Este dezolant…
Afară plouă mărunt, ploaie de toamna…
Cerul plânge peste Iașul înveșmântat în tristețe, altădată strălucind în haine de Sărbătoare…
Incinta Mitropoliei plină cu jandarmi și garduri… dar, fără pelerini…
Pelerinii au fost înlocuiți cu pelerinele de ploaie…
Filtre și parafiltre…
Dizenfectanți la intrare…
Pregătiri desăvârșite pentru nimic…
Închinători lipsă…
O circotecă militarizată, un bal mascat cu fantome…
Nicăieri în alte locuri publice n-am văzut așa o desfășurare de forțe… Atmosferă de război…
Te și cutremuri…
Epicentrul pandemic este bisericesc…
Urâciunea pustiirii în locul cel Sfânt…
O batjocură discriminatorie a autorităților…
Rândul pelerinilor altădată îngroșat ca un șuvoi de evlavie, râvnă, cântări și rugăciune s-a subțiat, s-a uscat, s-a suprimat până la extincție datorită hotărârilor guvernamentale…
Au rămas doar albiile goale ale gardurilor care purtau dragostea pelerinilor spre inima Sfintei… ca niște ape…
Altădată se revărsau învolburate peste Racla Sfintei Cuv. Parascheva care înghițea păsurile și toate nenorocirile Moldovei într-un abis de rugăciune…
Câte un credincios se mai încumetă să intre în Catedrală nedescurajat de vreme și vremuri…
Un simulacru lugubru…
O circotecă, un bal mascat…
Sfânta stă cuminte în raclă, nu pe baldachinul pe care i s-au uscat florile…
A adormit între icoane…
Baldachinul arată ca o epavă a unui vas care a naufragiat pe o insulă pustie a nepăsării…
Este o atmosferă de înmormântare, nu de nuntă cu Mirele Hristos și Mireasa Moldovei…
Plutește în aer un sinistru nedigerant, un absurd revoltător, un teribil și chinuitor “de ce?” care primește răspunsuri idioate…
Este cea mai deprimantă atmosferă din câte am văzut vreodată…
Un comentariu