Moartea

Sf Arh Mihail - sufletul dupa moarteDa, poate fi puțin straniu, dacă nu altfel, probabil puțin spus, sa scriu, înainte de moarte, pana nu am scris, încă, despre viata!…
 
Si, totusi, poate un argument ar fi acesta ca, acum, ne aflam în postul Adormirii Maicii Domnului!…
 
Si, da, cred ca poate fi o justificare!…
 
Si, altul, dacă mai este, care ar mai fi?!…
 
Acela ca, moartea, încă mai reușește sa ne pună, serios, pe gânduri, cel puțin pe mine!…
 
Fiecare participare la fiecare slujba a înmormântării și prohodirii, cel puțin, pentru mine, este o adevărată școală de, filozofie și, mai ales, de viata de, adevărată Viata!…
 
In alta ordine de idei, moartea poate fi, cel puțin, în opinia și viziunea mea, de mai multe feluri: moarte clinica sau cerebrala, moartea fizica sau trupeasca, moartea spirituala, sufletească sau duhovniceasca, moartea vesnica!…
 
Apropoo, și divorțul este o moarte și, încă, ce moarte!…
Dincolo, insa, de toate acestea noi, oamenii, mai cu seama noi, creștinii, trebuie sa conștientizăm faptul ca, în fond și la urma urmei, numai prin aceasta moarte, naturala, fireasca, dacă o putem numi astfel, putem ajunge la viata, cum spuneam, la autentica Viata!…
 
Atlfel spus, aceasta moarte, care este, de fapt, un prag, un paste adică, o trecere, ajungem „de la moarte la viata, de pe pământ la cer, acolo, unde nu este nici durere, nici intristare, nici suspin ci, viata fără de sfârșit” adică, nevulnerabila, nedegradabila, neperisabila ori eterna, netrecatoare sau nedeteriorabila!…
 
Cu o condiție, insa: sa știm cum sa traim viata de aici și de acum, ca să o meritam, cu prisosință, pe cea de atunci și, de acolo, din Imparatia cea Cereasca și Vesnica, a Preasfintei Treimi!…
 
Da, într-adevăr, este foarte trist și, extrem de dureros, când (ne) moare cineva, îndeosebi, cineva, drag și apropiat, fiindcă ne este greu sa înțelegem niște lucruri, niște realități, sa înțelegem, de fapt, Adevarul – Care ne (va) face liberi, cu atât mai mult cu cât este vorba de un sfârșit pământesc spontan și tragic, cu alte cuvinte, de o moarte napraznica, pe, nepusa masa, neașteptată și, evident, nedorita!…
 
Cața tristețe, cata durere, indignare și supărare, cât plâns, zbucium și regret!…
 
Si, totusi, dincolo de toate, moartea, acest moment și eveniment, odată și odată, iminent și ptevizibil, care, deci, ar trebui sa ne pună pe noi, pe toți, pe gânduri, aduce și produce, pe lângă multe altele, ceva, cu totul, deosebit și special: realizam faptul, foarte adevărat ca, în fata ei și, practic, în fata lui Dumnezeu, toți suntem egali, ca nu avem nimic, nici de pierdut dar nici de câștigat, în aceasta lume, pe fata acestui pământ, decât: multumirea spirituala și împăcarea sufletească ca nu am facut umbra pământului, chiar degeaba și, încă ceva, practic, cel mai important și mai esențial: mantuirea, desăvârșirea și inveșnicirea noastra cu Dumnezeu, in Imparatia Tatalui și al Fiului și al Duhului Sfant!…
 
Restul: doar umbra, iluzie, deziluzie, amăgire, dezamăgire și, vis care, trece ca fumul și, se topește ca ceara la fata focului!…
 
„Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și, celor din morminte viata daruindu-le! Amin!…”
 
Stelian Gomboș
DoarOrtodox

Doar Ortodox

N-a propovăduit Hristos şi pe ăla şi pe ăla! Am fost una şi am rămas cu Hristos; n-am schimbat nimic din ce ne-a vorbit El, deci El este ortodox.

One thought on “Moartea

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: