor Mihai Viteazul o dă Sf. Paisie de la Neamț, care consemnează în anul 1751 pe marginea unei Psaltiri descoperită de Vasile Alecsandri în 1850, următoarele cuvinte: “Mihai Viteazul, rob al lui Dumnezeu și Sfânt”. În anul 2000, Mitropolitul Olteniei Nestor Vornicescu a alcătuit dosarul de canonizare al Voievodului, dar părăsind viața pământească chiar în acel an, din rânduială Dumnezeiască, dosarul a stagnat. Eu spun că Dumnezeu a vrut ca odată cu capul să fie cinstit și trupul Sfântului Voievod, nedescoperit încă la acea dată. În vara anului 2010, trupul (osemintele) a fost descoperit, în mod miraculos, la Mănăstirea Plăviceni, județul Teleorman, la o distanță de 5-6 m de biserica din incintă. Un grup de muncitori au dat foc la niște hârtii și surcele pe locul menționat. Fratele părintelui stareț Protos. Teoctist Moldoveanu le-a spus muncitorilor să stingă focul pentru că o să-i certe starețul că au făcut focul atât de aproape de Biserică. Muncitorii au început să bată cu lopețile spre a stinge focul prin înnăbușire și, din cauza loviturilor, pământul s-a surpat. A venit și părintele stareț, care a spus să fie îndepărtat pământul spre a se vedea ce se află în acel loc. A fost găsit un schelet uman fără cap.

Indiciile care au dus la concluzia că acesta este trupul lui Mihai Viteazul sunt următoarele:

  • mănăstirea este singura din România care, deși își serbează hramul pe 8 noiembrie, are ca patron doar pe Sf. Arh. Mihail;
  • mănăstirea a fost începută a se construi de soția voievodului, doamna Stanca, retrasă în pribegie pentru puțin timp aici, în pădurile Teleormanului, imediat după ce voievodul Mihai a fost asasinat; lipsa unui însemn asupra mormântului se datorează probabil fricii de a nu fi profanat.

Pe data de 25-10-2011, m-am deplasat spre această mănăstire cu gândul că de va vrea Dumnezeu și Sfântul Mihai Viteazul să primesc ca dar pentru Biserica “Învierea Domnului” din Rădăuți o părticică din osemintele acestui Mărturisitor, când va fi recunoscut oficial ca Sfânt cum este, biserica va primi cel de-al doilea hram: Dreptcredinciosul Voievod Mărturisitor Mihai Viteazul. Ajunși aici împreună cu șoferul mașinii cu care am fost, împreună cu părintele stareț Teoctist, am desfăcut racla din biserică cu osemintele Voievodului și am rămas uluit de mireasma care a ieșit din oseminte. Am vrut să iau o claviculă pentru biserica din Rădăuți și atunci am constatat că claviculele și coastele lipsesc – încă un indiciu care arată autenticitatea trupului, exact cum spun istoricii despre părțile din trup care au fost luate de asasini ca trofeu. Am primit în dar atunci o parte din laba piciorului drept al Sfântului. Iată că, prin mila lui Dumnezeu și rugăciunile Sf. Voievod Mihai Viteazu, o părticică din trupul lui a fost adusă în Moldova după 410 ani și mai bine.

Încă o faptă vrednică de laudă a mărturisirii și statorniciei în credință a Sf. Voievod o constituie răspunsul la o scrisoare din 29 aprilie 1600, în care papa Clement al VIII-lea îi cere să se convertească la catolicism, însă Voievodul îi răspunde papei să se facă el ortodox.

Din viața Domnitorului învățăm să ne rugăm cum a făcut-o el în toată viața sa, să mărturisim și să apărăm cu orice preț ortodoxia atacată azi și din interior și din afară, să ne pocăim așa cum umbla el cu duhovnicul lângă dânsul în toate luptele, să trăim în unitate și să murim creștinește cu rugăciunea pe buze și în inimă. Avem nădejde în rugăciunile Sfântului Mihai Viteazul că nu va lăsa dușmanii țării să-și ducă la capăt planul de dezbinare uneltit, iar noi, urmând viața și credința înaintașilor noștri, să putem da răspunsul cel bun la Tronul de Judecată a lui Dumnezeu.

Amin.

Pr. Ghe. Anițulesei, Rădăuți
Cuvânt la aducerea unei părți din osemintele Sf. Mihai Viteazul – rostit în Biserică

ACATIST ÎNTOCMIT PENTRU VOIEVODUL MIHAI VITEAZUL

După rugăciunile începătoare…

Condacul 1

Întregitorului de neam, fericitului şi marelui arhistrateg al lui Hristos, sfântului şi mucenicului apărător al Răsăritului creştin, fala Basarabilor şi pacea Bisericii; veniţi iubitorilor de prăznuire, pe Domnul Ţării Româneşti cu cântări sfinte şi alese stihiri să-l fericim. Că sufletul pentru credinţă şi ţară şi-a pus şi ca o făclie nestinsă pentru pace s-a aprins. Acestuia laudele noastre şi prinosul de recunoştinţă să ne stea zălog, cu cântare: Bucură-te, Mihaile, fericite Voievod!

Icosul 1

Din tinereţile tale ţi-ai închinat viaţa slujirii şi ocrotirii neamului celui românesc atât de încercat. Dorul de ţară cu rugăciuni stropite cu lacrimi de nădejde la umbra sfintelor icoane din Muntele Maicii Domnului l-ai potolit. Iar amarul potir al pribegiei şi înstrăinării de ţară cu stihuri din Psaltire l-ai răcorit. Bărbăteşte răbdând şi vitejeşte luptând, te fericim cu laude ca acestea:

Bucură-te, fala Basarabilor după înrudire,
Bucură-te, piatra credinţei după vieţuire,
Bucură-te, cel ce pentru dragostea de ţară te-ai înstrăinat,
Bucură-te, cel ce în Muntele Maicii Domnului te-ai închinat,
Bucură-te, că dorul nu te-a biruit,
Bucură-te, cel ce cu nădejdea în Dumnezeu te-ai întărit,
Bucură-te, cel ce stihirile Psaltirii te-au răcorit,
Bucură-te, că laudele noastre îţi stau zălog,
Bucură-te, Mihaile, fericite, voievod!

Condacul al 2-lea Continuă lectura

SPRIJINĂ construirea primei Clinici de Recuperare Oncologică din România


atentie! SMS-ul la 890 nu mai este actual (perioada a fost 15 octombrie – 31 decembrie 2011)

Proiectul Nera este un proiect al Fundaţiei „Sfânta Irina” care are, ca principal obiectiv, construirea primului Centru de Recuperare Oncologică din România.
Proiectul Nera a obţinut o finanţare de la Uniunea Europeană, în valoare de 70% din totalul costurilor de implementare a proiectului, cu condiţia ca restul de 30% să fie acoperit de Fundaţia „Sfânta Irina”.
Acum e nevoie de tine să crezi în el şi să ajuţi la strângerea a 1.000.000 €, sumă care va completa finanţarea UE.

Mai multe informații: www.clinicanera.ro

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

Schitul rupestru şi Schitul „Sf. Ierarh Nectarie” de la Șinca Veche (Brasov)


Această prezentare necesită JavaScript.

tur virtual Şinca Veche

localizare HARTA SATELIT

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

ŞINCA NOUĂ

joi, 16 iulie 2009 (http://apostolatintarafagarasului.blogspot.com)

Pe locul unei vechi vetre monahale se ridică o nouă mănăstire, cu sprijinul localnicilor inimoşi. Sihăstria unde au fost începute lucrările a fost vizitată duminică, 5 iulie 2009, de către Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul.

Şinca Nouă a avut mai multe aşezăminte monahale. Chiar localnicii, când au fugit din Şinca Veche, pentru că nu doreau să accepte trecerea forţată la greco-catolicism, şi au înfiinţat localitatea Şinca Nouă, au găsit mângâiere duhovnicească la unul dintre ele. De aceea, parcă au păstrat adânc în sufletele lor dorul de mănăstire. Iată că, după veacuri de aşteptare, visul le este împlinit: la şapte kilometri de sat, pe locul unui alt vechi aşezământ dispărut în urma prigoanei pusă în aplicare de generalul Buccow, au fost descoperite de curând ruinele unei biserici de piatră, împodobită cu pictură în frescă. În acest loc, unde slujirea a fost întreruptă de atâta vreme, se ridică astăzi schitul cu hramul „Duminica Sfinţilor Români“. Stareţul aşezământului este Părintele Matei Bilauca, care va sluji aici împreună cu obştea de călugări ce a vieţuit până nu demult la Şinca Veche.
Locul unde se ridică clădirea care va adăposti câteva chilii şi un paraclis a fost vizitat în după-amiaza zilei de duminică, 5 iulie, de către Preasfinţitul Andrei, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Drumul de munte, anevoios şi îngust, le-a amintit vizitatorilor de Muntele Athos şi de alte sihăstrii greu accesibile. Frumuseţea răcoroasă a pădurii ne-a mai estompat din emoţiile călătoriei, pentru care ar fi fost mai potrivit un tractor (cu care se parcurge în mod obişnuit distanţa până la mănăstire) sau o maşină de teren. Liniştea şi frumuseţea locului, nu degeaba ales în vechime pentru mănăstire, ne-au şters însă cu totul din inimă îngrijorările. Aflate în binecuvântata pauză duminicală, lucrările ne-au făcut să apreciem binecuvântarea locului, dar şi să înmulţim rugăciunea pentru cei care s-au implicat în reînvierea vetrei monahale, pentru că munca se vesteşte a fi lungă şi anevoioasă. Ceea ce pare însă greu pentru oameni, se plineşte uşor cu ajutorul Domnului şi cu iubirea omului, de care au dat dovadă din plin sătenii din Şinca Nouă, în frunte cu primarul lor, Dumitru Flucuş, şi părintele paroh Sorin Suciu.
Dacă doriţi să vă faceţi parte a ctitoriei acestui nou (şi vechi în acelaşi timp) aşezământ monahal, puteţi face acest lucru contribuind, din puţinul fiecăruia, la ridicarea lui. Contul care vă stă la dispoziţie este deschis la Banca Românească, sucursala Făgăraş:
Schitul „Duminica Tuturor Sfinţilor”
RO 79 BRMA 0082 0292 1630 0000

Natalia Corlean

https://i0.wp.com/i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/grafice%202009/DoarOrtodox.jpg

CALEA SFINTILOR

Sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu.
Sfinţii sunt prietenii oamenilor, mijlocitori între oameni şi Dumnezeu.
În sfinţi se odihneşte Dumnezeu.
Prin sfinţi şi prin oameni lucrează Dumnezeu asupra oamenilor, cu oameni şi pentru oameni.
Sfinţii, pentru rugăciunile noastre intermediază între noi şi Dumnezeu, iar Dumnezeu pentru rugăciunile sfinţilor se milostiveşte şi ne ajută.
Orice gând adresat lui Dumnezeu sau sfinţilor poate deveni rugăciune.
Să nu credeţi că dacă nu ajungeţi să vă închinaţi şi să sărutaţi sfintele moaşte ale unui sfânt, nu veţi fi ajutat de sfântul respectiv!
Sfinţii te ajută dacă te închini icoanei lor. Te ajută, dacă citeşti acatistul lor. Te ajută, dacă citeşti sau cânţi paraclisul lor. Sfinţii te ajută dacă te rogi lor.
Dacă te-ai afla în pustie sau în vârf de munte sau pe mare departe şi n-ai avea la tine, nici moaşte, nici icoană, nici acatist sau paraclis, dar ai avea rugăciune sinceră, fierbinte, din inimă curată, orice ai cere ţi s-ar da, căci dintre toate, cele mai puternice sunt lacrima şi genunchiul plecat.

Să ne ţinem în legătură cu sfinţii, să păstrăm calea deschisă prin gând şi rugăciune, să-i cinstim pe sfinţi, să-i rugăm şi să le mulţumim şi nu va mai fi nevoie de nimic altceva.
Dacă n-ai credinţă, dacă n-ai smerenie şi inimă curată, atingerea de sfintele moaşte poate deveni chiar dăunătoare, te poate nelinişti, te poate tulbura.
Să fim, noi cu inimă curată, să-l iubim noi pe Dumnezeu şi pe sfinţii lui şi să ne rugăm cu simţire adâncă şi Dumnezeu, Maica Domnului şi sfinţii lui
Dumnezeu, invocaţi şi chemaţi vor veni să ne ajute oriunde ne vom găsi.
Să dăm slavă lui Dumnezeu că ne-a rânduit ajutoare pe sfinţii Săi şi pe îngerii Săi şi că nu ne-a lăsat văduvi nici de dragostea Lui!
Să fim cinstitori de Dumnezeu şi de sfinţi şi nu vom rămâne lipsiţi de ajutor şi de cele bune!
Nimeni rugându-se nu se va păgubi, ci folos din asta va afla.
Să-i avem, mai întâi, pe sfinţi în inima noastră, în rugăciunea noastră, în simţirea noatră şi nu va mai fi nevoie să batem drumuri peste drumuri, ca să ne închinăm moaştelor lor, dar atunci când ne aflăm lângă moaştele sfinţilor să le sărutăm cu evlavie şi să le cinstim cum se cuvine!
Sfinţii sunt prezenţi în viaţa noastră, mai ales dacă purtăm numele unui sfânt, acela ne ocroteşte, chiar dacă, noi nevrednicii, nu-i aducem cinstirea cuvenită.
Mari taine sunt legate de prezenţa şi de lucrarea sfinţilor în lume.
Mari minuni săvârşesc sfinţii în lume.
Să-i avem la evlavie, să-i avem în cinstire pe sfinţi şi Dumnezeu se va milostivi spre noi, pentru asta!
Să nu-i uităm pe sfinţi, ca nici ei să nu uite de noi!
Să ştim că sfinţii sunt vii printre noi şi că mari minuni fac!
Să ne rugăm sfinţilor, ca şi ei să se roage pentru noi.
Sfinţilor ai lui Dumnezeu, rugaţi-vă lui Dumnezeu
pentru noi!

Maria Bâgiu (Viaţa şi minunile Sfântului Nectarie de la Eghina, tămăduitorul şi de minuni făcătorul)

FUNDAŢIA ORTODOX-CULTURALĂ

„MAICA SFÂNTĂ – BUCURIA NEAŞTEPTATĂ“

Braşov – str. Iuliu Maniu nr. 43
tel.: +40 268 478 686 • fax: +40 268 478 989
mobil: +40 744 622 033
e-mail: maria.bagiu@sincaveche.ro  maria.bagiu@fundatiaortodoxculturala.ro
www.sincaveche.ro • www.fundatiaortodoxculturala.ro
Cont BRD GSG:
lei: RO35BRDE080SV16516390800
euro: RO31BRDE080SV16516470800
usd: RO96BRDE080SV35745420800

Expoziţia Orthphoto la Mioveni


Orthophoto este o comunitate de fotografi amatori şi profesionişti din întreaga lume, dornici să împărtăşească şi să arate credinţa lor creştin ortodoxă aşa cum o trăiesc. Prin intermediul acestui site speră să aducă împreună lumea ortodoxă mai aproape, pentru o mai bună înţelegere şi cunoaştere.

afis-orthphoto-mioveni-mare

După cinci ani de existenţă în spaţiul virtual, comunitatea Orthphoto organizează în anul 2009 o expoziţie fotografică aniversară. Cu această ocazie sunt expuse 300 de fotografii dintre cele mai reuşite publicate pe site, fotografiile apartinând unui număr de 170 de autori din 43 de ţări de pe 5 continente. Dintre cele peste 100 de ţări din lume de unde este accesat site-ul nostru şi cele peste 1300 de vizite înregistrate zilnic, România este a doua ţară în ceea ce priveşte audienţa acestui serviciu fotografic, după Polonia, ţara gazdă a serverului Orthphoto.

Orthphoto şi Centrul Cultural Mioveni, împreună cu Primăria Orașului Mioveni vă invită Sâmbătă, 19 Septembrie 2009, începând cu orele 16.00, la lansarea Expoziţiei Aniversare de 5 ani a Orthphoto, în incinta Casei de Cultură a Orașului Mioveni.

Evenimentul va avea învitat pe teologul și scriitorul Laurenţiu Dumitru dar și numeroși invitaţi din spaţiul clerical şi cultural.
Expoziţia poate fi vizitată până pe 27 septembrie a.c.

După Mioveni expoziţia aniversară Orthphoto va fi expusă şi la Iaşi.

sursa: http://trandafirescu.wordpress.com

Veniți dar, și noi cu gânduri curate să mergem împreună cu El și împreună să ne răstignim și să murim pentru desfătările lumești, ca să viem împreună cu Dânsul


_Rastignirea-Mantuitorului-Sinai-02Program liturgic în Săptămâna Patimilor:

Luni — Denie
Marți — Denie
Miercuri — Denie
Joi — Sfânta Liturghie în Joia Mare
Joi seara — Denia celor 12 Evanghelii
Vineri dimineaţa — Ceasurile Împărătești Slujba vecerniei cu rânduiala scoaterii Sfântului Epitaf
Vineri seara — Denia Prohodului Domnului
Sâmbătă  dimineaţa — Sfânta Liturghie în Sâmbăta Mare
Sâmbătă orele 23:30 — Canonul Sâmbetei celei Mari Învierea Domnului

Duminică – Slujba Învierii Domnului – Veniţi de luaţi lumină!

„Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.”

Macedonia,  Manastirea Bogorski

vedeţi şi