Primul ierarh pe care l-am întâlnit în viata mea a fost, în cursul anului 1984, la Biserica cu Luna – vechea Catedrala Episcopală din Oradea, venerabilul, blândul și vrednicul Episcop al Oradiei Dr. Vasile Conan, pe care atunci și acolo l-am cunoscut pentru prima data!…
De atunci începând am avut multe, felurite și binecuvântate ocazii, sa-i întâlnesc și să-i cunosc pe, aproape, toți marii ierarhi, membrii ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane (BOR), apreciindu-i, respectandu-i și prețuindu-i, pe toți, pana în ziua de astăzi, în fruntea lor stand cei doi Parinti Patriarhi pe care i-am cunoscut – Teoctist și Daniel!…Insa, la loc de cinste, în mintea, sufletul, memoria și inima mea, sta Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania de la Cluj, care, peste 10 zile va împlini 10 ani de la mutarea sa la veșnicele și cerestile lăcașuri, (31.01.2011), la venerabila vârstă de, aproape 90 de ani, după ce a păstorit la Cluj, vreme de 18 ani, adică din ziua de 07.02.1993!…
Acest distins bărbat, scriitor, intelectual și om de cultura, vrednic sacerdot și slujitor al altarului cuvântului și al Bisericii, al altarului acesteia, m-a mișcat și impresionat, permanent, neintrerupt și neincetat, atât pentru multele, diversele și adevăratele sale calități și virtuti cât și pentru întreaga sa viata și slujire, dedicata, loiala și pururea devotata Bisericii, neamului si poporului din care făcea, cu atâta cinste, parte!…
Da, într-adevăr, sunt foarte multe și, de-a dreptul impresionante, calitățile și virtuțile cu care era inzestrat și pe care le-a cultivat acest strălucit bărbat al nostru, al tuturor, al Bisericii, poporului și neamului nostru, deopotriva!…
Era un om egal cu sine însuși și cu semenii sai!…
Avea o personalitate foarte puternica, avea demnitate, tărie de și, în caracter, era un om cinstit, demn, corect și onest, elegant, nobil și generos, îngăduitor și iertator, incoruptibil și justițiabil, hărăzit și daruit, talentat, capabil și competent, cu spirit de echipa, profesionist și serios, asumat și responsabil, aprig, curajos și falnic, care știa, atunci când era jos sa se ridice sus, când cădea sa se remonteze, și care, atunci când era sus, pe culmi, nu ametea iar când era jos, nu dispera!…
Da, altfel spus, era un om dintr-o bucată, aspru și integru, înțelegător și tolerant adică, mai corect spus, era un om întreg, cu o personalitate complexă, completă, rotundă, deplină și desăvârșită!…
În altă ordine de idei, era un om trecut prin toate care, le-a văzut, simțit, cunoscut și trăit pe toate: de la mănăstire în lume, din pușcărie în facultate, din diaspora în mănăstire și de la chinovie în eparhie, toate, gustând-le și impartasindu-le în mod deplin și desavarsit!…
Sriitorul, traducătorul, interpretul și diortositorul Scripturii impunea onoare și respect, nu forțat nici ostentativ ci, firesc și natural, fiindcă se purta, raporta și comporta, cu multă eleganță, prestanță și nonaroganță!…
Totodată, Mitropolitul Bartolomeu avea tăria să corecteze, să îndrepte dar să și ierte, să plângă cu cel ce plânge, să râdă cu cel ce râde, mai ales ca avea un râs generos precum era toată fiinta lui, dar avea puterea să (și) recunoască dacă a greșit și, mai mult decat atât, sa regrete, să se caiască și să-și ceară ietare, inclusiv de la colaboratorii săi de la centrul eparhial!…
Ce om, ce bărbat, ce atitudine, ce caracter!…
Avea capacitatea sa ierte, trecandu-si peste orice orgoliu subiectiv sau mândrie personală, gestionând și depașind orice stare tensionantă ori moment delicat, critic sau neplăcut!…
Da, cu adevărat, Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania a știut sa fie și mic și mare, și slab și tare, și intransigent și îngăduitor, și mustrător și iertatator, și imparțial și incoruptibil, și obiectiv și serios, și charismatic și ponderat, și echilibrat dar și înflăcărat, ferm sau categoric, toate, la locul, momentul, vremea și timpul lor, fără a da greș sau, fără a lăsa vreo greșală neîndreptată sau necorectată!…
Așadar, da, a fost unul dintre oamenii providențiali, care au marcat, punctat si amprentat istoria, țării, nației și Bisericii noastre, care, deci, a făcut epoca și istorie, fiindcă, da, nu-i așa, istoria îți creaza un prilej ori îți dă o șansă pe care tu, oricine ai fi, trebuie sa o fructifici, sa o activezi și sa o pui în lucrare, altminteri o ratezi, iar el, Arhiereul Bartolomeu, a făcut-o și împlinit acest fapt, din plin, cu asupra de măsură!…
Prin urmare, aici și acum, nu pot sa spun altceva decât ca, ne mai trebuie asemenea, veritabili si autentici bărbati, lideri zdraveni, nu glumă!…
De aceea, în concluzia acestui sincer dar umil minieseu omagial – comemorativ, mă rog lui Dumnezeu ca să își facă mila cu noi și, să ne mai binecuvinteze cu asemenea personalități prodigioase, originale, inspirate și creatoare!…
Dumnezeu să-l ierte și să ni-l țină, mereu viu, în mințile, inimile și sufletele noastre, pe unicul și inegalabilul Său fiu, sacerdot și slujitor – Bartolomeu Arhiereul, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!…
Stelian Gombos
