În vechime apostații erau cei care, fie renegau credința, asta, în materie spirituală, fie organizau sau participau la diferite rebeliunii, răscoale ori mișcări sociale.
Astăzi, apostatii constituie gruparea ideologiilor de serviciu care pun în discuție categorica și în dezbatere fermă ori vehementă, Biserica, cu tot ce are sau nu are, cu tot ce face ori nu face ea, în speță, cu tot ce oficiază ori comit slujitorii acesteia, neînțelegând ori, făcându-se că nu știu că, din perspectiva eclesiologică, Biserica suntem, formăm si alcătuim, noi, toți, cei botezați în numele Preasfintei Treimi!
Si, da, în viziunea acestor lideri de opinie atoateștiutori, Biserica este, invariabil, de vină, pentru tot și pentru toate, altfel spus, și pentru cum este vremea și pentru cum sunt vremurile, și pentru ce avem sau ca, avem dar și pentru ce nu avem, nu putem ori nu vrem, da, pentru tot, mai bun “țap ispășitor” nici ca nu s-ar putea găsi, altul, potrivit viziunii “marilor aleși si intelepti” ai lumii acesteia, care, știu, și cum sa facem un botez ori cum sa nu-l (mai) facem, și cum sa impartasim credincioșii și, tot asa, mai departe, și ce sa faca un episcop, un preot ori ba și, mai ales, ce trebuie sa facă liderii religioși, între care, la loc de frunte, este Părintele Patriarh și, mai cu seama, ce sa nu facă!…
Într-un cuvânt, ce sa mai, nu le scăpa nimic din cele ale Bisericii, supusa, astfel, unei monitorizări și analize, realizate cu mult zel, sârg, devotament si, chiar, convingere, de către toți acești vectori sau difuzori de idei, de aprecieri și de opinii!…
Desigur, din punct de vedere duhovnicesc, primim, acceptam, orice observatie, critica, sugestie sau recomandare, dacă-i vorba, chiar și (un) reproș, ca fiind un bun și veritabil prilej de smerire, trezire, îndreptare, resetare și revenire, a noastră, a tuturor, abordând toată aceasta situație ca fiind lăsată ori ingaduita de Dumnezeu, cum spuneam, spre folosul și zidirea noastră spirituală însă, de aici și până a fi Biserica, ținta oricărui atac, calomnii și acuzații, este, totuși, cale lungă!…
Cu alte cuvinte, da, înțelegem ca, și Biserica, alături de întreaga societate se afla în fata unor noi și diverse provocări însă, rog, totuși, respectuos, să nu fie forțată nota, atunci și acolo unde chiar nu este cazul!…
În altă ordine de idei, ar fi bine sa înțelegem ca, această instituție divino – umană, împlinește, neîncetat și neîntrerupt, toate învățăturile divine și rânduielile dumnezeiești, din motivul, cu scopul și spre folosul și câștigul întregii comunități omenești, adică, spre binele întregii umanități, altminteri, mai bine, mai complet și mai eficient decât orice alta instituție, fără, Doamne ferește, a exclude, discrimina ori relativiza, importanta sau contribuția vreuneia dintre ele, dimpotrivă!…
Prin urmare, stimați ideologi și apostati, pe care va deranjează ori va incomodează, permanent, prezenta, implicarea ori valoarea Bisericii, a cultelor și a vieții religioase în societatea noastră contemporană, va rog să fiți mai atenți cu “pianul pe scări”, chiar dacă v-ați făcut din aceasta activitate de denigrare un mod de a fi, de a evolua ori de a trăi!…
Și, înca ceva. Vă rog frumos să nu fiți ipocriți, adică, sa nu umblați cu “cioara vopsita”, cu “ocaua, și mare și mica” după bate ori suflă vântul ci, mai bine, încercați să vedeți adevăratul loc și rost al Bisericii, aici, printre noi toti, pe acest pământ, de unde ea ne ajută sa mergem, sa ajungem în cer, dacă, bineînțeles, dorim acest lucru iar dacă nu, măcar sa nu-i încurcam adică, sa-i lasam pe cei care își doresc, cu adevărat, acest lucru!…
Si, încă ceva, haideti sa nu uitam ca mulți de-a lungul istoriei și de-a latul pământului au “comentat”, “dezbătut”, “discutat” ori contestat activitățile și acțiunile Bisericii și, iată, acum, unde sunt toți aceștia?!…
În schimb, vedem, observăm și constatăm că, Biserica este tot la locul ei, neschimbată, nemodificată, eventual, puțin, uneori, obosită, de atâta “corectitudine politica”, “studiu sociologic”, “studiu de caz” ori analiză de orice fel și, mai ales, poate puțin, consternată și indignată de modul de gândire a multora dintre noi, altfel, fiii ei și membrii unei comunități eminamente ori majoritar creștină!…
Poate ca, da, se află, astăzi, și în fata unei confuzii, potrivit căreia, religia și viata spirituala sunt tratate drept orice altceva numai ceea ce trebuie ori sunt ele, în fapt, nu!…
Dar, în pofida tuturor acestor neajunsuri, apostazia este un fenomen, care, dincolo de oricât de perfid, pervers, manipulator, abil, violent ori agresiv ar fi, de afla, și el, în fata eroziunii, instabilității și vremelnicei acestei lumi căci, da, într-adevăr, “oricine va scoate sabia de sabie va pieri!”…
Aviz amatorilor care, “ochi au și nu vad, urechi au și nu aud”!…
Si, încă ceva: Întemeietorul Bisericii ne-a asigurat ca, “Biserica este cetatea pe care nici porțile iadului nu o vor birui” și, tot El, ne-a atenționat si avertizat ca, “cerul și pământul vor trece dar, Cuvintele Mele nu vor trece!”…
Stelian Gombos
