„O lupta-i viata deci, te lupta!” spunea poetul George Coșbuc iar Sfântul Apostol Pavel ne spune, într-un loc, „sa ne luptam lupta cea buna, cea dreapta” iar, în alt loc concluzionează ca „lupta cea buna am luptat, călătoria am săvârșit…”
Va sa zică, da, toată viata este (și) o lupta, altfel spus, neincetat și neintrerupt, avem a ne lupta, în câmp front deschis, în tranșee de lupta, în acest război nevazut dar, (re)simțit și prezent, aievea!…
Dar, cu cine, adică, avem noi a ne lupta?!…
Cu toate rautatile, fărădelegile, stricăciunile și nelegiuirile acestui veac, cu viciile, păcatele și patimile din noi, cu orgoliile și vanitatile noastre, cu mândria și semetia noastra, cu duhurile acestul veac, cu veleitățile noastre, cu complexele și frustrările noastre, cu impulsurile, pornirile sau instinctele noastre păcătoase, cu poftele noastre trupești, uneori chiar și cu mintea și cu rațiunea noastra, într-un cuvant, cu toată negura, ceata și întunecimea care ne apasă, afectează și înrobeste de foarte multe ori!…
Nu în ultimul rand, cu diferitele noastre boli trupești și afecțiuni sufletesti, cu diverse neputințe și slăbiciuni, câteodată chiar și cu trecutul nostru ori cu prezentul nostru!…
Si, da, chiar asa, tot potrivit observației și constatării pauline, cununa biruinței și laurii invingatorolui va lua și dobândi numai cel care a luptat, drept, onest și cinstit, pana la capăt, căci „numai alergătorul ori atletul care a ajuns la linia de sosire își va lua cinstea cuvenita si plata sa cea binemeritata!”…
Sau, în alta ordine de idei, „cel care va răbda pana la sfârșit, acela se va mântui!” ….
De ce sunt demni de admirat, prețuit, respectat, stimat și apreciat eroii și sfinții noștri, fiindcă ei au împlinit, desăvârșit și realizat toate acestea?!…
Da, ușor de zis dar greu de făcut insa, nu imposibil!…
In acest sens, avem exemplele, reperele și pildele omenești cele demne de toata cinstea, considerația și recunostinta, și totodată, avem nevoie de Harul, ajutorul și Binecuvântarea lui Dumnezeu, de mijlocirea Maicii Domnului și a Sfinților, de rugăciunile Părinților și sfetnicilor noștri, sufletesti și duhovnicesti, de povatuirea, competenta și eficienta, a indrumatorilor noștri spirituali, veritabili si autentici si, nu în ultimul rand, de ambiția, motivarea și determinarea noastra!…
Si, mai este ceva: sa știm cum sa facem, cum sa purtam ori sa ducem o asemenea lupta, cu cap, logica, luciditate, coerenta și, multa strategie, cu consultare și sfătuire căci, „de vrei sa te mântuiești, cu intrebarea sa călătorești!” …
Si, ar mai fi nevoie de ceva: de foarte multa voința, de perseverenta, consecventa si tenacitate!…
Iar, atunci, când vom fi obosiți, epuizați, sleiti, disperați, descurajați și deznadajduiti sa strigam, sa venim, la „Domnul toți cei osteniti și împovărați și El ne va odihni pe noi” de asemenea, „sa luam jugul Lui ca este bun și sarcina Lui ca este ușoară!” și, astfel, sa îndrăznim, căci „El a biruit lumea!” și, mai mult decât atat: sa credem, cu tărie, în El căci „Dumnezeu, toate le poate, celui ce crede, cu adevărat, în El!”…
Si, cred ca, încă, ar mai fi ceva: anume, sa realizam, sa înțelegem, sa conștientizăm faptul ca, numai, la El, chiar numai la Domnul, ne este toată salvarea, scăparea, izbăvirea, apărarea și mantuirea noastra, a tuturor și ca, în aceste condiții, fără de „El nu putem face nimic, absolut nimic!”
De ce?
Fiindcă, „cel ce nu aduna cu El, acela risipește!”…
Si, unul ca acesta, de tot se necinstește și se vestejeste, pierzând, în acest fel, toata lupta, cununa, plata și rasplata!…
Asadar, cu mult curaj, convingere, nădejde și credinta, sa ne rugam lui Dumnezeu, sa ne ajute, noua, tuturor, in continuare, in toata lucrarea si lupta cea buna! Amin!…
Stelian Gomboș
